MANTA, mantale, s. f. 1. Haina lunga, groasa sau impermeabila care apara de frig, de ploaie etc.; spec. palton de uniforma militara. ◊ Expr. Manta de vreme rea = om pe care nu-l bagi in seama decat atunci cand ai nevoie de el. A-si intoarce mantaua dupa vant a-si schimba atitudinea dupa imprejurari. A-si gasi mantaua (cu cineva) = a o pati (cu cineva), a avea necazuri (cu cineva). ♦ (Inv.) Mantie. 2. Invelis care serveste pentru a proteja o piesa sau un sistem tehnic. 3. (La gasteropode) Rasfrangere a tegumentului care captuseste cochilia; palium. – Cf. pol., ucr., manta.

EGHILET s. (inv.) dragulet. (~ la o uniforma militara.)

PASPOAL s. 1. vipusca. (~ la o uniforma militara.) 2. tiv, tivitura. (Zabun cu ~ de catifea.)

MOLETIERA ~e f. mai ales la pl. Fiecare dintre cele doua fasii lungi de stofa cu care se infasura pulpa piciorului, peste pantaloni (intrebuintata candva, mai ales, in vechea uniforma militara). [Sil. -ti-e-] /<fr. molletiere

ECUSON s. n. 1. mica bucata de stofa sau de matase cusuta pe o uniforma militara indicand arma, unitatea etc. ◊ mica piesa de plastic, de metal sau tesatura, purtata ca legitimatie la locul de munca, la congrese etc. 2. stema blazon. 3. placa de metal sau alt material in forma de scut, care poarta anumite insemne. ◊ loc incadrat de decoratii si ornamente pe care se sculpteaza piese heraldice sau inscriptii. (< fr. ecusson)

EGHILET s. m. snur textil folosit ca ornament la uniforma militara. (< fr. aiguillete)

MAJORETA s. f. tanara fata in uniforma militara, care defileaza la festivitati. (< fr. majorette)

CALPAC, calpace, s. n. (Inv.) Caciula mare sferica sau cilindrica, de piele neagra, tivita cu blana scumpa, pe care o purtau domnul si boierii mari (mai tarziu si negustorii straini). ♦ Caciula purtata la unele uniforme militare. – Din tc. kalpak.

CASCHETA, caschete, s. f. Un fel de sapca de stofa, cu fundul larg si rotund si cu cozoroc, care face parte, de obicei, din uniforma militarilor. ♦ Acoperamant pentru cap din cauciuc sau din material plastic, folosit pentru a feri parul de apa. – Din fr. casquette.

CEAPRAZAR, ceaprazari, s. m. Fabricant sau negustor de ceaprazuri (1) sau, p. ext. de chipie si de alte obiecte de uniforma (militara). – Ceapraz + suf. -ar.

CEAPRAZARIE², ceaprazarii, s. f. 1. Pravalie in care se vand ceaprazuri (1) sau, p. ext., chipie sau alte obiecte de uniforma (militara). 2. Diferite feluri de ceaprazuri (1). – Ceapraz + suf. -arie.

DIAGONAL, -A, diagonali, -e, s. f., adj. I. S. f. 1. Segment de dreapta care uneste doua unghiuri (sau varfuri) nealaturate ale unui poligon sau doua varfuri ale unui poliedru aflate pe fete diferite. ◊ Loc. adv. In diagonala = pe directia unei drepte inclinate fata de un punct de referinta; de-a curmezisul. ♦ Curea purtata de-a curmezisul pieptului la unele uniforme (militare). 2. Portiune de linie de cale ferata sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr-o statie, pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta. 3. Bara inclinata care leaga doua noduri ale talpilor opuse ale unei grinzi cu zabrele. II. Adj. Care uneste varfurile a doua unghiuri nealaturate ale unui poligon sau doua varfuri ale unui poliedru aflate pe fete diferite; care este in forma de diagonala; curmezis; crucis. [Pr.: -di-a-] – Din fr. diagonal.

MUNDIR, mundire, s. n. (Inv.) Tunica sau, p. gener., uniforma (militara). [Var.: mondir s. n.] – Din rus. mundir, magh. mondur, munder.

