CATETA, catete, s. f. Fiecare dintre cele doua laturi care alcatuiesc unghiul drept al unui triunghi dreptunghic. – Din fr. cathete, lat. cathetus.

CENTEZIMAL, -A, centezimali, -e, adj. Care reprezinta a suta parte dintr-un intreg. ◊ Grad centezimal = unghi egal cu a suta parte dintr-un unghi drept. Minut centezimal = a suta parte dintr-un grad centezimal. Secunda centezimala = a suta parte dintr-un minut. – Din fr. centesimal.

IPOTENUZA, ipotenuze, s. f. Latura care se opune unghiului drept intr-un triunghi dreptunghic. – Din fr. hypotenuse.

TESATURA, tesaturi, s. f. 1. Produs textil obtinut la razboaiele de tesut prin incrucisarea in unghi drept a unor fire de urzeala si de batatura; panza, stofa sau alt obiect tesut din fire textile. ♦ Reparatie facuta la un obiect de imbracaminte printr-o cusatura speciala. 2. Felul in care este tesuta o panza, o stofa etc. 3. Fig. Structura, fel de compozitie al unei opere, al unui lucru etc.; urzeala. ♦ Impletire, intretaiere de lucruri de acelasi fel. ♦ Intriga, uneltire. – Tese + suf. -atura.

TESE, tes, vb. III. 1. Tranz. A incrucisa in unghi drept doua sisteme de fire la razboiul de tesut, trecand cu suveica batatura prin urzeala, pentru a face o tesatura. ◊ Refl. pas. Se tese panza multa. 2. Tranz. A carpi un ciorap, o haina etc., facand cu acul o cusatura speciala. ♦ A broda, a impodobi. 3. Tranz. (Despre paianjeni) A-si face panza. 4. Refl. recipr. Fig. A se incrucisa, a se intretaia (ca firele unei urzeli). ♦ A se imbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intriga, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere.

FORAIBAR, foraibare, s. n. Dispozitiv de metal in forma de surub indoit in unghi drept, prevazut cu filet pe unul dintre brate, cu care se blocheaza o usa, o fereastra etc. – Din germ. Vorreiber.

PIRON, piroane, s. n. Cui (de otel) lung si gros, curbat (in unghi drept) la unul din capete si folosit la imbinarea pieselor unei constructii de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; p. gener. cui mare. ◊ Expr. (Fam.) A face (la) piroane (si cuie) = a clantani din dinti din cauza frigului; a dardai. (Fam.) A taia (la) piroane = a spune minciuni. – Din sl. pironu.

ORTODIAGONAL, -A, ortodiagonali, -e, adj. (Despre o figura geometrica) Ale carei diagonale se intersecteaza sub un unghi drept. [Pr.: -di-a-] – Din germ. Orthodiagonale.

ORTOEDRIC, -A, ortoedrici, -ce, adj. (Despre cristale) Care are planurile coordonate perpendiculare intre ele, care are fetele intersectate in unghi drept. – Din fr. orthoedrique.

DREPTUNGHI, dreptunghiuri, s. n. Patrulater care are toate unghiurile drepte si laturile opuse egale. ◊ (Adjectival) Triunghi dreptunghic = triunghi care are un unghi drept. ♦ Portiune delimitata de teren (in forma patrulaterului definit mai sus) la unele jocuri sportive. – Drept + unghi (dupa fr. rectangle).

TRANSEPT, transepturi, s. n. Naos transversal care taie in unghi drept naosul principal al unei biserici, alcatuind cu acesta un plan in forma de cruce. – Din fr. transept.

COLTAR, (1, 2, 3, 4, 5) coltare, s. n., (6) coltari, s. m. 1. S. n. Polita asezata in coltul dintre doi pereti ai unei camere; dulapior in forma de prisma triunghiulara, asezat intr-un colt al camerei. 2. S. n. (Reg.) Soba de caramida, cu coloane, instalata in coltul unei camere. 3. S. n. Piesa metalica sau din lemn, cu doua aripi sau laturi asezate in unghi drept, utilizata la consolidarea si la protejarea unor imbinari de colt. 4. S. n. Echer. 5. S. n. Calibru folosit la controlul inaltimii literelor tipografice. ♦ Element tipografic ornamental de alama sau de plumb, folosit la formarea coltului unui chenar. 6. S. m. Rama metalica prevazuta cu cuie lungi si ascutite, care se ataseaza la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a impiedica alunecarea pe stanci, pe gheata, pe busteni. – Colt + suf. -ar.

SCOABA, scoabe, s. f. 1. Piesa metalica formata dintr-o bara cu capetele indoite in unghi drept si ascutite la varf, folosita mai ales in constructii provizorii, pentru a fixa intre ele piese de lemn. ♦ (Pop. si fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana foarte slaba sau pentru o femeie slaba si rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemanatoare ca forma sau ca functie cu scoaba (1), folosite in lucrari de dulgherie, de dogarie etc. 3. (Rar) Scobitura in zid; firida. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pesti ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din bg., scr. skoba.

SVASTICA, svastici, s. f. Obiect in forma de cruce cu brate egale, indoite la capat in unghi drept, servind ca simbol religios la unele popoare orientale; cruce incarligata. ♦ Emblema politica folosita de nazisti. – Din germ. Swastika, fr. svastika.

CATETA ~e f. mat. Fiecare dintre laturile unghiului drept al unui triunghi dreptunghic. /<fr. cathete, lat. cathetus

COLTAR ~e n. 1) Dulap mic sau polita fixata in coltul unei camere. 2) Instrument in forma de triunghi dreptunghic, folosit la trasarea unghiurilor drepte sau a liniilor perpendiculare; echer. 3) Piesa de metal sau de lemn in forma de unghi drept, folosita la confectionarea unei imbinari. 4) Dispozitiv metalic prevazut cu o serie de colti, care se prinde de talpa incaltamintei, ca sa nu alunece pe gheata, pe stanci etc. /colt + suf. ~ar

CORNIERA ~e f. constr. Bara de metal cu profilul lateral in forma de unghi drept. ~ cu aripi egale. [Sil. -ni-e-] /<fr. corniere

ECHER ~e n. 1) Instrument in forma de triunghi dreptunghic, folosit pentru construirea si verificarea unghiurilor drepte sau pentru trasarea dreptelor paralele cu o anumita directie data. 2) Instrument folosit in topografie pentru trasarea anumitor unghiuri pe teren. /<fr. equerre

IPOTENUZA ~e f. Latura intr-un triunghi dreptunghic care se opune unghiului drept. /<fr. hypotenuse

ORTOEDRIC ~ca (~ci, ~ce) (despre poliedre) Care are fetele intersectate in unghi drept. /<fr. orthoedrique

