ACRESCAMANT, acrescaminte, s. n. Crestere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a inlaturarii de la aceasta succesiune a altor persoane ori a renuntarii lor la drepturile izvorate din lege ori din testament. – Dupa fr. accroissement.

ACRITURA, acrituri, s. f. Aliment acru; (in special) muratura. ♦ Epitet dat unei persoane ursuze, morocanoase, rele. – Acri + suf. -tura.

ACT, acte, s. n. 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arata un fapt, o obligatie, identitatea cuiva etc. ◊ Act de acuzare = concluzie scrisa intocmita de organele judiciare spre a dovedi vinovatia cuiva. 2. Manifestare a activitatii umane; actiune, fapta, fapt. ◊ Expr. A lua act (de ceva) = a declara in mod formal ca a luat cunostinta (de ceva). A face act de prezenta = a aparea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din politete. A face un act de dreptate = a recunoaste meritele si drepturile unei persoane nedreptatite. ♦ Rezultatul unei activitati constiente sau instinctive individuale, care are un scop sau tinde catre realizarea unui scop. 3. Diviziune principala a unei opere dramatice, reprezentand o etapa in desfasurarea actiunii. – Din lat. actum, fr. acte.

ACTIV, -A, activi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care participa (in mod efectiv) la o actiune; harnic, vrednic. ◊ Membru activ = membru al unei organizatii, societati, institutii etc. avand anumite obligatii si bucurandu-se de drepturi depline in cadrul acelei organizatii. Metoda activa = metoda de predare care stimuleaza activitatea personala a elevilor. ♦ (Mil.) Care este in serviciu efectiv, sub steag. Aparare activa = aparare care foloseste contraatacuri, pentru a slabi si a nimici fortele inamice. 2. (Despre corpuri sau substante) Care realizeaza (intens) un anumit fenomen, un anumit efect etc. ◊ (Chim.) Corp activ = corp care intra usor in reactie. 3. (Despre diateza verbala) Care exprima faptul ca subiectul savarseste actiunea. ♦ (Despre vocabular) Care este folosit in mod frecvent in vorbire. 4. (Despre operatii, conturi, bilanturi) Care se soldeaza cu un profit, cu un beneficiu. II. S. n. 1. Totalitatea bunurilor apartinand unei persoane fizice si juridice. 2. Totalitatea mijloacelor economice concrete care apartin unei intreprinderi, institutii sau organizatii economice; parte a bilantului unde se inscriu aceste mijloace. 3. (In expr.) A avea ceva la activul sau = a fi autorul unei actiuni grave. A pune ceva la activul cuiva = a pune o actiune (grava) pe seama cuiva. 4. Colectiv de persoane care activeaza intens in domeniul vietii politice si obstesti sub conducerea organizatiilor partidului clasei muncitoare sau a organizatiilor de masa. – Din fr. actif, lat. activus; (II si) rus. aktiv.

ADRESA, adrese, s. f. 1. Indicatie (pe scrisori, pe colet etc.) cuprinzand numele si domiciliul destinatarului. ♦ Date care indica domiciliul unei persoane. ◊ Expr. (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva. A gresi adresa = a) a nimeri in alt loc sau la alta persoana decat cea indicata; b) (fam.) a avea o parere gresita despre cineva sau ceva, a se insela asupra cuiva. 2. Comunicare oficiala facuta in scris de o organizatie, o institutie etc. 3. (Inform.) Expresie (numerica) pentru localizarea informatiei in memorie (3). – Din fr. adresse.

AGRESIUNE, agresiuni, s. f. Atac impotriva unei persoane sau a unui stat. ♦ Agresiune armata = atac inarmat savarsit impotriva unui stat, in scopul de a-i cotropi teritoriul, a-i suprima independenta si a-i inrobi populatia. [Pr.: -si-u-] – Din fr. agression, lat. aggressio, -onis.

ALEGE, aleg, vb. III. 1. Tranz. A prefera ceva sau pe cineva; a-si fixa preferintele asupra unui fapt sau asupra unei persoane; a decide. 2. Tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota. 3. Tranz. (Pop.) A deosebi dintre altii, a recunoaste dintre mai multi; a distinge. 4. Tranz. si refl. A (se) imparti formand mai multe grupe. ◊ Expr. (Tranz.) A alege carare = a desparti parul in doua cu pieptenele. ♦ Refl. impers. (Reg.) A aparea clar, limpede. 5. Tranz. A curata prin selectie. ♦ Fig. A intelege clar spusele cuiva. 6. Refl. A ramane cu ceva de pe urma unei actiuni, a unei imprejurari etc. 7. Refl. A ajunge intr-o anumita situatie (rea). ◊ Expr. A se alege praf si pulbere sau a se alege praful de cineva (sau de ceva) = a se distruge complet, a nu mai ramane nimic (din ceva). [Perf. s. alesei, part. ales] – Lat. allegere (= eligere).

ALEGERE, alegeri, s. f. 1. Actiunea de a (se) alege si rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fara alegere = la nimereala, la intamplare. La alegere = dupa voia, dupa placul cuiva. 2. (Mai ales la pl.) Operatie care se efectueaza conform unor norme precise si dinainte stabilite, pentru desemnarea prin vot a unei persoane destinate sa indeplineasca o anumita sarcina. – V. alege.

ALIMENTAR, -A, alimentari, -e, adj. De alimente, privitor la alimente. ◊ Industrie alimentara = industrie care transforma materiile prime de origine animala si vegetala in produse necesare hranei. ◊ Pensie alimentara = suma de bani necesara intretinerii unei persoane pe care cineva o plateste, lunar, in temeiul unei obligatii stabilite prin lege sau prin hotarare judecatoreasca; pensie de intretinere. ♦ (Substantivat, f.) Bacanie. – Din fr. alimentaire, lat. alimentarius.

ANTIFURT adj. invar., s. n. (Dispozitiv) care avertizeaza in cazul patrunderii unei persoane in spatiul supravegheat sau care face mai dificil furtul. – Anti- + furt (dupa fr. antivol).

AUDIOGRAMA, audiograme, s. f. Grafic care indica acuitatea auditiva a unei persoane. [Pr.: a-u-di-o-] – Din fr. audiogramme.

AUDIOMETRIE s. f. Masurare a acuitatii auditive a unei persoane (cu ajutorul audiometrului). [Pr.: a-u-di-o-] – Din fr. audiometrie.

AUTOBIOGRAFIE, autobiografii, s. f. Expunere orala sau scrisa a vietii unei persoane facute de ea insasi. ♦ Opera literara apartinand genului epic, in care autorul isi povesteste viata. [Pr.: a-u-to-bi-o-] – Din fr. autobiographie.

AUTOGESTIUNE, autogestiuni, s. f. Gestiune proprie a unei persoane, a unei institutii etc.; autogestionare. [Pr.: a-u-to-ges-ti-u-] – Auto¹- + gestiune. Cf. fr. autogestion.

BIBIC² -A, bibici, -ce, s. m. si f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. – Cf. bibi.

BIGAMIE, bigamii, s. f. Situatia unei persoane bigame. – Din fr. bigamie.

BIOGRAFIE, biografii, s. f. Expunere (scrisa si comentata) a vietii unei persoane. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. biographie.

BRASARDA, brasarde, s. f. 1. Fasie de panza sau de stofa care se trece in jurul bratului pentru a indica calitatea unei persoane; banderola. 2. Parte a armurii care protejeaza bratul. – Din fr. brassard.

BREVET, brevete, s. n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se confera unei persoane o distinctie, o calitate in virtutea careia are anumite drepturi speciale. ◊ Brevet de inventie = document pe care organul de stat competent il elibereaza inventatorului sau persoanei careia acesta i-a transmis drepturile sale si prin care se recunoaste dreptul acestora de a exploata exclusiv inventia un anumit timp; patenta. – Din fr. brevet.

BUGET¹, bugete, s. n. Bilant al veniturilor si cheltuielilor unui stat, ale unei intreprinderi etc. pe o perioada determinata. ♦ Totalitatea prevederilor de venituri si cheltuieli ale unei familii sau ale unei persoane pentru o anumita perioada. [Var.: (rar) budget s. n.] – Din fr. budget.

BULETIN, buletine, s. n. 1. (Urmat de determinari) Scurt comunicat, raport, anunt sau nota oficiala care contine informatii de actualitate si de interes public. ♦ Adeverinta eliberata de o autoritate pentru a atesta ceva. Buletin de analize medicale. ♦ Nume dat unei publicatii periodice cu scurte dari de seama, studii si informatii de specialitate etc. 2. (Adesea cu determinarea „de identitate”) Act oficial care atesta identitatea unei persoane. 3. (In sintagma) Buletin de vot = imprimat cuprinzand numele si prenumele candidatilor la o alegere, cu ajutorul caruia alegatorii isi exercita dreptul de vot. – Din fr. bulletin.

BUN, -A, (I-VIII) buni, -e, adj., s. m. si f., (IX) bunuri, s. n., (X) adv. I. Adj. Care are calitati. 1. Care face in mod obisnuit bine altora, care se poarta bine cu altii; binevoitor. ◊ Expr. Bun la inima = milostiv. Bun, rau = oricum ar fi. (Substantivat) Bun si rau = toata lumea (fara deosebire), oricine. ♦ Indatoritor, amabil. ◊ Expr. Fii bun! = te rog! ai bunatatea! 2. Care se achita de obligatiile morale si sociale; corect, cuviincios; frumos, milos. ◊ Loc. adv. (Substantivat) Cu buna = cu vorbe bune; de bunavoie. ◊ Expr. Sfat bun = indemn intelept, util, folositor. A fi (sau a ajunge, a incapea etc.) in (sau pe) maini bune = a fi sau a ajunge la o persoana de incredere. A pune o vorba (sau un cuvant) bun(a) pentru cineva = a interveni pentru cineva, a sustine pe cineva. ◊ Compuse: bun-simt = capacitate bazata pe experienta cotidiana de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile, evenimentele: buna purtare = comportare conforma normelor moralei si educatiei: certificat de buna-purtare = a) (iesit din uz) certificat in care se atesta purtarea corecta a cuiva intr-un serviciu, in scoala etc.; b) fig. recomandatie orala sau lauda adusa cuiva; buna-cuviinta = purtare cuviincioasa, crestere aleasa. 3. (Despre copii) Cuminte, ascultator, indatoritor; care are grija de parinti. 4. Caracteristic omului multumit, vesel, bine dispus. ◊ Expr. A fi in toane bune = a fi vesel, bine dispus. II. Adj. 1. Care face sau prinde bine; placut, satisfacator, agreabil. ◊ Expr. A i-o face buna sau a-i face (cuiva) una buna = a-i provoca cuiva o suparare. Una buna = o intamplare deosebita, spirituala, o nostimada. A o pati buna = a avea necaz. (Ir.) Buna treaba! = frumos! halal! n-am ce zice! Na-ti-o buna! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum! Na-ti-o buna ca ti-am dres-o (sau frant-o), se spune atunci cand ai dat de o situatie dificila sau inoportuna. 2. (Despre mancaruri si bauturi) Gustos, apetisant, ales. ◊ Expr. Poama buna, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorala. ◊ Compus: bun-gust = simt estetic, rafinament. 3. Bogat, abundent, imbelsugat. 4. (Despre miros) Frumos, placut, agreabil. 5. Linistit, tihnit, fara griji; fericit. Viata buna. ◊ (In formule de salut sau de urare) Buna ziua! Buna seara! Noapte buna! ◊ Compus: (Bot.) buna-dimineata = zorea. III. Adj. 1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-si indeplineste bine menirea. ◊ Expr. (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare data de autor, de editura, de redactie sau de alti beneficiari pe tiparul de corectura sau de proba, dupa care incepe imprimarea tirajului. Bun pentru... = valabil pentru... 2. (Despre organele corpului sau despre functiunile lor) Care functioneaza bine. ◊ Expr. Bun de gura = limbut. Bun de mana = indemanatic, abil. 3. (Despre imbracaminte si incaltaminte) Care nu este uzat; p. ext. nou, de sarbatoare. 4. De calitate superioara; p. ext. de pret, scump, nou. ♦ Veritabil, autentic; pur. ◊ Expr. A o lua de buna = a crede cele spuse; a lua (ceva) in serios. A o tine (una si) buna = a sustine un lucru cu incapatanare. A sti una si buna = a se incapatana in sustinerea unui punct de vedere. 5. (Despre bani) Care are putere de circulatie. IV. Adj. Inzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit. V. Adj. 1. Folositor, util; avantajos, rentabil. ◊ Expr. La ce bun? = la ce foloseste? ♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic, frumos. 2. (In basme si superstitii) Prevestitor de bine. ◊ Expr. A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplacut, rau. VI. Adj. 1. Zdravan, puternic, strasnic. ♦ Considerabil, mare. ◊ Loc. adv. In buna parte = in masura importanta. O buna bucata sau o bucata buna (de timp, de loc etc.) = o parte insemnata (de timp, de loc, etc.). 2. Intreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decat..., si mai bine. ◊ Compuse: buna-credinta s. f. = a) obligatie de comportare corecta pe care partile trebuie s-o respecte la incheierea si la executarea contractelor sau, in cazul statelor, a tratatelor; b) convingere a unei persoane ca actioneaza in temeiul unui drept si conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate; (loc. adj.) de buna-credinta = sincer, cinstit. 3. (In expr.) Intr-o buna zi (sau dimineata) = candva, odata; pe neasteptate. VII. Adj. (Despre legaturi de rudenie) De sange, adevarat. Tata bun. ♦ Var bun sau vara buna = var primar sau vara primara. ♦ (Despre prieteni, vecini etc.) Apropiat; devotat. ♦ Nobil, ales. VIII. S. m. si f. (Inv. si pop.) Bunic, bunica. IX. S. n. 1. Ceea ce este util sau necesar societatii sau individului pentru a-i asigura existenta, bunastarea. ♦ Obiect sau valoare care are importanta in circulatia economica. 2. (Mai ales la pl.) Tot ce poseda cineva; avut, proprietate, avere; bogatie, avutie. ◊ Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal; obiecte de consum. 3. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun incorporal). ◊ Bune oficii = interventie a unui stat pentru determinarea altor state in vederea rezolvarii pe cale pasnica, prin tratative a diferendelor dintre acestea. 4. Calitate, virtute. 5. (Rar) Rezultat, rod, folos. X. Adv. (Exprima o aprobare) Bine, da, asa. – Lat. bonus.

CABINET, cabinete, s. n. I. 1. Incapere dintr-o locuinta sau dintr-o institutie, folosita pentru exercitarea unei profesiuni. ♦ Biroul unei persoane cu munca de raspundere. Cabinetul ministrului ◊ Sef (sau director) de cabinet = functionar insarcinat cu pregatirea lucrarilor unui conducator de mare institutie. Lucrari de cabinet = lucrari auxiliare, de secretariat. (In unele tari) Cabinet de instructie = birou pentru cercetarea si trierea probelor de acuzare condus de un judecator de instructie. ◊ Incapere in care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc. Cabinet de numismatica. 2. Sectie sau serviciu in intreprinderi, in institutii de invatamant etc., destinate unor studii si consultatii de specialitate. Cabinet tehnic. 3. (In unele tari) Consiliu de ministri; guvern. II. Mobila de dimensiuni mici, cu sertare, destinata pastrarii obiectelor de pret. – Din fr. cabinet.

CAMPANIE, campanii, s. f. 1. Totalitatea operatiilor executate de fortele armate ale unei tari sau de o parte a lor, pe un camp de lupta, intr-o anumita perioada de timp, cu scopuri strategice partiale. ◊ Loc. adj. De campanie = destinat sa fie folosit pe front. Pat de campanie = pat care se poate strange pentru a nu ocupa loc in timpul zilei sau pentru a fi mai usor transportat. 2. Actiune organizata dupa un anumit plan, in vederea realizarii unor sarcini politice, sociale etc., intr-o anumita perioada de timp; p. ext. timpul cat dureaza aceasta actiune. Campanie electorala. Campanie agricola. ◊ Campanie de presa = mobilizare a opiniei publice prin articole publicate in presa, in favoarea sau impotriva unei situatii, unei cauze, unei persoane etc. – Din fr. campagne, rus. kampaniia.

CARACTER, caractere, s. n. 1. Ansamblul insusirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifesta in modul de comportare, in ideile si in actiunile sale. ♦ Personalitate morala ferma. ♦ Insusire morala care se manifesta prin perseverenta, vointa ferma si corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezinta trasaturi psihice complexe, zugravita intr-o opera literara. ♦ Comedie de caracter = comedie in care intriga ia nastere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = forma prelucrata pentru scena a dansurilor populare. 3. Trasatura distinctiva care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Insusire, particularitate a unui organism. Caractere mostenite (sau ereditare) si caractere dobandite (sau neereditare). 4. Caracteristica a unui ansamblu de litere, cifre, accente si semne de tipar din aceeasi familie si din acelasi corp. – Din fr. caractere, lat. character.

CARACTERIZA, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva. Il caracterizeaza modestia. 2. A descrie, a infatisa, a face sa reiasa trasaturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. – Din fr. caracteriser.

CARANTINA s. f. 1. Punct sanitar pentru cercetarea si izolarea persoanelor, vaselor sau marfurilor venite dintr-o regiune bantuita de o epidemie. ♦ Izolare preventiva a unei persoane sau a unei colectivitati care a fost in contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune unde exista o epidemie. ◊ Carantina fitosanitara = complex de masuri cu caracter preventiv, luate pentru a se opri patrunderea bolilor plantelor, a daunatorilor plantelor sau a unor buruieni din alte tari si pentru a se limita raspandirea acestora in cuprinsul tarii. ♦ Restrictii aplicate in vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 2. Fig. Izolare. – Din rus. karantin (< fr.).

