Rezultate din textul definițiilor
CAL, cai, s. m. 1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicata, folosit la calarie si la tractiune (Equus caballus); (prin restrictie) armasar castrat. Calul de dar nu se cauta la dinti (sau in gura) (= lucrurile primite in dar se iau asa cum sunt, fara sa se mai tina seama de defecte). ◊ Expr. A fi (sau a ajunge) cal de posta = a fi intrebuintat la toate; a alerga mult. Cal de bataie = persoana hartuita, muncita de toti; problema de care se ocupa multa lume si care revine mereu pe primul plan. A face (sau a ajunge) din cal magar = a face sa ajunga (sau a ajunge) dintr-o situatie mai buna intr-una mai rea. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereti) = a-si inchipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. La pastile cailor (sau calului) = niciodata. O fuga de cal = o distanta nu prea mare. Calul d******i = babornita; vrajitoare. ♦ Compus: cal-putere = unitate de putere egala cu 75 de kilogrammetri pe secunda, folosita pentru a exprima puterea unui motor. 2. Nume dat unor aparate sau piese asemanatoare cu un cal (1): a) aparat de gimnastica pentru sarituri; b) piesa in forma unui cap de cal la jocul de sah. 3. Compuse: calul-d******i sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apa = libelula; cal-de-mare = mic peste marin cu capul asemanator cu cel al calului (Hippocampus). – Lat. caballus.
MICROWATT s. m. unitate de putere, a milioana parte dintr-un watt. (< fr. microwatt)
VAR s. m. unitate de putere electromagnetica reactiva, corespunzand unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt. (< fr., engl. var)
CUMPARARE s. f. Actiunea de a cumpara si rezultatul ei. ◊ (Ec. pol.) putere de cumparare = capacitate de plata a unitatii banesti sau a populatiei; cantitate de marfuri si de servicii care poate fi obtinuta in schimbul unei unitati banesti (putere de cumparare a banilor) sau care poate fi platita de populatie (putere de cumparare a populatiei). Vanzare-cumparare = stramutarea proprietatii unui lucru de la vanzator la cumparator, in schimbul unui pret. – V. cumpara.
VAR s.m. (Fiz.) unitate de putere electromagnetica reactiva, corespunzand unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt. [Nume dat de ing. roman C. Budeanu de la initialele v(olt) + a(mper) + r(eactiv)].
KILOWATT s.m. unitate de putere, egala cu 1000 de wati. [< fr. kilowatt].
MICROWATT s.m. (Fiz.) unitate de putere, egala cu a milioana parte dintr-un watt. [< fr. microwatt].
CONSULTING [-SAL-] s. n. ansamblu de studii, consultatii, sugestii, informatii etc. pe care o unitate economica le poate solicita si primi in probleme de organizare. (< engl. consulting)
DEBIT1 s. n. 1. cantitate de fluid sau de material pulverulent care trece in unitatea de timp printr-o sectiune data a unei conducte, a unui canal ◊ cantitate de material transportata, prelucrata sau furnizata de o masina, instalatie etc. in unitatea de timp. ♦ ~ c*****c = cantitatea de sange expulzata din ventricolul stang in aorta la fiecare contractie a inimii; ~ de foc = numarul de lovituri trase de o gura de foc in unitatea de timp; (inform.) ~ de informatie = cantitatea de informatii transmise in unitatea de timp, dintr-un sistem de comunicatie. ◊ numarul de vehicule ce trec printr-un punct al unui drum in unitatea de timp. ◊ cantitatea de forte si mijloace care pot trece in unitatea de timp peste un curs de apa. 2. cantitatea de calorii pe care o produce o instalatie in unitatea de timp. 3. (fig.) suvoi, torent de cuvinte, flux verbal. 4. vanzare (de marfuri) cu amanuntul. ◊ local unde se vinde cu amanuntul; tutungerie. (< fr. debit)
FORTA s. f. 1. putere fizica, tarie, vigoare. ♦ tur de ~ = actiune care cere multa putere, indemanare si energie; ~ de munca = capacitatea de munca a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice si intelectuale datorita carora el este in stare sa produca bunuri materiale; ~ de productie = categorie economica desemnand una din laturile modului de productie, care include mijloacele de productie si forta de munca atrase in procesul de productie. ◊ energie morala. ◊ aptitudine, capacitate. 2. ~ e armate = armata, unitati militare. 3. energie, putere naturala, element al naturii. 4. (fiz.) cauza care scoate, un corp din starea de repaus sau de miscare sau care schimba directia si viteza miscarii. ♦ ~ de tractiune = forta exercitata de un vehicul motor asupra unei masini sau a unui vehicul pe care il remorcheaza. 5. putere de constrangere, violenta. ♦ caz de ~ majora = situatie in care cineva nu poate actiona dupa vointa din cauza unor imprejurari care il domina; prin ~ a imprejurarilor = constrans de imprejurari. (< fr. force, it. forza)
TERAWATT s. m. unitate cu o putere de un miliard de kilowati. (< tera- + watt)
CAL-putere s. m. unitate (tolerata) pentru masurarea puterii (simbol: CP), egala cu 75 kgf x m/s, adica 0,736 kW.
CALDURA, calduri, s. f. 1. Starea sau gradul de incalzire a unui corp; temperatura ridicata. ♦ (La pl.) Timp calduros, atmosfera fierbinte. ♦ (Fiz.) Forma de miscare a materiei care se poate exprima in unitati de energie sau in calorii. ♦ (La pl.) Temperatura ridicata a corpului; febra. 2. Fig. Ardoare, infocare, patima. ♦ Afectiune, amabilitate, prietenie. – Lat. *caldura.
HECTOWATT, hectowati, s. m. unitate de masura a puterii, egala cu 100 de wati. – Din fr. hectowatt, germ. Hektowatt.
KILOVOLTAMPER, kilovoltamperi, s. m. unitate de masura pentru puterea electrica aparenta, egala cu o mie de voltamperi. (sil. mf. -volt-) [Abr.: kVA] – Din fr. kilovoltampere.
KILOWATT, kilowati, s. m. unitate de masura a puterii, egala cu o mie de wati. ◊ Compus: kilowatt-ora = unitate de masura a energiei, egala cu energia produsa intr-o ora de o sursa cu puterea de un kilowatt. [Abr.: kW] – Din fr. kilowatt.
VAR2 s. m. (Fiz.) unitate de masura pentru puterea reactiva. – Din fr., engl. var.
WATT, wati, s. m. (Fiz.) unitate de masura a puterii egala cu puterea care corespunde schimbului de energie sau lucrului mecanic de un joule intr-o secunda. – Din fr., engl. watt.
DIOPTRIE, dioptrii, s. f. unitate de masura a puterii unei lentile, avand la baza puterea lentilei cu distanta focala de un metru. [Pr.: -di-op-] – Din fr. dioptrie.
PARTICULA, particule, s. f. 1. Parte foarte mica dintr-o substanta, dintr-o materie. ◊ (Fiz.) Particula elementara = particula constitutiva a materiei (electron, proton etc.) care se prezinta ca o unitate cu insusiri specifice si nu poate fi redusa in unitati mai simple. Particula alfa = nucleu de heliu format din patru nucleoni. Particula beta = electron sau pozitron emis de nucleul unui element radioactiv. 2. (Lingv.) Afix sau alt element invariabil atasat la un cuvant; termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru parti de vorbire neflexibile. ♦ Spec. Cuvant care insoteste un nume propriu de familie, de demnitate, indicand gradul, rangul etc. – Din fr. particule, lat. particula.
PLURALISM s. n. 1. Conceptie filozofica potrivit careia lumea ar fi formata dintr-o pluralitate de realitati de sine statatoare, independente unele de altele. 2. Principiu al democratiei care preconizeaza necesitatea existentei mai multor forte social-politice (partide, sindicate, organizatii religioase etc.) interpuse intre membrii societatii si putere, ca o conditie si o garantie a limitarii puterii, a functionarii democratiei. ♦ P. gener. Orice conceptie care, intr-un domeniu determinat, admite o multiplicitate de factori echivalenti, de principii etc. care nu pot fi reduse la unitate; stare de lucruri caracterizata prin existenta acestei multiplicitati. – Din fr. pluralisme.
VOLTAMPER, voltamperi, s. m. unitate de masura a puterii electromagnetice aparente a unei circuit electric de curent alternativ la capetele caruia tensiunea este de un volt si prin care trece un curent de un amper. [Scris si: volt-amper] – Din fr. voltampere.
MEGAWATT, megawati, s. m. (Fiz.) unitate de masura pentru putere, egala cu un milion de wati. – Din fr. megawatt.