ORTOGONAL ~a (~i, ~e) (despre planuri, drepte etc.) Care, la intersectie, formeaza un unghi drept. ◊ Proiectie ~a proiectie a unei figuri obtinuta prin coborarea de perpendiculare pe o suprafata. /<fr. orthogonal

SCALEN ~a (~i, ~e) 1) : Triunghi ~ triunghi cu laturile de lungime diferita si fara nici un unghi drept. 2): (Muschi) ~ fiecare dintre cei trei muschi egali, situati intre vertebrele cervicale si primele doua perechi de coaste. /<it. scaleno, fr. scaleno

SVASTICA ~ci f. 1) Cruce cu brate egale, indoite la varf in unghi drept. 2) Emblema nazista avand forma unei astfel de cruci. /<germ. Swastika, fr. svastika

TRIUNGH/I ~iuri n. 1) Poligon cu trei laturi si trei unghiuri. ◊ ~ echilateral triunghi cu toate laturile egale. ~ dreptunghic triunghi cu un unghi drept. 2) fig. Grup de trei elemente aranjate in forma acestei figuri geometrice. [Sil. tri-unghi] /<lat. triangulum, fr. triangle

COMPLEMENTAR, -A adj. Care intregeste un lucru, un fapt etc.; care complineste, completeaza; intregitor. ◊ Unghi complementar = unghi care formeaza impreuna cu altul un unghi drept; culori complementare = culori care prin suprapunere dau culoarea alba. // s.f. (Mat.) Una dintre cele doua submultimi ale unei multimi mai mari. [Cf. fr. complementaire].

GAMAT, -A adj. (Frantuzism; despre cruci) Cu bratele indoite in unghi drept. [< fr. gamme].

NEOPLASTICISM s.n. Varianta a abstractionismului, care se caracterizeaza printr-un geometrism in care liniile si planurile de culoare se intretaie in unghi drept, ca si prin folosirea unei game cromatice limitate la albastru, galben si rosu. [< fr. neo-plasticisme].

PERPENDICULAR, -A adj. 1. (Despre drepte, plane) Care cade astfel pe o dreapta sau pe un plan incat sa formeze un unghi drept. 2. Stil perpendicular = varianta a stilului gotic creata in Anglia in sec. XIV si manifestata mai ales in economia boltilor, care dispar sub multimea arcelor, formate dintr-un sir de trunchiuri de copac rasturnate, bogat ornamentate cu muluri decorative. // s.f. Linie, dreapta perpendiculara. [< fr. perpendiculaire, cf. lat. perpendicularis < perpendiculum – fir cu plumb].

RECTI- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „drept”, „in unghi drept”. [Var. rect-. / < fr. recti-, cf. lat. rectus].

CATETA s.f. Fiecare dintre laturile unghiului drept al unui triunghi dreptunghic. [< fr. cathete, cf. gr. kathetos – perpendiculara].

CORNIERA s.f. Bara metalica profilata, care are in sectiune doua aripi in forma de unghi drept. [Pron. -ni-e-. / < fr. corniere].

ECHER s.n. 1. Instrument de forma unui triunghi dreptunghic care serveste la trasarea paralelelor si ridicarea perpendicularelor, la verificarea unghiurilor drepte etc. 2. Instrument topografic cu care se traseaza anumite unghiuri pe teren. [Pl. -re. / < fr. equerre].

harlet, harlete, s.n. (reg.) 1. cazma, asau. 2. lopata. 3. taietura in forma de unghi drept la urechea oilor; barburatura.

FORAIBAR s.n. Dispozitiv de metal in forma de surub indoit in unghi drept, cu care se blocheaza o usa sau o fereastra. [Pron. -rai-. / < germ. Vorreiber].

GRAD s.n. I. 1. Unitate de masura a anumitor marimi variabile (temperatura, presiune etc.). 2. Unitate de masura a unghiurilor, reprezentand a 360-a parte dintr-un cerc. ◊ Grad centezimal = grad care reprezinta a suta parte dintr-un unghi drept. 3. (Mat.) Exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuatii sau maximul sumei exponentilor necunoscutelor. II. Treapta, nivel; fiecare dintre treptele unei ierarhii. ♦ Loc ocupat de cineva in ierarhia institutiei careia ii apartine. ◊ Grad de comparatie = forma pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arata masura in care un obiect prezinta o insusire in raport cu alt obiect sau cu el insusi (in alte imprejurari). [Pl. -de, -duri. / < lat. gradus, cf. fr. grade, it. grado, germ. Grad].

IPOTENUZA s.f. Latura opusa unghiului drept intr-un triunghi dreptunghic. [< fr. hipotenuse, cf. gr. hypo – dedesubt, teinein – a intinde].

pravat, pravate si pravaturi, s.n. 1. (inv. si reg.) drum drept (pe coama unui deal). 2. (reg.) directie in spatiu. 3. (reg.) put de intrare intr-o mina (pe verticala). 4. (reg.) parte abrupta a unei vagauni. 5. (inv.) tinta, obiectiv final; tel, scop. 6. (inv. si reg.) loc de observatie sau de urmarire; loc deschis folosit intr-un anumit scop. 7. (inv.) invatatura, norma, lucrare etc. care serveste drept indrumator. 8. (reg.) fier in forma de unghi drept de la rotilele unui plug. 9. (s.m.; inv.; in forma: pravet-praveti) dirijor de cor. 10. (s.m.; reg.; in forma: pravit-praviti) nuia, lastar, de salcie sau de tei cu care se leaga snopul de grau. 11. (s.f.; reg.; in forma: pravita) fier la capatul leucii carului, care se sprijina pe osie. 12. (s.f.; reg.; in forma: pravita) par lung si subtire, despicat la un capat, cu care se culeg fructele din pomi; par. 13. (s.f.; reg.; in forma: pravita) sarcina de lemne.

MANIVELA s.f. Maner de lemn sau de fier (incovoiat astfel incat sa formeze de doua ori cate un unghi drept) care serveste la manuirea unui mecanism, la transformarea unei miscari de rotatie intr-o miscare rectilinie etc. [< fr. manivelle].