CARCERA, carcere, s. f. Incapere mica si intunecoasa, folosita in trecut in inchisori, cazarmi si in scoli pentru detentiunea temporara a unei persoane pedepsite. – Din lat. carcer, it. carcere.

C********A, c********i, s. f. 1. Reprezentare, mai ales in desen, a unei persoane sau a unei situatii prin exagerarea unor trasaturi, indeosebi negative, cu o intentie satirica sau umoristica. ♦ Infatisare ridicola a unei persoane sau a unui obiect; persoana sau obiect cu aceasta infatisare. 2. Imitatie nereusita, care denatureaza originalul. – Din fr. c********e.

C**********M s. n. (Rar) Mod c*********l de prezentare a unei persoane, a unei situatii etc. – C********a + suf. -ism.

C************C, -A, c*************i, -ce, adj. 1. Care exagereaza unele trasaturi, indeosebi negative, ale unei persoane, ale unei situatii, cu intentie satirica sau umoristica. 2. Propriu c*********i. – C**********t + suf. -ic.

CARNATIE, carnatii, s. f. Coloritul si structura pielii unei persoane. – Din fr. carnation.

CARNET, carnete, s. n. Caietel de buzunar, uneori cu date si cu rubrici tiparite, pentru diferite insemnari. ♦ Act, document in forma de caietel, care atesta apartenenta posesorului la o organizatie politica, de masa etc. ◊ Carnet de munca = document (in forma de caietel) care cuprinde date privitoare la activitatea unei persoane (vechime in munca, locul de munca) si care serveste acesteia pentru anumite drepturi (pensie, retributie, concediu etc.); carte de munca. – Din fr. carnet.

CARTE, carti, s. f. I. 1. Scriere cu un anumit subiect, tiparita si legata sau brosata in volum. ◊ Carte albastra (sau alba, neagra etc.) = publicatie oficiala a unui guvern care contine documente justificative privitoare la o problema politica. ◊ Expr. A vorbi (sau a spune) ca la (sau ca din) carte = a vorbi ca un om invatat; a vorbi asa cum trebuie; a face caz de eruditia sa, a fi pedant. A se pune pe carte = a se apuca serios de invatat. Cum scrie la carte = asa cum trebuie, cum se cere. Om de carte = persoana care citeste, studiaza mult; carturar. ♦ Diviziune mai mare decat un capitol a unei scrieri de proportii mari. 2. Fig. Cunostinte de scriere si de citire; invatatura, stiinta, cultura. Ai carte, ai parte. 3. Registru. II. 1. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Carnet cu date personale, care atesta sau confera unei persoane anumite drepturi. Carte de membru. ◊ Carte de munca = carnet de munca. 2. Bucata de carton, cu insemnari scrise sau tiparite, careia i se dau diferite intrebuintari: pentru corespondenta (carte postala), ca permis de intrare la un concert, la o biblioteca (carte de intrare), indicand numele (profesiunea, adresa etc.) unei persoane (carte de vizita) etc. ♦ Fiecare din cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferentiate dupa culorile, semnele si figurile imprimate pe ele si intrebuintate la anumite jocuri de noroc. ◊ Expr. A da cartile pe fata = a-si arata gandurile sau planurile, a spune adevarul. A(-si) juca ultima carte = a face o ultima incercare (riscand) in vederea atingerii unui scop. A juca cartea cea mare = a depune toate eforturile si a se avanta cu toate riscurile intr-o confruntare (desperata) in scopul atingerii unui ideal. A da in carti = A pretinde ca ghiceste viitorul cu ajutorul cartilor de joc. III. (Inv. si pop.) 1. Scrisoare. 2. Ordin scris, emis de o autoritate. 3. Act scris, document; dovada. ◊ Carte de judecata = hotarare, sentinta judecatoreasca. – Refacut din carti (pl. lui *carta < lat. charta), prin analogie cu parte-parti; (II) din fr. carte.

CATAFALC, catafalcuri, s. n. Postament inalt pe care se asaza sicriul unui mort sau, la comemorari, efigia unei persoane defuncte. – Din fr. catafalque, germ. Katafalk.

CAUTIUNE, cautiuni, s. f. 1. Suma de bani depusi pentru garantarea executarii de catre debitor a unei obligatii. 2. Suma depusa pentru a obtine eliberarea provizorie a unei persoane arestate si care garanteaza prezentarea acesteia la ancheta penala, la judecata si la executarea pedepsei; p. ext. garantie. [Pr.: ca-u-ti-u-] – Din fr. caution, lat. cautio, -onis.

CAVALER, cavaleri, s. m. 1. (In Roma antica) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (In evul mediu, in apusul si in centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, initial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al lui. 2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios. 3. Titlu onorific conferit, in unele tari, posesorului anumitor decoratii importante. 4. persoana avand titlul de cavaler (1-3). 5. Calaret. 6. (Adesea adjectival) Om plin de abnegatie, generos si nobil; om amabil, binevoitor, indatoritor. 7. (Pop.) Tanar necasatorit, holtei, burlac. ◊ Cavaler de onoare = tanar necasatorit care insoteste pe miri la cununie. – Din rus. kavaler (< fr.).

CAZIER, caziere, s. n. 1. Dulap cu mai multe compartimente sau sertare, in care se claseaza acte, dosare etc. ♦ (Tipogr.) Dulapior cu rafturi in care se pastreaza literele. 2. (Jur.; in sintagma) Cazier judiciar = fisa de evidenta in care organele judiciare consemneaza toate condamnarile penale ale unei persoane. ♦ Serviciu care tine evidenta acestor fise. [Pr.: -zi-er] – Din fr. casier.

CALCAI, calcaie, s. n. 1. Partea posterioara a talpii piciorului, formata din oasele astragal si calcaneu; talus; p. ext. parte a ciorapului sau a incaltamintei care acopera aceasta portiune a piciorului. ◊ Expr. A se afla (sau a fi, a trai etc.) sub calcai = a se afla (sau a fi, a trai) sub totala dominatie a cuiva, a fi exploatat, subordonat, impilat. A se invarti (sau a se intoarce, a sari) intr-un calcai = a se misca repede, a fi iute la treaba; fig. a se bucura. Fuge (sau merge) de-i paraie (sau sfaraie) calcaiele = fuge (sau merge) foarte repede. A i se aprinde (sau a-i sfarai) calcaiele (dupa cineva) = a) a fi foarte indragostit (de cineva), a se indragosti subit; b) a fi zorit, nerabdator. ♦ Lovitura data cu calcaiul (1). ◊ Expr. A da calcaie calului = (despre calareti) a lovi calul cu calcaiele, ca sa porneasca sau sa mearga mai repede. ♦ (Livr.) Calcaiul lui Ahile = partea vulnerabila, latura slaba a unei persoane sau a unui lucru. 2. Nume dat partii dinapoi (sau de jos) a unor obiecte. 3. Piesa mica de lemn, de forma prismatica, fixata de o grinda de lemn pentru a impiedica alunecarea unui element de constructie care se reazema pe grinda sau folosita ca piesa de rezistenta intr-o imbinare. 4. Dispozitiv cu care se impiedica filarea unui lant sau a unei parame. 5. Strat format intre sapun si lesiile de glicerina la fabricarea sapunului. – Lat. calcaneum.

CALUS, calusuri, s. n. 1. Bucata de lemn sau de metal care se pune intre dintii dinainte ai unui animal, spre a-l forta sa tina gura deschisa; mototol de carpe care se introduce in gura unei persoane, pentru a o impiedica sa strige. ◊ Expr. A pune (cuiva) calusul in gura = a impiedica (pe cineva) sa vorbeasca. 2. Betisor care face parte din mecanismul de declansare al capcanelor de lemn. 3. Mica piesa de lemn cu o forma speciala, pe care se sprijina coardele intinse ale unui instrument muzical; scaun. 4. Suport de lemn pe care pictorul isi asaza tabloul cand lucreaza; sevalet. 5. Utilaj de foraj, pentru rotirea prajinilor, folosit in forajul prin percutie sau in cel manual. 6. (De obicei art.) Numele unui dans popular cu figuri variate, jucat (in preajma Rusaliilor) de un grup de flacai; melodie dupa care se executa acest dans; calusar (1), calusel (4). – Cal + suf. -us.

CELIBAT s. n. Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necasatorite. – Din fr. celibat, lat. caelibatus.

CENOTAF, cenotafe, s. n. (Livr.) Monument funerar ridicat in amintirea unei persoane decedate ale carei oseminte se gasesc in alt loc sau au disparut. – Din fr. cenotaphe, lat. cenotaphium.

CENUSAR, (1) cenusare, s. n., (II, III) cenusari, s. m. I. S. n. 1. Cutie de metal asezata sub gratarul locomotivei sau al unei sobe de incalzit, al unui cuptor etc. in care cade cenusa rezultata din ardere. 2. Atelier sau sectie dintr-o fabrica de tabacarie in care se executa operatiile premergatoare tabacirii. ♦ Bazin folosit in tabacarie, in care se pun pieile crude, cu o solutie de lapte de var, pentru a le curata de par. ♦ Solutie de lapte de var proaspat sau alcalin, folosita pentru depilarea pieilor crude si indepartarea epidermei. 3. Urna in care se pastreaza cenusa unei persoane incinerate; urna cinerara. II. S. m. (Inv. si ir.) Scriitor de cancelarie, copist (prost). III. S. m. Arbore ornamental originar din China, inalt, cu coroana ovala, cu frunze compuse si cu flori mici verzi-galbui (Ailanthus altissima). – Cenusa + suf. -ar.

CETATEAN, -A, cetateni, -e, s. m. si f. Locuitor al unui stat, care se bucura de drepturi civile si politice si care are anumite obligatii fata de acel stat. ♦ (La vocativ) Termen oficial de adresare; cuvant cu care ne adresam unei persoane al carei nume nu-l cunoastem. – Cetate + suf. -ean.

CHERESTEA, (2) cherestele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Material lemnos, cu cel putin doua fete plane si paralele, rezultat din taierea bustenilor la gater si intrebuintat de obicei in constructie. 2. Fig. (Fam.) Constructie fizica solida a unei persoane, structura osoasa. ◊ Expr. N-are cherestea sau ii lipseste cheresteaua, se spune despre o persoana nesimtita, nepunctuala. – Din tc. kereste.

CHESTIONAR, chestionare, s. n. Lista de intrebari alcatuita cu scopul de a obtine, pe baza raspunsurilor date, informatii asupra unei persoane sau a unei probleme. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionnaire.

CURATELA, curatele, s. f. Institutie legala pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civila, dar care, din cauza batranetii, a unei boli ori infirmitati fizice sau a lipsei indelungate de la domiciliu, nu-si poate administra singura bunurile si apara interesele. – Din fr. curatelle, lat. curatela.

DANTURA, danturi, s. f. 1. Totalitatea dintilor unei persoane; p. ext. felul in care sunt insirati si alcatuiti dintii; dentitie. ◊ Dantura (falsa) = proteza dentara. 2. Ansamblu format din dintii unor organe de masini sau scule (roti dintate, freze, brose etc.). – Din fr. denture.

DARE, dari, s. f. Actiunea de a da². ◊ Loc. adj. (Despre oameni) Cu dare de mana = instarit, bogat. ♦ Dare de seama = raport, referat asupra unei activitati, unei gestiuni etc. intr-o anumita perioada; prezentare critica a unei scrieri literare sau stiintifice, recenzie; relatare (in ziare) a unor fapte, intamplari etc. Dare la semn = tragere la tinta. Dare in judecata = chemare a unei persoane in fata unei instante judecatoresti in calitate de parat. Dare la lumina = publicare, tiparire. Dare pe fata (sau in vileag) = divulgare, demascare. ♦ (In evul mediu, la romani) Nume generic pentru obligatiile in bani si in natura; impozit. – V. da².

FA interj. (Pop.) Termen cu care cineva se adreseaza la tara unei persoane de s*x feminin. [Var.: fa interj.] – Scurtat din fa[ta] si influentat de ma.

GAITA¹, gaite, s. f. 1. Pasare inrudita cu corbul, de marimea unei ciori, cu penajul brun-roscat, cu dungi albastre si negre pe aripi, cu coada neagra, care poate imita sunetele scoase de alte pasari (Garrulus glandarius). ◊ Gaita de munte = alunar. 2. Epitet dat unei persoane care vorbeste mult si fara rost. [Pr.: ga-i-] – Cf. bg., scr. galica.

GARDA, garzi, s. f. 1. Paza, supraveghere efectuata intr-o unitate militara, intr-o institutie civila etc.; (concr.) persoana sau grup de persoane care asigura aceasta paza. ◊ Garda de onoare = a) subunitate militara care prezinta onorurile unei persoane oficiale; b) paza simbolica instituita in semn de respect la ocazii solemne; grup de persoane care fac aceasta paza. Garda personala = grup de persoane insarcinat cu paza vietii unui demnitar. (in trecut) Garda civica (sau nationala) = unitate compusa din voluntari, care asigura paza si linistea intr-un oras. ◊ Loc. adj. De garda = a) care este insarcinat cu paza, cu supravegherea, cu ingrijirea. Soldat, medic de garda; b) care este de serviciu, deschis in afara orelor de functionare obisnuite. Farmacie de garda. ♦ Pozitie a bratelor si a corpului luata de un boxer, de un luptator etc. pentru a para loviturile adversarului sau pentru a ataca. ◊ Expr. A se pune in garda = a) (la scrima) a lua pozitia de aparare sau de atac; b) a-si lua toate masurile de precautie spre a nu fi surprins de un lucru neplacut. (La jocul de sah) Garda sau (rar) garda la regina = avertisment dat partenerului ca regina este amenintata. Garda veche (sau vechea garda) = cei care au participat in trecut la o actiune sociala, politica etc. 2. Aparatoare metalica montata intre manerul si lama unei sabii, unei spade etc. ◊ Garda tragaciului = piesa de protectie a tragaciului la armele de foc. – Din fr. garde.

GLORIE, glorii, s. f. Onoare, marire, slava adusa unei persoane, unui eveniment etc.; faima, renume obtinut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru insusiri exceptionale. ♦ persoana de mare valoare. – Din lat., it. gloria.

GRATUITATE, gratuitati, s. f. (La sg.) Insusirea de a fi gratuit, de a nu costa nimic. ♦ (Concr.) Obiect (mai ales carti) oferit in mod gratuit unei persoane de catre institutia sau intreprinderea in care se elaboreaza sau se confectioneaza astfel de obiecte. ♦ Fig. (La sg.) Inutilitate, zadarnicie sau netemeinicie a unei actiuni, a unei fapte etc.; (la pl.) fapte, vorbe, atitudini care se dovedesc inutile sau nejustificate. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. gratuite, lat. gratuitas, -atis.

GUGUSTIUC, gugustiuci, s. m. Specie de turturea de culoare cenusie-bruna pe spate si pe pantece, cu o dunga neagra pe gat (Streptopelia decaocto). ◊ (Fam.) Epitet dat unei persoane naive, usor de inselat. – Din bg. gugustuk.

H******P, h*********i, s. n. 1. (Sport) Punctaj acordat unui concurent mai slab. ♦ Totalitatea punctelor cu care o echipa a fost pusa in inferioritate de echipa adversa. 2. Fig. Greutate, piedica intervenita in munca cuiva. 3. Deficienta senzoriala, motorie, mintala sau orice alta infirmitate a unei persoane. – Din engl., fr. h******p.

HODOROAGA, hodoroage, s. f. Lucru (de obicei vehicul) invechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice miscare. ♦ Epitet dat unei persoane batrane si ramolite. – Din hodorog².

IDENTIFICA, identific, vb. I. Tranz. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru; a recunoaste. ♦ A considera mai multe notiuni, obiecte, fiinte etc. diferite ca fiind identice. ♦ Refl. A se transpune in situatia cuiva, a simti sau a actiona asa cum ar face-o altul, a deveni acelasi cu... – Din fr. identifier, lat. identificare.

IMPACT, impacturi, s. n. 1. (Livr.) Ciocnire a doua sau mai multor corpuri. 2. Influenta, inraurire a unei idei, a unei lucrari etc. asupra unei persoane, asupra evenimentelor etc. 3. Soc; surpriza. – Din fr. impact, lat. impactus.

IMPERSONAL, -A, impersonali, -e, adj. Care nu se refera la nici o persoana; fig. lipsit de personalitate. ♦ (Despre verbe, forme si constructii verbale) Care exprima o actiune ce nu este atribuita nici unei persoane, care nu are subiect propriu-zis si se intrebuinteaza numai la persoana a treia singular. – Din fr. impersonnel, lat. impersonalis.

INCAPACITATE s. f. Lipsa de capacitate, neputinta de a face ceva; p. ext. nepricepere. ♦ Stare, situatie a unei persoane care nu are capacitatea legala de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapacite.

INDEPENDENTA s. f. 1. Situatie a unui stat sau a unui popor care se bucura de suveranitate nationala; stare de neatarnare si drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state si a principiilor dreptului international) problemele sale interne si externe, fara amestec din afara; autonomie. 2. Situatie a unei persoane care judeca lucrurile si actioneaza in mod independent, neinfluentata de altii. – Din fr. independance.

INDIVIDUALITATE, individualitati, s. f. 1. Totalitatea particularitatilor specifice unui individ sau unei persoane, care deosebesc un individ de altul sau o persoana de alta. 2. persoana cu insusiri morale sau intelectuale deosebite; personalitate. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualite.