DIOPTRIE ~i f. fiz. unitate de masura a puterii optice a lentilelor. [Art. dioptria; G.-D. dioptriei; Sil. -tri-e] /<fr. dioptrie
KILOWATT ~ti m. unitate de masura pentru putere egala cu 1000 de wati. ◊ ~-ora unitate de masura pentru energia produsa intr-o ora de un sistem cu putere de un kilowatt. /< fr. kilowatt
MEGAWATT [pr. megavat] ~ti m. unitate de masura a puterii curentului electric egala cu un milion de wati. /<fr. megawatt
WATT wati m. fiz. unitate de masura a puterii egala cu puterea care dezvolta o energie de un joule pe secunda. /< fr., engl. watt
INREGISTRARE s.f. Actiunea de a inregistra si rezultatul ei; insemnare, inscriere. ♦ unitate de informatie care poate fi distinsa intr-un anumit context. [< inregistra].
MILIWATT s.m. (Fiz.) unitate de masura a puterii, egala cu a mia parte dintr-un watt. [< fr. milliwatt].
WATT s.m. unitate de masura a puterii electromagnetice, egala cu puterea unui joule pe secunda. [Pron. vat, pl. wati. / < engl. watt, cf. J. Watt – mecanician si inventator englez].
VOLTAMPER s.m. unitate de masura a puterii electromagnetice aparente a unui curent alternativ, egala cu puterea dezvoltata de un curent de un amper sub tensiunea alternativa de un volt. [< fr. voltampere].
FORTA s.f. I. 1. putere, tarie, vigoare. ◊ Tur de forta = actiune care cere multa putere, indemanare si energie; forta de munca = capacitatea de munca a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice si intelectuale datorita carora el este in stare sa produca bunuri materiale; forta de productie = categorie economica, desemnand una din laturile modului de productie, cuprinzand totalitatea mijloacelor de productie si a fortelor de productie, privite in unitatea si in interactiunea lor dialectica. ♦ Energie morala. ♦ Aptitudine, capacitate. 2. Forte armate = armata, unitati militare. II. Energie, putere naturala, element al naturii. ♦ Cauza care scoate un corp din starea de repaus sau de miscare sau care schimba directia si viteza miscarii. III. Constrangere, violenta. ◊ (Caz de) forta majora = situatie in care cineva nu poate actiona dupa vointa din cauza unor imprejurari care il domina. [Pl. -te. / < fr. force].
HECTOWATT s.m. unitate de masura a puterii, egala cu 100 wati. [Cf. fr. hectowatt].
KILOVOLTAMPER s.m. unitate de masura pentru puterea aparenta, egala cu 1000 de voltamperi. [< fr. kilovoltampere].
MEGAWATT s.m. unitate de masura a puterii, egala cu un milion de wati. [< fr. megawatt].
PLURALISM s.n. 1. Conceptie filozofica idealista care neaga unitatea materiala a lumii, sustinand ca tot ceea ce exista consta dintr-o multitudine de entitati izolate, independente una de alta si ireductibile la o baza comuna, unitara. ♦ (P. ext.) Orice conceptie care, intr-un domeniu determinant, admite o multitudine de factori echivalenti, de principii etc. ce nu pot fi reduse la unitate; stare de lucruri caracterizata prin existenta unei multiplicitati. 2. Principiu democratic potrivit caruia functionarea democratiei, garantarea drepturilor si libertatilor ar fi conditionata de existenta mai multor forte politico-sociale (partide, sindicate etc.) care sa se interpuna intre individ si stat. [< fr. pluralisme, cf. lat. pluralis – compus din mai multe elemente].
HECTOWATT s. m. unitate de masura a puterii, de 100 de wati. (< fr. hectowatt)
INREGISTRARE s. f. 1. actiunea de a inregistra; insemnare, inscriere. 2. unitate de informatie care poate fi distinsa intr-un anumit context. (< inregistra)
KILOVAR s. m. unitate de masura pentru puterea reactiva, de 1000 de vari. (< fr., engl. kilovar)
KILOVOLTAMPER s. m. unitate de masura pentru puterea electrica aparenta, de 1000 de voltamperi. (< fr. kilovoltampere)
KILOWATT s. m. unitate de masura a puterii, de 1000 de wati. (< fr. kilowatt)
MEGAWATT s. m. unitate de masura a puterii, de un milion de wati. (< fr. megawatt)
MILIWATT s. m. unitate de masura a puterii, a mia parte dintr-un watt. (< fr. milliwatt)
VOLTAMPER s. m. unitate de masura a puterii electromagnetice aparente a unui curent alternativ, egala cu puterea dezvoltata de un curent de un amper sub tensiunea alternativa de un volt. (< fr. voltampere)
WATT s. m. unitate de masura a puterii electromagnetice, egala cu puterea unui joule pe secunda. (< fr., engl. watt)
WATT, wati, s. m. (Fiz.) unitate de masura a puterii, egala cu puterea care corespunde schimbului de energie sau lucrului mecanic de un joule. [Pr.: vat] – Fr. watt (engl. watt).
COST (‹ costa) s. n. Cheltuiala (exprimata in bani) efectuata pentru obtinerea (producerea sau cumpararea) unui bun, efectuarea unei lucrari, prestarea unui serviciu etc. ◊ Costul vietii = totalitatea cheltuielilor pentru bunuri alimentare si nealimentare, a serviciilor utilizate, necesare unei familii, intr-o perioada determinata de timp. ◊ Costuri directe = cheltuieli de productie, stabilite pe unitatea de produs in in functie de ceea ce se consuma efectiv si nemijlocit pentru crearea bunurilor respective. ◊ Costuri indirecte = cheltuieli conventionale a caror marime pe unitatea de produs nu poate fi determinata decat prin procedee conventionale.
CANTINA, cantine, s. f. Local unde se serveste masa salariatilor dintr-o intreprindere, studentilor, elevilor etc. ♦ (Iesit din uz) incapere in interiorul unei unitati militare, de unde se puteau cumpara diferite alimente si obiecte. – Din fr. cantine.
KILOVAR, kilovari, s. m. (Fiz.) unitate (derivata) de masura pentru puterea reactiva, egala cu o mie de vari. [Abr.: kVAR] – Din fr., engl. kilovar.
COMENSURABIL, -A, comensurabili, -e, adj. (Mat.; despre doua sau mai multe marimi) Care pot fi masurate cu aceeasi unitate de masura, valorile amandurora fiind multipli intregi ai unitatii folosite. – Din fr. commensurable, lat. commensurabilis.
VARORA s.f. (Fiz.) unitate de energie reactiva corespunzand puterii reactive de un var pe ora. [< fr. varheure].
CANTINA s.f. 1. Local in care se serveste masa angajatilor dintr-o intreprindere, institutie etc. 2. Incapere in interiorul unei unitati militare, de unde se pot cumpara diferite alimente si obiecte. [< fr. cantine, it. cantina].
SIT s. n. 1. peisaj considerat din punctul de vedere al aspectului sau pitoresc. 2. configuratie proprie unui anumit teritoriu, pastrat in forma sa naturala. ◊ sit arheologic = loc in care se efectueaza sapaturi. 3. (biol.) cea mai mica unitate a unei gene care poate suferi o mutatie sau o recombinare. (< fr., engl. site)
VARORA s. f. unitate de energie reactiva corespunzand puterii reactive de un var pe ora. (< fr. varheure)
CANTINA, cantine, s. f. Local unde se serveste masa salariatilor dintr-o intreprindere, studentilor etc. ♦ Incapere in interiorul unei unitati militare, de unde se pot cumpara diferite alimente si obiecte. – Fr. cantine (< it.).
ETALON s. n. model, tip cu care trebuie sa se potriveasca, sa fie conforme unitatile de masura. ◊ (fig.) ceea ce poate servi ca model. ◊ cantitate determinata dintr-un metal pretios baza a unui sistem monetar. (< fr. etalon)
NORMA s. f. 1. regula, dispozitie obligatorie prin lege sau prin uz. 2. totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentru a se califica. 3. criteriu de apreciere. 4. lucru de efectuat, cantitate de produse care trebuie realizata de un muncitor intr-o unitate de timp. ♦ ~ de consum = cantitatea maxima de materii prime, combustibil, energie etc. care poate fi consumata pentru obtinerea unei unitati de produs. 5. numele autorului si titlul prescurtat al lucrarii, imprimate cu litere mici in coltul stang de jos al primei pagini din fiecare coala de tipar. 6. (mat.) numar pozitiv care se asociaza anumitor marimi si care generalizeaza proprietatile, valorile absolute ale numerelor si ale modului numerelor complexe. (< fr. norme, lat., rus. norma)
BUDEANU, Constantin (1886-1959, n. Buzau), inginer electrotehnician roman. Acad. (1955), prof. univ. la Bucuresti. Cercetari in domeniul deformant, al puterii reactive, a rationalizarii sistemelor de unitati de masura. Unul dintre fondatorii scolii romanesti de electrotehnica.