CATETA s. f. fiecare dintre laturile unghiului drept al unui triunghi dreptunghic. (< fr. cathete, gr. kathetos, vertical)

CENTEZIMAL, -A adj. care reprezinta a suta parte dintr-un intreg. ♦ grad ~ = grad, a suta parte dintr-un unghi drept. (< fr. centesimal)

CONTRABUTA vb. tr. (arhit.) a sprijini, a sustine un zid cu ajutorul unui alt zid, in unghi drept. (< fr. contre-buter)

ECHER s. n. 1. instrument de desen, triunghi dreptunghic, servind la trasarea perpendicularelor sau a paralelelor, la verificarea unghiurilor drepte etc. 2. instrument topografic pentru stabilirea a doua aliniamente perpendiculare pe teren. (< fr. equerre)

GAMAT, -A adj. (despre cruci) cu bratele indoite in unghi drept. (< fr. gamme)

IPOTENUZA s. f. latura opusa unghiului drept intr-un triunghi dreptunghic. (< fr. hypotenuse)

MANIVELA s. f. parghie indoita in unghi drept, care serveste la manuirea unui mecanism, la transformarea unei miscari de rotatie intr-o miscare rectilinie etc. (< fr. manivelle)

NEOPLASTICISM s. n. varianta a abstractionismului, ca-racterizata printr-un geometrism in care liniile si planurile de culoare se intretaie in unghi drept si prin folosirea unei game cromatice limitate la albastru, galben si rosu. (< fr. neo-plasticisme)

RECTANGUL adj., s. n. 1. (paralelogram) cu un unghi drept. 2. dreptunghi. (< fr. rectangle)

SEXAGESIMAL, -A adj. care reprezinta a 6⁰-a parte dintr-un intreg. ♦ grad ~ = unghi egal cu a 9⁰-a parte dintr-un unghi drept. (< fr. sexagesimal)

SVASTICA s. f. 1. cruce cu brate egale si indoite la capat in unghi drept, simbol religios la unele popoare orientale. 2. emblema politica de aceasta forma, la nazisti. (< germ. Swastika, fr. svastika)

CATETA, catete, s. f. Fiecare dintre cele doua laturi care alcatuiesc unghiul drept al unui triunghi dreptunghic. – Fr. cathete (lat. lit. cathetus).

ZVASTICA, zvastici, s. f. Cruce cu brate egale, indoite la capat in unghi drept, servind ca simbol religios la unele popoare orientale. ♦ Emblema politica a unor partide fasciste. – Fr. svastika.

COBRA (‹ fr.) s. f. Nume dat celor sase specii de serpi veninosi din genul Naja, care ating c. 4 m; in pozitie de atac isi ridica vertical aproape o treime din corp, iar capul il apleaca in unghi drept cu acesta, partea dintre cap si corp latindu-se si dilatindu-se simultan. C. indiana sau sarpele-cu-ochelari (Naja naja), realizeaza, din solzi, in aceasta zona un desen caracteristic de ochelari. Unele dintre specii arunca veninul la o distanta de c. 2 m.

IPOTENUZA (‹ fr., lat.; {s} gr. hypo „dedesubt” + teinein „a intinde”) s. f. (MAT.) Latura care se opune unghiului drept intr-un triunghi dreptunghic. Este mai mare decat fiecare dintre celelalte doua laturi (catete). Patratul i. este egal cu suma patratelor catetelor.

HEPWORTH [hepuə:θ], Dame Jocelyn Barbara (1903-1975), sculptorita britanica. Eleva a lui Brancusi. Preocupata de raporturile si interferentele formelor geometrice („Forme cu unghi drept si cerc”), a creat lucrari nonfigurative care vadesc un exceptional simt al materiei, perfectiunea suprafetelor articulate in succesiuni subtile, totul conceput cu maxima simplitate („Silueta culcata”, „Valul”, „Silueta inaripata”, „Forma inaripata”).

SECANTA s.f. 1. Dreapta care intersecteaza o curba in cel putin doua puncte. 2. Functia trigonometrica a unghiului intr-un triunghi dreptunghic, egala cu raportul ipotenuzei fata de cateta care apartine unghiului dat. [< fr. secante, cf. lat. secans < secare – a taia].

SECANTA ~e f. 1) Linie dreapta care intersecteaza o linie curba in doua (sau mai multe) puncte. 2) mat. Functie trigonometrica a unghiului intr-un triunghi dreptunghic. /<fr. secant, germ. Sekante

SECANTA, secante, s. f. 1. Dreapta care intretaie o curba sau un cerc in cel putin doua puncte. 2. Functie trigonometrica a unui unghi dintr-un triunghi dreptunghic, egala cu raportul ipotenuzei fata de cateta care apartine unghiului dat². – Fr. secante (lat. lit. secans, -ntis).

SECANT, -A I. adj. (despre o dreapta, un plan) care taie alte drepte, un cerc etc. II. s. f. 1. dreapta care intersecteaza un cerc sau o curba in cel putin doua puncte. 2. functia trigonometrica a unui unghi ascutit intr-un triunghi dreptunghic, raportul dintre ipotenuza si cateta alaturate unghiului. (< fr. secant)

UNGHI, unghiuri, s. n. 1. Figura formata din doua semidrepte care pleaca din acelasi punct. unghi drept. ♦ Parte a unui obiect care formeaza un unghi (1). 2. Colt, ungher (1). ◊ Expr. In (sau prin, din) toate unghiurile = (de) pretutindeni, in (sau prin, din) toate partile. 3. Fig. Punct de vedere. – Lat. *anglus (= angulus).

ORTOGONAL, -A, ortogonali, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Care formeaza unghiuri drepte. ◊ Proiectie ortogonala = proiectie obtinuta prin trasarea unei perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiectie. ♦ (Despre curbe) Care se intretaie astfel incat tangentele lor in punctul de intersectie sa fie perpendiculare. ♦ (Despre suprafete) Care se intretaie astfel incat planurile lor tangente in orice punct al curbei de intersectie sa fie perpendiculare. – Din fr. orthogonal.

dreptunghiC, -A, dreptunghici, -ce, adj. (Despre figuri geometrice) Care are unul sau mai multe unghiuri drepte. – dreptunghi + suf. -ic.

RECTANGULAR, -A, rectangulari, -e, adj. dreptunghiular. ◊ Coordonate rectangulare = coordonate care sunt perpendiculare una pe alta, formand unghiuri drepte. – Din fr. rectangulaire.

RECTILINIU, -IE, rectilinii, adj. (Mat.; despre o miscare) Care este in linie dreapta. ◊ (Despre figuri geometrice) Care este marginit de linii drepte. unghi rectiliniu = unghi egal cu nouazeci de grade. – Din fr. rectiligne.

SUPLIMENT, suplimente, s. n. 1. Ceea ce se adauga la ceva pentru a-l completa sau pentru a suplini o lipsa. 2. Bilet de calatorie sau de spectacol, eliberat ca anexa la alt bilet, prin care se acorda drepturi sau avantaje in plus. 3. Ceea ce se adauga la un unghi pentru a forma doua unghiuri drepte (180º). – Din fr. supplement, lat. supplementum.