INDIVIDUALIZA, individualizez, vb. I. Tranz. A scoate in evidenta trasaturile specifice ale unei persoane, ale unui fapt, ale unei situatii etc. ♦ A considera pe cineva sau ceva in mod individual, a-i da un caracter propriu, facandu-l sa se deosebeasca de ceilalti. ♦ A determina un lucru prin caracterele sale individuale. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualiser.

INELIGIBILITATE s. f. Stare a unei persoane ineligibile; neeligibilitate. – Din fr. ineligibilite.

INERTIE, inertii, s. f. 1. (Fiz.) Proprietate a corpurilor de a-si pastra starea de repaus sau de miscare in care se afla atat timp cat nu sunt supuse actiunii unei forte exterioare. 2. Proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reactiona slab sau cu intarziere la actiunea factorilor externi. 3. Fig. Tendinta unei persoane sau a unei colectivitati de a ramane in repaus, in inactivitate; lipsa de energie, indolenta, apatie. 4. (Med.; in sintagma) Inertie uterina = lipsa de contractie si retractare a muschiului uterin dupa nastere. – Din fr. inertie, lat. inertia.

INFORMATIE, informatii, s. f. 1. Comunicare, veste, stire care pune pe cineva la curent cu o situatie. 2. Lamurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitate a materialului de informare si de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, in raport cu cunostintele prealabile, cuprinse in semnificatia unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicatie a unui instrument etc.). ◊ Teoria informatiei = teoria matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale canalelor de transmisie si ale instalatiilor de pastrare si de prelucrare a informatiilor. 4. (Biol.; in sintagma) Informatie genetica = totalitate a materialului genetic dintr-o celula capabila sa creeze secvente de aminoacizi care, la randul lor, formeaza proteine active. – Din fr. information, lat. informatio.

INGERINTA, ingerinte, s. f. Amestec ilegal, interventie in treburile unei persoane sau in viata unui stat, tinzand la stirbirea libertatii si a independentei de actiune si la impunerea unui anumit punct de vedere. – Din fr. ingerence.

INITIAL, -A, initiali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care este la inceput, de la inceput; incepator. 2. S. f. Litera cu care se incepe un cuvant. ♦ Abreviere a prenumelui (si a numelui) unei persoane, formata din initiale (2). [Pr.: -ti-al] – Din fr. initial.

INJURIE, injurii, s. f. 1. Infractiune care consta in atingerea adusa onoarei sau reputatiei unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; insulta, jignire (grava), invectiva. 2. (Rar) Actiune cu efect vatamator. – Din lat. injuria. Cf. fr. injure.

INSCRIPTIE, inscriptii, s. f. 1. Text scurt, de obicei gravat pe piatra, pe metal sau in lemn, pentru a consacra memoria unei persoane, a unui eveniment etc. 2. (Rar) Inscriere, inregistrare, inmatriculare. [Var.: (inv.) inscriptiune s. f.] – Din fr. inscription, lat. inscriptio, -onis.

INSPECTA, inspectez, vb. I. Tranz. A controla, a verifica activitatea unei persoane, a unei institutii etc. pe baza unei insarcinari speciale; p. ext. a examina, a cerceta amanuntit si cu atentie ceva. – Din fr. inspecter, lat. inspectare.

INSPECTOR, -OARE, inspectori, -oare, s. m. si f. persoana imputernicita sa inspecteze, sa controleze activitatea unei persoane, unei institutii etc. – Din rus. inspector. Cf. lat. inspector, fr. inspecteur.

INSTRUCTAJ, instructaje, s. n. Indrumare, instruire, pregatire data unei persoane sau unui colectiv in vederea desfasurarii unei activitati; totalitatea indrumarilor date prin aceasta instruire. – Din rus. instruktaj.

INTENTIE, intentii, s. f. Dorinta, gand de a face, de a intreprinde ceva; proiect, plan. ◊ Loc. adv. Cu intentie = intentionat, inadins. Fara intentie = involuntar, fara sa vrea. ◊ Loc. conj. Cu intentia sa... (sau, loc. prep., cu intentia de a...) = cu gandul, in dorinta de a... ◊ Expr. A face cuiva proces de intentie = a invinui pe cineva de ganduri pe care nu le-a avut. A avea intentii serioase (cu)... = a) a fi decis sa realizeze ceea ce si-a propus; b) a fi decis sa contracteze o casatorie. ♦ (Jur.) Atitudine psihica a unei persoane care isi da seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevazandu-i si dorindu-i sau acceptandu-i efectele. [Var.: intentiune s. f.] – Din fr. intention, lat. intentio, -onis.

ISCALITURA, iscalituri, s. f. Numele unei persoane scris de ea insasi pe un act oficial, pe o scrisoare, pe o chitanta etc. (pentru a le certifica); semnatura; p. ext. felul cum iscaleste cineva. – Iscali + suf. -tura.

INCARCA, incarc, vb. I. 1. Tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare intr-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce intr-o arma de foc un cartus sau un proiectil cu material exploziv. 2. Tranz. si refl. A (se) acoperi, a (se) umple (de...). 3. Tranz. Fig. A exagera cu scopul de a insela. ♦ Spec. A adauga prin inselatorie un plus la socoteala. 4. Tranz. (In expr.) A-si incarca stomacul cu... = a manca prea mult. A-si incarca sufletul cu... = a-si impovara constiinta. A fi incarcat de ani = a fi in varsta. 5. Tranz. A acumula energie intr-o baterie electrica; a acumula sarcina electrica pe armaturile condensatoarelor electrice. – Lat. *incarricare.

INFATISARE, infatisari, s. f. 1. Actiunea de a (se) infatisa si rezultatul ei; prezentare, descriere, zugravire. ♦ (Jur.) Prezentare a unei persoane citate in fata unei autoritati judiciare, a unui organ de jurisdictie sau de urmarire penala; dezbatere in fata unei instante. ♦ Termen de judecata. 2. (Concr.) Aspect sub care se prezinta un lucru sau o fiinta; configuratie. [Var.: (reg.) infatosare s. f.] – V. infatisa.

INFEUDA, infeudez, vb. I. Tranz. A supune, a robi. ♦ Refl. A se subordona intru totul unei persoane. [Pr.: -fe-u-] – Din fr. infeoder, lat. infeodare.

INGER, ingeri, s. m. Fiinta spirituala, cu aripi, inzestrata cu calitati exceptionale (de bunatate, de frumusete), mediator intre credinciosi si Dumnezeu. ◊ Inger pazitor = persoana care vegheaza asupra cuiva, care are grija de sanatatea cuiva. ◊ Expr. Tare de inger = care nu se lasa usor intimidat sau induiosat; curajos, rezistent. Slab de inger = care cedeaza, se descurajeaza usor, lipsit de vointa; fricos, timid. ♦ Epitet dezmierdator dat unei persoane. – Lat. angelus.

INNOBILA, innobilez, vb. I. 1. Tranz. A da unei persoane un titlu de noblete. ♦ Tranz. si refl. Fig. A face ca cineva sa devina sau a deveni mai distins, mai rafinat; a (se) inalta. 2. Tranz. si refl. (pas.) A (se) imbunatati calitatea unei rase de animale sau a unei specii de plante; a (se) imbunatati proprietatile unor substante, unor materiale prin procedee fizice sau chimice. – In + nobil (dupa fr. anoblir si ennoblir).

JUPAN, jupani, s. m. 1. Titlu de politete dat in tarile romane persoanelor care ocupau anumite demnitati sau functii inalte. ♦ Titlu de politete dat unei persoane, echivaland cu „domn”, „cucon”. 2. Patron, stapan (considerat in raport cu angajatii sai). – Et. nec.

LIMBA, limbi, s. f. I. Organ musculos mobil care se afla in gura si care este pricipalul organ de percepere a gustului; serveste la mestecarea si inghitirea alimentelor, iar pentru om este si organul principal de vorbire. II. 1. Principalul mijloc de comunicare intre membrii unei colectivitati, alcatuit din sistemul gramatical si lexical. ♦ Fel de exprimare propriu unei persoane, in special unui scriitor. ♦ Totalitatea altor mijloace si procedee (in afara de sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor ideile si sentimentele. Limba surdo-mutilor. 2. Vorba, cuvant; grai, glas. 3. (Inv. si arhaic) Informatie (asupra intentiilor dusmanului), relatie, veste, stire. ♦ Informator, spion, iscoada. 4. (Inv. si arhaic) Comunitate de oameni care vorbesc aceeasi limba. (II, 1); popor, neam, natiune. III. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. care seamana formal sau functional cu limba (I). 1). Bara mobila de metal, agatata in fundul clopotului, care prin miscare, loveste in peretii lui, facandu-l sa sune. 2. Fiecare dintre aratatoarele ceasornicului. ♦ Pendulul unui orologiu. 3. Obiect de metal, de os etc. care inlesneste incaltarea pantofilor; incaltator. 4. Bucata de piele lunga si ingusta, care acopera deschizatura incaltamintei in locul unde se incheie cu siretul. 5. Lama de metal a unui cutit, briceag etc. 6. Flacara de forma alungita. ♦ Fasie de lumina care strabate intunericul. 7. Fasie lunga si ingusta de pamant, de padure etc. 8. Deschizatura, gura lasata la cotetul de pescuit. – Lat. lingua (sensul „popor” (II 4) dupa v. sl. jenzyk „grai”, „popor”).

MAMA, mame, s. f. 1. Femeie considerata in raport cu copiii ei, nume pe care i-l dau copiii acestei femei cand i se adreseaza sau cand vorbesc despre dansa; maica, muica, mamaie, mamaca, neneaca. ◊ Mama eroina = (In trecut) titlu care se acorda femeilor cu cel putin zece copii in viata. ◊ Loc. adj. de mama = (despre relatii de rudenie) care se afla in linie materna. ◊ Expr. Vai de mama mea (sau a ta, a lui etc.) = vai de mine (sau de tine, de el etc.). (De) mama focului = grozav, strasnic, extraordinar. La mama d******i = foarte departe. De cand mama m-a (sau te-a, l-a etc.) facut = de cand sunt (sau esti, este etc.) pe lume; de totdeauna. De (sau pe) cand era mama fata (mare) = de foarte multa vreme. (Pop.) A cere cat pe ma-sa = a pretinde un pret exagerat. O mama de bataie = o bataie strasnica. ♦ Femela unui animal in raport cu puii ei. 2. (La voc.) Termen (afectuos) cu care o femeie se adreseaza copiilor ei sau, p. ext. unei persoane mai tinere. Florico, mama, sa ne scrii!. 3. (In sintagmele) Mama mare (sau, pop., batrana, buna) = bunica. Mama soacra = soacra. 4. Termen de politete folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (in varsta). 5. Compus: mama (sau muma)-padurii (sau padurilor) = a) Personaj din mitologia populara, inchipuit de obicei ca o batrana urata si rea, care umbla prin paduri, cantand sau bocind, ademenind copii sau chiar mancand oameni; b) planta erbacee, parazita, cu tulpina fara frunze, acoperita cu solzi si cu flori purpurii (Lathraea squamaria). 6. Fig. Izvor, cauza. [Var.: (reg.) muma s. f.] – Lat. mamma.

NUBILITATE s. f. (Livr.) Perioada finala a adolescentei, a pubertatii: stare a unei persoane nubile. – Din fr. nubilite.

NUDITATE, nuditati, s. f. 1. Starea, infatisarea unei persoane nude; goliciune. 2. Lipsa de podoabe; simplitate. ♦ Fig. Ceea ce se prezinta fara artificii, fara rezerve, fara ascunzisuri, direct. – Din fr. nudite.

NUR, nuri, s. m. (Pop. si fam.) Calitate a unei femei de a atrage, de a placea (unei persoane de s*x opus) prin farmecul, dragalasenia, gratia ei; p. ext. aspect atragator al unei femei; vino-ncoace. – Din tc. nur.

OM, oameni, s. m. 1. Fiinta superioara, sociala, care se caracterizeaza prin gandire, inteligenta si limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin pozitia verticala a corpului si structura piciorului adaptata la aceasta, mainile libere si apte de a efectua miscari fine si creierul deosebit de dezvoltat. ◊ Loc. adv. Din om in om = de la unul la altul. Ca de la om la om = in mod sincer, deschis, prieteneste. ◊ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toti) oamenii = om obisnuit, care nu se deosebeste prin nimic esential de altii. Ca omul = cum se intampla sau s-ar putea intampla oricui. Ca oamenii = cu manifestari obisnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = raspuns pe care il da o persoana care bate la usa pentru a-l asigura pe stapanul casei ca vine cu intentii bune. ♦ persoana integra, care intruneste calitati morale deosebite, care se remarca prin cinste si corectitudine. ◊ Expr. (A fi) un om (o data) si jumatate = (a fi) persoana de incredere inzestrata cu insusiri (morale) deosebite. A face (pe cineva) om = a) a educa, a instrui (pe cineva) dezvoltandu-i insusirile umane caracteristice; a asigura invatatura cuiva calificandu-l intr-o profesiune; b) a da, a oferi (cuiva) o situatie materiala sau sociala buna. A se face om = a) a se instari, a se capatui, a se imbogati; b) a se indrepta. 2. (Cu determinari care indica un raport de dependenta) persoana care se afla in slujba cuiva; persoana de incredere. ◊ Expr. (A fi) omul (sau om al) lui Dumnezeu = (a fi) om bun, cinstit, de treaba. (A fi) omul (sau om al) d******i = (a fi) om rau, viclean. 3. persoana de vaza, de seama. ♦ persoana matura. 4. Barbat. ♦ (Determinat de „meu”, „tau” etc.) Sot. ♦ (La vocativ) Apelativ familiar (explicativ, dojenitor etc.) cu care ne adresam unei persoane (de s*x masculin). 5. (La sg.) persoana oarecare, cineva, oricine. 6. (Art.) Numele popular al constelatiei boreale Hercule. [Gen.-dat.: omului; voc.: omule] – Din lat. h**o.

RUJA¹, ruje, s. f. 1. (Reg.) Maces. ♦ Trandafir. ♦ Fig. (Pop.) Nume dat unei persoane frumoase. 2. Fig. (Reg.) Roseata, rumeneala in obraz. 3. Planta erbacee cu frunze carnoase si flori galben-purpurii, grupate intr-un buchet, care creste pe stancile din regiunea alpina (Sedum rosea) 4. Compus: ruji-galbene = planta avand tulpina fara peri, cu frunze ovale si cu flori galbene; marita-ma-mama (Rudbeckia laciniata). [Pl. si: ruji] – Din bg., scr. ruza.

TATA, tati, s. m. 1. Barbat care are copii; nume pe care i-l dau acestui barbat copiii sai cand i se adreseaza sau cand vorbesc despre el ori pe care si-l da el insusi cand vorbeste cu copiii sai; taica, parinte, tatan, babaca. ◊ Tata de familie = barbat care are copii pe care ii creste; cap de familie. Tata mare sau tata-mosu = bunic. Tata vitreg = al doilea sot al unei femei in raport cu copiii ei dintr-o casatorie anterioara. Tata bun = tata adevarat. ◊ Loc. adj. Din tata in fiu = transmis de-a lungul generatiilor, prin descendenta directa, din generatie in generatie. ◊ Expr. Calca pe urmele lui taica-sau, se spune despre cel care seamana cu tatal sau in apucaturi si obiceiuri (rele). Bucatica rupta tata-sau sau tata-sau in picioare, se spune despre un copil care seamana perfect tatalui sau. Se leapada si de tata-sau sau vinde si pe tata-sau, se zice despre un om rau, lipsit de scrupule. Unde da tata, creste carnea, se spune cand parintele isi pedepseste copiii pentru binele lor. Mai tata! exclamatie de uimire sau de satisfactie. 2. (La vocativ) Termen cu care se adreseaza cineva unui copil (sau unei persoane tinere straine) pentru a marca un raport de familiaritate si de simpatie. 3. (Uneori determinat prin „socru”) Nume dat de ginere sau de nora socrului. 4. (Fam.) Nume dat unui barbat (mai in varsta) in semn de respect sau de afectiune. ♦ (Pe langa un nume de persoana) Nume dat unui neam etc. 5. (In credinta crestina) Dumnezeu, creatorul lumii. ◊ Tatal nostru = numele unei rugaciuni crestine. ◊ Expr. (A sti) ca (pe) Tatal nostru = (a sti) foarte bine, pe de rost, fara greseala. 6. Fig. (Fam.) Creator, fauritor, fondator. 7. (Glumet) Cel care intrupeaza cele mai inalte calitati, care este deasupra altora, ii covarseste pe toti. [Nom. sg. art.: tata si tatal; gen.-dat. sg.: tatii si tatei] – Lat. tata.

TEST¹, teste, s. n. Proba prin care se examineaza, in psihologia experimentala, unele aptitudini psihice si fizice ale unei persoane; p. ext. materialul (fise, tablouri, scheme etc.) cu care se face aceasta proba. – Din fr., engl. test..

TIGAN, -A, tigani, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. persoana ce face parte dintr-o populatie originara din India si raspandita in mai toate tarile Europei, traind in unele parti inca in stare seminomada. ◊ Expr. A arunca moartea in tigani = a arunca vina pe altul. A se muta ca tiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic. A se ineca ca tiganul la mal = a nu reusi, a esua intr-o actiune tocmai cand era pe punctul de a o duce la bun sfarsit. Tot tiganul isi lauda ciocanul, se spune despre cei care se lauda cu ceea ce le apartine. E invatat ca tiganul cu ciocanul (sau cu scanteia), se spune despre cei deprinsi cu nevoile. 2. Epitet dat unei persoane brunete. 3. Epitet dat unei persoane cu apucaturi rele. II. Adj. (Rar) Tiganesc. – Din sl. ciganinu. Cf. rus. tagan.