PANAS s. 1. pompon, (inv.) crista. (~ la chipiul unor uniforme militare.) 2. v. surguci.

DIAGONALA ~e f. 1) Dreapta care uneste doua varfuri nealaturate ale unui poligon sau ale unui poliedru. ◊ In ~ de-a curmezisul. 2) Curea purtata de-a curmezisul pieptului la unele uniforme militare. 3) Ramificatie de cale ferata care permite trecerea trenurilor de pe o linie pe alta. [Sil. di-a-] /<fr. diagonal

EGHILET ~ti m. Snur textil, folosit ca ornament la unele uniforme militare. /<fr. aiguillette

EPOLET ~ti m. Fasie de stofa prinsa pe umerii uniformelor militare, pe care se indica gradul si genul de arme. /<fr. epaulette

GALON² ~oane n. 1) Fasie de stofa sau banda de metal care se prinde pe epoletii sau pe maneca unei uniforme (militare) pentru a indica gradul. 2) Siret dintr-o tesatura (matase, lana etc.) cusut ca podoaba la haine sau la palarii. /<fr. galon

MUNDIR ~e n. inv. Tunica sau uniforma (militara). /<rus. mundir, ung. mondur, munder

SIRET¹ ~uri n. 1) Snur cu care se incheie incaltamintea sau unele obiecte vestimentare. 2) Fasie ingusta de tesatura sau de impletitura cu care se intaresc cusaturile hainelor sau care serveste ca ornament la unele piese vesti-mentare. 3) Sfoara de bumbac, de matase, de lana sau de metal, folosita ca ornament pentru unele obiecte (uniforme militare, draperii, tapiterii etc.); ceapraz; snur; gaitan; brandenburg. /<turc. serit

EPOLET s.m. Banda (carton imbracat cu stofa) care se aplica pe umerii uniformelor militare si pe care se indica gradul, specialitatea militara etc. [Pl. -eti, (s.n.) -te, -turi. / < rus. epolet, cf. fr. epaulette].

CALPAC, calpace, s. n. (Inv.) Caciula mare de piele neagra, sferica sau cilindrica, tivita cu blana scumpa, purtata de domn si de boierii mari. ♦ Caciula cilindrica de stofa, impodobita cu blana, purtata de oraseni. ♦ Caciula purtata la unele uniforme militare. – Tc. kalpak.

CASCHETA, caschete, s. f. Un fel de sapca de stofa, cu fundul larg si rotund si cu cozoroc, care face parte, de obicei, din uniforma militarilor. ♦ Acoperamant pentru cap din cauciuc, folosit de inotatori. – Fr. casquette.

CEAPRAZAR, ceaprazari, s. m. Fabricant sau negustor de ceaprazuri, p. ext. de chipie si alte obiecte de uniforma (militara). – Din ceapraz + suf. -ar.

CEAPRAZARIE, (2) ceaprazarii, s. f. 1. Meseria de ceaprazar. 2. Pravalie in care se vand ceaprazuri, p. ext. chipie si alte obiecte de uniforma (militara). 3. Diferite feluri de ceaprazuri. – (1) Din ceaprazar + suf. -ie, (2, 3) din ceapraz + suf. -arie.

ceapraz n., pl. uri (turc. capraz, d. pers. ceprast, briu de metal al ienicerilor. V. sabraca). Gaitan de ornat uniformele militare (ca cele de cavalerie): haina cu ceaprazuri (la hainele femeiesti, ob. pasmanterie). Instrument de gaurit copitele la potcovit. Sfredel foarte mic (Cov). Instrument de indreptat dintii fierastraului (numit si ceapraznic in Munt. est si calcatoare in Mold.). Fierastrau cu ceapraz (sau rostit), cu dintii indreptati unu 'ntr´o parte, si altu intr´alta ca sa taie mai bine. – Mold. vechi ceprag, pl. e. V. canaf si galon 1.