SUPLIMENTAR, -A, suplimentari, -e, adj. Care se adauga pe deasupra, care completeaza ceva; care este in plus (peste ceea ce este normal); folosit ca supliment. ◊ unghiuri sau arce suplimentare = unghiuri sau arce a caror suma este egala cu doua unghiuri drepte (180

CAREU ~ri n. 1) Suprafata cu patru unghiuri drepte si cu patru laturi rectilinii egale. 2) Trupa dispusa in forma de patrat pentru a putea respinge atacul inamicului din patru parti. 3) Grup de persoane sau de obiecte dispuse in forma de patrat. 4) (la unele jocuri sportive) Suprafata delimitata cu linii albe, in care se aplica unele reguli speciale. 5) (pe navele maritime) Camera comuna unde ofiterii iau masa. 6) (la jocul de pocher) Grup de patru carti de aceeasi culoare tinute intr-o singura mana. /<fr. carre

dreptunghi ~uri n. Poligon cu patru laturi si cu toate unghiurile drepte. /drept + unghi

dreptunghiC ~ca (~ci, ~ce) (despre figuri geometrice) Care are unul sau mai multe unghiuri drepte; cu mai multe unghiuri drepte. Trapez ~. Tri-unghi ~. /dreptunghi + suf. ~ic

PATRAT¹ ~e n. 1) Patrulater cu toate laturile egale si cu toate unghiurile drepte; dreptunghi echilateral. 2) fig. Grup de elemente aranjate in forma acestei figuri geometrice; careu. Case construite in ~. 3) mat. Produs obtinut prin inmultirea unui numar cu el insusi; numar ridicat la puterea a doua. [Sil. -trat] /Din patru

PATRAT² ~ta (~ti, ~te) 1) (despre obiecte, contururi) Care are patru laturi egale si patru unghiuri drepte. Camera ~ta. Oglinda ~ta. ◊ Cap ~ om prost. 2): Metru (milimetru, centimetru, kilometru) ~ unitate de masura a suprafetelor egala cu aria unui patrat, avand latura de lungimea respectiva. [Sil. -trat] /Din patru

PERPENDICULAR ~a (~i, ~e) (despre drepte sau plane) Care formeaza unghiuri drepte prin intretaiere cu o alta dreapta sau un alt plan. /<lat. perpendicularis, germ. perpendikular, fr. perpendiculaire

RECTANGULAR ~a (~i, ~e) Care are unghiuri drepte; dreptunghiular. Coordonate ~e. /<fr. rectangulaire

BARA s.f. Drug de metal (destinat prelucrarii). ♦ Piesa de metal sau de lemn, de dimensiuni variabile, folosita in constructii sau in dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ♦ Sut in stalpul portii de fotbal. ◊ A da in bara = (argotic) a gresi, a rata. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si impricinati; (p. ext.) locul de unde se pledeaza in fata justitiei. 4. (Herald.) Figura diagonala care reuneste unghiul stang de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. Linie verticala sau oblica, folosita ca element de separare intr-un text. ♦ Linie verticala care separa masurile unui portativ. ♦ Ridicatura de metal liniara dispusa transversal pe tastiera unor instrumente cu coarde ciupite, indicand locurile in care se pot produce sunetele de o anumita inaltime. 6. Ingramadire de nisip, de mal etc. la gura unui rau sau a unui fluviu care se varsa intr-o mare fara flux si reflux. 7. (Fig.; med.) Senzatie apasatoare, de compresiune asupra unui organ. [< fr. barre].

CADRAN s.n. 1. Suprafata (circulara) al carei contur este impartit in parti egale si pe care se citeste deplasarea unui ac indicator. ◊ Cadran solar = suprafata plana, avand in mijloc un bat a carui umbra indica orele. 2. Fiecare dintre unghiurile drepte formate din intretaierea a doua drepte perpendiculare. ♦ Arc (sau sector) reprezentand un sfert de cerc. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. cadran, cf. lat. quadrans].

dreptunghi s.n. Paralelogram cu unghiurile drepte. [< drept + unghi, dupa fr. rectangle].

dreptunghiC, -A adj. Care are unul sau mai multe unghiuri drepte. [< dreptunghi].

ORTOGONAL, -A adj. Care formeaza unghiuri drepte. ♦ Proiectie ortogonala = proiectie obtinuta prin ducerea de perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiectie; proiectie ortografica. ♦ (Despre suprafete, despre curbe) Care se intretaie astfel incat tangentele lor in punctul de intersectie sa fie perpendiculare. [< fr. orthogonal, cf. gr. orthos – drept, gonia – unghi].

RECTANGULAR, -A adj. (Rar) dreptunghiular. ♦ Coordonate rectangulare = coordonate perpendiculare una pe alta, formand unghiuri drepte. [< fr. rectangulaire, cf. lat. rectus – drept, angulus – unghi].

ROMAN, -A adj. Propriu Romei antice sau Imperiului roman. ♦ (Despre caractere tipografice) Format din linii perpendiculare si unghiuri drepte. ♦ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere sau combinatii de litere. ♦ Arta romana = arta dezvoltata in Roma antica si apoi in Imperiul roman intre sec. IV i.e.n. si IV e.n., care se caracterizeaza in arhitectura prin edificii grandioase de o mare diversitate, in sculptura cultivand cu precadere portretul puternic individualizat, iar in pictura prin ansambluri de fresca si de mozaic cu tematica bogata. ♦ Balanta romana = balanta formata dintr-o parghie cu brate neegale, mobila in jurul unui ax orizontal, pe bratul mai lung si gradat alunecand o greutate care echilibreaza obiectul de cantarit. // s.m. si f. 1. Persoana care facea parte din populatia de baza a statului roman. 2. Locuitor al Romei. [< lat. romanus, cf. fr. romain, it. romano].

BARA s. f. 1. drug de metal (destinat prelucrarii). ◊ piesa de metal sau de lemn, in constructii sau in dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. ◊ (fig.) obstacol, piedica in calea realizarii unui lucru. 2. fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ◊ sut in stalpul portii de fotbal. 3. bariera care desparte pe judecatori de avocati si impricinati; locul de unde se pledeaza in fata justitiei. 4. (herald.) figura diagonala care reuneste unghiul stang de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. linie verticala sau oblica, element de separare intr-un text. ◊ linie verticala care separa masurile unui portativ. ◊ ridicatura de metal liniara incrustata in tastiera unor instrumente cu coarde ciupite. 6. ingramadire de aluviuni la gura de varsare a unui rau intr-un fluviu sau in mare. 7. mascaret. (< fr. barre)

CADRAN s. n. 1. suprafata cu anumite diviziuni si cifre pe care se citeste deplasarea unui ac indicator. ♦ ~ solar = instrument pentru masurarea timpului, constand dintr-un bat fixat pe o suprafata plana, a carui umbra indica orele. 2. fiecare dintre cele patru unghiuri drepte formate prin intretaierea a doua perpendiculare. ◊ arc (sector) reprezentand un sfert de cerc. (< fr. cadran)

dreptunghi s. n. patrulater cu toate unghiurile drepte. (dupa fr. rectangle)

dreptunghiC, -A adj. cu unul sau mai multe unghiuri drepte. (< dreptunghi + -ic)