UZUFRUCT s. n. Drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care apartine altei persoane si pe care trebuie sa-l restituie la incetarea acestui drept. – Din lat. uzufructus. Cf. fr. usufruit.

VENIT, -A, (1) venituri, s. n., (2) veniti, -te, s. m. si f. 1. S. n. Suma de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o activitate prestata sau din proprietatea detinuta, intr-o perioada de timp; castig, beneficiu. ◊ Venit national = indicator macroeconomic al rezultatelor activitatii (anuale) reprezentand suma veniturilor incasate de posesorii factorilor de productie care participa direct sau indirect la productie. 2. S. m. si f. persoana care vine, se prezinta undeva, la cineva. ◊ Nou venit = persoana sosita de curand undeva, la cineva. – V. veni.

VOCATIE, vocatii, s. f. Aptitudine deosebita pentru o anumita arta sau stiinta; chemare, predispozitie pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumita profesiune. 2. (Jur.; in sintagma) Vocatia succesorala = indreptatire a unei persoane de a veni la o succesiune in temeiul calitatii sale de ruda. [Var.: (inv.) vocatiune s. f.] – Din fr. vocation, lat. vocatio, -onis.

ZBORSI, zborsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenintatoare, a deveni furios; a se mania, a se infuria; a tipa, a se rasti la cineva. 2. Tranz. (Despre pasari, animale) A-si infoia, a-si zbarli penele, parul. ♦ A ciufuli parul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A incepe sa fermenteze, sa se altereze, capatand un aspect si un gust neplacut, specific; a se acri, a se strica. Smantana s-a zborsit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborsit. – Et. nec. Cf. borsi.

EFIGIE, efigii, s. f. Reprezentare in relief pe monede, medalii etc. a chipului unei persoane. – Din fr. effigie, lat. effigies.

MAICA, maici, s. f. I. 1. (Pop.) Mama. ♦ Termen de politete folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (mai) in varsta; termen afectiv cu care o femeie se adreseaza copiilor ei sau unei persoane mai tinere. 2. Calugarita; termen cu care cineva se adreseaza unei calugarite. II. Fig. (Pop.) Izvor, cauza, origine. – Din bg., scr. majka.

ANTICAMERA, anticamere, s. f. Camera de asteptare situata la intrarea intr-un birou, intr-un cabinet al unei persoane cu functie importanta etc. ◊ Expr. A face anticamera = a astepta (mult) pana a fi primit in audienta sau la o consultatie (medicala, juridica etc.). – Din it. anticamera. Cf. fr. antichambre.

MARGINALIZA, marginalizez, vb.I Tranz. si refl. 1. A (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc. 2. Tranz. A diminua, a reduce (pe nedrept) valoarea, importanta unei persoane, a unui lucru, a unei idei prin neglijare in mod voit, prin neluare in seama. – Marginal + suf. -iza.

MATUSALEMICA, matusalemice, adj. (Livr.; despre varsta, viata unei persoane) Foarte inaintata. – Matusalem (n. pr.) + suf. -ic.

ECLIPSA, eclipse, s. f. 1. Disparitie totala sau partiala a imaginii unui astru, datorita faptului ca intre Pamant si acest astru se interpune un alt astru sau din cauza ca astrul eclipsat se afla temporar in conul de umbra al altui astru. 2. Intermitenta a luminii unui far sau a unei geamanduri. ♦ Instalatie de semnalizare prin semnale Morse, constituita din becuri electrice asezate pe catargul unei nave. 3. Fig. Disparitie, absenta (temporara) a cuiva sau a ceva. ♦ Intunecare temporara a cunostintei; absenta. ♦ Scadere a fortei creatoare a unei persoane. – Din. fr. eclipse, lat. eclipsis.

MENAJAMENT, menajamente, s. n. (Adesea la pl.) Tact, grija fata de sensibilitatea si susceptibilitatea unei persoane (pentru a o cruta de neplaceri, de suferinta etc.); menajare. – Din fr. menagement.

MOASTE s. f. pl. (In religia crestina) Ramasitele mumificate din corpul unei persoane considerata sfanta; p. ext. vesmant, parte de vesmant sau orice alt obiect care a apartinut unei astfel de persoane (si careia i se atribuie puteri supranaturale). ♦ P. gener. Corp mumificat; mumie. ♦ (Fig.) Ramasitele scumpe ale trecutului. – Din sl. mosti.

MONOGRAMA, monograme, s. f. Semn scris, gravat sau cusut, format prin alaturarea sau impletirea initialelor numelui si prenumelui unei persoane. [Var.: monogram s. n.] – Din fr. monogramme.

MASCA, masti, 1. Bucata de stofa, de matase, de dantela, de carton etc. (infatisand o fata omeneasca sau figura unui animal) cu care isi acopera cineva fata sau o parte a ei (pentru a nu fi recunoscut), lasand numai ochii descoperiti; obrazar. ◊ Masca mortuara = mulaj in ghips al fetei unei persoane, facut indata dupa deces. ◊ Expr. A-si scoate (sau a-si arunca, a-si lepada etc.) masca sau a ridica (sau a lua, a smulge, a rupe) masca (cuiva) = a se arata sub adevaratul aspect, a(-si) da pe fata firea sau intentiile ascunse, a (se) dezvalui minciuna, inselatoria (cuiva), a aparea sau a face sa apara in adevarata lumina; a (se) demasca. ♦ persoana mascata. ♦ Fig. Infatisare falsa. ♦ Expresie neobisnuita a fetei (provocata de o emotie, de un sentiment puternic etc.) 2. Machiaj; p. ext. preparat cosmetic care se aplica pe fata pentru intretinerea tenului. ♦ Fizionomia unui actor machiat. 3. Dispozitiv care acopera partial sau total o persoana, un animal, un obiect pentru a le proteja, a le ascunde vederii. 4. Lucrare menita sa ascunda vederii inamicului un obiectiv militar; adapost individual sapat de fiecare soldat pe campul de lupta. – Din fr. masque, germ. Maske.

VIU, VIE, vii, adj., s. n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat), Care se afla in viata, care traieste; inzestrat cu viata. ◊ Loc. adj., adv. De viu = fiind inca in viata. ◊ Loc. adv. Pe viu = in mod direct, nemijlocit. ◊ Expr. Prin (sau cu) viu grai = oral. A jupui pe cineva (sau a lua cuiva pielea) de viu = a fi fara mila fata de cineva, a cere cuiva mai mult decat poate da; a jecmani, a jefui (pe cineva). Viu sau mort = in orice stare s-ar afla, in viata sau mort; cu orice pret. ◊ (Substantivat, in expr.) A fi mort intre vii = a fi ca si mort. Nici cu viii, nici cu mortii, se spune despre un bolnav care nici nu moare, nici nu se inzdraveneste. Mortii cu mortii si viii cu viii, se spune ca imbarbatare celor care se consoleaza greu de moartea unei persoane dragi. ♦ Care este dotat cu simtire. ◊ Rana (sau carne) vie = rana (sau carne) a unui organism in viata care sangereaza, de pe care s-a luat pielea. ♦ Care persista, care dainuieste inca. Traditie vie. ◊ Limba vie = limba care se vorbeste in mod curent in prezent, limba in circulatie. ♦ (In conceptia crestina) Etern, nemuritor, vesnic. 2. Plin de viata, de neastampar; cu miscari iuti, vioaie. ♦ Animat, insufletit. Discutie vie. ♦ (Despre ochi) Care denota vioiciune, inteligenta; ager, vioi. 3. (Despre plante) Viguros, plin de seva, sanatos, verde. ♦ (Despre ape) Care curge repede. ♦ (Despre foc) Care arde bine, cu flacari mari. 4. (Despre sunete) Rasunator, puternic. ♦ (Despre lumina; p. ext. despre surse de lumina) Tare, puternic, orbitor. ♦ (Despre culori) Aprins; stralucitor. 5. (Despre abstracte) Intens, puternic. Durere vie. II. S. n. (Rar) Viata. – Lat. vivus.

CIVIL, -A, civili, -e, adj. Care priveste pe cetatenii unui stat (cu exceptia militarilor si a reprezentantilor bisericii) sau care apartine, este specific acestor cetateni; care se refera la raporturile juridice ale cetatenilor intre ei (cu exceptia militarilor si a reprezentantilor bisericii), precum si la raporturile economice ale acestora cu organele si organizatiile statului. ◊ Drepturi civile = drepturi de care se bucura o persoana (fizica sau juridica), reglementate si recunoscute ca atare. Drept civil = ramura a dreptului care studiaza si reglementeaza relatiile sociale (convenite in raporturi juridice) existente intre persoanele fizice sau juridice dintr-un stat. Cod civil = culegere unitara de norme juridice care reglementeaza raporturile de drept civil. Stare civila = situatia unei persoane asa cum rezulta din actele sale privitoare la nastere, casatorie, deces. Ofiter al starii civile = salariat al unei primarii insarcinat cu incheierea actelor de stare civila. Casatorie civila = casatorie oficiata de ofiterul starii civile in conformitate cu prevederile legale. Parte civila = persoana care, intr-un proces penal, formuleaza pretentii de despagubiri pentru daunele suferite prin savarsirea infractiunii. Razboi civil = conflict armat intre doua grupuri adverse din aceeasi tara, cu scopul de a prelua puterea. ♦ (Substantivat) persoana imbracata in haine obisnuite (si nu in haine militare sau preotesti); cetatean al unui stat, cu exceptia militarilor si a preotilor. [Var.: (inv. si pop.) tivil, -a adj.] – Din fr. civil, lat. civilis.

DECADERE, decaderi, s. f. Faptul de a decadea; declin, regres. ♦ Degradare morala; declasare, depravare. ♦ Decadere din drepturi = lipsire a unei persoane de unele din drepturile sale civile sau politice ca urmare a savarsirii anumitor infractiuni. – V. decadea.

DELEGA, deleg, vb. I. Tranz. A transmite cuiva dreptul de a actiona ca reprezentant al unei persoane sau al unei institutii. ♦ A insarcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrari. – Din fr. deleguer, lat. delegare.

COMUTARE, comutari, s. f. 1. Actiunea de a comuta si rezultatul ei. ◊ (Jur.) Comutarea pedepsei = inlocuirea unei pedepse mai grele cu una mai usoara. 2. Particularitate a atentiei unei persoane de a trece cu usurinta de la o activitate la alta. – V. comuta.

CREDINCIOS, -OASA, credinciosi, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este demn de incredere, pe care te poti bizui; devotat, fidel unei persoane; nestramutat, statornic fata de un angajament, de o idee, de o cauza. 2. Care crede in existenta lui Dumnezeu si se conformeaza practicilor religioase. – Credinta + suf. -ios.

CUCERITOR, -OARE, cuceritori, -oare s. m. si f. 1. persoana, popor, tara etc. care face sau a facut cuceriri. 2. Barbat sau femeie care reuseste sa atraga simpatia sau dragostea unei persoane de s*x opus. ♦ (Adjectival) Care cucereste (I 2). Zambet cuceritor. – Cuceri + suf. -tor.

DESEMNA¹, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoana considerand-o cea mai potrivita pentru desfasurarea unei activitati, pentru ocuparea unei demnitati sau a unei functii. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi intr-o functie. – Din fr. designer, lat. designare (dupa semn).

DESPAGUBIRE, despagubiri, s. f. Actiunea de a (se) despagubi si rezultatul ei; compensare a unei pagube. ♦ (Concr.) Suma ce urmeaza a fi platita unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o infractiune; desdaunare, dauna, compensatie. ◊ Despagubire de razboi = suma pe care un stat raspunzator de dezlantuirea unui razboi de agresiune este obligat s-o plateasca statului victima a agresiunii, pentru repararea prejudiciilor cauzate. – V. despagubi.

DETECTIV, detectivi, s. m. Agent secret aflat in serviciul politiei din unele tari sau in serviciul unei persoane particulare. – Din fr. detective.

DETECTOR, detectoare, s. n. Aparat sau dispozitiv folosit pentru a detecta ceva. ◊ (In sintagmele) Detector colorimetric = aparat pentru determinarea concentratiei gazelor toxice in aer. Detector de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii. Detector de proximitate = aparat electronic care detecteaza apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zona controlata. – Din fr. detecteur.

DISTINCTIE, distinctii, s. f. 1. Deosebire, diferenta. A face distinctie. Fara distinctie. 2. Finete, eleganta in infatisare si comportari. 3. Decoratie sau titlu care se acorda unei persoane pentru merite deosebite. [Var.: distinctiune s. f.] – Din fr. distinction, lat. distinctio, -onis.

FRATE, frati, s. m. 1. persoana de s*x masculin considerata in raport cu alta persoana (indiferent de s*x), nascuta din aceiasi parinti sau din acelasi tata ori din aceeasi mama; fratane. ◊ Frate bun (sau adevarat, drept sau, reg., dulce) = fiecare dintre fratii nascuti din acelasi tata si din aceeasi mama in raport unii cu altii. Frati de lapte = copii care au supt la aceeasi doica. Frate de mana = baiat care serveste mireasa in timpul nuntii. Frate de cruce = fartat. ♦ (La pl.) Nume dat copiilor (in cazul cand se afla intre ei si baieti) nascuti din aceiasi parinti sau numai din acelasi tata ori din aceeasi mama. 2. Termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adreseaza unei persoane (indiferent de s*x). 3. Grad in ierarhia calugareasca dat unui calugar care nu este cleric si care ajuta la treburile gospodaresti; calugar care are acest grad. 4. Lastar care se formeaza la subsuoara frunzelor cerealelor paioase din nodurile de la baza tulpinii. 5. (Bot.; in compusul) Fratele-priboiului = planta erbacee din familia geraniaceelor, cu flori purpurii-violacee, care creste prin paduri sau locuri pietroase, umede si umbroase (Gerranium silvaticum). – Din lat. frater, -tris.

MATUSA, matusi, s. f. 1. Sora tatalui sau a mamei unei persoane; (mai rar) verisoara unuia dintre parinti sau sotia unchiului; tanti, tata, tusa². 2. (Pop.) Termen de respect cu care se adreseaza cineva unei femei in varsta sau folosit cand vorbeste despre ea; lele; p. gener. femeie in varsta; baba. – Lat. amita.

OFRANDA, ofrande, s. f. Jertfa adusa unei divinitati; prinos; dar facut bisericii. ♦ Fig. Dar oferit unei persoane in semn de devotament, de respect, de recunostinta; omagiu. ♦ Fig. Contributie la o opera de binefacere; ajutor material dat celor saraci. – Din fr. offrande.

OPORTUNISM s. n. Atitudine lipsita de principialitate a unei persoane care, pentru a-si satisface interesele personale, adopta si aplica, dupa imprejurari, principii si pareri diferite. – Din rus. opportunizm, fr. opportunisme.

NENE s. m. 1. (Pop. si fam.) Termen de respect cu care se adreseaza un copil sau o persoana mai tanara unui barbat mai in varsta sau unui frate mai mare; neica. ♦ (Reg.) Termen de respect folosit de nepoti pentru a vorbi cu (sau despre) un unchi. 2. (Fam.) Termen de adresare prin care se exprima o dezaprobare, o surprindere placuta. 3. (Fam.) Termen intrebuintat in cursul unei povestiri sau conversatii si care, fara a fi adresat unei persoane anumite, exprima mirare, satisfactie etc. [Var.: nea s. m.] – Cf. bg. nenja, scr. nena.

NOTIFICARE, notificari, s. f. Actiunea de a notifica si rezultatul ei. ♦ Comunicare scrisa adresata unei persoane, prin organul competent, in scopul de a o informa ca un fapt sau un act juridic a fost indeplinit sau urmeaza sa fie indeplinit; notificatie. ♦ Instiintare oficiala facuta de un stat altor state, printr-o nota diplomatica, cu privire la pozitia sa intr-o anumita problema internationala. – V. notifica.

PERSONAL, -A, personali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care apartine unei anumite persoane (1), privitor la o anumita persoana, care este specific, caracteristic pentru o persoana; individual, propriu. ◊ Legaturi personale = legaturi de prietenie. Raspundere personala = raspundere care ii revine cuiva sau pe care si-o asuma cineva individual. ♦ Original. ♦ Cu personalitate puternica, marcata. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al unei persoane care vorbeste; direct, in persoana, nemijlocit. 2. (In sintagmele) Tren personal (si substantivat, n.) = tren de persoane, care circula cu o viteza relativ mica si care opreste in toate statiile. (Gram.) Pronume personal = pronume care desemneaza diferitele persoane (1) si care se declina schimbandu-si forma dupa persoana, numar si caz. (Gram.) Mod personal = mod ale carui forme se modifica dupa cele trei persoane (3). II. S. n. 1. (Colectiv) Totalitatea persoanelor (1) care lucreaza intr-o intreprindere, intr-o institutie, pe un vehicul de transport terestru sau aerian etc. ♦ Serviciu dintr-o intreprindere sau institutie care se ocupa cu angajarea personalului (II 1). 2. Categorie de lucratori din cadrul unei intreprinderi sau institutii care indeplinesc o munca cu acelasi specific. – Din lat. personalis, germ. personell, personal, it. personale, fr. personnel.

POMENIRE, pomeniri, s. f. Actiunea de a (se) pomeni. ♦ Ceremonie religioasa in cadrul careia se comemoreaza amintirea unei persoane decedate sau a unui eveniment din trecut. ♦ Slujba sau rugaciune pentru morti. ◊ Vesnica pomenire = cantare bisericeasca cu care se termina slujba de inmormantare sau un parastas. ♦ (Inv. si pop.) Aducere-aminte, amintire. – V. pomeni.

