SUI-GENERIS adj. invar. Special, original, particular; unic in felul sau. – Loc. lat.

IZOLAT ~ta (~ti, ~te) 1) si adverbial v. A IZOLA. ◊ Parte de propozitie ~ta parte secundara a propozitiei care se izoleaza prin semne de punctuatie. 2) Care este unic in felul sau. Caz ~. Problema ~ta. /v. a izola

PERECHE ~i f. 1) Grup de doua obiecte de acelasi fel intrebuintate impreuna. O ~ de ciorapi. 2) Grup de doua persoane de s*x opus aflate intr-o anumita legatura; cuplu. O ~ de dansatori. O ~ aleasa. 3) Grup de doua animale de aceeasi specie. O ~ de gaini. O ~ de boi. 4) Fiecare dintre elementele care alcatuiesc asemenea grupuri. Aceasta ti-i ~ea. 5) Obiect compus din doua parti simetrice, unite intre ele si formand un intreg. O ~ de foarfece. ◊ O ~ de carti un pachet de carti de joc. 6) la pl. Cate doi. A merge ~. 7) Persoana care se potriveste dupa anumite calitati altei persoane. ◊ Fara ~ fara seaman; unic in felul sau. A-i fi cuiva ~ a se potrivi cu cineva. [G.-D. perechii] /<lat. paric[u]la

SINGULAR² ~a (~i, ~e) 1) (despre trasaturi, particularitati) Care tine de un singur exemplar dintr-o clasa de elemente. ◊ Numar ~ categorie gramaticala care indica o singura persoana sau un singur lucru. 2) (despre fiinte sau despre lucruri) Care are anumite trasaturi distinctive specifice, individuale; unic in felul sau. /<lat. singularis, fr. singulier

A SE SINGULARIZA ma ~ez intranz. A deveni singular (unic in felul sau); a capata caracter singular, trasaturi strict individuale; a se individualiza; a se particulariza. /<fr. singulariser

SUI- : i-GENERIS adj. invar. Care este unic in felul sau; original. /Cuv. lat.

SUI-GENERIS adj. invar. Special; unic in felul sau. [Pron. su-i-. / < lat. sui-generis].

SUI-GENERIS adj. inv. unic in felul sau; original, special. (< lat. sui generis)

FENIX m. mit. 1): Pasarea ~ pasare fabuloasa, imaginata ca un vultur, care, conform legendei, spre sfarsitul vietii se arunca in foc si renastea din propria cenusa. 2) Persoana superioara, unica in felul sau. 3) Simbol al reinnoirii eterne. /<fr. phenix, lat. phoenix

A UNIFICA unific tranz. 1) (obiecte razlete) A uni intr-un tot intreg; a face sa fie unic. 2) A face sa fie la fel; a aduce la acelasi numitor. ~ ortografia. /<fr. unifier, it., lat. unificare

MONOMETRU adj., s.n. 1. (Vers antic) format dintr-un singur metru. 2. (Vers) compus din metri de acelasi fel. [Pl. -tre. / < fr. monometre, cf. gr. monos – unic, metron – masura].

unic ~ca (~ci, ~ce) 1) Care este numai unul; singur de felul sau. ~cul exemplar. 2) Care se impune prin calitati neobisnuite; caracterizat prin originalitate deosebita; exceptional. Soarta ~ca. 3) Care este acelasi pentru mai multe situatii. Principiu ~. Solutie ~ca. 4) Care formeaza o unitate indisolubila. Miscare ~ca. Front ~. /<lat. unicus, fr. unique

unic, -A, unici, -ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul in genul, de felul sau. 2. Care nu poate fi asemanat cu nimic (datorita insusirilor sale exceptionale); exceptional, incomparabil. [Acc. si: unic] – Din lat. unicus, fr. unique.

UNITATE ~ati f. 1) Numarul si cifra unu. 2) Fiecare dintre numerele de la unu pana la noua inclusiv; unime. 3) mai ales la pl. Ultima cifra a unui compus. 4) Marime luata ca etalon pentru masurarea marimilor de acelasi fel. ~ de timp. 5) Caracter unitar. ~ dialectica. 6) Formatie care intra in componenta unui sistem superior si activeaza dupa un plan unic. ~ administrativa. ~ militara. [G.-D. unitatii] /<fr. unite, lat. unitas, ~atis

SEAMAN, semeni, s. m. Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat in raport cu alt om). ◊ Loc. adj. si adv. Fara (de) seaman = fara asemanare, extraordinar. ◊ Expr. A nu (mai) avea seaman (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemanare. [Var.: semen s. m.] – Din semana² (derivat regresiv).

UNITATE, unitati, s. f. 1. Numarul unu. ♦ Marime care serveste ca masura de baza pentru toate marimile de acelasi fel. Unitate de masura. ◊ (In sintagma) Unitate astronomica = unitate folosita pentru exprimarea distantelor in sistemul solar, egala cu distanta medie de la Soare la Pamant. 2. Insusirea a tot ce constituie un intreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. * Regula celor trei unitati (de loc, de timp si de actiune) = regula caracteristica teatrului clasic (antic si modern), dupa care opera dramatica trebuie sa fie dezvoltarea unei actiuni unice, care se desfasoara in acelasi loc si intr-un interval de 24 de ore. 4. Cea mai mica formatie, organizatie economica, administrativa, militara, sanitara etc. care alcatuieste un intreg si actioneaza dupa un plan general. – Din fr. unite, lat. unitas, -atis.

Acrisius, rege al Argosului si fiu al lui Abas. De teama unui oracol care-i prezisese ca va fi ucis de catre unul dintre urmasii sai, Acrisius si-a zavorit unica fiica, pe Danae, intr-un turn inalt. Indragostindu-se de frumusetea tinerei fete, Zeus reuseste totusi sa patrunda pina la ea transformindu-se in ploaie de aur. Din unirea lor se naste un baiat, Perseus. Pentru a zadarnici prezicerea oracolului, Acrisius o inchide pe Danae impreuna cu Perseus intr-un cufar si le da drumul pe mare. Salvati de la inec, dupa ani de zile in care timp Perseus crescuse, cei doi se reintorc in Argos sa-l vada pe Acrisius. In cadrul unor intreceri care au loc in Thessalia si la care participa si Perseus, discul lansat de el il loveste din greseala pe Acrisius, ucigindu-l pe loc. In felul acesta oracolul se implineste (v. si Perseus).