ORTOGONAL, -A adj. care formeaza unghiuri drepte. ♦ proiectie ~a = proiectie prin ducerea de perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiectie. ◊ (despre curbe, suprafete) care se intretaie astfel incat tangentele lor in punctul de intersectie sa fie perpendiculare; (despre functii) cu produs scalar nul. (< fr. orthogonal)

RECTANGULAR, -A adj. (mat.) dreptunghiular, ortogonal, perpendicular. ♦ coordonate e = coordonate perpendiculare una pe alta, formand unghiuri drepte. (< fr. rectangulaire)

ROMAN², -A I. adj., s. m. f. (locuitor) al Romei antice. II. adj. 1. din Imperiul Roman. ◊ (despre caractere tipografice) din linii perpendiculare si unghiuri drepte. ♦ cifre e = cifre prin litere sau combinatii de litere; biserica ~a = biserica catolica; catolicism. 2. limba romanica populara vorbita de vechii francezi (inainte de sec. IX). 3. arta ~a = arta dezvoltata in Roma antica si apoi in Imperiul Roman, caracterizata in arhitectura prin edificii grandioase de o mare diversitate, in sculptura cultivand cu precadere portretul puternic individualizat, iar in pictura prin ansambluri de fresca si de mozaic cu tematica bogata. (< lat. romanus)

PARALAXA, paralaxe, s. f. 1. unghiul dintre dreptele care unesc un punct foarte departat cu extremitatile unei baze de observare. 2. (Astron.) unghi maxim sub care se vede raza Pamantului sau a orbitei sale de pe un alt corp ceresc. – Din fr. parallaxe, lat. parallaxis.

OBLICA ~ce f. mat. Linie dreapta care formeaza cu un plan sau cu o alta dreapta un unghi diferit de 0⁰ sau de 90⁰. [Sil. -bli-] /<lat. obliquus, fr. oblique

DIEDRU s.n. Figura geometrica formata de doua planuri care se intersecteaza dupa o dreapta. ◊ (adj.) unghi diedru = unghi care se formeaza prin intersectarea a doua planuri. [Pron. di-e-. / < fr. diedre, cf. gr. dis – doi, hedra – baza].

SANDELA s.f. (Av.) Zbor in linie dreapta cu unghiul pantei de urcare mai mare decat unghiul maxim de cabraj al avionului. [< fr. chandelle – lumanare].

CORESPONDENT, -A I. s. m. f. 1. colaborator extern al unui ziar care trimite corespondenta cu caracter informativ din locul in care se afla. 2. persoana care, in lipsa parintilor unui elev, are raspunderea acestora fata de scoala. 3. cel care poarta corespondenta cu cineva. II. adj. care corespunde, corespunzator. ♦ membru ~ = membru al unei academii sau al altei institutii stiintifice, care are aceleasi obligatii si se bucura de aceleasi drepturi ca un membru activ, cu exceptia dreptului la vot; unghiuri e = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealaturate, formate de aceeasi parte a unei secante care intersecteaza doua drepte, un unghi fiind in interiorul dreptelor si altul in afara lor. ◊ (s. n.) echivalent, in cadrul frazei, al unei parti de propozitie. (< fr. correspondant)

CORESPONDENT, -A adj. Care corespunde, corespunzator. ◊ (Geom.) unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealaturate, formate de aceeasi parte a unei secante care taie doua drepte, unul dintre unghiuri fiind in interiorul dreptelor si altul in afara lor. [Cf. fr. correspondant].

GONIOMETRIE s.f. Ramura a geometriei care studiaza relatiile dintre unghiurile formate de drepte si determina valoarea lor. ♦ Tehnica masurarii unghiurilor pe teren. [Gen. -iei. / < fr. goniometrie, cf. gr. gonia – unghi, metron – masura].

GONIOMETRIE s. f. 1. ramura a geometriei care studiaza relatiile dintre unghiurile formate de drepte si determina valoarea lor. 2. tehnica masurarii unghiurilor pe teren. (< fr. goniometrie)

PARALAXA s. f. 1. unghi sub care se vede un front oarecare la o anumita distanta. ◊ unghi din doua drepte care ating centrul unui astru, pornind una din centrul Pamantului si cealalta din punctul de observatie. 2. eroare la citirea instrumentelor de masurat cu ac indicator, cand observatorul nu priveste perpendicular scala aparatului. (< fr. parallaxe, gr. parallaxis, schimbare)

BISECTOR, -OARE, bisectoare, s. f., adj. 1. S. f. Dreapta care imparte un unghi in doua parti egale. 2. Adj. (In sintagma) Plan bisector = plan care imparte un diedru in doua diedre egale. – Din fr. bissecteur.

INCLINATIE, inclinatii, s. f. Inclinare. ♦ (Geom.) unghi format de o dreapta (sau de un plan) cu o dreapta (sau cu un plan) de referinta; inclinare. ♦ Fig. Vocatie, atractie, dispozitie pentru ceva. – Din fr. inclination, lat. inclinatio.

DIAGONAL, -A, diagonali, -e, s. f., adj. I. S. f. 1. Segment de dreapta care uneste doua unghiuri (sau varfuri) nealaturate ale unui poligon sau doua varfuri ale unui poliedru aflate pe fete diferite. ◊ Loc. adv. In diagonala = pe directia unei drepte inclinate fata de un punct de referinta; de-a curmezisul. ♦ Curea purtata de-a curmezisul pieptului la unele uniforme (militare). 2. Portiune de linie de cale ferata sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr-o statie, pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta. 3. Bara inclinata care leaga doua noduri ale talpilor opuse ale unei grinzi cu zabrele. II. Adj. Care uneste varfurile a doua unghiuri nealaturate ale unui poligon sau doua varfuri ale unui poliedru aflate pe fete diferite; care este in forma de diagonala; curmezis; crucis. [Pr.: -di-a-] – Din fr. diagonal.

OBLIC, -A, oblici, -ce, adj. 1. Inclinat fata de o dreapta sau fata de un plan; piezis, plecat, aplecat. ♦ (Substantivat, f.) Dreapta care face un unghi diferit de 0° sau de 90° cu o alta dreapta sau cu un plan. ♦ (Despre cilindri si prisme) Care are generatoarele (respectiv muchiile) inclinate fata de baza; (despre conuri si piramide) cu dreapta care uneste varful cu centrul bazei inclinata fata de baza. ♦ (Despre ochi) Cu colturile exterioare ridicate spre tample; codat. ♦ Fig. (Despre priviri) Banuitor, iscoditor. 2. (Lingv.; in sintagma) Caz oblic = nume dat uneori in gramatica romana cazurilor genitiv si dativ, iar in gramatica altor limbi, in mod curent, tuturor cazurilor, cu exceptia nominativului si a vocativului. – Din lat. obliquus, fr. oblique.