RALIA, raliez, vb. I. Refl. A se aduna, a se strange in jurul cuiva sau a ceva in vederea realizarii unei actiuni comune. ♦ A adera la o parere, la o propunere etc.; a se alatura unei persoane sau unei idei. [Pr.: -li-a] – Din fr. rallier.

RAPEL, rapeluri, s. n. 1. Readucere a unei piese sau a unui sistem tehnic in pozitia initiala, sub actiunea greutatii proprii ori a unor forte elastice. 2. (Med.) Revaccinare a unei persoane vaccinate in trecut, cu o cantitate mai mica de vaccin, pentru a-i intari si a-i prelungi imunitatea data de vaccinarea initiala. 3. (In sintagma) Coborare in rapel = coborare, in alpinism, a unui perete abrupt printr-un sistem de coarda dubla. [Pl. si: rapele] – Din fr. rappel.

RASPUNS, raspunsuri, s. n. 1. Ceea ce se spune, se scrie, se comunica celui care intreba ceva; cuvinte spuse, scrise sau transmise printr-un intermediar unei persoane care a intrebat ceva sau s-a adresat cuiva. ◊ Loc. vb. (Pop.) A da (sau a face) raspuns = a raspunde. ♦ Expunere, dovedire a cunostintelor in fata unui examinator. ♦ Riposta, replica. ♦ Solutie, dezlegare. 2. Stire, veste, informatie. – Din lat. responsum.

REGIM, regimuri, s. n. 1. Sistem de organizare si de conducere a vietii economice, politice si sociale a unui stat; forma de guvernamant a unui stat. ◊ Regim parlamentar = forma de guvernamant in care puterea suprema in stat este detinuta de un parlament. Regim preferential = acordare de avantaje in relatiile de comert exterior de catre un stat altui stat, pe baza de reciprocitate. ♦ Perioada de guvernare a unui rege, a unui partid politic etc. 2. Sistem de norme sau de reguli proprii activitatii sau vietii dintr-o institutie, dintr-o intreprindere etc., conventie prin care se stabilesc anumite drepturi si obligatii. ♦ Mod de viata, totalitatea conditiilor de viata, de lucru etc. dintr-un anumit loc. ♦ Totalitatea regulilor impuse modului de viata sau de alimentare a unei persoane (suferinde). ◊ Regim alimentar = folosire a alimentelor in conformitate cu anumite reguli impuse de conditiile de sanatate sau de boala a unei persoane. 3. (Tehn.) Ansamblu de conditii externe invariabile care, pentru un anumit interval de timp, determina dispozitia, functionarea sau modul de utilizare a unor sisteme tehnice. ♦ Regim hidrologic = ansamblu marimilor variabile caracteristice unei ape sau unui bazin hidrografic. Regim hidric = ansamblu fenomenelor de miscare si de retinere a apei in sol. 4. Raport gramatical dintre doua cuvinte care sunt in asa fel legate intre ele, incat unul depinde de celalalt si capata forma ceruta de cuvantul de care depinde. – Din fr. regime.

SEMANA¹, seman, vb. I. Tranz. 1. A pune sau a arunca samanta in pamantul pregatit in prealabil, pentru a o face sa incolteasca si sa rasara; a insamanta. ♦ (Inv.) A vari in pamant, a ingropa. ♦ (Pop.) A arunca boabe de grau, bomboane, stafide etc. in directia unei persoane de Anul nou sau la nunta, insotind gestul si de o urare. 2. A pune din loc in loc; a presara, a imprastia, a risipi. 3. Fig. A raspandi, a propaga idei, cunostinte, vrajba etc. – Lat. seminare.

SILUETA, siluete, s. f. 1. Imagine, infatisare reala (si oarecum neclara in amanuntele ei) a unei fiinte, a unui lucru etc., de obicei proiectate (ca o umbra) pe un fond mai luminos; p. ext. fiinta sau lucru astfel proiectate. ♦ Personaj abia schitat intr-o opera literara. 2. Talie zvelta si bine proportionata a unei persoane; corp zvelt, suplu, bine proportionat al unei persoane; p. gener. talie; corp. ♦ Expr. A face silueta = a deveni zvelt; a slabi. 3. Desen unicolor, de obicei negru, lucrat in creion, in tus sau decupat din hartie, panza etc. reprezentand contururile unei fiinte sau ale unui lucru pe un fond de alta culoare. 4. Desen special de carton sau de placaj (reprezentand o silueta (1) de om) pe care sunt fixate tintele la tir. [Pr.: -lu-e-] – Din fr. silhouette.

SUBVENTIE, subventii, s. f. Ajutor banesc nerambursabil acordat (de stat, de o organizatie etc.) unei persoane, unei institutii, unei ramuri economice sau intreprinderi etc. in scopul atenuarii efectelor sociale ale modificarilor economice de structura. [Var.: subventiune s. f.] – Din fr. subvention, lat. subventio.

TEMPERAMENT, temperamente, s. n. Ansamblul trasaturilor fiziologice si nervoase ale unei persoane, care determina diferentieri psihice si de comportament intre indivizi; fire. ♦ Energie vitala, avant, elan, impetuozitate; vioiciune. – Din fr. temperament, lat. temperamentum.

FOND, fonduri, s. n. I. 1. (In corelatie cu forma) Continut. ◊ Articol de fond = articol care trateaza o problema actuala importanta; editorial. Fond lexical principal sau fondul principal (de cuvinte) = partea esentiala a vocabularului unei limbi, caracterizata printr-o mare stabilitate, cuprinzand toate cuvintele cu mare frecventa care denumesc, de obicei, notiuni fundamentale si care sunt, in general, cuvinte vechi, cu numeroase derivate si cu multe expresii si locutiuni. ◊ Loc. adv. In fond = in realitate, de fapt. 2. Totalitatea trasaturilor esentiale ale caracterului unei persoane (sub aspectul lor pozitiv). 3. Culoare de baza a unui tablou, a unei tesaturi etc. pe care se contureaza desenele sau figurile; camp. ♦ Desen executat pe un suport opac, care serveste drept decor in desfasurarea desenelor animate. ♦ Ansamblul desenelor sau ornamentelor care se imprima cu o culoare mata pe suprafata hartiei, folosite la tiparirea actiunilor si a altor actiuni de valoare. 4. Nume dat unor probe sportive care se desfasoara pe distante mari si care necesita o deosebita rezistenta fizica. 5. (Fiz.) Radiatie greu de inlaturat sau inevitabila, cu caracter parazit, in prezenta careia se efectueaza o experienta sau o masurare. II. 1. Valoare materiala reprezentata prin bani sau prin alte bunuri economice acumulate sau rezervate pentru un anumit scop. Fond de acumulare v. acumulare. ◊ Expr. (Fam.) A fi in fonduri = a avea bani. 2. Totalitatea bunurilor sau a valorilor de baza dintr-un domeniu al culturii. ◊ Fond de carti = totalitatea cartilor pe care le poseda o biblioteca. – Din fr. fond.

FOTOGRAFIA, fotografiez, vb. I. Tranz. A fixa imaginea unui obiect, a unei persoane, a unui peisaj etc. pe o placa sau pe o hartie fotografica sensibila cu ajutorul unui aparat fotografic; a realiza o fotografie. [Pr.: -fi-a-] – Din fr. photographier.

FORMULA, formule, s. f. 1. Enunt precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operatii; expresie precisa, generala si invariabila a unei idei, a unei relatii, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). ◊ Formula de politete = forma conventionala de exprimare, consacrata prin uz, cu care te adresezi unei autoritati sau unei persoane. ♦ Fraza-tip folosita oral in anumite ocazii sau care, scrisa, cuprinde termenii expresi in care trebuie redactat un act, o sentinta etc. 2. Relatie alcatuita din litere, cifre si semne matematice, constituind o identitate in care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regula de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt. 3. Expresie in simboluri chimice care reprezinta compozitia calitativa si cantitativa a moleculei unei substante. 4. Parola. 5. Mijloc, solutie. – Din fr. formule, lat. formula.

ATACA, atac, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A incepe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune impotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua initiativa intr-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violenta si sustinuta impotriva unei situatii, unei teorii etc. sau impotriva celor care le sustin. ♦ A cere justitiei sa reexamineze o hotarare care nu satisface una dintre parti. 5. Tranz. A vatama; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se imbolnavi de tuberculoza pulmonara. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se infuria. 6. Tranz. Fig. A incepe sa studieze o problema. ♦ A incepe executarea unei bucati muzicale. – Din fr. attaquer.

ATAC, atacuri, s. n. 1. Ofensiva a unor forte armate care urmareste nimicirea sau prinderea inamicului si distrugerea unor obiective ale acestuia; (in special) moment culminant al acestei ofensive. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompeta care anunta inceperea atacului (1). 2. Agresiune impotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Initiativa intr-un joc sportiv. ♦ Linia de inaintasi a unei echipe de fotbal, hambal etc. 4. Actiune violenta si sustinuta (prin manifestatii, prin scris etc.) impotriva unei situatii, unei teorii etc. sau impotriva celor care le sustin. ♦ Mijloc prin care se cere reexaminarea unei hotarari judecatoresti care nu satisface una dintre parti. 5. Aparitie brusca si puternica a unei boli. ♦ (Pop.) Apoplexie. ♦ (Pop.) Tuberculoza pulmonara. 6. (Fon.) Miscare articulatorie a coardelor vocale, care marcheaza inceputul pronuntarii unei vocale. – Din fr. attaque.

ATENTIE, (3) atentii, s. f. 1. Insusire care consta in orientarea si in concentrarea activitatii psihice intr-o anumita directie. 2. Interes, grija, preocupare speciala a cuiva pentru ceva. ◊ Expr. In atentia cuiva = reclamand luarea-aminte speciala a cuiva. A da (sau a acorda) atentie (unei probleme) = a considera ca important. ♦ (Cu valoare de interjectie) Asculta! baga de seama! ia seama! 3. Atitudine de bunavointa, de amabilitate; gest, fapta amabila. ◊ Loc. vb. A da (sau a acorda) atentie (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (Concr.) Dar, cadou. [Var.: atentiune s. f.] – Din fr. attention, lat. attentio, -onis.

PALIDITATE s. f. Faptul sau insusirea de a fi palid; culoare, aspect al unei persoane care are fata palida (1); paloare. – Palid + suf. -itate. Cf. it. pallidita.

PALOARE, palori, s. f. 1. Culoare, aspect al unei persoane care are fata palida (1); faptul de a fi palid (1); paliditate, galbeneala. 2. (Rar) Culoare stearsa, estompata. – Din fr. paleur, it. pallore.

PAMFLET, pamflete, s. n. Specie literara (in versuri sau in proza) cu caracter satiric, in care scriitorul infiereaza anumite tare morale, conceptii politice, aspecte negative ale realitatii sociale, trasaturi de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. pamphlet.

PANGLICAR, panglicari, s. m. Artist (de circ) care face scamatorii cu panglici. ♦ Epitet dat unui sarlatan, unui escroc, precum si unei persoane care vorbeste mult si nu la obiect. – Panglica + suf. -ar.

PAPAGAL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor pasari tropicale cataratoare, cu ciocul mare si incovoiat, cu pene felurit si viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (si convingator), a fi bun de gura. ◊ Compus: papagal-tiganesc = stancuta: papagal-de-brazi = forfecuta. ♦ Epitet dat unei persoane care repeta mecanic parerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. si peior.) Gura (ca organ al vorbirii). 2. Cleste cu dinti, folosit la lucrarile de montare sau de reparare a tevilor. – Din ngr. pap(p)aghal(l)os, it. pappagallo.

PASIV, -A, pasivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu reactioneaza in nici un fel, care este lipsit de initiativa si de interes pentru ceea ce face, vede etc.; inactiv. ♦ Vocabular pasiv = parte a vocabularului care nu e folosita in mod frecvent in vorbire. Aparare pasiva = ansamblul masurilor luate pentru a feri un oras, o cladire etc. de atacuri aeriene inamice. Drept electoral pasiv = dreptul de a fi ales in diverse organe legislative. 2. (Gram.; despre diateze, forme verbale, conjugari etc.) Care arata ca subiectul gramatical sufera actiunea facuta de altcineva. ♦ (Substantivat, n.) Diateza pasiva (I 2) a unui verb. 3. (Despre metale, aliaje) Care prezinta fenomenul de pasivitate (2). II. S. n. 1. (Fin.; adesea adjectival) Totalitatea mijloacelor economice ale unei intreprinderi, privite sub aspectul provenientei lor la un moment dat si al destinatiei lor. ♦ Parte a bilantului contabil in care sunt inscrise fondurile unei intreprinderi sau ale unei institutii la un moment dat. 2. (Jur.) Parte din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice alcatuita din datorii sau din alte obligatii ce se pot evalua in bani. – Din fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, Passiv.

PATRIMONIU, patrimonii, s. n. 1. (Jur.) Totalitatea drepturilor si a obligatiilor cu valoare economica, precum si a bunurilor materiale la care se refera aceste drepturi, care apartin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun mostenit prin lege de la parinti (sau de la rude); avere parinteasca. ◊ Separatie de patrimoniu = separare legala a bunurilor personale ale cuiva de bunurile mostenite sau a averii sotului de zestrea sotiei. 2. Totalitatea bunurilor care apartin colectivitatii si sunt administrate de catre organele statului; bun public. ♦ Bunuri spirituale care apartin intregului popor (fiind transmise de la stramosi); mostenire culturala; p. ext. bunuri spirituale, culturale etc. care apartin omenirii intregi. – Din lat. patrimonium, fr. patrimoine.

PATRON², -OANA, patroni, -oane, subst. 1. S. m. si f. Proprietar al unei intreprinderi. 2. S. m. (In Roma antica) Patrician roman, considerat in raport cu libertii sai. 3. S. m. si f. Sfant socotit protector al unei persoane, al unei corporatii sau al unei comunitati care ii poarta numele; zi calendaristica in care se praznuieste un sfant si pe care o serbeaza cei care poarta numele acelui sfant. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron.

COMISION, comisioane, s. n. 1. Insarcinare data unei persoane de a procura sau de a transmite ceva; serviciu facut cuiva in urma unei astfel de insarcinari. 2. (Jur.) Contract in baza caruia o persoana trateaza afaceri comerciale in nume propriu, dar pe socoteala altei persoane, in schimbul unei remuneratii (procentuale). ♦ Remuneratie (procentuala) primita de o persoana, de o banca etc. care a mijlocit o afacere comerciala sau care a efectuat un serviciu. [Pr.: -si-on] – Din fr. commission.

COCHET, -A, cocheti, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care cauta sa placa (unei persoane de s*x opus) mai ales printr-o imbracaminte ingrijita, cautata, printr-o comportare atragatoare; (despre manifestarile oamenilor) care exprima, tradeaza cochetarie. 2. (Despre obiecte) Dragalas, gratios, elegant, agreabil, placut. Interior cochet. – Din fr. coquet.

COCHETA, cochetez, vb. I. Intranz. A cauta sa placa, sa atraga atentia, interesul, simpatia unei persoane (de s*x opus) printr-un mod de comportare atragator; a schimba cu cineva vorbe curtenitoare. – Din fr. coqueter.

ANTET, anteturi, s. n. Indicatie tiparita in partea de sus a unei foi de hartie sau a unui plic, cuprinzand numele, adresa etc. unei institutii sau ale unei persoane. – Din fr. en-tete.

EXONERARE, exonerari, s. f. (Rar) Actiunea de a exonera si rezultatul ei; eliberare de raspundere a unei persoane care nu-si executa obligatia din cauze straine de vointa sa. – V. exonera.

ROBIE, robii, s. f. 1. Stare, conditie sociala de rob (1). 2. Stare de dependenta politica, sociala si economica in care sunt tinute o tara, un grup social, un individ. 3. (Pop.) Mentinerea unei persoane in temnita; p. ext. inchisoare, temnita. – Rob + suf. -ie.

APANAJ, apanaje, s. n. 1. Parte dintr-un domeniu feudal acordata fiilor din casele domnitoare si din marile familii nobile; proprietate sau venit acordat din averea tarii membrilor unei familii domnitoare. 2. Bun material sau spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat in mod exclusiv de cineva; fig. ceea ce este propriu unei persoane sau unui lucru. – Din fr. apanage.

APOLOGIE, apologii, s. f. 1. Elogiu, lauda ferventa (si adesea exagerata) adusa unei persoane, unei idei etc.; aparare (servila si interesata) a cuiva sau a ceva. 2. Discurs, scriere care face apologia (1) cuiva sau a ceva. – Din fr. apologie, lat. apologia.

APOSTROFA¹, apostrofe, s. f. 1. Imputare, mustrare adresata cuiva (pe un ton violent). 2. Figura retorica sau de stil prin care oratorul sau scriitorul, intrerupandu-si brusc cursul expunerii, se adreseaza direct unei persoane sau unui lucru personificat. – DIn fr. apostrophe, lat. apostropha.

PERCHEZITIE, perchezitii, s. f. Cercetare facuta de catre organele de urmarire penala sau de procuror asupra unei persoane (banuite de o infractiune) sau in locuinta acestuia, pentru gasirea si ridicarea probelor materiale ale infractiunii sau pentru descoperirea infractorului. ♦ P. gener. Scotocire. [Var.: perchizitie, (inv.) perchizitiune s. f.] – Din fr. perquisition.

AREST, aresturi, s. n. 1. Detinere sub paza legala a unei persoane. 2. Loc unde sunt tinuti cei arestati. – Din germ. Arrest, it. arresto.

