ALIMENTAR, -A I. adj. referitor la alimente; care serveste ca aliment. ♦ pensie ~a = suma de bani pe care cineva o plateste (lunar) unei persoane pentru intretinere. II. s. f. unitate comerciala unde se vand alimente. (< fr. alimentaire, lat. alimentarius)

ANTICARIAT s. n. unitate comerciala care cumpara si vinde carti vechi. (< germ. Antiquariat)

ARTIZANAT s. n. 1. breasla, sistem de organizare a muncii pe bresle; totalitatea artizanilor. 2. arta mestesugarilor. ◊ unitate comerciala cu obiecte artizanale. (< fr. artisanat)

CONSIGNATIE s. f. depunerea spre vanzare, pe baza unui contract, a anumitor obiecte la o unitate comerciala specializata in asemenea vanzari. ◊ magazin unde se fac asemenea depuneri si vanzari. (< fr. consignation)

BIG, biguri, s. n. unitate comerciala complexa. – Din initialele B[acanie] + I[ndustriale] + G[ospodina].

APROZAR, aprozare, s. n. unitate comerciala pentru produse agroalimentare. – Apro[vizionare] + zar[zavat].

COMASA, comasez, vb. I. Tranz. A reuni, a strange laolalta loturi de teren, unitati agricole, unitati industriale, unitati comerciale, institutii etc.; a concentra. – Din germ. kommassieren, lat. comassare.

COOPERATIVA ~e f. 1) Unitate economica constituita prin asocierea, pe baza liberului consimtamant, a unui grup de meseriasi, mici producatori etc. pentru producerea, cumpararea sau desfacerea in comun a unor produse, pentru prestarea unor servicii etc. 2) inv. unitate comerciala in care marfurile se pastreaza, se expun si se vand direct consumatorilor; magazin. [Sil. co-o-] /<fr. cooperative

ALIMENTAR, -A adj. Referitor la alimente; care serveste ca aliment. ◊ Pensie alimentara = suma de bani pe care cineva o plateste (lunar) unei persoane pe care are obligatia s-o intretina. // s.f. unitate comerciala care vinde alimente. [Cf. fr. alimentaire].

APROZAR s.n. unitate comerciala de aprovizionare cu zarzavaturi. [< apro(vizionare cu) zar(zavat)].

AUTOUTILITAR s.n. Autovehicul mic folosit pentru nevoile intreprinderilor si unitatilor comerciale. [Var. autoutilitara s.f. [Et. incerta].

TRUST s.n. 1. (In economia capitalista) Forma de monopol in care intreprinderile care s-au contopit isi pierd independenta comerciala, de productie si juridica, fiind subordonate unei administratii unice. 2. (In economia socialista) Forma de organizare a intreprinderilor in care se unesc unitatile unei anumite ramuri sau din ramuri diferite, de obicei separate teritorial (uzine, unitati comerciale etc.). [< engl., fr. trust, cf. rus. trest].

AUTOUTILITARA s. f. autovehicul pentru nevoile intreprinderilor si unitatilor comerciale. (dupa it. autoutilitaria)

COMPLEX, -A I. adj. format din mai multe parti; care intruneste mai multe idei, elemente, unitati etc. ◊ (mat.) numar ~ = numar format prin insumarea unui numar real cu unul imaginar. II. s. n. 1. intreg format din mai multe elemente. 2. ansamblu de unitati (comerciale, industriale, sportive). 3. (constr.) imbracaminte de etansare din mai multe straturi izolate. 4. (med.) ansamblu de reprezentari si amintiri cu o puternica valoare sau semnificatie afectiva. ♦ ~ de inferioritate = sentiment de neincredere in fortele proprii. (< fr. complexe, lat. complexus)

MANDATAR, -A s. m. f. 1. cel caruia i s-a dat un mandat (1); imputernicit. 2. persoana careia i s-a incredintat administrarea unei unitati comerciale. (< fr. mandataire, germ. Mandatar)

COMASA vb. tr. a reuni loturi de pamant, terenuri etc.; a concentra, intr-o unitate (intreprinderi comerciale, industriale etc.). (

COMASA vb. I. tr. A reuni, a strange laolalta (loturi de pamant, terenuri etc.); a concentra, a reuni intr-o unitate (intreprinderi comerciale, industriale etc.). [Cf. germ. kommassieren].

SUBunitate s.f. Subdiviziune a unei unitati militare, administrative, economice, comerciale etc. [< sub- + unitate].