ZECIMAL, -A, zecimali, -e, adj. (Mat.) Care se bazeaza pe rapoarte ale numarului zece si ale puterilor lui; decimal. ◊ Numar zecimal = numar a carui parte fractionara este exprimata printr-o fractie zecimala. Fractie zecimala = fractie al carei numitor este egal cu o putere intreaga si pozitiva a numarului zece. Sistem zecimal = sistem de unitati de masura in care multiplii si submultiplii unitatilor principale au valori egale cu puteri intregi, pozitive sau negative, ale numarului zece. Balanta zecimala sau cantar zecimal = balanta cu brate inegale, care permite echilibrarea greutatilor de masurat cu greutati etalonate de zece ori mai mici. Clasificare zecimala = sistem de clasificare a cartilor in biblioteci, dupa continut, folosind pentru notare cifre si avand la baza impartirea cunostintelor omenesti in zece clase, fiecare clasa impartindu-se in zece diviziuni, iar acestea, la randul lor, in zece subdiviziuni etc. – Din zecime (dupa decimal).
COMANDAMENT s.n. 1. Autoritate, putere, organ de comanda (la o mare unitate); loc unde se gaseste acest organ. 2. (Fig.) Sentinta, precept, norma, regula. 3. Comandament prealabil = act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecatoresc, incepe executarea imobiliara, somand pe debitor sa plateasca datoria. [Cf. fr. commandement, it. comandamento].
WATTORA s.f. unitate de masura a energiei electrice, egala cu puterea furnizata de un watt intr-o ora. [Pron. vat-. / cf. it. wattora, fr. wattheure].
LICHIDITATE s. f. 1. insusirea de a fi lichid (II, 1). 2. situatie financiara a unei unitati economice care dispune de fonduri in casa sau in banca, putand sa faca platile in termen. ◊ capacitatea unei unitati economice de a transforma mijloacele materiale sau creantele de care dispune in mijloace lichide de plata. ◊ (pl.) bani lichizi (II, 1). (< fr. liquidite, lat. liquiditas)
WATTORA s. f. unitate de masura a energiei electrice, egala cu puterea de un watt in timp de o ora. (dupa fr. watt-heure)
WATTSECUNDA s. f. unitate de masura, reprezentand energia unui sistem cu puterea de un watt pe secunda. (< fr. watt-seconde)
CALORIFIC, -A (< fr., lat.) adj. Care produce sau transporta caldura. ◊ putere c. = caldura degajata prin arderea completa a unitatii de masa sau de volum dintr-un combustibil; caldura de ardere, caldura de combustie.
GAMA s. m. invar., s. f. 1. S. m. invar. A treia litera a alfabetului grecesc (folosita adesea si ca simbol in matematica, fizica etc.) 2. S. f. (Fiz.: in sintagma) Raze (sau radiatie) gama = radiatie emisa de corpurile radioactive, avand o putere de patrundere extrem de mare. 3. S. f. (Fiz.) unitate de masura a masei egala cu o milionime de gram. – Din fr. gamma.
antecedent, -a I. adj. Care preceda in timp. ♦ (Despre o vale) care s-a stabilit inaintea unei deformari tectonice. II. s.n. 1. Fapta, intamplare anterioara unui fapt, unei stari actuale. ◊ ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat. 2. (log.) Primul termen al unei judecati ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstratii. 3. Prima sectiune a unei unitati melodice structurate binar. 4. (muz.) Prima expunere tematica intr-o lucrare elaborata prin tehnica contrapunctului. (< fr. antecedent, lat. antecedens)
DIMENSIUNE s. f. 1. intindere care poate fi masurata. 2. numar care exprima legatura dintre o unitate derivata si unitatile fundamentale din care deriva. 3. marime, intindere, proportie. ♦ a patra ~ = ceva imposibil. (< fr. dimension, lat. dimensio)
DIMENSIUNE ~i f. 1) Orice marime care poate fi masurata. 2) fig. Numar care exprima legatura dintre o unitate derivata si unitatile fundamentale din care deriva. ◊ A patra ~ fapt inexistent, imposibil. [Art. dimensiunea; G.-D. dimensiunii; Sil. -si-u-] /<fr. dimension, lat. dimensio, ~onis
POVARA poveri f. 1) Incarcatura grea; greutate mare. ◊ Cal (sau animal) de ~ cal (sau animal) folosit pentru transportarea greutatilor. 2) fig. Fapt care apasa greu pe sufletul cuiva. ~a anilor de razboi. 3) inv. unitate de masura a greutatii (egala cu greutatea incarcaturii care putea fi dusa de un cal). /cf. sl. poduvora
DIMENSIUNE s.f. 1. Intindere care poate fi masurata. ♦ (Fiz.) Numar care exprima legatura dintre o unitate derivata si unitatile fundamentale din care deriva. 2. Marime, intindere, proportie. [Pron. -si-u-. / cf. lat. dimensio, fr. dimension].
CONFEDERATIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Uniune de state sau de unitati terit., autonome sau independente, avind anumite organe centrale ale puterii de stat in comun (parlament, guvern, sef de stat etc.). Astfel de confederatii au fost: pina in 1848, Confederatia elvetiana; intre 1778 si 1787, S.U.A.; intre 1815 si 1866, Confederatia germana. Confederatia constituie, in general, o etapa de trecere spre constituirea unui stat federal si chiar unitar. 2. Denumire data unor asociatii de organizatii obstesti (ex. Confederatia Generala a Muncii din Franta).
birlic (-ci), s. m. – 1. As, carte de joc. – 2. Speteaza care trece prin mijlocul zmeului de copii. – 3. (Arg.) Nota unu, la scoala. – 4. (Arg.) Sublocotenent. Tc. birlik „unitate”, de la bir „unu” (Roesler 589; Seineanu, II, 52). La sensul 2 a putut avea loc o confuzie cu tc. bilik „antebrat” (DAR).
PIESA s.f. 1. Parte, portiune, bucata a unui tot (cu care formeaza o unitate). 2. Parte a unui mecanism, a unei masini etc., care se poate demonta. 3. Moneda, ban. 4. Piesa anatomica = parte dintr-un cadavru preparata pentru studiu. 5. Fiecare dintre hartiile, dintre actele unui dosar. 6. Obiect, opera artistica expusa intr-un muzeu, la o expozitie etc. sau care face parte dintr-o colectie. 7. Lucrare dramatica in care predomina dialogul si care se reprezinta pe scena. 8. Compozitie, bucata muzicala. [Pron. pie-. / < fr. piece].
THEMA s.f. (Ist.) unitate teritorial-administrativa si militara a Imperiului bizantin, in care cele doua puteri – ostaseasca si civila – erau incredintate unui strateg, numit de imparat si dependent direct de acesta. [Cf. gr. thema].
ACREDITIV s.n. 1. Faptul sau efectul unui credit sau al unei creditari. 2. Suma de bani rezervata de un cumparator din contul sau la o unitate bancara ce serveste un furnizor pentru ca acestuia sa i se poata face plata in momentul in care dovedeste expedierea (predarea) marfurilor. ♦ Suma de bani depusa de cineva la o unitate a Casei de economii si consemnatiuni pentru a-i sta la dispozitie (la cerere) la o alta unitate; documentul prin care se certifica o asemenea depunere. [< fr. accreditif].
INCOMENSURABIL, -A adj. 1. (Fig.) Care nu se poate masura; nemasurat, foarte mare. 2. (Despre doua marimi) Care nu au o unitate de masura comuna, cuprinsa de un numar intreg de ori in fiecare dintre ele. [Cf. fr. incommensurable].
INCOMENSURABIL, -A adj. 1. care nu poate fi masurat; foarte mare. 2. (mat.; despre marimi) care nu are o unitate de masura comuna, cuprinsa de un numar intreg de ori in fiecare dintre ele. (< fr. incommensurable)
RANDAMENT s. n. 1. raportul dintre efectul obtinut si efortul depus intr-o activitate. ◊ (ec.) efectul util al unui factor al procesului de productie intr-o anumita unitate de timp. ◊ eficienta, folos, beneficiu. 2. raportul dintre valoarea unei marimi (energie, putere etc.) cedata de un sistem tehnic sub forma utila si valoarea aceleiasi marimi absorbita de acest sistem. (< fr. rendement)
RECUNOASTE vb. I. tr. 1. a identifica un lucru, o persoana etc. cunoscute mai inainte. 2. a admite ca bun, ca adevarat; a marturisi. 3. (jur.) a considera si a arata ca (un guvern, un stat) este indreptatit sa-si exercite puterea, sa existe. 4. (mil.) a cerceta terenul pe unde urmeaza sa mearga o unitate. 5. a se arata recunoscator. II. refl. a-si descoperi in altul trasaturile caracteristice. (dupa fr. reconnaitre)
JUNII TURCI, denumire europeana data membrilor organizatiei nationaliste turce „unitate si progres”, fondata in 1889. In urma revolutiei din 1908, J.t. au preluat puterea, fara a aduce insa schimbari esentiale ale regimului politic si social existent in Imp. Otoman. Organizatia s-a autodizolvat in 1918.
