PATRIE, patrii, s. f. 1. Mediu politic, social si cultural in care isi desfasoara viata si lupta fiecare popor; teritoriu locuit de un popor; tara in care s-a nascut cineva si al carei cetatean este. ◊ Patrie-mama (sau -muma) = tara din care s-a desprins o alta tara, o provincie etc., care este legata de prima prin unitate nationala, de limba, cultura, etc. ♦ Orasul, satul, regiunea in care s-a nascut cineva; pamant natal, loc de bastina. ♦ Tara in care cineva se stabileste definitiv, fara sa-i apartina ca origine, dar fiind recunoscut ca cetatean al ei. ♦ Loc de origine a unei idei, a unui curent etc. 2. Loc, climat propice dezvoltarii cuiva sau a ceva. – Din lat. patria, fr. patrie.

IMN, imnuri, s. n. Poezie sau cantec solemn compus pentru preamarirea unei idei, a unui eveniment, a unui erou (legendar) etc. ♦ Spec. Cantec religios de preamarire a divinitatii. ♦ Spec. Cantec solemn aparut o data cu formarea statelor nationale si adoptat oficial ca simbol al unitatii nationale de stat. – Din fr. hymne, lat. hymnus.

GANDIRISM s.n. Curent ideologic din Romania care propovaduia misticismul ortodox, traditionalismul retrograd, nationalismul si unitatea nationala deasupra claselor sociale, sub egida bisericii. [< „Gandirea” + -ism].

GANDIRISM s. n. curent ideologic si politic din Romania, format in jurul revistei „Gandirea”, care propovaduia misticismul ortodox, traditionalismul, nationalismul si unitatea nationala deasupra claselor sociale, sub egida bisericii. (< „Gandirea” + -ism)

BODEA, Cornelia (1916-2010, n. sat Dud, jud. Arad), istoric roman. M. coresp. al Acad. (1990). Specialista in istoria moderna a Romaniei: „Moise Nicoara (1784-1861) si rolul sau in lupta de emancipare national-religioasa a romanilor din Banat si Crisana”, „Lupta romanilor pentru unitatea nationala (1834-1849)”, „1848 la romani. Marturii”, „R.W. Seton-Watson si romanii” (in colab.). Acad. (1992).

CIMPIA LIBERTATII 1. Nume dat cimpiei de linga Blaj, unde au avut loc in 1848 trei adunari populare ale romanilor transilvaneni, care prin programele adoptate au contribuit la intarirea constiintei nationale romanesti, a ideii unitatii nationale. 2. Nume dat Cimpiei Filaretului de linga Bucuresti, unde a avut loc o mare adunare populara (15/27 iun. 1848) in prezenta a peste 30.000 de oameni, care au aclamat guvernul, au recunoscut Constitutia si au depus juramint pe programul revolutionar, exprimindu-si astfel adeziunea la cauza Revolutiei.

COSINZEANA, revista literara ilustrata. A aparut, cu intreruperi, si cu periodicitate variabila, intre 1911 si 1928, initial, la Orastie si din 1922, la Cluj. A sustinut unitatea nationala a romanilor prin literatura si cultura.

CURS¹ ~uri n. 1) Miscare a unei ape curgatoare in directia pantei. 2) Intindere a unei ape de la izvoare pana la varsare. ~ul inferior. ~ul superior. 3) fig. Interval, durata de timp. ◊ In ~ de... in timp de... 4) Desfasurare a unui eveniment. In ~ul pregatirilor... ◊ Lucrari in ~ lucrari care se infaptuiesc. A da ~ unei cereri a inainta cererea spre rezolvare. 5) fin. Pretul care se stabileste la bursa (pentru valuta, hartii de valoare, polite etc.). 6) fin. Pretul unei unitati banesti straine, exprimat in unitati banesti nationale. /<lat. cursus, fr. cours

OBSERVATORIUL, ziar politic, national-economic si literar, editat de G. Baritiu, la Sibiu, intre anii 1878 si 1885. A militat pentru unitatea miscarii nationale, culturale si literare, pentru egalitatea politica si culturala a romanilor din monarhia austro-ungara cu celelalte natiuni ale imperiului, pentru tratarea obiectiva a chestiunilor politice, national-economice si literare. Colaboratori: I. Pop-Reteganul, S. Fl. Marian, H. Petra-Petrescu s.a.

DACIA LITERARA, revista aparuta la Iasi, in 1840 si in 1859, sub conducerea lui M. Kogalniceanu. Prima tribuna literara romaneasca de prestigiu, a influentat hotarator evolutia ulterioara a culturii romanesti, militand implicit pentru realizarea independentei, pentru unitatea culturala si nationala. Din 1990 apare o serie noua a revistei, tot la Iasi.