EXTERN, -A, externi, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. Care se afla asezat in afara; din afara, exterior², strain. ◊ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state. Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul de Externe = minister care aplica linia politica a unui stat in problemele privitoare la relatiile internationale. ♦ unghi extern = unghi format de o latura a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara dreptelor. ♦ (Despre medicamente) Care se aplica numai pe suprafata corpului. II. S. m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau a locului unde invata meseria. 2. Student in medicina care, in urma unui examen, este admis sa faca practica in spital. – Fr. externe (lat. lit. externus).

EXTERN, -A, externi, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care se afla asezat in afara; din afara, exterior; strain. ♦ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state. (Mat.) unghi extern = unghi format de o latura a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplica numai pe suprafata corpului. II. S. m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau a locului unde invata meseria. 2. Student in medicina care, in urma unui examen, este admis sa faca practica in spital. – Din fr. externe, lat. externus.

DECLIVITATE, declivitati, s. f. 1. unghi format de o dreapta inclinata cu planul orizontal. 2. Inclinare a unui teren, a unei sosele sau a unei cai ferate pe o portiune uniforma. – Din fr. declivite, lat. declivitas, -atis.

CORESPONDENT² ~ta (~ti, ~te): Membru ~ membru al unei academii sau institutii stiintifice cu drept de vot consultativ. 2): unghiuri ~te unghiuri formate de doua drepte paralele taiate de o secanta si situate de aceeasi parte a secantei, unul fiind intern, iar altul extern. /<fr. correspondant

INCLINATIE ~i f. 1) unghi format de o dreapta (sau un plan) cu o dreapta (sau cu un plan) de referinta. 2) Dispozitie naturala; atractie innascuta; vocatie; predispozitie; atitudine. ~ catre muzica. [G.-D. inclinatiei] /<fr. inclination, lat. inclinatio, ~onis

unghi ~iuri n. 1) Figura geometrica formata din doua semidrepte care pleaca din acelasi punct. ◊ ~ facial unghi format de doua drepte care pleaca de la baza nasului, una spre partea superioara a fruntii, alta spre deschizatura urechii. 2) Loc unde se intretaie doua laturi sau doua suprafete; colt. ◊ ~ de vedere felul cum intelege cineva o chestiune; punct de vedere. /<lat. angulus

INCLINATIE s.f. 1. Inclinare. 2. (Fig.) Vocatie. 3. (Geom.) unghi format de o dreapta (sau de un plan) cu o dreapta (sau cu un plan) de referinta. ◊ Inclinatie astronomica = unghiul format de planul orbitei unui astru cu planul orbitei Pamantului; inclinatie magnetica = unghiul format de directia campului magnetic al Pamantului cu planul orizontal. [Gen. -iei, var. inclinatie s.f. / cf. fr. inclination, lat. inclinatio].

PARALAXA s.f. unghi format de doua drepte care ating centrul unui astru, pornind una din centrul Pamantului si cealalta din locul unde se afla observatorul. ♦ unghi sub care se vede un front oarecare la o anumita distanta. [< fr. parallaxe, cf. gr. parallaxis – schimbare].

TRISECTOARE s.f. Fiecare dintre cele doua drepte care impart un unghi in trei parti egale. [Dupa fr. trisectrice].

DECLIVITATE s.f. 1. unghi format de o dreapta inclinata cu planul orizontal. 2. Inclinare pe o portiune limitata a unui teren, a unei sosele sau a unei cai ferate. [Cf. fr. declivite, lat. declivitas].

EXTERN, -A adj. Aflat in afara, la exterior; venit din afara; exterior; strain. ◊ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state; unghi extern = unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara lor. ♦ (Despre medicamente) Care se administreaza numai la suprafata corpului. // s.m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau in afara locului unde invata meseria. 2. Student in medicina, admis prin concurs ca practicant intr-un spital fara a avea dreptul sa locuiasca in spital. [Cf. fr. externe, lat. externus].

INTERN, -A adj. Care se afla inauntru; interior, launtric. ◊ Organe interne = organele din cavitatea toracica si abdominala; unghi intern = unghi format de doua drepte taiate de o secanta, aflat in interiorul lor si de aceeasi parte a secantei. // s.m. si f. Elev sau ucenic care locuieste si ia masa intr-un internat. ♦ Student in medicina care face practica la un anumit spital, unde de obicei si locuieste. [Cf. interne, it. interno, cf. lat. internus].

PANTA s.f. 1. Inclinare, coasta, povarnis al unui teren, al unei suprafete; portiune din traseul unei sosele pe care vehiculele circula coborand. 2. (Mat.) unghi format de o dreapta cu o orizontala sau cu un plan orizontal; tangenta trigonometrica la acest unghi. [< fr. pente < pendre – a atarna].

DECLIVITATE s. f. 1. unghi format de o dreapta inclinata cu planul orizontal. 2. inclinare pe o portiune limitata a unui teren, a unei sosele sau a unei cai ferate. (< fr. declivite, lat. declivitas)

DIEDRU s. n. figura geometrica din doua semiplane limitate de aceeasi dreapta, de intersectie. ♦ (adj.) unghi ~ = unghi care se formeaza prin intersectarea a doua plane. (< fr. diedre)

EXTERN, -A I. adj. aflat in afara, din afara; exterior. ♦ politica ~a = politica unui stat fata de celelalte state; unghi ~ = fiecare dintre unghiurile formate de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara lor. ◊ (despre medicamente) care se administreaza la suprafata corpului. II. s. m. f. 1. elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii. 2. student in medicina practicant intr-o clinica. (< fr. externe, lat. externus)

INTERN, -A I. adj. care se afla inauntru; interior, launtric. ♦ organe e = organele din cavitatea toracica si abdominala; boli e = boli ale organelor interne; motor cu ardere ~a = motor care foloseste energia unui combustibil ars in interiorul cilindrului; unghi ~ = unghi format din doua drepte taiate de o secanta, aflat in interiorul lor si de aceeasi parte a secantei; (inform.) memorie ~a = memorie a calculatorului facand parte din unitatea centrala. II. s. m. f. 1. elev, ucenic care locuieste si ia masa intr-un internat. 2. student in medicina care face practica intr-o clinica, unde, de obicei, si locuieste. (< fr. interne, lat. internus)

INCLINATIE s. f. 1. inclinare. 2. (fig.) vocatie. 3. (mat.) unghi format de o dreapta (sau de un plan) cu o dreapta (sau cu un plan) de referinta. ♦ ~ astronomica = unghiul format de planul orbitei unui astru cu planul orbitei Pamantului; ~ magnetica = unghiul format de directia campului magnetic terestru cu planul orizontal. (< fr. inclination, lat. inclinatio)

PANTA s. f. 1. inclinare, povarnis al unui teren, al unei suprafete; declivitate. 2. (mat.) unghi format de o dreapta sau de un plan cu o dreapta sau cu un plan orizontal. ♦ a unei drepte = tangenta trigonometrica a unghiului facut de o dreapta cu axa absciselor. (< fr. pente)

SANDELA s. f. zbor in linie dreapta al avionului cu unghiul pantei de urcare mai mare decat unghiul maxim de cabraj. (< fr. chandelle)

PANTA, pante, s. f. 1. Portiune de teren cu suprafata inclinata fata de planul orizontal, care formeaza de obicei versantul unei forme de relief; povarnis, coasta. ◊ Loc. adv. si adj. In panta = inclinat, piezis. ◊ Expr. A cadea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o panta...) = a) a se lasa prins, antrenat de...; b) a se indrepta catre..., a duce catre... 2. unghi ascutit format de o dreapta sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrica a acestui unghi; inclinare fata de orizontala. – Din fr. pente.