CAPITALA, capitale, s. f. 1. Oras de resedinta in care isi au sediul organele supreme ale puterii de stat. 2. Oras in care isi au sediul organele de conducere ale unei unitati administrative teritoriale. [Var.: (inv.) capitalie s. f.] – Din fr. capitale.
INCOMENSURABIL, -A, incomensurabili, -e, adj. 1. Care nu poate fi masurat; foarte mare, nemasurat, nelimitat. ♦ Care nu poate fi evaluat, care este foarte valoros. 2. (Mat.; despre marimi) Care nu au o unitate de masura comuna, care sa se cuprinda de un numar intreg de ori in fiecare dintre ele. – Din fr. incommensurable.
CUANTA ~e f. fiz. unitate structurala de baza a campurilor fizice. ◊ ~ de energie cantitate determinata si finita de energie care poate fi emanata sau absorbita de un sistem atomic, molecular. [Sil. cu-an-] /<fr. quanta
STRUCTURALISM s.n. 1. Termen care desemneaza o categorie de orientari si tendinte metodologice si epistemologice actuale, constand in a privi obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, care pot fi recompuse si transformate prin anumite procedee operationale. ♦ Curent in lingvistica contemporana care sustine principiul unitatii interne a structurii limbii si priveste limba ca pe un sistem de relatii fonetice si gramaticale care se conditioneaza reciproc, dar o studiaza independent de istoria poporului. 2. (Rar) Gestaltism. [< fr. structuralisme].
CABINET s. n. I. 1. incapere de lucru intr-un apartament, intr-o institutie. 2. birou (intr-o intreprindere sau institutie) unde lucreaza cineva. 3. sectie, serviciu intr-o intreprindere sau institutie destinate unor studii. ♦ ~ metodic = a) centru didactic al activitatii metodice; b) sectie de indrumare si informare in bibliotecile mari si in intreprinderi: ~ tehnic = centru de indrumare tehnica in cadrul unei intreprinderi, unitati scolare etc. 4. gen de muzeu care pastreaza piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat. II. (in unele tari) consiliu de ministri, guvern. III. mobila stil, bogat ornata si cu sertare pentru pastrarea de obiecte pretioase. (< fr. cabinet)
KILOWATT-ORA s. m. unitate de masura a energiei, egala cu energia produsa intr-o ora de un generator cu puterea de un kilowatt. (< fr. kilowatt-heure)
CAPITALA, capitale, s. f. Oras de resedinta a organelor supreme ale puterii de stat; (in trecut) oras in care isi au resedinta organele de conducere ale unei unitati administrative teritoriale. [Var.: (inv.) capitalie s. f.] – Fr. [ville] capitale.
DISCRET, -A adj. 1. Care poate pastra un secret, o taina. ♦ Rezervat, retinut (in purtari, in vorbe). ♦ (Mat.; despre marimi) Format din unitati distincte (in opozitie cu cele continue); (fil.) discontinuu. 2. (Fig.) Greu, putin perceptibil. // adv. Fara sa atraga atentia. [< fr. discret, it. discreto, cf. lat. discretus – separat].
CUB s.n. 1. corp geometric cu sase fete patrate, egale intre ele. 2. puterea a treia a unui numar sau a unei expresii (algebrice). ◊ (adj.) metru (sau decimetru, centimetru) cub = unitate de masura pentru volum egala cu volumul unui corp cubic avand latura cat dimensiunea liniara respectiva. (< fr. cube, lat. cubus)
MEL1 s. m. unitate de masura pentru inaltimea sunetului, egala cu a mia parte din inaltimea unui sunet avand o putere de o mie de hertzi. (< engl. mel)
CUANTA (‹ fr. {i}; {s} lat. quantum „cit”) s. f. Cea mai mica valoare discreta pe care o poate lua o anumita marime fizica toate celelalte valori ale sale fiind multipli intregi ai acesteia. Constituie unitatea structurala de baza a cimpurilor fizice (ex. fotonul pentru cimpul electromagnetic, gravitonul pentru cimpul gravitational). ◊ C. de lumina = foton. ◊ C. de energie = cantitate determinata si finita de energie care poate fi emisa sau absorbita de un sistem atomic sau nuclear. Notiunea a fost introdusa (1900) de M. Planck.
MEL, meli, s. m. (Fiz.) unitate de masura pentru inaltimea sunetului, egala cu a mia parte din inaltimea unui sunet care are o putere de o mie de hertzi. – Din engl. mel.
UZ ~uri n. 1) Aplicare in practica (pentru satisfacerea unor necesitati); intrebuintare; folosire. ◊ Scos (sau iesit) din ~ care nu mai poate fi folosit. A face ~ a folosi. 2) v. UZANTA. 3) lingv. Modalitate, consfintita prin traditie, de folosire curenta a unitatilor de limba in vorbire. 4) jur. Drept real care permite unei persoane de a se folosi de un lucru care apartine altei persoane. /<lat. usus, it. uso
DORSAL, -A I. adj. 1. referitor la partea posterioara a corpului sau a unui organ. ♦ (s. m.) marele ~ = cel mai lat muschi al spatelui. 2. (despre foneme) articulat in spatele limbii. II. s. f. 1. sistem muntos care se intinde pe zeci de mii de kilometri pe fundul oceanelor, separand doua bazine. 2. lant muntos care se intinde pe spatiul unui continent. 3. relief mai putin accidentat, care separa unitati de relief mai joase. 4. prelungire a unui anticiclon intre doua zone cu presiune atmosferica mai coborata, care poate fi asemanata cu un „bot de deal”. (< fr. dorsal)
PRETOR s. m. 1. magistrat roman cu rang imediat inferior consulului. 2. (in trecut) persoana pe langa marile unitati militare, cu atributii in timp de razboi sau de mobilizare in politia administrativa si judiciara. 3. reprezentant al puterii centrale intr-o plasa, cu atributii administrative si de politie. (< lat. praetor)
GUVERNAMANT s.n. 1. (Rar) puterea executiva a unui stat; guvern. ◊ Forma de guvernamant = forma de conducere politica a unui stat. 2. (In unele tari) unitate teritorial-administrativa condusa de un guvernator. [Pl. -minte. / cf. fr. gouvernement].
KILOWATT-ORA s.m. unitate de masura a energiei, egala cu lucrul mecanic efectuat intr-o ora de un sistem care are o putere de un kilowatt. [Cf. fr. kilowatt-heure].
PARAMETRU s. m. 1. (mat.) litera intr-o expresie sau ecuatie care, considerata in calcule, constanta, poate lua diferite valori. 2. marime proprie unui sistem fizic, tehnic, unui fenomen etc., o caracteristica constructiva sau functionala. ♦ ~ economic = unitate de masura a aspectelor cantitative si calitative ale proceselor si fenomenelor economice. 3. (stat.) marime masurabila care permite prezentarea mai simpla a caracteristicilor principale ale unui ansamblu statistic. ◊ (inform.) simbol care desemneaza datele preluate de catre o procedura. 4. element constant intr-un calcul, intr-o operatie intelectuala. (< fr. parametre)
RECUNOASTE vb. III. tr. 1. A identifica un lucru, o persoana etc. cunoscute mai inainte. ♦ A considera si a arata ca (un guvern, un stat) este indreptatit sa-si exercite puterea, sa existe. 2. A admite ca bun, ca adevarat; a marturisi. 3. A cerceta terenul pe unde urmeaza sa mearga o unitate. 4. A se arata recunoscator. [P.i. recunosc. / < re- + cunoaste, dupa fr. reconnaitre].
VOLANT2, -A adj. 1. care poate zbura; care se poate mentine in aer. ◊ (spec.) care se poate misca, deplasa dupa voie; mobil. ♦ biblioteca ~a = fond de carti apartinand unei biblioteci publice si imprumutat temporar unei institutii, unitati etc. 2. desprins; detasabil. ♦ foaie ~a = foaie de hartie scrisa sau tiparita care se difuzeaza ca manifest. (< fr. volant)
VALUTA, valute, s. f. unitate monetara a unui stat, cu precizarea metalului in care este definita. ♦ Totalitatea mijloacelor de plata exprimate in moneda altui stat, care pot fi folosite in decontarile internationale. ◊ Valuta forte = valuta care are acoperire in aur si care este acceptata ca mijloc de plata de mai multe tari. – Din it. valuta.