SUBunitate s. f. subdiviziune a unei unitati militare, administrative, economice, comerciale etc. (< sub- + unitate)

UNCIE s. f. unitate engleza de masura pentru masa. ♦ ~ comerciala = 28,349 g; ~ monetara (pentru metale pretioase) = 31,103 g. (< lat. uncia)

CASA¹ ~e f. 1) Constructie servind ca locuinta pentru oameni. ◊ De ~ produs in conditii casnice. A avea ~ si masa a fi indestulat. 2) Totalitate a bunurilor ce constituie averea unei persoane; gospodarie. 3) Incapere cu destinatie speciala intr-o cladire. ~a ascensorului. ◊ ~a mare odaie in casele taranesti destinata oaspetilor. 4) Totalitate a persoanelor inrudite care locuiesc impreuna; familie. ◊ A face ~ cu cineva a trai in intelegere; a trai cu cineva in casnicie. 5) Nume dat unor institutii, asezaminte, firme comerciale etc. ~ de cultura. ~ de odihna. ~a scriitorilor. 6) unitate economica (de productie, de comert sau de servicii sociale), care are o conducere unica; intreprindere. [G.-D. casei] /<lat. casa

TONA, tone, s. f. unitate de masura a masei, egala cu 1000 de kg. ◊ Tona-kilometru = unitate de masura pentru exprimarea volumului transporturilor pe o linie de cale ferata, egala cu deplasarea unei greutati de o tona pe distanta de 1 km. Tona-registru = unitate de masura pentru volumul interior al unei nave comerciale, egala cu 2,832 m³. – Din fr. tonne.

RANDAMENT s.n. 1. Capacitatea de productie a unei intreprinderi industriale sau comerciale, a unui teren agricol, a unui utilaj intr-o unitate de timp data. 2. (Tehn.) Raportul dintre lucrul mecanic produs si energia consumata de un sistem tehnic (masina, aparat etc.) pentru a produce acel lucru mecanic. [Pl. -te, -turi. / < fr. rendement].

PER prep. (Termen comercial folosit in legatura cu pretul unei marfi raportat la o unitate de masura) Pentru, de fiecare. – Din it., germ. per.

COMUNA s.f. 1. Oras medieval (dezvoltat in apusul Europei din vechile cetati situate pe caile de comunicatie comerciala), care se bucura de o anumita autonomie politica. ♦ Diviziune teritoriala, administrata de un primar si de un consiliu municipal. 2. unitate administrativa compusa din unul sau mai multe sate sau catune si condusa de un consiliu popular comunal. 3. Comuna primitiva = prima formatiune social-economica din istoria societatii, corespunzand unor forte de productie slab dezvoltate, bazata pe proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie si pe relatii de colaborare si ajutor reciproc. ◊ Comuna din Paris = forma de guvernare a orasului Paris, instituita in 1871 de masele muncitoare rasculate; Camera Comunelor = una dintre cele doua camere ale parlamentului englez. [Pl. -ne / < fr. commune, it. comune, cf. lat.med. communa].

CARAT s.n. 1. unitate de masura a proportiei de aur in aliaje, egala cu a 24-a parte din masa totala a aliajului. 2. unitate de greutate pentru pietrele pretioase, egala cu 0,2053 g. 3. Fiecare din cele 24 de cote in care era divizata proprietatea unei nave, incepand cu dreptul roman. ♦ Cota de participare la o societate comerciala. [Pl. -te. / < fr. carat, it. carato, cf. ar. qirat – a douazeci si patra parte].

ORDINATOR, ordinatoare, s. n. Calculator numeric universal, compus dintr-un numar variabil de unitati specializate si comandate de acelasi program inregistrat, care permite efectuarea unor operatii aritmetice si logice fara interventia omului in timpul lucrului si rezolva probleme de calcul stiintific, de gestiune a intreprinderilor comerciale sau industriale etc. ◊ Ordinator familial = computer familial. – Din fr. ordinateur.

COMUNA, comune, s. f. 1. unitate de baza administrativ-economica, alcatuita din unul sau mai multe sate si condusa de un primar. ♦ (In evul mediu) Asezare urbana in tarile din apusul Europei, dezvoltata in cadrul vechilor cetati asezate pe marile drumuri comerciale si posedand o anumita autonomie. 2. (In sintagma) Comuna primitiva = prima treapta de dezvoltare a societatii omenesti, caracterizata prin munca in comun si prin impartirea egala a bunurilor materiale. – Din fr. commune.

cazac (cazaci), s. m. – 1. Membru al unei comunitati militare autonome asezate la marginea statului rus. – 2. Soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutata dintre cazaci. Tc. kazak „aventurier” (Cihac, II, 46: Seineanu, II, 97; Lokotsch 1143; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 361), cf., rus. kazak. – Der. cazaceasca, s. f. (dans tipic); cazacesc, adj. (de cazac); cazaceste, adv. (in felul cazacilor); cazaci, vb. (a transforma in cazaci); cazacime, s. f. (multime de cazaci); cazacliu, s. m. (inv., negustor care facea trafic cu Rusia), din tc. kazacli „originar din tara cazacilor”; cazacliesc, adj. (provenind din schimburilor comerciale cu Rusia).