DECLIVITATE ~ati f. 1) unghi ascutit format de o dreapta inclinata (sau de un plan) cu o dreapta sau cu un plan orizontal; panta. 2) geogr. Stare decliva a unei suprafete de teren; inclinare. [Art. declivitatea; G.-D. declivitatii] /<fr. declivite, lat. declivitas, ~atis

PANTA ~e f. 1) Portiune de teren cu suprafata inclinata; povarnis; coasta; versant. ◊ A aluneca (sau a cadea) pe o ~ a se lasa atras. 2) fig. Tendinta spre viata usoara si spre rau. 3) mat. unghi ascutit format de o dreapta sau de un plan cu o dreapta sau cu un plan orizontal; declivitate. 4) Tangenta trigonometrica a acestui unghi. /<fr. pante

OBLICITATE s. f. insusirea de a fi oblic; pozitie oblica. ♦ (astr.) a eclipticii = unghiul de inclinatie a eclipticii, de aproximativ 23⁰ si 27', fata de planul ecuatorului ceresc. ◊ (mat.) relatie de pozitie a doua drepte sau planuri, caracterizata prin unghiul lor. (< fr. obliquite)

ARGUMENT (‹ fr., lat.) s. n. 1. Rationament sau, p. gener., orice proba menita sa dovedeasca sau sa respinga ceva. 2. (MAT.) Variabila independenta a unei functii. ♦ unghiul dintre semiaxa reala si dreapta care uneste originea cu afixul unui numar complex, masurat in sens trigonometric direct. 3. (FILOZ., LOG.) Denumire pentru unele rationamente concrete din istoria logicii si filozofiei, care prezinta un interes special: a. ontologic, introdus de Anselm pentru a demonstra existenta lui Dumnezeu, preluat apoi de Decartes; a. indoielii, formulat de catre Decartes, in vederea asezarii cunoasterii pe baze sigure; a. bastonului, incercare de a sili prin forta pe cineva sa accepte o idee; a. la persoana, argumentare falsa prin referirea la calitatile persoanei, fara legatura logica cu ideea in discutie; a. relativ la ignoranta, bazat pe ignoranta interlocutorului; a. relativ la mila, in care se face apel la sentimente in favoarea cuiva; a. majoritatii (caz particular), cind cineva se refera la acordul majoritatii.

BISECTOARE, bisectoare, s. f. Linie dreapta dusa prin varful unui unghi si care imparte unghiul in doua parti egale. – Din bisector.

PERPENDICULAR, -A, perpendiculari, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte sau planuri; p. ext. despre obiecte sau parti ale lor, despre pozitia lor etc.) Care formeaza intre ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale. 2. S. f. Dreapta perpendiculara (1) pe alta dreapta sau pe un plan. – Din lat. perpendicularis, germ. perpendikular, fr. perpendiculaire.

BISECTOARE ~ f. Dreapta care trece prin varful unui unghi si il imparte in doua parti egale. [Sil. -toa-re] /<fr. bissecteur

ALTERN, -A adj. unghiuri alterne = unghiurile formate in interiorul a doua drepte paralele taiate de o secanta; frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) care cresc de o parte si de alta a tulpinii sau a ramurilor unei plante la distante diferite; (agr.) sistem altern = sistem de agricultura bazat pe alternarea culturilor. [< fr. alterne, cf. lat. alternus].

BISECTOARE s.f. (Geom.) Dreapta care porneste din varful unui unghi, pe care il imparte in doua parti egale. [< bisector, dupa fr. bissectrice].

PERPENDICULAR, -A I. adj. 1. (despre drepte, plane) care formeaza intre ele unghiuri sau diedre adiacente congruente. 2. stil ~ = varianta a stilului gotic, in Anglia in sec. XIV, manifestata mai ales in economia boltilor, care dispar sub multimea arcelor, bogat ornamentate cu muluri decorative. II. s. f. dreapta perpendiculara. (< fr. perpendiculaire, lat. perpendicularis)

ROTATIE s. f. 1. miscare a unui corp in jurul unui punct fix sau al unei axe. 2. (mat.) transformare biunivoca a planului sau a spatiului in el insusi determinata de un punct fix (centru) sau de o dreapta (axa), printr-o rotatie (1) pastrand unghiurile si distantele; rotor (2). 3. miscare a corpurilor ceresti in jurul axei proprii. 4. schimbare alternativa. ♦ a capitalului = circuitul fondurilor de productie in sfera productiei si a circulatiei. ◊ alternare metodica pe acelasi teren a plantelor care se cultiva intr-un asolament. ◊ schimb alternativ de persoane sau de echipe in cursul unei activitati. (< fr. rotation, lat. rotatio, germ. Rotation)

PERPENDICULARITATE s. f. Faptul sau insusirea de a fi perpendicular (1); pozitie perpendiculara; relatie care exista intre doua drepte sau planuri care formeaza intre ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale. – Din fr. perpendicularite.

ALTERN, -A adj. 1. unghiuri e interne (sau externe) = unghiuri formate in interiorul (sau exteriorul) a doua drepte paralele taiate de o secanta. 2. (despre frunze, flori) care creste de o parte si de alta a tulpinii, a ramurilor, la niveluri diferite. (< fr. alterne, lat. alternus)

ALTERN, -A, alterne, adj. n. si f. (In expr.) unghiuri alterne interne (sau externe) = fiecare dintre cele doua perechi de unghiuri formate in interiorul (sau in exteriorul) a doua drepte paralele taiate de o secanta, de o parte si de alta a acesteia. Frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) asezate de o parte si de alta a tulpinii sau a ramurilor, la niveluri diferite. Sistem altern = sistem de agricultura care se bazeaza pe alternarea culturilor pe acelasi teren. – Fr. alterne (lat. lit. alternus).