PARITATE, paritati, s. f. 1. Egalitate numerica. ♦ (Mat.) Proprietate a unui numar intreg de a fi divizibil cu doi. 2. Egalitate valorica, echivalenta in valoare. ◊ Paritate monetara = raport de echivalenta intre unitatile banesti a doua tari, in functie de continutul (greutatea) lor de metal pur de acelasi fel (aur sau argint) sau de puterea de cumparare. Paritate valutara = raport de echivalenta intre diferite valute, pe baza continutului lor in aur, stabilit prin lege. – Din fr. parite, lat. paritas, -atis.
INTERFATA s. f. 1. suprafata de separare a portiunilor care reprezinta faze diferite dintr-un sistem fizico-chimic. 2. (inform.) frontiera conventionala intre doua sisteme sau unitati, care permite schimburi de informatii dupa anumite reguli. 3. (electron.) dispozitiv care converteste semnalele electronice astfel incat doua aparate sau sisteme sa poata comunica intre ele. (< engl., fr. interface)
INTREG, -EAGA, intregi, adj. 1. Tot, complet, din care nu s-a luat nimic. ◊ Loc. adv. Pe de-a-ntregul = in intregime; peste tot, pe toata suprafata. ♦ (Mat.; substantivat, m.) unitate nefractionata. ♦ Neinceput, neatins, din care nu lipseste nimic. 2. Teafar, sanatos, nevatamat. ♦ Fig. Neclintit, integru. 3. (Despre notiuni temporale) Deplin, complet. 4. (Mat.) Care se poate obtine prin adunarea repetata a numarului unu cu el insusi. – Lat. integer, -gra.
GAMA s. f. 1. a treia litera a alfabetului grecesc, corespunzand lui g. 2. unitate de masura a masei, o milionime de gram; microgram. 3. unitate de masura a intensitatii campului magnetic, a miliona parte dintr-un oersted. 4. raze (sau radiatii) ~ = radiatie emisa de corpurile radioactive, cu o putere penetranta foarte mare. (< fr., gr. gamma)
NORMA, norme, s. f. 1. Regula, dispozitie etc. obligatorie, fixata prin lege sau prin uz; ordine recunoscuta ca obligatorie sau recomandabila. ◊ Norma morala (sau etica) = regula privitoare la modul de comportare a omului in societate, la obligatiile sale fata de ceilalti oameni si fata de societate. Norma juridica = regula de conduita cu caracter general si impersonal, emisa de organele de stat competente, a carei respectare poate fi asigurata prin constrangere. ♦ Totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentru a putea obtine un titlu, o calificare etc. 2. Criteriu de apreciere, de reglementare. 3. Cantitate de munca pe care cineva trebuie sa o presteze intr-o unitate de timp; (concr.) produs realizat in acest timp. ◊ Norma de timp = timpul necesar pentru efectuarea unei lucrari in conditii specifice date. Norma tehnica = norma stabilita prin mijloace stiintifice, pe baza unor conditii tehnice date, pentru efectuarea unui proces tehnologic. – Din fr. norme, lat. norma, rus. norma.
NOD s. n. 1. (mar.) unitate de masura a vitezei navelor, de o mila marina (1852 m) pe ora. 2. element al unui graf. 3. element al unei retele de comunicatie care poate constitui sursa sau destinatia semnalelor transmise prin retea; intersectie a mai multor cai ferate sau rutiere. (< fr. noeud, engl. node)
VOLT s. m. unitate de masura a tensiunii electrice, egala cu tensiunea aplicata la capetele unui conductor care, strabatut de un curent de un amper, dezvolta o putere de un watt. (< fr. volt)
DEBIT1, debite, s. n. 1. Tutungerie. ♦ (Inv.) Debit de bauturi spirtoase = carciuma. 2. (Inv.) Vanzare, desfacere continua de marfuri cu amanuntul. 3. Cantitatea de fluid sau de pulbere fina care trece, intr-o unitate de timp, printr-o sectiune a unei albii, a unei conducte sau a unui canal. ◊ Debit instalat = valoare maxima a debitului de apa care poate fi utilizat in scopuri energetice de turbinele unei centrale hidroelectrice. ♦ Cantitate de material sau de obiecte produse de o masina sau de o instalatie intr-o unitate de timp. Debit de energie = energie debitata de o instalatie intr-o unitate de timp. ♦ (Med.) Debit c*****c = cantitatea de sange expulzata de ventriculul stang in aorta la fiecare contractie a inimii sau in cursul unui minut. ♦ (Mil.) Debit de foc = numarul de lovituri care poate fi tras de o gura intr-o anumita cantitate de timp. ♦ Fig. Afluenta (precipitata), torent de cuvinte in vorbirea cuiva. – Din fr. debit.
VOLT ~ti m. fiz. unitate de masura a tensiunii electrice, a fortei electromotoare, egala cu tensiunea de la capetele unui conductor cu un curent de un amper, care dezvolta o putere de un watt. /<fr. volt
SUCCESIUNE s. f. 1. insiruire, sir de persoane, de lucruri, de fapte etc. 2. (jur.) mostenire. ◊ avere lasata ca mostenire. 3. transmitere a puterii politice, faptul de a succede unui predecesor. 4. transmitere a unor drepturi si obligatii ale unui stat catre alt stat. 5. (biol.) inlocuirea in timp a unei unitati de vegetatie prin alta. (< fr. succession, lat. successio)
RANDAMENT, randamente, s. n. Capacitate de productie a unui muncitor, a unei masini, a unui utilaj intr-o unitate de timp data (si in raport cu consumul); raportul dintre efectul obtinut si efortul depus intr-o activitate, actiune etc. ♦ Raportul dintre valoarea unei marimi (energie, putere etc.) cedata de un sistem tehnic sub forma utila, si valoarea aceleiasi marimi absorbita de acest sistem. ♦ Folos, beneficiu, eficienta. – Din fr. rendement.
COT3 coti m. inv. Veche unitate de masura pentru lungimi egala cu aproximativ 60 cm. ◊ A scoate limba de-un ~ a) a se sufoca de oboseala; b) a depune eforturi ce depasesc propriile puteri. /<lat. cubitus
MASURA ~i f. 1) Valoare a unei marimi determinata prin raportare la o unitate data. ◊ In mare ~ in mare (sau buna) parte. De o ~ la fel; deopotriva. Pe (sau dupa) ~a cuiva (sau a ceva) potrivit, intocmai cu cineva sau cu ceva. Pe ~ ce cu cat. 2) Valoare, proportie fireasca a lucrurilor; limita pana la care se poate concepe sau admite ceva; marime normala, rezonabila. ◊ Cu ~ atat cat trebuie; cu socoteala. Peste ~ mai mult decat trebuie; exagerat. A intrece ~a a depasi limita permisa. 3) unitate conventionala pentru masurare. ◊ Cu aceeasi ~ la fel, in acelasi mod. 4) Cantitatea si natura unitatilor ritmice din textul unui vers; structura metrica a versului. 5) Cea mai mica diviziune care sta la baza organizarii si gruparii duratei sunetelor intr-o piesa muzicala. 6) Actiune (mijloc, procedeu) la care se recurge in vederea realizarii unui anumit scop. ◊ A lua ~i a dispune, a hotari cele necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. masurii] /<lat. mensura
SAPTE2 m. 1) Numar constand din sapte unitati. Adunati ~ cu cinci. ◊ A bea (sau a manca) cat ~ a bea sau a manca foarte mult. A nu se da pe ~ a se afla in plina putere (fizica sau intelectuala). 2) Cifra 7 sau VII. 3) Obiect marcat cu aceasta cifra. /<lat. septem
DRAPEL s. n. 1. steag al unei unitati militare; steag, flamura. ♦ a fi sub ~ = a servi in armata. 2. (cinem.) suprafata opaca dintr-o bucata de panza neagra intinsa pe o rama metalica, care se poate monta pe un stativ, permitand retinerea luminii pe anumite obiecte sau mascarea anumitor zone din cadrul unui film. 3. (av.) punere in ~ = fixare a palelor unei elice cu pas variabil intr-o pozitie care ofera o mai mica rezistenta in inaintare in caz de oprire a motorului. (< it. drappello)
CONTROL, controale, s. n. 1. Analiza permanenta sau periodica a unei activitati, a unei situatii etc. pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire. ◊ Lucrare de control = lucrare scrisa prin care se verifica periodic cunostintele elevilor sau ale studentilor. Cifra de control = exponent care indica limitele cantitative ale productiei. Punct de control = loc fix (la marginea unui oras, a tarii etc.) unde organele autoritatii supravegheaza indeplinirea formalitatilor legale de catre cei care trec. Control obstesc = forma de control social, specifica tarilor socialiste, care se exercita de catre masele largi de oameni ai muncii si de reprezentantii organizatiilor de masa si obstesti. ♦ Supraveghere continua (morala sau materiala); stapanire, dominatie. ♦ putere de dirijare a propriilor sale gesturi si miscari. 2. Institutie sau grup de persoane care supravegheaza anumite activitati. 3. (La pl.) Registru de evidenta a personalului (si animalelor) unei unitati militare. – Din fr. controle.