ROMANIA JUNA, societate academica studenteasca social-literara creata la Viena la 25 mart. 1871 prin fuziunea a doua organizatii studentesti „Societatea literara si stiintifica” si „Societatea literara-sociala Romania”. Militeaza pentru unitatea cultural-artistica si nationala a tuturor romanilor. Este condusa de un comitet in frunte cu Ioan Slavici (presedinte) si Mihai Eminescu (bibliotecar). A organizat la 14/26-15/27 aug. 1871 sarbatorirea (amanata din 1869) a 400 de ani de la tarnosirea manastirii Putna.

SPECIFIC, -A I. adj. caracteristic, propriu unei fiinte, unui lucru sau fenomen; particular, distinctiv. ◊ care se raporteaza la o unitate. II. s. n. caracter propriu, particular; nota distinctiva. ♦ ~ national = suma a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trasaturile proprii poporului si istoriei sale. (< fr. specifique, lat. specificus)

SPECIFIC, -A adj. Propriu unei fiinte, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinctiv. ♦ Care se raporta la o unitate. // s.n. Caracterul propriu, particular (a ceva sau al cuiva); nota distinctiva. ♦ Specific national = suma a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trasaturile proprii poporului si istoriei sale. [Cf. fr. specifique, it. specifico].

DEVALORIZARE s. f. actiunea de a (se) devaloriza. ◊ reducere oficiala a valorii monedei nationale in raport cu aurul sau cu valutele straine; scadere a continutului in aur al unitatii monetare. (< devaloriza)

NATIUNE, natiuni, s. f. Comunitate stabila de oameni, istoriceste constituita ca stat, aparuta pe baza unitatii de limba, de teritoriu, de viata economica si de factura psihica, care se manifesta in particularitati specifice ale culturii nationale si in constiinta originii si a sortii comune. [Pr.: -ti-u-] [Var.: (inv.) natie s. f.] – Din lat. natio, -onis, it. nazione, fr. nation, rus. natiia.

DIVIZIE ~i f. 1) unitate militara constand din mai multe regimente. 2) Categorie de calificare a echipelor sportive, care participa la o competitie cu caracter national. [Art. divizia; G.-D. diviziei; Sil. -zi-e] /<rus. diviziia

BRATASANU, Pavel (1857-1935, n. Sopirlita, jud. Olt), om politic roman. Membru al Partidului national Roman, apoi vicepresedinte al Partidului national-Taranesc (1926). A editat „La Roumanie” (1918-1919), aparut la Paris, in care a facut cunoscuta opiniei publice internationale legimitatea dezideratului desavirsirii unitatii statale a romanilor.

DISTRICT, districte, s. n. unitate administrativ-teritoriala din unele tari, care cuprinde fie capitala tarii si imprejurimile ei, fie un teritoriu care are o populatie cu compozitie nationala omogena. – Din fr. district, lat. districtus.

CAMOES (CAMOENS) [camoiŋs], Luis Vaz de (c. 1524-1580), poet portughez. Capodopera sa, epopeea nationala „Luisiadele”, evoca expeditia lui Vasco da Gama catre India si totodata istoria Portugaliei, utilizind elemente diverse (mitologice, cosmografice, epice si descriptive) intr-o unitate de rigoare clasica. Lirica sa (sonete, cantonete), consacrata iubirii, anunta, prin fluiditatea melancolica a versului, romantismul. Teatru.

OLIMPIADA, olimpiade, s. f. 1. (In Grecia antica) Interval de patru ani dintre doua serbari succesive ale jocurilor olimpice, devenit unitate cronologica conventionala. 2. Competitie sportiva internationala cu caracter complex, care are loc o data la patru ani; jocuri olimpice. 3. Concurs pe specialitati organizat anual pe plan local si national pentru elevi. [Pr.: -pi-a-] – Din ngr. olimpiada, fr. olympiade, germ. Olympiade.

DIVIZIE, divizii, s. f. 1. Mare unitate militara, constituita de obicei din mai multe regimente. ♦ Comandamentul unei divizii (1). 2. Fiecare dintre categoriile principale in care sunt incadrate echipele ce participa la o competitie sportiva cu caracter national. – Din rus. diviziia. Cf. fr. division.

REGIMENTELE GRANICERESTI, unitatile militare de romani si de secui, infiintate in 1762 de Curtea imperiala de la Viena de-a lungul frontierei Transilvaniei. R.g. de romani cuprindeau oamenii liberi sau rascumparati din iobagie, de confesiune greco-catolica, scutiti de o serie de de sarcina de catre stat si iobagesti in schimbul satisfacerii obligatiilor militare. S-au infiintat doua r.g.: Regimentul I, cu sediul la Orlat, si Regimentul al II-lea, cu sediul la Nasaud; in 1768 s-a mai infiintat, in Banat, Batalionul I romanesc, cu sediul la Caransebes. Prin infiintarea r.g., care urmau, in conceptia organizatorilor. sa slujeasca intru totul interesele Habsburgilor, se largea cercul romanilor liberi si se intarea lupta de emancipare nationala a romanilor din Transilvania.