FIZIC, -A, fizici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care se refera la corpul fiintelor vii, in special la activitatea muschilor, care apartine corpului fiintelor vii, in special activitatii musculare. ♦ Care apartine simturilor. Placeri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constitutie naturala a unei persoane. 3. Adj. Care apartine materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizica = ramura a geografiei avand ca obiect studiul naturii suprafetei terestre si a mediului geografic. 4. S. f. Stiinta fundamentala din ciclul stiintelor naturii care studiaza proprietatile si structura materiei, formele miscarii ei si legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum si transformarile reciproce ale acestor forme de miscare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei stiinte. 5. Adj. Care apartine fizicii (4), privitor la fizica. – Din fr. physique.

PERSONIFICAT, -A, personificati, -te, adj. 1. (Despre lucruri, animale sau fenomene din natura) Care este reprezentat sub infatisarea sau cu insusirile unei persoane (1). 2. Care exemplifica (prin persoana sa) o calitate, un anumit caracter, un defect pe care il poseda in cel mai inalt grad. – V. personifica.

PERSONALITATE, personalitati, s. f. 1. Ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane (1) si o distinge ca individualitate; ansamblu de trasaturi morale sau intelectuale prin care se remarca o persoana; felul propriu de a fi al cuiva. ◊ Personalitate juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 2. persoana cu aptitudini deosebite si cu alese insusiri intelectuale si morale, care se realizeaza si se manifesta in mod practic prin reusite intr-un anumit domeniu de activitate. 3. persoana care detine o functie importanta in viata politica, sociala, culturala; personaj (1). 4. (Astazi rar; mai ales la pl.) aluzie tendentioasa si jignitoare la adresa unei persoane (1). – Din fr. personnalite, germ. Personalitat.

PILOZITATE, pilozitati, s. f. (Anat.) Prezenta parului pe fata, pe corpul si pe membrele unei persoane, care constituie unul dintre caracterele ei s*****e secundare. – Din fr. pilosite.

PENSIE, pensii, s. f. Suma de bani lunara ce se acorda persoanelor care au iesit din activitatea profesionala pentru limita de varsta, pentru invaliditate etc. sau care si-au pierdut sustinatorul si sunt incapabile de munca. ◊ Pensie de intretinere sau pensie alimentara = suma de bani pe care cineva trebuie sa o plateasca unei persoane pe care justitia il obliga sa o intretina. ◊ Loc. adj. La pensie = care este pensionar. ◊ Loc. vb. A iesi (sau a scoate pe cineva) la pensie = a (se) pensiona. ♦ (Inv.) Subsidiu. – Din rus. pensija.

POD, poduri, s. n. I. 1. Constructie de lemn, de piatra, de beton, de metal etc. care leaga intre ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pamant, sustinand o cale de comunicatie terestra (sosea sau cale ferata) si asigurand continuitatea caii peste un obstacol natural sau artificial. ◊ Pod de gheata = strat continuu de gheata care acopera in intregime suprafata unui rau sau a unui lac ca urmare a unei perioade indelungate de temperatura scazuta a aerului. Pod carstic = portiune a tavanului unei pesteri ramasa suspendata in urma prabusirii acestuia. Pod plutitor (sau umblator) = bac. ◊ Expr. A face pod cu palma mainii = a pune mana streasina la ochi pentru a putea vedea mai bine. (Sport) A face podul = a face o figura caracteristica prin indoirea corpului pe spate in semicerc, cu sprijin pe maini si pe picioare. ♦ Pod (I 1) demontabil, format dintr-un sir de barci sau de plute legate de ancore sau de piloti. Pod de vase. ♦ Punte suspendata (mobila) la o cetate sau la un castel medieval. 2. Platforma avand forma asemanatoare cu a unui pod (I 1) si care serveste ca loc de lucru, ca element de protectie etc.; spec. macara cu scheletul in forma de pod (I 1), pe care se deplaseaza aparatul de ridicare si de transportare a greutatilor. ◊ Pod-bascula = bascula prevazuta cu o platforma pe care se cantaresc in statiile de cale ferata vagoanele incarcate cu marfa. Pod rulant = macara mobila alcatuita dintr-un pod metalic care are o cale de rulare la oarecare inaltime deasupra solului si care se foloseste in ateliere, in hale de montaj, in turnatorii etc. pentru ridicarea unor sarcini si deplasarea lor pe directie orizontala. Pod basculant = pod metalic mobil, destinat circulatiei vagonetelor intre rampele puturilor de mina si colivia de extractie. Podul sondei = platforma folosita ca rampa pentru materialul tubular care se introduce sau se extrage din sonda. Pod de siguranta = platforma prevazuta cu deschideri pentru trecere, montata din loc in loc intr-un put de mina pentru a opri caderea unei persoane care ar aluneca pe scari sau pentru a retine o roca desprinsa din pereti. 3. (Inv.) Puntea unei nave. 4. (Inv.) Pavaj din scanduri groase de stejar cu care se acopereau strazile; caldaram: p. ext. strada, ulita pavata cu scanduri. Podul Mogosoaiei. 5. (In practicile religiei crestine ortodoxe) Bucata de panza ingusta si lunga care se asterne din loc in loc pe parcursul unui cortegiu mortuar. II. Spatiul dintre acoperis si planseul superior al unei cladiri. ◊ Loc. adv. Din pod in pivnita = in intregime, complet. ◊ Expr. A calca (sau a se uita) (ca) din pod, se spune despre un om plin de sine, ingamfat, increzut. A cadea ca din pod = a ramane surprins, uimit, dezorientat, buimac. A calca ca din pod = a merge cu pasi nesiguri, greu. ♦ P. ext. Tavan, plafon. III. P. a**l. 1. (In sintagmele) Podul mainii = dosul mainii. Podul palmei = partea interioara a palmei, de la incheietura cu antebratul pana la degete. 2. Lucrare protetica dentara, metalica sau mixta, folosita ca metoda terapeutica. – Din sl. podu.

METAMORFOZA, metamorfoze, s. f. 1. Totalitatea transformarilor biologice pe care le sufera unele animale inferioare in cursul dezvoltarii lor de la iesirea din ou pana la faza de adult. 2. Transformare morfologica si functionala a unor organe ale plantelor. 3. Transformare, schimbare a infatisarii sau, fig. a caracterului, a felului de a fi al unei persoane; p. gener. transformare a unei fiinte, a unui obiect etc. 4. (Mitol.) Transformare a unei fiinte umane in animal, in planta sau intr-un lucru neinsufletit. – Din fr. metamorphose.

NIVEL, (1, 3) niveluri, (2) nivele, s. n. 1. Inaltimea la care se gaseste un punct, o linie sau o suprafata a unui loc, a unui obiect etc. in raport cu un plan orizontal dat. ◊ Nivelul marii = punct situat la inaltimea mijlocie a marilor si a oceanelor care comunica intre ele, in raport cu care se masoara toate altitudinile. Curba (sau linie) de nivel = linie care uneste punctele suprafetei terestre cu aceeasi altitudine fata de o suprafata de referinta; punct, suprafata care corespunde acestei linii. Pasaj de nivel = loc unde se incruciseaza (la aceeasi altitudine) o cale ferata cu o sosea. ◊ Loc. prep. La nivelul... = in regiunea..., in dreptul... ♦ Etaj, cat. ♦ Zona geologica, subdiviziune stratigrafica a etajelor si a subetajelor, care se distinge dupa fosilele caracteristice pe care le contine. ♦ (Fiz., Chim.) Valoarea intensiva a unei marimi in raport cu o valoare de referinta. 2. Nume dat mai multor unelte, instrumente, dispozitive care servesc la determinarea liniei (sau a pozitiei, a suprafetelor) orizontale sau cu care se masoara pe teren diferentele de inaltime dintre doua sau mai multe puncte de pe suprafata terestra. ◊ Nivel cu (sau de) apa = instrument construit pe principiul vaselor comunicante, care serveste la determinarea planului orizontal dupa inaltimea la care se ridica apa in doua tuburi gradate. 3. Fig. Stadiu, grad (de pregatire, de dezvoltare), treapta (a calitatii), indice (al cantitatii). ◊ Nivel de trai = gradul de satisfacere a nevoilor materiale si spirituale ale populatiei unei tari, ale unor clase sau ale unei persoane in conditii istorice date. [Var.: (2) nivela s. f.] – Din nivela (derivat regresiv).

PORECLA, porecle, s. f. 1. Supranume dat, de obicei in bataie de joc, unei persoane, mai ales in legatura cu o trasatura caracteristica a aspectului sau exterior, a psihicului sau a activitatii sale. 2. (Inv. si reg.) Nume de familie. [Var.: (reg.) policra, poricla s. f.] – Din sl. poreklo.

PORTRET, portrete, s. n. 1. Pictura, desen, sculptura, fotografie etc. care infatiseaza chipul unei persoane. ◊ Portret-robot = desen al chipului unei persoane realizat pe baza relatarilor victimei sau ale martorilor. Portret-vorbit = procedeu de identificare criminalistica bazat pe descrierea semnalmentelor infractorului de catre victima sau de catre martori. 2. Infatisare a aspectului fizic si moral al unui personaj intr-o opera literara; opera literara cu un asemenea continut. [Pl. si: (inv.) portreturi] – Din fr. portrait.

DREPT, DREAPTA, (A, B) drepti, -te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s. n. (E) prep. A. Adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fara ocol, fara abatere. ◊ Linie dreapta (si substantivat, f.) = linie care uneste doua puncte din spatiu pe drumul cel mai scurt. Unghi drept = unghi format de doua drepte perpendiculare una pe alta. Prisma dreapta = prisma cu muchiile laterale perpendiculare pe baze. ♦ Fig. (Despre privire) Care este fara ascunzisuri; deschis, direct. ♦ (Despre haine) Care are o croiala simpla, fara cute, clini etc. 2. (Despre lucruri, fiinte, parti ale lor etc.) Care are o pozitie verticala (fata de un punct de reper). Zid, perete drept. Om drept ca lumanarea. ◊ Expr. A se tine drept = a avea o pozitie perfect verticala. (Mil.) A lua (sau a sta, a se tine in) pozitia de drepti = a lua (sau a sta, a se tine in) pozitie perfect verticala, stand nemiscat. (Cu valoare de interjectie) Drepti! formula de comanda militara pentru luarea pozitiei de drepti. (Adverbial) A calca drept = a avea o purtare buna, cinstita. A sta drept = a avea o atitudine de neclintit, a fi darz, curajos. ♦ (Despre terenuri inclinate, forme de relief sau parti ale lor) Aproape vertical; abrupt, povarnit. ♦ (Despre litere; adesea substantivat, f.) Care are taietura verticala. 3. Care are o pozitie orizontala (fata de un punct de reper); orizontal; plan, neted. Campie dreapta. 4. (In sintagma) Complement drept = complement direct, v. direct. II. Fig. 1. (Despre actiuni ale omului sau despre notiuni abstracte) Care este, se face etc. potrivit dreptatii si adevarului; intemeiat, just, cinstit, bun. ◊ Parte dreapta = parte care se cuvine in mod legal fiecaruia la o imparteala. Lupta dreapta = lupta corp la corp, fara arme, fara inselatorii si fara ajutor strain. ◊ Loc. adv. Cu drept cuvant = pe buna dreptate, in mod intemeiat. ♦ (Adverbial) In conformitate cu dreptatea, just; in conformitate cu adevarul, adevarat; corect. ◊ Expr. Ce-i drept = intr-adevar, cu adevarat. Ce-i drept e drept, se spune pentru a recunoaste un adevar incontestabil. Drept ca... = adevarat ca... A spune drept = a spune adevarul; a vorbi deschis, sincer. (Substantivat) La drept (sau la dreptul) vorbind = in realitate, de fapt. 2. (Despre oameni) Care traieste si lucreaza conform dreptatii, adevarului, omeniei, binelui; cinstit, integru, cumsecade. ♦ (In limbajul bisericesc) Cuvios, cucernic. ◊ Expr. (Substantivat) A se odihni cu dreptii = a fi mort. ◊ Compus: (adesea substantivat) drept-credincios = care face parte din Biserica crestina ortodoxa; bun crestin. 3. (Reg.; despre bunuri materiale) Care apartine sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unei recunoasteri oarecare. 4. (Pop.; despre rude) Care este legat de cineva prin legaturi directe, de sange; adevarat, bun. B. Adj. (In opozitie cu stang) 1. (Despre organe ale corpului) Asezat in partea opusa partii corpului omenesc in care se afla inima. ◊ Expr. A fi mana dreapta a cuiva sau bratul drept al cuiva = a fi cel mai intim, cel mai apropiat colaborator al cuiva; a-i fi cuiva de mare ajutor. ♦ (Substantivat, f. sg. art.) Mana dreapta. ♦ (Substantivat, m. sg. art.) Piciorul drept. 2. Care se afla de partea sau in directia mainii drepte (cand cineva sta cu fata in directia in care este orientat un lucru) Aripa dreapta a cladirii. ◊ (Substantivat; in locutiuni) Din dreapta. In dreapta. La (sau spre) dreapta. ◊ Expr. (Substantivat) In dreapta si in stanga sau de-a dreapta si de-a stanga = in ambele parti; in toate partile, pretutindeni. A tine dreapta = a merge pe partea dreapta a unui drum. 3. (Substantivat, f. art.; in viata politica) Grupare politica adepta si sustinatoare a mentinerii ordinii sociale si politice traditionale. ◊ Loc. adj. De dreapta = conservator. C. Adv. 1. (Urmat de determinari locale, indica directia) In linie dreapta, fara ocol; direct. Merge drept la birou. ◊ De-a dreptul = fara a se abate din drum, fara inconjur; in mod direct, nemijlocit; chiar. ◊ Loc. prep. (Substantivat) In dreptul... = in fata..., fata in fata cu... Prin dreptul = prin fata..., pe dinaintea... Din dreptul... = din fata..., de dinaintea... 2. (Urmat de determinari locale, modale sau temporale) Tocmai, exact. A ajuns drept la timp. D. S. n. 1. Totalitatea regulilor si normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale dintr-un stat. Drept penal. 2. Stiinta sau disciplina care studiaza dreptul (D 1). 3. Putere, prerogativa legal recunoscuta unei persoane de a avea o anumita conduita, de a se bucura de anumite privilegii etc.; drit. ◊ Loc. adv. De drept = conform legii, in mod legitim, firesc. 4. Rasplata, retributie care i se cuvine cuiva pentru prestarea unei munci. E. Prep. 1. (Introduce un complement indirect) In loc de..., in calitate de..., ca. Drept cine ma iei? ◊ Drept care... = prin urmare, in concluzie, deci, asadar. 2. (Reg.; introduce un complement circumstantial de loc) Alaturi de..., langa; in dreptul... ◊ Expr. A i se pune soarele drept in inima = a i se face foame. 3. (Introduce un complement circumstantial de scop) Pentru, ca. Drept incercare s-a folosit de un cleste. [Var.: (inv. si reg.) dirept, -eapta adj.] – Lat. directus (cu unele sensuri dupa fr. droit).

PRADA, prazi, s. f. 1. Faptul de a prada; pradare, jefuire, jaf; devastare. 2. (Concr.) Totalitatea bunurilor materiale si (in trecut) a persoanelor luate de cel care prada (mai ales in timp de razboi). ◊ Loc. vb. (Inv.) A face prada = a prada. 3. persoana prinsa, rapita, ajunsa in puterea cuiva. ◊ Expr. Prada (sau prada) cuiva = la discretia, in stapanirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. 4. Vietate care serveste ca hrana animalelor salbatice carnivore sau pasarilor rapitoare; p. ext. vanat; p. gener. orice poate servi drept hrana vietuitoarelor. ◊ Pasare de prada = pasare rapitoare. 5. (Reg.) Risipa, cheltuiala inutila. – Lat. praeda.

MOACA, moace, s.f. 1. (Fam.) Cap. 2. Epitet dat unei persoane incete, lenese.

PRECADERE s. f. Intaietate, prioritate, preferinta acordata unei persoane, unei probleme etc. ◊ Loc. adv. Cu precadere = in primul rand, inainte de orice; mai ales, in (mod) special, indeosebi, de preferinta. – Pre¹- + cadere.

PRECIPUT, preciputuri, s. n. Drept acordat unei persoane de a lua o anumita parte dintr-un bun inainte de partaj. – Din fr. preciput.

V*********E, v*********i, s. f. 1. Insusirea unei persoane v*****e (1); feciorie, castitate. 2. Fig. Curatenie morala; candoare, nevinovatie. – Din fr. v*******e, lat. v********s, -atis.

PRIVILEGIU, privilegii, s. n. Avantaj, scutire de obligatii (catre stat), drept sau distinctie sociala care se acorda, in situatii speciale, unei persoane, unui grup sau unei clase sociale ori, in feudalism, oraselor si manastirilor; (concr.) act prin care se acorda un avantaj, un drept, o distinctie etc. ♦ Spec. (Jur.) Drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalti creditori, in virtutea creantei sale. ♦ P. gener. Drept, avantaj, favoare; imprejurare favorabila pentru cineva. [Pl. si: (inv.) privilegiuri] – Din fr. privilege, lat. privilegium.

PRICOPSIT, -A, pricopsiti, -te, adj. (Pop.) 1. Ajuns la o situatie materiala buna, imbogatit (fara munca); ajuns, capatuit. ♦ (Substantivat) Epitet dat unei persoane nechibzuite, care nu e buna de nimic. 2. Instruit, invatat². [Var.: procopsit, -a adj.] – V. pricopsi.