CASTILE ALBASTRE, unitati armate, constituite din Fortele de Urgenta ale O.N.U. (F.U.N.U.), a caror interventie decisa de Consiliul de Securitate, nu este ofensiva si nu poate avea loc fara acordul statelor aflate in conflict. Ele servesc ca „tampon” intre fostii beligeranti si nu au dreptul sa foloseasca armele decit in cazuri de legitima aparare. Au intervenit in Egipt (1956), Congo (1963), Cipru (1964), Kashmir (1965), Sinai (1973), Inaltimile Golan (1974), Liban (1978), Namibia (1989-1990). Premiul Nobel pentru pace (1988).
ATOM (‹ fr., lat.) s. m. 1. Particula din care sint alcatuite toate substantele, solide, lichide, sau gazoase. Reprezinta cea mai mica parte a unei substante simple (element chimic) care mai pastreaza insusirile chimice ale acesteia. Este format din dintr-un nucleu central si electroni. Poate exista fie liber, fie in combinatii cu alti atomi (identici sau diferiti) alcatuind molecula. A. social = notiune introdusa in psihosociologie de J.L. Moreno, desemnind cea mai mica unitate viabila a matricei sociometrice, nucleul tuturor relatiilor socioafective (numite „tele”-uri) care s-au constituit in jurul unui individ.
PRETOR, pretori, s. m. 1. Magistrat roman cu inalte atributii judiciare (si care adesea guverna o provincie romana). 2. (In vechea armata) Persoana numita pe langa marile unitati militare, cu atributii in politia administrativa si juridica in timp de razboi. 3. (In vechea organizare administrativa a tarii) Sef al administratiei si al politiei intr-o plasa, care reprezenta aici puterea centrala. – Din lat. praetor, -oris.
GRAI, graiuri, s. n. 1. Glas, voce. ◊ Loc. adv. Intr-un grai = intr-un glas, toti deodata. ◊ Expr. A prinde (sau a da) grai = a incepe sau a se hotari sa vorbeasca. A-i pieri (sau a-si pierde) graiul = a nu mai putea sa vorbeasca (de emotie, de frica etc.), a amuti; a nu mai avea ce sa spuna. 2. Facultatea de a vorbi. ◊ Loc. adv. Prin viu grai = oral. 3. Limba. ♦ Fel de a vorbi. 4. unitate lingvistica subordonata dialectului, caracteristica pentru o regiune mai putin intinsa; p. ext. dialect. 5. (Rar) Vorba, cuvant. – Din grai (derivat regresiv).
VOLT, volti, s. m. (Fiz.) unitate de masura a tensiunii electrice, a tensiunii electromotoare si a diferentei de potential, egala cu tensiunea de la capetele unui conductor care, strabatut de un curent de un amper, dezvolta o putere de un watt. – Din fr. volt.
MODUL2 s.m. Parte, portiune dintr-un ansamblu, conceput separat sau separabil. ◊ Modul lunar = dispozitiv autonom al unui vehicul de lansare sau al unei nave spatiale, care poate functiona independent, servind pentru aselenizare. ♦ (Telec.) Bloc alcatuit din microelemente (tranzistoare, diode, bobine etc.) care indeplineste functia de etaj sau de celula intr-un aparat sau intr-o instalatie electronica. ♦ (Arhit.) unitate de masura aleasa arbitrar pentru a determina proportiile elementelor de arhitectura ale unui edificiu. [Pl. -li, (s.n.) -le. / < fr., engl. module].
SELECTIE s. f. 1. alegere de persoane sau lucruri dupa un anumit criteriu si cu un anumit scop; selectionare. ◊ (lingv.) operatie prin care sunt alese unitati din axa paradigmatica. 2. (biol.) proces natural ori provocat care favorizeaza supravietuirea sau inmultirea preferentiala a anumitor indivizi. ♦ ~ naturala = supravietuirea si continua evolutie a speciilor animale si vegetale cu o mai mare putere de adaptare la mediu si disparitia celor mai putin dotate; ~ artificiala = metoda de ameliorare a speciilor animale si vegetale in selectionarea in vederea reproductiei a indivizilor care intrunesc cele mai multe calitati biologice. 3. (mat.) orice multime finita de elemente observate. ◊ (stat.) parte selectata dintr-o colectivitate spre a servi la o cercetare selectiva. 4. operatie de alegere efectuata de un selector telefonic pentru a asigura legatura intre doi abonati ai unei centrale automate. (< fr. selection, lat. selectio)
CONTROL s.n. 1. Verificare, analiza permanenta sau periodica a unei activitati pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire. ♦ Supraveghere continua (morala sau materiala); stapanire. ♦ putere de dirijare a propriilor gesturi si miscari. ◊ Cifra de control = exponent care indica limitele cantitative ale productiei. 2. Institutie insarcinata cu supravegherea unor activitati. 3. (La pl.) Registru de evidenta a personalului (si animalelor) unei unitati militare. [Pl. -oale, -oluri. / < fr. controle].
POST1 ~uri n. 1) Loc special de unde se poate supraveghea sau pazi un obiect. ~ de observatie. A fi la ~. 2) Persoana sau grup de persoane puse intr-un anumit loc sa pazeasca sau sa supravegheze pe cineva sau ceva. A schimba ~ul. 3) (in trecut) unitate de jandarmi avand insarcinarea sa mentina ordinea intr-o comuna (rurala). 4) Activitate de raspundere pe care o indeplineste cineva permanent intr-o institutie, intreprindere sau organizatie in schimbul unui salariu; functie. ~ de presedinte. ~ de sef de sectie. 5) Loc special amenajat unde se desfasoara o anumita activitate. ~ de radio. ~ sanitar. /<fr. poste
VOLANT, -A adj. (Rar) Care poate zbura; care se poate mentine in aer. ♦ (Spec.) Care se poate misca, deplasa dupa voie; mobil, desprins. ◊ Foaie volanta = foaie de hartie scrisa sau tiparita care se difuzeaza ca manifest; biblioteca volanta = fond de carti apartinand unei biblioteci publice si imprumutat temporar unei institutii, unei unitati etc. [< fr. volant < voler – a zbura].
OPOZITIE s. f. I. 1. raport dintre doua lucruri sau situatii opuse, contrare; contrast. ◊ raport de excludere intre doua notiuni sau judecati. ◊ diferenta cu valoare functionala intre doua unitati lingvistice. 2. impotrivire, opunere. 3. pozitie a unui astru cand Pamantul se afla intre el si Soare; (p. ext.) pozitie a doua corpuri ceresti diametral opuse pe bolta cereasca. II. grup politic potrivnic partidului care se afla la putere; (p. ext.) politica practicata de acest grup. (< fr. opposition, lat. oppositio, germ. Opposition)
BAZA s. f. 1. parte inferioara a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament. ◊ distanta intre difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonica. 2. electrod corespunzator zonei dintre doua jonctiuni ale unui tranzistor. 3. (mat.) numar real, pozitiv si diferit de 1, la care se face logaritmarea. ♦ ~ a puterii (unui numar) = numar care se ridica la puterea indicata de exponent. ◊ latura a unui poligon sau fata a unui poliedru, in pozitia cea mai de jos. 4. element fundamental, esential a ceva (cuvant, combinatie chimica etc.). ♦ de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a intemeia, a infiinta. 5. totalitatea relatiilor de productie dintr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale, economice, pe care se inalta suprastructura corespunzatoare. 6. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinata. ♦ ~ militara = zona special amenajata si dotata cu instalatii, in care sunt concentrate unitati, mijloace si materiale de lupta. 7. ~ sportiva = teren special amenajat si dotat pentru practicarea diferitelor sporturi. 8. substanta chimica cu gust lesietic, care albastreste hartia de turnesol si care, in combinatie cu un acid, formeaza o sare; substanta care poate fixa protonii eliberati de un acid. (< fr. base, /5/ rus. baza)
ETALON, etaloane, s. n. Marime, greutate etc. acceptata oficial in stiinta, in tehnica sau in relatiile economice si care serveste ca unitate de baza intr-un sistem de masurare. ◊ Etalon de aur (sau de argint) = unitate-tip a valorilor monetare. Etalon al preturilor = preturi impuse de lege printr-un etalon monetar. ♦ Model perfect al unei masuri-tip, confectionat cu mare precizie si acceptat oficial spre a servi ca baza de comparatie. ♦ Fig. Ceea ce poate servi drept model (de urmat). – Din fr. etalon.