EGHILET, eghileti, s. m. Snur cu capetele imbracate in metal, care impodobeste uniforma unor militari. – Din fr. aiguillette.

uniforma ~e f. Imbracaminte reglementara care prezinta aceeasi forma dupa croiala, model, panza si culoare, obligatorie pentru anumite categorii de profesiuni. ~ scolara. ~ militara. /<fr. uniforme

EGHILET s.m. Siret, gaitan care impodobeste uniformele anumitor militari. [< fr. aiguillette].

mondir (-ruri), s. n. – uniforma, haina militara. – Var. mundir. Fr. monture › germ. Montur, si de aici rus. mundir (Sanzewitsch 205; Tiktin; Bogrea, Dacor., I, 292; Vasmer, II, 173), cf. pol. mundur. – Der. inmundira, vb. (a se imbraca in uniforma).

CENTIRON ~oane n. Centura militara purtata peste uniforma (de care se atarna sabia sau baioneta). /<fr. ceinturon

ECUSON ~oane n. 1) Ornament impodobit cu inscriptii, semne heraldice etc. 2) Mica bucata de stofa cusuta pe o uniforma (in special militara), care indica apartenenta la o unitate sau la o organizatie. /<fr. ecusson

uniform, -A I. adj. care are permanent si pe toata intinderea aceeasi forma, infatisare. ◊ (si adv.) (in mod) constant. II. s. f. imbracaminte-tip menita sa distinga pe membrii anumitor institutii (elevi, militari etc.). (< fr. uniforme, lat. uniformis)

petila (petile), s. f. – Fiecare dintre sforile carmacului. Sb. petlja „lat” (Scriban). – Der. petlita, s. f. (distinctie militara la gulerul uniformei), din rus. petlica „cheotoare” dim. al aceluiasi cuvint sl., cf. sb., bg. petlica, mr. petlita „nasture”.

TALAR, talare, s. n. (Inv.) Haina lunga, purtata in trecut ca uniforma de unele unitati militare si de membrii unor asociatii sau corpuri profesionale. – Din germ. Talar, lat. talaria.

GULERAT, -A, gulerati, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Peior.) (Persoana) care poarta guler (scrobit). ♦ (Functionar, militar) care este imbracat in uniforma; fig. (persoana) care apartinea claselor dominante (avand o atitudine aroganta, sfidatoare). 2. Adj. (Despre animale) Care are o dunga alba in jurul gatului. – Din guler.

TRESA ~e f. 1) Siret din fire de lana, de matase sau banda de metal care se fixeaza la unele uniforme pentru a indica gradul (militar); galon. 2) Parama folosita la legarea navelor, actionand perpendicular pe axa navei. 3) Invelis textil sau metalic al unui cablu electric. 4) Motiv arhitectural ornamental, plat sau convex, in forma de benzi impletite. /<fr. tresse

EPOLET s. m. 1. accesoriu pe umerii uniformelor pe care se indica gradul si specialitatea militara. 2. extremitate superioara a varfului unui catarg. (< rus. epolet, fr. epaulette)

PARADA s. 1. (inv.) parisie. (~ militara.) 2. defilare. (Nu mergem si noi la ~?) 3. ceremonie, gala. (uniforma, tinuta de ~.) 4. ceremonie, cinste, fast, pompa, solemnitate. (L-a primit cu multa ~.) 5. v. pompa.

militaR s., adj. 1. s. v. ostas. 2. adj. cazon, militaresc, ostasesc, soldatesc, (rar) martial, (pop.) catanesc, (inv.) ostenesc, ostesc, voinicesc. (uniforma ~.) 3. adj. v. armat.

MATRICOL, -A adj. Care face parte dintr-o matricola, al unei matricole; matricular. // s.f. Registru in care se inscriu numele si situatia scolara a elevilor, numele soldatilor dintr-o unitate militara, al persoanelor dintr-o institutie etc. ♦ Numar de ordine sub care sunt inscrisi soldatii in registrul unui regiment. ♦ Numar purtat (pe uniforma) de elevi. [Var. matricul, -a adj., matricula s.f. / < fr. matricule, it. matricola, cf. lat. matricula].

MATRICOL, -A I. adj. care face parte dintr-o matricola; matricular. II. s. f. registru de evidenta in care se inscriu numele si situatia scolara a elevilor, numele soldatilor dintr-o unitate militara, al persoanelor dintr-o institutie etc. ◊ numar de ordine sub care sunt inscrisi soldatii in registrul unui regiment. ◊ numar purtat pe uniforma de elevi. (< it. matricola, lat. matricula, fr. matricule)