DRAG, -A, dragi, -e, adj., subst. I. Adj. 1. Care este iubit, scump, nepretuit pentru cineva, pe care cineva il iubeste, il pretuieste. ◊ Loc. vb. A prinde drag (de cineva) = a se indragosti (de cineva). ◊ Expr. A-i fi cuiva drag sa... = a-i placea cuiva mult sa faca ceva, a se simti atras spre ceva. Cand ti-e lumea (sau viata) mai draga, se spune cand se iveste o intamplare neprevazuta si neplacuta intr-un moment cand erai linistit, fericit. Draga doamne = vorba vine, ca sa zic asa; chipurile. ♦ (Substantivat, fam.) Termen cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit cand vorbesti despre o asemenea persoana. 2. Care exprima iubirea, pretuirea; care este plin de afectiune; placut (ochiului). Cuvinte dragi. ◊ Expr. Cu draga inima = cu multa placere, foarte bucuros. II. S. m. si f. persoana care iubeste pe alta de s*x opus, care se afla in relatii de dragoste cu aceasta; iubit(a). III. S. n. (Pop.) Iubire, dragoste. ◊ Loc. adj. Mai mare dragul = placut, frumos. ◊ Loc. adv. Cu (mare, mult, atata etc.) drag sau cu tot dragul = (foarte) bucuros, fericit. De drag = din (sau cu) placere. ◊ Loc. prep. De dragul... = pentru..., din dragoste sau din prietenie pentru... ◊ Expr. (Ti-e) mai mare dragul = e o mare placere, desfatare (sa...). – Din sl. dragu.

SEF, – A, sefi, -e, s. m. si f. 1. persoana care conduce o organizatie, o institutie etc.; conducator. ♦ persoana superioara in grad sau in functie altei persoane, considerata in raport cu aceasta; superior. ◊ Sef de orchestra = dirijor. ♦ (Fam.; la vocativ) Termen cu care cineva se adreseaza unei persoane (socotita egala sau inferioara). 2. (In sintagma) Sef de lucrari = grad didactic in invatamantul superior stiintific si tehnic, intermediar intre cel de asistent si cel de conferentiar; lector; persoana care are acest grad. – Din fr. chef.

OMENIE s. f. Complex de calitati alese, proprii unei persoane; purtare blanda, intelegatoare; atitudine cuviincioasa, respectuoasa. ◊ Loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. ◊ Loc. adj. si adv. Fara (de) omenie = lipsit de onestitate; (in mod) inuman, (in mod) nemilos. Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunavointa; (in mod) cinstit, corect. ◊ Expr. (Reg.) A invata (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cuminti. A sti (la) omenie sau a sti ce-i omenia = a se arata bland si intelegator (fata de cineva). ♦ Reputatie buna; renume, cinste. – Om + suf. -ie.

OBRAZ, (1) obraji, s. m., (2, 3, 4) obraze, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale fetei; pielea care acopera aceste parti. ◊ Expr. Sa-ti fie rusine obrazului! sau sa-ti fie in obraz!, se spune cuiva care a facut ceva necuviincios. A-i plesni (sau a-i crapa) cuiva obrazul de rusine = a-i fi cuiva foarte rusine, a se rusina foarte tare. A fi gros de obraz = a fi fara rusine, indraznet. (A fi) fara (de) obraz = (a fi) nerusinat, necuviincios. A avea obraz subtire = a fi bine crescut, a avea purtari frumoase. Obrazul subtire cu cheltuiala se tine = pentru a putea face fata unor pretentii mari trebuie sa dispui de mijloace corespunzatoare. 2. S. n. Partea anterioara a capului omenesc; fata, figura, chip. ◊ Expr. A iesi (sau a scapa, a o scoate) cu obraz curat = a iesi cu bine, onorabil dintr-o situatie dificila. A-i spune sau a-i zice cuiva (un lucru) de la obraz = a-i spune cuiva (un lucru) fara inconjur, direct, fara menajamente. A orbi sau a prosti (pe cineva) de la obraz = a-i spune (cuiva) minciuni vadite, a cauta sa inseli (pe cineva) in chip grosolan. A-si scoate obrazul in lume = a aparea in societate, a se arata printre oameni. A face (cuiva) pe obraz = a se purta cu cineva dupa cum merita, a se razbuna pe cineva. A (nu) da obraz = a (nu) da ochi cu cineva, a (nu) se infatisa la cineva. A-si pune obrazul (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva) cu cinstea, cu autoritatea, cu reputatia proprie. A da (cuiva) obraz = a ingadui (cuiva) prea multe; a da (cuiva) nas. Cu ce obraz? = cu ce indrazneala? A (nu) (mai) avea obraz (sa...) = a (nu) (mai) avea indrazneala (sa...). ♦ Fig. Valoare morala a unei persoane; cinste, reputatie; renume; demnitate. 3. S. n. (Inv.; adesea urmat de determinari adjectivale) persoana, ins. Obraz subtire = persoana fina, pretentioasa, care traieste in lux. 4. S. n. (Inv.; de obicei la sg.) Rang, conditie, stare sociala. [Pl. si: (2, 3) obrazuri] – Din sl. obrazu.

VIZITA, vizite, s. f. 1. Faptul de a merge la cineva in scopul unei intrevederi cu caracter prietenesc, oficial sau de curtoazie. ◊ Carte de vizita = bucata mica de carton, dreptunghiulara, pe care este scris numele unei persoane, profesiunea si titlurile sale, adresa etc., si pe care titularul o inmaneaza sau o trimite unor cunoscuti, cu diverse prilejuri. ◊ Expr. A fi in vizita cu cineva = a avea relatii de prietenie cu cineva, a-si face vizite reciproc. 2. Oficiu prestat de medicul care se deplaseaza la domiciliul unui bolnav sau care primeste un pacient pentru consultatie. ♦ Deplasare zilnica facuta in saloanele unui spital, la patul bolnavilor, de catre medici, insotiti de personalul auxiliar. ◊ Vizita medicala = control medical (periodic) facut salariatilor, elevilor etc. 3. Deplasare la fata locului intr-o localitate, intr-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaste, de a le controla etc. – Din fr. visite.

OMOR, omoruri, s. n. Faptul de a omori; luarea vietii cuiva; crima, omucidere, asasinat. ♦ (Jur.) Infractiune care consta in uciderea unei persoane. ♦ Macel. – Din omori (derivat regresiv).

CORPORAL, -A, corporali, -e, adj. Care tine de corp (I 1), privitor la corp; aplicat corpului; trupesc. ◊ Perchezitie corporala = perchezitie facuta unei persoane pentru a vedea daca nu ascunde sub haine, in buzunarele hainelor etc. arme sau alte obiecte cu care ar putea ataca pe cineva sau distruge ceva. Pedeapsa corporala = sanctiune care consta in lovituri sau in torturi aplicate unui delincvent. – Din fr. corporel, lat. corporalis.

CORSAR, corsari, s. m. (In trecut) Corabie inarmata aflata in proprietatea particulara a unei persoane, care, cu invoirea guvernului, ataca si jefuia vasele inamice. ♦ Comandant al unei astfel de corabii; p. ext. pirat, hot de mare. – Din it. corsaro, fr. corsaire.

ORBILA s. m. (Glumet) Porecla data unei persoane care nu vede sau nu observa nimic in jurul sau, care se impiedica de tot ce-i sta in cale, care este lipsita de spirit de observatie. – Orb² + suf. -ila.

ORDIN, ordine, s. n. 1. Dispozitie obligatorie, scrisa sau orala, data de o autoritate sau de o persoana oficiala pentru a fi executata intocmai; porunca. ◊ Expr. La ordinele cuiva = la dispozitia cuiva. Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva, sub conducerea cuiva. La ordin! = va stau la dispozitie. ♦ (Concr.) Act care contine o dispozitie cu caracter obligatoriu. ◊ Ordin de zi = act prin care comandantul unei mari unitati militare se adreseaza intregii unitati in anumite ocazii. Ordin de chemare = dispozitie scrisa a unei autoritati militare, prin care o persoana din cadrele de rezerva ale armatei este chemata la unitate. Ordin de serviciu = act prin care cineva primeste o insarcinare oficiala; delegatie. Ordin de plata = dispozitie data de catre o banca pentru a plati o suma de bani unei persoane fizice sau juridice. 2. Decoratie superioara medaliei. 3. Categorie sistematica in zoologie si in botanica, superioara familiei si inferioara clasei. 4. Sistem arhitectonic ale carui elemente sunt dispuse si proportionate dupa anumite reguli, pentru a forma un ansamblu armonios si regulat. 5. Comunitate monahala intalnita in diverse religii, care sustine o propaganda activa in favoarea religiei respective. ♦ Comunitate medievala de cavaleri-calugari care participau la actiuni razboinice. 6. Rang, categorie (dupa importanta). ◊ Expr. De ordin(ul)... = cu caracter (de)... De prim(ul) ordin = de prim(ul) rang. ♦ (Inv.) Ordine, categorie, domeniu. ♦ Regula, ordine. – Din lat. ordo, -inis, fr. ordre.

ORIGINAL, -A, originali, -e, adj. 1. (Despre acte, documente, opere artistice si literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie intaiul exemplar, care a servit sau poate servi drept baza pentru copii, reproduceri sau multiplicari; care a fost produs pentru prima oara intr-o anumita forma. ◊ Loc. adj. si adv. In original = in forma primara, necopiat; in limba in care a fost scris, netradus. ♦ Care are, prin autenticitate, o valoare reala, de necontestat. 2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat dupa altcineva; personal, nou, inedit. ♦ (Despre artisti, scriitori, oameni de stiinta) Care creeaza ceva nou, personal, fara a folosi un model facut de altul. ♦ (Substantivat, n.) Fiinta sau obiect care serveste ca model pentru o opera de arta. 3. (Adesea substantivat) Care iese din comun, neobisnuit, ciudat, bizar; excentric, extravagant. – Din lat. originalis, fr. original.

LUCIDITATE s. f. Insusire a unei persoane sau a unei minti lucide; claritate in gandire. ♦ Deplinatate a functiilor intelectuale; stare de constienta. – Din fr. lucidite.

FILIPICA, filipice, s. f. (Livr.) Discurs violent si cu caracter acuzator, pronuntat impotriva unei persoane. – Din fr. philippique.

FINANTE s. f. pl. 1. Totalitatea mijloacelor banesti care se gasesc la dispozitia unui stat si care sunt necesare pentru indeplinirea functiilor si sarcinilor sale. ◊ Om de finante = a) specialist in probleme financiare; b) detinator de capitaluri. (La sg.) Marea finanta = detinatorii marilor capitaluri financiare. ♦ Totalitatea mijloacelor banesti ale unei intreprinderi. ♦ (Fam.) Averea in bani a unei persoane particulare. 2. Stiinta care studiaza finantele (1). [Var.: finanta s. f.] – Din fr. finance, it. finanza.

FIU, fii, s. m. 1. persoana de s*x barbatesc, considerata in raport cu parintii sai; copil¹, fecior, baiat. ♦ (La voc.) Termen afectuos cu care se adreseaza cineva mai in varsta unei persoane mai tinere de s*x barbatesc. 2. Fig. Cetatean, membru al unei colectivitati (de care acesta se simte foarte atasat). – Lat. filius.

EPITAF, epitafuri, s. n. 1. Inscriptie funerara, in versuri sau in proza, cuprinzand elogiul defunctului sau o sentinta morala; p. ext. placa cu o inscriptie funerara. ♦ Poezie epigramatica avand ca pretext moartea (imaginara) a unei persoane. 2. Obiect de cult care consta dintr-o bucata de stofa pe care este brodata o scena reprezentand punerea in mormant a lui Isus Cristos; aer² (2). – Din ngr. epitafion, fr. epitaphe.

SUB² prep. I. (Introduce un complement circumstantial de loc) 1. (Arata pozitia unei persoane sau a unui lucru care se gaseste sau ajunge mai jos decat cineva sau ceva) Dedesubt. A cazut sub masa. ◊ Expr. A se afla (sau a fi, a se pomeni) sub soare = a exista; a trai. A muri sub cutit = a muri in timpul unei operatii chirurgicale. ♦ (Impreuna cu prep. „de”, indica punctul de plecare al unui fenomen) De sub pamant se aud zgomote. ♦ (Impreuna cu prep. „pe”, arata in mod neprecis pozitia sau miscarea unui lucru care se afla mai jos decat altul, dedesubtul altuia) Se plimba pe sub ferestre. 2. (Rar) In. 3. La marginea, la poalele, jos, langa... Sub zidurile cetatii. II. (Introduce un complement circumstantial de timp) In timpul, pe vremea. Istoria romanilor sub Mihai-Voda Viteazul. ◊ (Pop.) Sub seara = pe inserate. Pe sub seara = cam pe seara, spre seara. Sub amiaza (sau amiazazi) = aproape de miezul zilei. III. (Introduce un complement circumstantial de cauza) Iarba ofilita sub arsita soarelui. IV. (Introduce un complement circumstantial de mod) 1. (Exprima un raport de supunere, de dependenta fata de cineva) Avea sub mana o armata de subalterni. 2. (In expr.) Sub ochii (cuiva) = in prezenta (cuiva), fiind de fata (cineva). A tine (sau a pastra) sub cheie = a tine (sau a pastra) inchis, incuiat. A trece (ceva) sub tacere = a tainui (ceva). A fi (sau a se gasi) sub foc = a se gasi in prima linie de lupta. Sub pretext (sau cuvant, motiv) ca... = invocand un motiv (fals). Sub nici un cuvant (sau chip) = cu nici un pret, nicidecum, niciodata. Sub semnatura = cu numele semnat (spre confirmare). Sub titlu de... = purtand numele sau titlul de... Sub lozinca... = cu cuvantul de ordine, cu deviza... 3. (Inaintea unui numeral sau a unui nume de cantitate, exprima inferioritatea cantitativa) Mai putin ca... Sub o mie de lei. V. (Introduce nume predicative si atribute) Un spectacol sub asteptari. VI. (Introduce un complement circumstantial de relatie; in expr.) Sub raportul (sau sub acest raport) = din punctul de vedere al... [Var.: (pop.) supt, subt prep.] – Lat. subtus.

DISCIPLINAR, -A, disciplinari, -e, adj. (Adesea adverbial) Conform cu disciplina, privitor la disciplina, urmarind disciplina sau disciplinarea. ◊ Pedeapsa (sau sanctiune) disciplinara = sanctiune care se aplica unei persoane pentru incalcarea regulilor de disciplina a muncii din institutia sau organizatia in care activeaza. Pe cale disciplinara = prin pedeapsa disciplinara. – Din fr. disciplinaire.

OTRAVA, otravuri, s. f. 1. Substanta chimica toxica, care, introdusa sau formata in organism, provoaca tulburari importante, leziuni grave etc. si uneori moartea; venin. 2. Fig. Ceea ce provoaca un rau (moral), un necaz, o suparare; p. ext. amaraciune, rautate, venin. ♦ Epitet dat unei persoane foarte rele. [Pl. si: otravi] – Din sl. otrava.

CUTARE¹ pron. nehot. (Inlocuieste numele unei persoane sau al unui lucru atunci cand nu vrem, nu putem sau nu e necesar sa le numim) Sunt cutare, ii raspund eu. ♦ (Adjectival) Cutare persoana. ♦ (Repetat) Unul... altul, acesta... acela. – Lat. eccu-talis.

TURBA², turbe, s. f. (Pop.) Turbare (1). ♦ (Rar) Epitet injurios dat unei persoane. – Din turba (derivat regresiv).

LARG, -A, (I) largi, adj. (II) larguri, s. n. I. Adj. 1. Care ocupa o suprafata mare, care este extins in toate directiile; intins, vast. ◊ Expr. In lumea larga = a) in locuri departate, departe; b) pretutindeni. 2. De dimensiuni mari; lat. ◊ Loc. adv. Pe larg = in mod amplu, amanuntit. ♦ (Despre recipiente sau cavitati) Cu dimensiunea transversala mare; p. ext. cuprinzator, incapator. ◊ Expr. Mana larga, se zice despre un om generos sau cheltuitor. ♦ (Despre vesminte) De o croiala bogata, care permite miscarea libera a corpului; care este prea mare fata de dimensiunile unei persoane. ◊ Expr. A da (ceva) cu maneci largi = a da bucuros, cu voie buna; a fi darnic. ♦ (Despre gesturi, miscari etc.) Desfasurat in toata amploarea. ♦ Fig. Care nu este meschin, care este liber, generos, inaintat. Vederi largi. II. S. n. 1. (Articulat; urmat de determinari in genitiv care indica o suprafata) Intreaga suprafata (a unui loc); partea mai larga (a unui loc). ♦ Loc pe mare departat de tarm. ◊ Loc. adv. In larg = departe de tarm, pe apa. 2. Loc deschis care se intinde departe in toate directiile; intindere mare, spatiu vast. ◊ Expr. A fi (sau a se simti) la (sau in) largul sau = a fi (sau a se simti) in deplina libertate, nestingherit. – Lat. largus.