CONCRET, -A I. adj. 1. care se poate percepe prin simturi; palpabil. ◊ (despre substantive) care denumeste obiecte perceptibile prin simturi. ♦ muzica ~a = muzica pe baza prelucrarii unui complex de sunete (muzicale sau zgomote) cu ajutorul aparaturii electronice. 2. precis, (bine) determinat. II. s. n. categorie filozofica desemnand unitatea multiplelor determinari, insusiri, laturi ale obiectelor si fenomenelor. (< fr. concret, lat. concretus)
PORTDRAPEL, (1) s. m., (2) portdrapele, s. n. 1. S. m. Persoana care poarta drapelul unei unitati militare, al unei asociatii sportive etc. ♦ Fig. Persoana care sta in fruntea unui curent, a unei miscari; p. ext. idee calauzitoare. 2. S. n. Toc de piele prins de o curea petrecuta peste piept, in care se fixeaza coada drapelului pentru a putea fi purtat mai usor. – Port1- + drapel (1, dupa fr. porte-drapeau).
GRAD ~e n. 1) unitate de masura a mai multor marimi fizice variabile (temperatura, densitate, presiune etc.). ◊ ~ de comparatie categorie gramaticala specifica pentru adjectiv si adverb avand trei aspecte: pozitiv, comparativ si superlativ. ◊ ~ de rudenie raport de apropiere intre rude. 2) unitate de masura a unghiurilor, a longitudinii si a latitudinii. 3) Diviziune pe scara unui instrument de masura; gradatie. 4) (la expresiile algebrice) Maxim al sumei exponentilor necunoscutelor unui termen. ~ul unui monom. ◊ Ecuatie de ~ul intai (sau doi) ecuatie a carei necunoscuta este la puterea intai (sau a doua). 5) fig. Treapta de dezvoltare a ceva; masura in care se manifesta evolutia unui lucru; nivel. ~ de cultura. ◊ In cel mai mare ~ la maximum. In cel mai mic ~ la minimum. 6) Treapta intr-o ierarhie. Diploma de ~ul I. ~ de capitan. 7) Etapa in evolutia unui proces; treapta. 8) Calificare dobandita intr-un domeniu de activitate; titlu. ~ stiintific. /<fr. grade, lat. gradus
GRUPA s. f. 1. mic colectiv de oameni subordonati unor forme organizatorice mai largi. ◊ (mil.) cea mai mica subunitate de instructie si lupta. ◊ unitate administrativa dintr-o intreprindere sau institutie, bazata pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. subdiviziune in stiintele naturii, din elemente care prezinta caractere comune. ◊ (chim.) fiecare dintre cele noua subimpartiri ale sistemului periodic, cuprinzand elemente cu proprietati asemanatoare. ♦ ~ sangvina = fiecare dintre cele patru categorii in care se poate clasifica sangele, dupa insusirile antigenice conditionate genetic. 3. subdiviziune in cadrul sistemului morfologic cuprinzand elemente cu trasaturi comune. 4. totalitatea depozitelor sedimentare formate in timpul unei ere geologice. (< fr. groupe)
ORA ore f. 1) unitate de masura a timpului (egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi si cuprinzand 60 de minute sau 3.600 de secunde); ceas. ◊ ~ de ~ mereu, intruna. Din ~ in ~ cu regularitate la un interval de un ceas. Pe ~ in timp de o ora. ~ academica 45 de minute. 2) Distanta care poate fi parcursa intr-un interval de o asemenea durata. Parisul se afla la trei ore de zbor. 3) Moment al zilei calculat de la miezul noptii (sau de la amiaza). Ora 10. ◊ De ultima ~ foarte actual; recent; nou de tot. 4) Durata de timp nedeterminata. ◊ La ora actuala in prezent. 5) Timp rezervat dinainte pentru o anumita activitate. ◊ Ore de primire timp din ziua de lucru a unei persoane oficiale rezervat primirii solicitantilor. 6) Expunere sistematica si organizata dupa un program a unei materii de studiu intr-o institutie de invatamant. ~ de literatura. [G.-D. orei] /<lat. hora, it. ora
GRUPA s.f. 1. Mic colectiv de oameni subordonati unor forme organizatorice mai largi. ♦ (Mil.) Cea mai mica subunitate de instructie si de lupta. ♦ unitate administrativa dintr-o intreprindere sau institutie, bazata pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. Subdiviziune in stiintele naturii alcatuita din elemente care prezinta caractere comune. ♦ (Chim.) Fiecare dintre cele noua subimpartiri ale sistemului periodic, cuprinzand elemente cu proprietati asemanatoare. ◊ Grupa sanguina = fiecare dintre cele patru categorii in care se poate clasifica sangele. [< fr. groupe].
RACORD, racorduri, s. n. 1. Legatura, contact intre doua parti ale unei lucrari sau intre doua elemente ale unui intreg. 2. Piesa (constituita din una sau din doua parti tubulare cu piulite) cu care se face legatura intre doua conducte si prin care poate circula un fluid sau un material pulverulent ori granular. 3. Portiune de circuit electric care pune in legatura aparatul, masina sau locul de utilizare a energiei electrice cu reteaua de distributie. 4. Legatura intre doua secvente de film care asigura continuitatea ideii cinematografice. ♦ Imbinare a doua benzi de sunet fara a intrerupe unitatea coloanei sonore. – Din fr. raccord.
SIR, siruri, s. n. 1. Grup, multime de fiinte sau de lucruri dispuse in succesiune, desfasurate in linie (dreapta); rand, sirag (1). ◊ Loc. adv. si adj. In sir = in rand unul dupa altul. ♦ Sirag (2). ♦ (Inv.) Rand scris sau tiparit. ♦ Lant de munti; masiv muntos. ♦ Dara formata de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unitati de timp etc. Sir de intamplari. ◊ Loc. adj. si adv. In sir = pe rand, succesiv, neintrerupt, necontenit. 3. Desfasurare continua si regulata, inlantuire logica a ideilor, a faptelor intr-o expunere, intr-o relatare; fir. ◊ Loc. adj. si adv. Fara sir = lipsit de legatura logica, incoerent. 4. (Mat.) Multime infinita, ordonata, ale carei elemente pot fi puse in corespondenta cu multimea numerelor naturale. – Refacut dupa sire (pl. lui sira).
OPOZITIE s.f. I. 1. Raport care se stabileste intre doua lucruri sau doua situatii opuse, contrare; contrast. ♦ Raport de excludere intre doua notiuni sau judecati, stabilit dupa anumite criterii. ♦ Diferenta (fonetica) intre doua unitati lingvistice. 2. Impotrivire, opunere. 3. Pozitie pe care o ocupa un astru cand Pamantul se afla intre el si Soare; pozitia a doua corpuri ceresti care se afla la o distanta de 180 de grade pe bolta cereasca unul fata de celalalt. II. (In tarile capitaliste) Grup politic parlamentar potrivnic partidului care se afla la putere; (p. ext.) politica pe care o practica acest grup. [Gen. -iei, var. opozitiune s.f. / cf. fr. opposition, rus. opozitiia, lat. oppositio].
UNIVERSAL, -A, universali, -e, adj. 1. Care apartine Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra intregii lumi, care cuprinde tot ce exista si este comun tuturor; care se refera la toate fiintele sau lucrurile luate in consideratie intr-un caz dat; general, obstesc. ◊ (Adverbial) Universal valabil. ◊ (Substantivat, n.) Exista o unitate dialectica intre universal si particular. ◊ (Log.) Judecata universala = judecata care afirma (sau neaga) un predicat in legatura cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = mostenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucura de o mare faima; vestit, ilustru, celebru. 3. Care poseda cunostinte din toate domeniile, care are o cultura generala vasta. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operatii, bun pentru mai multe situatii. ♦ (Substantivat, n.) Mandrina de strung. – Din fr. universel, lat. universalis.