ALTERN, -A, alterne, adj. (In sintagmele) unghiuri alterne (interne sau externe) = fiecare dintre cele doua perechi de unghiuri formate de o parte si de alta a doua drepte taiate de o secanta. Frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) asezate de o parte si de alta a tulpinii sau a ramurilor, la niveluri diferite. Sistem altern = sistem de agricultura bazat pe alternarea culturilor. – Din fr. alterne, lat. alternus.

CORESPONDENT, -A, corespondenti, -te, s. m. si f., adj. I. S. m. si f. 1. Persoana care colaboreaza la un ziar sau la o publicatie periodica, trimitand spre publicare informatii din locul unde se afla. 2. Persoana care, in lipsa parintilor unui elev, are raspunderea acestuia fata de autoritatile scolare. 3. (Rar) Persoana cu care cineva este in corespondenta. II. Adj. (In sintagmele) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei institutii stiintifice avand aceleasi obligatii si drepturi ca si un membru activ, cu exceptia dreptului de a vota pe viitorii membrii, care este numai consultativ. unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri, egale intre ele, formate de aceeasi parte a unei secante care taie doua drepte paralele. – Din fr. correspondant.

ALTERN ~a (~i, ~e) 1) (despre unghiuri) Care sunt formate in interiorul (sau in exteriorul) a doua drepte paralele intretaiate de o secanta. 2) (despre frunze, flori) Care creste de o parte si de alta a tulpinii sau a ramurii la niveluri diferite. 3): Sistem ~ sistem care se bazeaza pe alternarea culturilor. /<fr. alterne, lat. alternus

DIEDRU, diedre, s. n. Figura geometrica formata din doua semiplane marginite de dreapta lor de intersectie; portiune de spatiu cuprinsa intre aceste semiplane. ◊ (Adjectival) unghi diedru. [Pr.: di-e-] – Din fr. diedre.

TANGENTA s.f. Dreapta care atinge o curba intr-un singur punct. ♦ Functie trigonometrica a unui unghi egala cu catul dintre sinusul si cosinusul acelui unghi. ◊ (Fig.) In (sau prin) tangenta = tangential. [< fr. tangente].

TANGENTA ~e f. mat. 1) Dreapta care vine in contact cu o curba intr-un singur punct, fara a o intersecta. 2) Functie trigonometrica a unui unghi, egala cu raportul dintre functia sinus si functia cosinus a aceluiasi unghi. /<fr. tangente, germ. Tangente

DIAMETRU s. n. segment de dreapta care trece prin centrul unui cerc, al unei curbe inchise sau al unei sfere, unind doua puncte opuse ale acestora. ♦ ~ aparent = unghi sub care se vad extremitatile unui obiect indepartat, ale unui astru, de catre un observator. (< fr. diametre, lat. diametrus)

DIAMETRU s.n. Segment de dreapta care trece prin centrul unei curbe inchise sau prin centrul unei sfere si care uneste doua puncte opuse ale curbei sau sferei. ◊ Diametru aparent = unghi sub care se vad extremitatile unui obiect indepartat, ale unui astru, de catre un observator. [Cf. fr. diametre, lat., gr. diametros].

ORTOMORF, -A adj. Proiectie ortomorfa = proiectie cartografica care pastreaza nedeformate unghiurile si in care orice portiune mica a suprafetei terestre are aceeasi forma pe harta ca pe un glob; proiectie conforma. [< fr. orthomorphe, cf. gr. orthos – drept, morphe – forma].

AZIMUT s.n. unghi cuprins intre meridianul unui loc si planul vertical al directiei respective. ♦ (Astr.) unghi diedru format de un plan vertical fix cu un plan vertical, trecand printr-un punct dat al unui astru. [Pl. -turi. / < fr., it. azimut < ar. as-samt – drum drept].

altern, -a adj. (lat. alternus. V. subaltern). Geom. Se zice despre unghiurile situate in partile opuse secantei cind doua drepte paralele is taiate de alta. unghiuri alterne interne, situate in auntru [!] celor doua paralele in partea opusa secantei, cum is cele doua unghiuri A si B. unghiuri alterne externe, situate afara din cele doua paralele in partea opusa secantei, cum is cele doua unghiuri C si D. (unghiurile alterne interne is egale intre ele, si tot asa si cele alterne externe). Bot. Frunze, flori alterne, asezate de fie-care parte a ramurii, dar nu una in fata alteia.

DIAMETRU, diametre, s. n. 1. Segment de dreapta care uneste doua puncte ale unui cerc sau ale unei sfere, trecand prin centrul lor; lungimea acestui segment. ♦ Locul geometric al mijlocului tuturor coardelor paralele cu o directie data. 2. (In sintagma) Diametru aparent = unghi sub care un observator vede diametrul (1) unui obiect departat, in special al unui astru. [Pr.: di-a-] – Din fr. diametre, lat. diametrus.

COLT¹ ~uri n. 1) Loc unde se intalnesc doua laturi sau doua muchii ale unui obiect. ~ul mesei. ~ul batistei. ◊ ~ul gurii fiecare din cele doua extremitati ale gurii unde se intalnesc buzele. ~ de paine bucata de la margine a unei paini; calcai. ~ de strada unghi format de doua strazi care se intretaie. 2) Parte a unei incaperi, unde se unesc doi pereti alaturati; ungher. ◊ A da din ~ in ~a face eforturi disperate pentru a scapa de ceva. 3) (in publicistica) Rubrica rezervata unei anumite specialitati. ~ satiric. 4) Loc, departe de ochii lumii, care serveste drept refugiu pentru cineva. ◊ ~ de tara loc retras. In (sau din) toate ~urile (lumii) in (sau din) toate partile; (de) pretutindeni. La ~ de tara si la mijloc de masa intr-un loc ferit, dar avantajos. 5) Broboada subtire in forma de triunghi. /<bulg. kolec, sb. kolac

PLAN s.n. 1. Suprafata neteda, plana, fara ridicaturi. ♦ Suprafata care contine toate dreptele care trec printr-un punct fix si intersecteaza o dreapta. ♦ (Anat.) Suprafata care sectioneaza imaginar corpul omenesc sub o anumita incidenta. 2. Desen tehnic care reprezinta grafic o suprafata de teren, o constructie, o masina etc. 3. Parte a unei suprafete in raport cu departarea de ochiul observatorului si cu reprezentarea ei intr-o pictura, intr-un tablou etc. ♦ (Cinem.) Fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeasi actiune sau acelasi subiect, luate sub acelasi unghi de vedere si intr-un cadru constant. ♦ Mod de incadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. Suprafata de sustinere in aer a unei aeronave; (p. ext.) aripa. 5. Fel cum sunt asezate, dispuse partile unei opere stiintifice, literare etc. in momentul cand au fost coordonate intre ele; proiect, alcatuire; (p. ext) proiect pentru o actiune care urmeaza sa fie indeplinita. 6. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzand o suita ordonata de operatii destinate sa duca la atingerea unui scop; program de lucru. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. plan, cf. lat. planum].