OGIVA ~e f. 1) arhit. Arcada, caracteristica stilului gotic, constituita din doua arcuri de cerc, care, intersectandu-se, dau nastere unui varf de unghi ascutit. 2) Parte anterioara, de forma conica, a unui proiectil sau a unei rachete. /<fr. ogive

SINUS¹ ~uri n. mat. Functie trigonometrica a unui unghi ascutit dintr-un triunghi dreptunghic, egala cu raportul dintre cateta opusa unghiului respectiv si ipotenuza. /<fr. sinus

ONGLEU s.n. Taietura in unghi ascutit. ♦ Banda de hartie sau de panza care se coase in acelasi timp cu foile unei carti pentru a le lega. [< fr. onglet].

OGIVA s. f. 1. element arhitectural caracteristic stilului gotic, dintr-o arcada din doua arce de cerc care se intersecteaza sub un unghi ascutit. 2. partea anterioara, ca o ogiva (1), a unui proiectil de artilerie, bombe sau rachete. (< fr. ogive)

ONGLEU s. n. 1. taietura in unghi ascutit. 2. banda de hartie sau de panza care se coase in acelasi timp cu foile unei carti pentru a le lega; falt. (< fr. onglet)

SECANT, -A I. adj. (despre o dreapta, un plan) care taie alte drepte, un cerc etc. II. s. f. 1. dreapta care intersecteaza un cerc sau o curba in cel putin doua puncte. 2. functia trigonometrica a unui unghi ascutit intr-un triunghi dreptunghic, raportul dintre ipotenuza si cateta alaturate unghiului. (< fr. secant)

PANTA, pante, s. f. 1. Portiune de teren cu suprafata inclinata fata de planul orizontal, care formeaza de obicei versantul unei forme de relief; povarnis, coasta. ◊ Loc. adv. si adj. In panta = inclinat, piezis. ◊ Expr. A cadea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o panta...) = a) a se lasa prins, antrenat de...; b) a se indrepta catre..., a duce catre... 2. unghi ascutit format de o dreapta sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrica a acestui unghi; inclinare fata de orizontala. – Din fr. pente.

ASCUTIT², -A, ascutiti, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevazut cu tais sau cu varf; taios. ♦ unghi ascutit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, patrunzator, perspicace. Minte ascutita. 2. (Despre senzatii, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, inversunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care strapunge; sfredelitor; aspru, taios. 4. (Despre sunete, glas, ras) Strident. – V. ascuti.

DECLIVITATE ~ati f. 1) unghi ascutit format de o dreapta inclinata (sau de un plan) cu o dreapta sau cu un plan orizontal; panta. 2) geogr. Stare decliva a unei suprafete de teren; inclinare. [Art. declivitatea; G.-D. declivitatii] /<fr. declivite, lat. declivitas, ~atis

PANTA ~e f. 1) Portiune de teren cu suprafata inclinata; povarnis; coasta; versant. ◊ A aluneca (sau a cadea) pe o ~ a se lasa atras. 2) fig. Tendinta spre viata usoara si spre rau. 3) mat. unghi ascutit format de o dreapta sau de un plan cu o dreapta sau cu un plan orizontal; declivitate. 4) Tangenta trigonometrica a acestui unghi. /<fr. pante

ROMB s.n. 1. Patrulater cu toate laturile egale, cu doua unghiuri ascutite si doua unghiuri obtuze. 2. Model in forma de romb (1). [< fr. rhombe, cf. gr. rhombos].

FRANJ s. n. (pl.) 1. fibre lasate sa atarne la marginea unei cuverturi, a unei perdele. 2. (anat.) formatie filamentoasa la marginea unui organ. 3. (geol.) structura foarte ondulata, adesea sub forma de unghiuri ascutite. (< fr. frange)

ASCUTIT², -A, ascutiti, -te, adj. I. (Despre obiecte) Prevazut cu un varf care poate intepa; prevazut cu o muchie taioasa. ♦ unghi ascutit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, patrunzator; fin, subtil. Minte ascutita 2. (Despre senzatii, sentimente etc.) Intens, viu. 3. (Despre vorbe, privire) Care strapunge; sfredelitor; aspru, taios. ♦ Expr. A avea limba ascutita = a avea obiceiul sa critice (cu rautate). 4. (Despre sunete, glas, ras) Subtire, strident. 5. (Despre actiuni, conflicte etc.) Intetit, sporit; aprig, inversunat, darz.- V. ascuti.

ASCUTIT², -A, ascutiti, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevazut cu tais sau cu varf; taios. ◊ unghi ascutit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, patrunzator, perspicace. Minte ascutita. 2. (Despre senzatii, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, inversunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care strapunge; sfredelitor; aspru, taios. 4. (Despre sunete, glas, ras) Strident. – V. ascuti.

SCOABA, scoabe, s. f. 1. Piesa metalica formata dintr-o bara cu capetele indoite in unghi drept si ascutite la varf, folosita mai ales in constructii provizorii, pentru a fixa intre ele piese de lemn. ♦ (Pop. si fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana foarte slaba sau pentru o femeie slaba si rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemanatoare ca forma sau ca functie cu scoaba (1), folosite in lucrari de dulgherie, de dogarie etc. 3. (Rar) Scobitura in zid; firida. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pesti ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din bg., scr. skoba.

ascutit ~ta (~ti, ~te) 1) Care are muchie sau varf taios. Cutit ~. ◊ unghi ~ unghi mai mic de 90º. 2) fig. Care vadeste spirit de patrundere in esenta lucrurilor; ager. ◊ ~ la minte destept; inteligent. 3) (despre senzatii, sentimente) Care se caracterizeaza prin profunzime; intens. 4) fig. (despre privire, vorba) Care parca te strapunge sau te taie; taios. 5) (despre sunete) Care are timbrul inalt; subtire; strident. 6) (despre ciocniri, conflicte) Care s-a intetit; inversunat. /v. a (se) ascuti

COLTAR, (1, 2, 3, 4, 5) coltare, s. n., (6) coltari, s. m. 1. S. n. Polita asezata in coltul dintre doi pereti ai unei camere; dulapior in forma de prisma triunghiulara, asezat intr-un colt al camerei. 2. S. n. (Reg.) Soba de caramida, cu coloane, instalata in coltul unei camere. 3. S. n. Piesa metalica sau din lemn, cu doua aripi sau laturi asezate in unghi drept, utilizata la consolidarea si la protejarea unor imbinari de colt. 4. S. n. Echer. 5. S. n. Calibru folosit la controlul inaltimii literelor tipografice. ♦ Element tipografic ornamental de alama sau de plumb, folosit la formarea coltului unui chenar. 6. S. m. Rama metalica prevazuta cu cuie lungi si ascutite, care se ataseaza la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a impiedica alunecarea pe stanci, pe gheata, pe busteni. – Colt + suf. -ar.