SELECTIE, selectii, s. f. 1. Alegere efectuata dupa un anumit criteriu si cu un scop; selectionare. 2. Proces de supravietuire a indivizilor dotati cu cele mai apte insusiri in lupta pentru existenta. ◊ Selectie naturala = fenomen natural constand in persistenta si continua evolutie a speciilor care au o mai mare putere de adaptare la mediu, in detrimentul celor mai putin dotate. Selectie s*****a = alegere naturala si artificiala care se face in urma eliminarii de la actul reproducator a indivizilor slabi si rau inzestrati. Selectie artificiala = metoda de ameliorare a speciilor animale si vegetale, constand in selectionarea, in vederea reproductiei, a indivizilor care intrunesc cele mai multe calitati biologice. 3. Operatie de extragere a unitatilor dintr-o colectivitate generala, dupa anumite principii; parte dintr-o colectivitate cu ajutorul careia se cerceteaza diversele caracteristici ale intregii colectivitati. [Var.: (inv.) selectiune s. f.] – Din fr. selection, lat. selectio, -onis.
FUNIE, funii, s. f. 1. Franghie1. ◊ Funie de ceapa (sau de usturoi) = impletitura, cununa de ceapa sau de usturoi. ◊ Expr. Drept ca funia in traista (sau in sac) = stramb, rasucit; fig. nedrept, necinstit. A vorbi de funie in casa spanzuratului = a vorbi despre un lucru care poate supara pe cineva dintre cei de fata, daca este interpretat ca o aluzie la ei. A (i) se apropia sau a-i ajunge (cuiva), a i se strange funia de (sau la) par, se spune despre cei ajunsi intr-o situatie extrem de dificila. A juca pe funie = a umbla pe funie, facand diferite figuri; fig. a fi abil, dibaci. 2. Veche unitate de masura de lungime (a carei valoare a variat dupa epoci) cu care se masura pamantul. 3. (In sintagma) Funie de mosie (sau de pamant) = suprafata de teren de dimensiuni reduse, avand de obicei forma unei fasii inguste. 4. Impletitura din paie sau din talas, utilizata la confectionarea miezurilor lungi la formele pentru turnare. – Lat. funis.
CASCADA (‹ fr.) s. f. 1. Cadere naturala de apa pe cursul unui riu, fluviu sau torent provocata de o ruptura de panta in profilul longitudinal al vaii. Frecvente in regiunile calde si umede peste fostele praguri glaciare, in unitatile inalte de relief unde bancurile de roci dure alterneaza cu altele mai moi. C. cu cea mai inalta cadere de apa din lume este Angel (Venezuela, 979 m). In Romania cea mai inalta c. este Izvorul Cailor (M-tii Rodnei, 150 m). ♦ C. de hidrocentrale = grup de centrale hidroelectrice, in componenta unui sistem hidroenergetic amenajate in serie pe un curs de apa, ce pot avea sau nu lacuri proprii de acumulare. ♦ Expr. Cascada de ris = ris zgomotos, sacadat si prelungit. 2. (TEHN.) Montaj in c. = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice pentru a imbunatati factorul de putere sau pentru a modifica fara pierderi turatia acestora.
DINAMIC, -A, dinamici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. (Mec.) De miscare, de forta; privitor la miscare, la forta. 2. Plin de miscare, de actiune, activ; care este in continua (si intensa) miscare, evolutie; care se desfasoara rapid. ◊ Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv care exprima o actiune ce se face cu participarea intensa sau cu un interes special din partea subiectului. El se gandeste. Ea isi aminteste. ♦ (Despre oameni) Care dovedeste forta vitala, putere de a se afirma si de a actiona; energie. II. S. f. 1. Parte a mecanicii care studiaza legile miscarii corpurilor tinand seama de masele lor si de fortele care se exercita asupra lor. 2. (Tehn.) Raport intre valorile maxime si minime ale unui semnal. 3. Dezvoltare intensa, schimbare continua, bogatie de miscare. ◊ Dinamica populatiei = totalitatea schimbarilor (cantitative) care au loc in cadrul unei unitati de populatie. – Din fr. dynamique.
VOLANT2, -A, volanti, -te, adj. Desprins de o unitate, detasabil; mobil. ◊ Foaie volanta = tiparitura pe o singura foaie care se difuzeaza in public ca manifest, ca afis etc.; fila detasata dintr-un caiet, dintr-o carte etc. Echipa volanta = echipa mobila care se deplaseaza cu usurinta, dintr-un loc de munca in altul, dupa nevoie. Biblioteca volanta = fond de carti apartinand unei biblioteci si imprumutat unei institutii pentru folosinta temporara. ♦ (Rar) Care poate zbura; care se poate mentine in aer. – Din fr. volant.
CURENT2 ~ta (~ti, ~te) 1) (despre unitati de timp) Care este in curs; in care ne aflam. Anul ~. 2) Care are loc in mod obisnuit; de fiecare zi; zilnic; cotidian. Chestiuni ~te. ◊ Cont ~ cont la o banca unde sumele se depun si se ridica la necesitate. 3) (despre preturi) Care exista in timpul de fata; in curs; actual. ◊ Moneda ~ta moneda care circula; moneda valabila. 4) (despre vorbire) Care se produce usor, fara efort; curgator; fluent; cursiv. 5): Apa ~ta apa care vine prin tevi la robinete si poate fi folosita in orice moment. /<fr. courant
GREUTATE ~ati f. 1) Forta exercitata asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pamant. ◊ ~ specifica a) greutatea unitatii de volum dintr-un corp; b) valoare. 2) Valoarea numerica a unui corp aflat la cantarire. ~atea unei banderole. 3) Piesa de metal etalonata, care serveste drept unitate de masura la cantarit. 4) sport Obiect metalic, de forma sferica, folosit in probele atletice de aruncari. 5) sport Dispozitiv de atletica grea, constand dintr-o bara de metal prevazuta la capete cu discuri de diferite dimensiuni; haltera. 6) Ceea ce se incarca intr-un vehicul (pentru a fi transportat); incarcatura. 7) Factor care incurca la realizarea unui lucru; dificultate. ◊ Cu (mare) ~ foarte greu. 8) fig. Senzatie neplacuta apasatoare. A simti o ~ pe suflet. 9) fam. Importanta recunoscuta intr-un anumit domeniu; pondere. 10) putere de convingere in ceva; grad de incredintare de ceva. ~atea documentului. 11) Caracter grav; gravitate. ~atea crimei. [G.-D. greutatii] /<lat. grevitas, ~atis
VAMA, vami, s. f. 1. Institutie de stat care se ocupa cu evidenta si controlul asupra intrarii si iesirii din tara a marfurilor, mijloacelor de transport etc. si care percepe taxele legale pentru aceste bunuri; loc, punct in care functioneaza aceasta unitate. ♦ Taxa care se plateste ca un bun sa treaca dintr-o tara in alta sau (in trecut) dintr-o regiune in alta a tarii. ◊ Loc. vb. a pune vama = a vamui. ♦ Cantitate de graunte care se percepe la moara ca taxa in natura pentru macinat; uium. 2. (In credintele populare) Fiecare dintre cele sapte (sau noua) popasuri (in vazduh) prin care se crede ca trebuie sa treaca sufletul mortului pentru a ajunge in cer. ♦ Bani pe care trebuie sa-i plateasca mortul ca sa poata trece si calatori pe lumea cealalta. – Din magh. vam.
SUTA, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivala sau adjectivala) Numarul care in numaratoare are locul intre nouazeci si noua si o suta unu si care se indica prin cifrele 100 si C. ◊ Loc. adj. La suta = (despre dobanzi, procente) corespunzator, proportional unei sume de o suta de lei sau unei cantitati de o suta de unitati. ◊ Loc. adv. Suta la (sau in) suta = complet, in intregime, deplin; p. ext. sigur, fara indoiala. ◊ Expr. Sute si mii sau mii si sute sau o suta si-o mie sau sute (si sute) de... = numar mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul o suta 2. S. f. Cifra care marcheaza numarul dintre nouazeci si noua si o suta unu. ♦ Bancnota de o suta de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, duca-se si suta = unde s-a facut o cheltuiala mare, poate sa se faca si una mica. – Et. nec.
JUMATATE ~ati f. 1) Fiecare dintre cele doua parti egale in care poate fi impartit un intreg. ◊ ~ de masura masura incompleta, partiala. Pe (sau in) ~ a) in doua parti egale sau aproximativ egale; b) partial; incomplet. A face ceva pe ~ a nu duce pana la capat un lucru inceput. A spune cu ~ de gura a) a vorbi cu glas slab, abia auzit; b) a vorbi in mod nehotarat, fara convingere. Cu ~ de inima (sau cu inima pe ~) fara curaj; indecis. 2) fam. Persoana casatorita de s*x feminin in raport cu barbatul ce i-a devenit sot; femeie; nevasta. 3) Punct care marcheaza mijlocul unei distante in spatiu sau al unui interval in timp. La ~ de drum. La o ~ de secol. 4) unitate de masura a capacitatii sau a greutatii, egala cu 1/2 de litru sau de kilogram. [G.-D. jumatatii] /Orig. nec.