LUCRU, lucruri, s. n. I. Tot ceea ce exista (in afara de fiinte) si care este conceput ca o unitate de sine statatoare; obiect. ◊ Lucru in sine = notiune a filozofiei lui Kant desemnand realitatea obiectiva, existenta independent de cunoasterea noastra, care, desi perceputa sub forma de reprezentare, nu poate fi cunoscuta in esenta ei. (Jur.) Lucru imobil (sau nemiscator) = lucru care, in mod natural sau prin vointa omului, nu poate fi stramutat dintr-un loc intr-altul. Lucru mobil (sau miscator) = lucru care poate fi stramutat dintr-un loc intr-altul. ◊ Expr. Lucru rau (sau prost), se spune, familiar, unei persoane (sau despre o persoana) de care suntem nemultumiti sau care nu e buna de nimic. ♦ Bun care apartine unei persoane sau unei colectivitati; p. gener. obiect, bun. II. 1. Activitate (fizica sau intelectuala) intreprinsa pentru realizarea unui scop; munca, treaba; actiune, fapta. ◊ Front de lucru = portiune dintr-o constructie la care lucreaza concomitent mai multe formatii de lucru, echipate cu materialele si utilajele necesare. ◊ Loc. adj. De lucru = a) in care se lucreaza. Zile de lucru; b) cu care se lucreaza, folosit la treaba. Haine de lucru; c) intrebuintat la lucru, folosit intr-o activitate. Metoda de lucru. ◊ Expr. A avea de lucru = a) a avea treaba, a fi (foarte) ocupat; b) A avea o ocupatie, a fi in slujba; c) (reg.) a avea de luptat, a avea dificultati (cu cineva). A nu avea de lucru = a) a nu avea, a nu gasi ce sau unde sa munceasca; b) se spune cand cineva nu-si vede de treaba sau face un lucru nelalocul lui, nepotrivit. A pune (pe cineva) la lucru = a sili (pe cineva) sa munceasca. A-si face de lucru (cu cineva sau cu ceva) = a) a-si pierde vremea cu o treaba lipsita de importanta sau cu o persoana care creeaza dificultati; a parea ca lucreaza; b) a-si crea singur incurcaturi. A fi in lucru = a fi in curs de fabricare, de executare, de elaborare. Lucru in (sau pe) banda = organizare a productiei in care obiectele de realizat se deplaseaza (continuu sau cu intermitenta) cu ajutorul unei benzi rulante. Lucru in lant = mod de organizare a productiei in care obiectul care se lucreaza se deplaseaza ritmic in raport cu echipele specializate de muncitori. (Ist.) Lucru domnesc = obligatie pe care o aveau in evul mediu taranii dependenti din tarile romane si care consta in prestatii de munca in folosul domnitorului. (Fiz.) Lucru mecanic = energie dezvoltata de o forta care actioneaza asupra unui corp, egala cu produsul dintre componenta fortei care actioneaza asupra corpului in directia deplasarii punctului ei de aplicatie si marimea acestei deplasari. 2. Ceea ce se efectueaza, rezultatul muncii. III. 1. Chestiune, problema. 2. Situatie, fapt, fenomen; (la pl.) intamplare, eveniment. ◊ Expr. Lucru de nimic = fapt lipsit de importanta, ceva fara insemnatate. Lucru mare = a) ceva rar, deosebit, realizare de valoare; b) (adverbial; cu valoare intensiva) S-a necajit lucru mare; c) (determinand un adjectiv, ii da valoare de superlativ) Frumos, lucru mare. – Din lucra (derivat regresiv).

MUTATIE, mutatii, s. f. 1. Schimbare de domiciliu sau de sediu; indeplinire a formelor legale in legatura cu mutarea dintr-o locuinta sau dintr-o localitate in alta; viza de mutare. ♦ Inregistrare a unei schimbari intervenite in statutul personal sau de serviciu al unei persoane sau in situatia militara a cuiva. 2. Prefacere, transformare, schimbare, modificare (radicala). ♦ Spec. (Biol.) Aparitie brusca a unui caracter genetic nou, care reflecta o modificare ereditara corespunzatoare a materialului ereditar. ♦ Spec. (Fon.) Transformare sistematica a unei serii de sunete in altele. ◊ Mutatie consonantica (sau a consoanelor) = transformare a unor consoane oclusive in limbile germanice. 3. (Jur.) Transmitere a unui bun dintr-o proprietate in alta. – Din fr. mutation, lat. mutatio.

TRANSMITE, transmit, vb. III. Tranz. 1. A trimite sau a comunica ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ A aduce la cunostinta cuiva un lucru, un fapt; a comunica cuiva ceva. ♦ A comunica ceva cu ajutorul unui post emitator de radio, de televiziune, de telegraf; a emite. 2. A face sa ajunga la altul, a trece din om in om. 3. (Jur.) A trece un bun, un drept etc. de la o persoana la alta. 4. A realiza o deplasare de energie, de radiatii, de unde etc. ♦ Refl. (Despre energie, radiatii, unde etc.) a trece dintr-un loc in altul; a se propaga. 5. A comunica o miscare de la o masina la alta sau de la un organ al unei masini la altul. [Perf. s. transmisei, part. transmis] – Din fr. transmettre, lat. transmittere.

SITUATIE, situatii, s. f. 1. Totalitatea imprejurarilor care determina la un moment dat conditiile de existenta si de dezvoltare ale unei persoane, ale unei colectivitati, ale unei activitati; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau ceva. ◊ Expr. A fi la inaltimea situatiei = a corespunde pe deplin unei misiuni incredintate. A te pune in situatia cuiva = a incerca sa intelegi imprejurarile in care se afla altul, pentru a-ti da seama de modul lui de a gandi sau de a actiona. A fi calare (sau stapan) pe situatie = a fi stapan pe imprejurari in momente grele, critice. ♦ Pozitie sociala, materiala sau morala in care se afla cineva. ◊ Expr. A-i face cuiva o situatie = a ajuta pe cineva sa ajunga la o pozitie sociala, materiala si morala buna. ♦ (Concr.) Avere. ♦ Fig. Dispozitie, stare sufleteasca. 2. Dare de seama, raport, inventar. ◊ Situatia casei = stare de fapt, constatata zilnic sau ocazional, a numerarului si a gestiunii banesti a unei intreprinderi; raport² asupra rezultatului constatarilor facute cu acest prilej. 3. (Rar) Asezare, pozitie a unui teren, a unei localitati. [Var.: (inv.) situatiune s. f.] – Fr. situation.

LIBERTATE, (4) libertati, s. f. 1. Posibilitatea de a actiona dupa propria vointa sau dorinta; posibilitatea de actiune constienta a oamenilor in conditiile cunoasterii (si stapanirii) legilor de dezvoltare a naturii si a societatii. ◊ Loc. adv. In libertate = dupa bunul plac, nestingherit. ◊ Expr. A-si lua libertatea sa... (sau de a...) = a-si ingadui, a-si permite sa... 2. Starea unei persoane libere, care se bucura de deplinatatea drepturilor politice si civile in stat. ♦ Starea celui care nu este supus unui stapan. ♦ Situatia unei persoane care nu se afla inchisa sau intemnitata. ◊ Expr. A pune in libertate = a elibera din inchisoare, din arest etc. 3. Independenta, neatarnare (a unui stat fata de o putere straina). 4. (De obicei la pl.) Drepturi cetatenesti. ◊ Libertate individuala = dreptul care garanteaza inviolabilitatea persoanei. Libertate de constiinta = dreptul oricarui cetatean de a avea o opinie proprie in orice domeniu de activitate. Libertate de gandire sau libertatea cuvantului = dreptul de a exprima prin viu grai sau prin scris opiniile proprii. – Din fr. liberte, lat. libertas, -atis.

LIBIDINISM, libidinisme, s. n. Insusire a unei persoane libidinoase. ♦ Comportare, atitudine libidinoasa. – Libidin[os] + suf. -ism.

LICENTA, licente, s. f. 1. Titlu obtinut la terminarea studiilor superioare, pe baza unui examen prin care se dobandeste dreptul de a exercita profesiunea corespunzatoare studiilor facute; examen dat pentru obtinerea acestui titlu; p. ext. diploma care confera acest titlu. 2. Autorizatie data de stat unei persoane pentru exercitarea unui negot special, pentru operatii de import si de export etc. 3. Contract prin care posesorul unui brevet de inventie cedeaza cuiva dreptul de exploatare a inventiei sale. 4. Atitudine, tinuta care depaseste limitele bunei-cuviinte; lipsa de respect pentru formele obisnuite. 5. (In sintagma) Licenta poetica = abatere usoara de la regulile gramaticale ale limbii, ceruta de necesitatea rimei, ritmului sau din dorinta de a realiza o nota stilistica particulara. – Din fr. licence, lat. licentia.

LIMBA, limbi, s. f. I. Organ musculos mobil care se afla in gura, servind la perceperea gustului, la mestecarea si la inghitirea alimentelor, la om fiind si organul principal de vorbire. ◊ Expr. A-si inghiti limba = a) a manca cu pofta; b) a se abtine de a spune ceva nepotrivit; c) a fi foarte tacut. A alerga (sau a umbla) dupa ceva (sau dupa cineva) cu limba scoasa = a cauta cu orice pret sa obtina sau sa gaseasca ceva sau pe cineva de care are mare nevoie. A scoate (sau a-i iesi) limba de-un cot = a) a-si pierde respiratia, a gafai; b) a munci mult, a fi foarte ostenit. A avea limba de aur = a avea darul de a vorbi frumos, elocvent. A fi cu limba (fagure) de miere = a vorbi frumos, prietenos, amabil. A avea limba lunga sau a fi lung de limba (sau limba lunga) = a vorbi prea mult, a fi flecar. A avea mancarime de (sau vierme la) limba = a fi limbut, a nu pastra o taina. A fi slobod la limba (sau limba sloboda) = a spune multe cu sinceritate si fara prudenta, a spune si ce nu trebuie. A-si scurta limba = a vorbi mai putin. A scurta (sau a taia, a lega) limba cuiva = a opri, a impiedica pe cineva sa vorbeasca. A prinde (la) limba = a capata curaj, a incepe sa vorbeasca. A i se lua (sau a-i pieri, a i se incurca, a i se ingrosa cuiva) limba sau a nu avea limba (de grait) = a nu avea curajul sa vorbeasca. A-si pune frau la limba sau a-si tine (sau baga) limba (in gura) = a se feri de a spune ceea ce nu trebuie, a tacea. (A avea) limba ascutita (sau rea, de sarpe) = (a fi) rautacios, malitios in tot ce spune. A intepa cu limba = a fi ironic, a batjocuri. A trage pe cineva de limba = a descoase pe cineva, a cauta sa afle tainele cuiva. A fi cu doua limbi sau a avea mai multe limbi = a fi mincinos, fatarnic, prefacut. A-si musca limba = a regreta ca a vorbit ceea ce nu trebuia. A-i sta (sau a-i umbla, a-i veni) pe limba = a nu-si putea aminti pe loc de ceva cunoscut. II. 1. Sistem de comunicare alcatuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care acestia isi exprima gandurile, sentimentele si dorintele; limbaj, grai. 2. Limbajul unei comunitati umane, istoric constituita, caracterizat prin structura gramaticala, fonetica si lexicala proprie. ◊ Limba comuna = a) stadiu in evolutia unei limbi, anterior diferentierii dialectale; b) koine. ♦ Fel de exprimare propriu unei persoane, in special unui scriitor. 3. Totalitatea altor mijloace si procedee (decat sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor idei si sentimente. Limba surdomutilor. 4. (Inv. si reg.) Vorba, cuvant; grai, glas. ◊ Expr. Cu limba de moarte = ca ultima dorinta (exprimata pe patul mortii). A lega pe cineva cu limba de moarte = a obliga pe cineva (prin juramant) sa-ti indeplineasca o ultima dorinta, exprimata inainte de moarte. 5. (Inv.) Prizonier folosit ca informator asupra situatiei armatei inamice. 6. (Inv. si arh.) Comunitate de oameni care vorbesc aceeasi limba; popor, neam, natiune. III. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. care seamana formal sau functional cu limba (I). 1. Bara mobila de metal, agatata in interiorul clopotului, care, prin miscare, loveste peretii lui, facandu-l sa sune. 2. Fiecare dintre aratatoarele ceasornicului. ♦ Pendulul unui orologiu. 3. Obiect de metal, de os, de material plastic etc. care inlesneste incaltarea pantofilor; incaltator. 4. Bucata de piele, de panza etc. lunga si ingusta, care acopera deschizatura incaltamintei in locul unde aceasta se incheie cu siretul. 5. Lama de metal a unui cutit, a unui briceag etc. 6. Flacara de forma alungita. ♦ Fasie de lumina care strabate intunericul. 7. Fasie lunga si ingusta de pamant, de padure etc. 8. Deschizatura, gura lasata la cotetul de pescuit. 9. Compuse: (Bot.) limba-apei = broscarita; limba-boului = planta erbacee acoperita cu peri aspri si teposi, cu flori albastre, roz sau albe (Anchusa officinalis); limba-cucului = a) feriga mica cu rizom scurt si tarator, de obicei cu o singura frunza penata compusa (Botrychium lunaria); b) planta erbacee cu flori de culoare albastruie-liliachie, care creste in regiunile subalpine (Gentiana bulgarica); limba-mielului (sau mieluselului) = planta erbacee acoperita cu peri aspri, cu flori albastre sau albe; arariel (Borago officinalis); limba-oii – a) planta erbacee cu frunze dintate si spinoase, cu flori purpurii, care creste prin locuri umede si mlastinoase (Cirsium canum); b) mica planta erbacee cu frunzele dispuse in rozeta si cu flori roz grupate in spice (Plantago gentianoides); limba-pestelui = planta erbacee cu frunzele verzi-albastrui si cu flori violete (Limonium vulgare); limba-soacrei = nume dat mai multor specii de plante inrudite cu cactusul, cu tulpina spinoasa si flori rosii, albe sau galbene; limba-sarpelui = feriga mica cu rizomul lung, cu o singura frunza, de forma ovala, raspandita prin locurile umede, prin tufisuri si paduri (Ophioglossum vulgatum); limba-vrabiei = planta erbacee cu tulpina dreapta, cu frunze lanceolate si cu flori mici, verzui (Thymelaea passerina); (Iht.) limba-de-mare = peste marin cu corpul oval si asimetric, cu ambii ochi situati pe o singura parte (Solea nasuta). – Lat. lingua.

LOVIRE, loviri, s. f. Actiunea de a (se) lovi si rezultatul ei. ♦ Infractiune care consta in atingerea corpului unei persoane prin acte de violenta fizica. ♦ Fig. (Inv.) Nenorocire, napasta. – V. lovi.

CONDITIE, conditii, s. f. 1. Fapt, imprejurare, de care depinde aparitia unui fenomen. 2. (La pl.) Imprejurare in care se petrece un fenomen. 3. Clauza a unei intelegeri, a unei conventii. Conditiile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. si adv. Fara conditii = fara pretentii. ◊ Loc. conj. Cu conditia (ca sa)... = numai in cazul ca..., cu obligatia (ca sa)... 4. (Jur.) Intamplare viitoare si nesigura de a carei indeplinire atarna existenta unei obligatii. ♦ Situatie juridica a unei persoane. 5. Situatie sociala a cuiva. – Fr. condition.

CONDITIE, conditii s. f. 1. Fapt, imprejurare de care depinde aparitia unui fenomen sau care influenteaza desfasurarea unei actiuni, putand-o frana sau stimula. 2. (La pl.) Imprejurarile in care se petrece un fenomen. ◊ Conditii de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici si abiotici in care traieste o fiinta. 3. Clauza a unei intelegeri, a unei conventii, a unor negocieri etc. Conditiile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. adv. Fara conditii = fara pretentii. ◊ Loc. conj. Cu conditia (ca sa)... = numai in cazul ca..., cu obligatia (ca sa)... 4. (Jur.) Eveniment viitor si nesigur de a carui indeplinire atarna existenta unei obligatii. ♦ Situatie juridica a unei persoane. 5. Situatie sociala a cuiva. 6. (Sport; in sintagma) Conditie fizica = situatie a unui sportiv din punct de vedere fizic si al pregatirii sale teoretice si practice. – Din fr. condition.

CISLA, cisle, s. f. (In oranduirea feudala) 1. Cota-parte de bir care revenea unei persoane sau unei comunitati dintr-o suma platita in comun; repartizare a darilor fixata de obstea satului, proportional cu averea fiecaruia. 2. Intrunire, sfat (satesc), adunat de obicei pentru stabilirea cislei (1). – Din sl. cislo „numar”.

CONFISCARE, confiscari, s. f. Actiunea de a confisca si rezultatul ei. ♦ Trecere gratuita (ca masura de siguranta sau ca sanctiune) in patrimoniul statului, in temeiul unei hotarari judecatoresti, a unui bun sau a tuturor bunurilor apartinand unei persoane. – V. confisca.

COOPTARE, cooptari, s. f. Actiunea de a coopta si rezultatul ei; spec. mod de alegere a unei persoane intr-un colectiv, intr-un comitet etc. cu consimtamantul membrilor lor. – V. coopta.

MEDIATIE, mediatii, s. f. Actiunea de a media; mediere, mijlocire; interventie a unui stat, a unei organizatii internationale ori a unei persoane oficiale pentru rezolvarea pasnica a conflictelor dintre state, luand parte la tratative si uneori formuland propuneri. [Pr.: -di-a-] – Din fr. mediation.

MEMORIU, memorii, s. n. 1. Expunere scrisa, amanuntita si documentata, asupra unei probleme, unei situatii etc. ◊ Memoriu de titluri si lucrari = lista in care sunt consemnate titlurile si lucrarile de specialitate ale unei persoane. Memoriu de activitate = expunere scrisa a activitatii desfasurate de o persoana intr-un anumit domeniu stiintific. 2. (La pl.) Colectie de conferinte, comunicari, discutii etc. ale unei societati stiintifice. 3. (La pl.) Lucrare beletristica cu caracter evocator, continand insemnari asupra evenimentelor petrecute in timpul vietii autorului (si la care el a luat parte). 4. Petitie, cerere (colectiva) in care motivele sunt expuse pe larg. 5. (In vechea organizare a armatei) Dosar personal al unui ofiter sau al unui subofiter. – Din lat. memorium, fr. memoire.

MUCOS, -OASA, mucosi, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are muci la nas, caruia ii curg mucii, plin de muci. ♦ Epitet dat unei persoane tinere obraznice, neserioase sau cu pretentii nepotrivite cu varsta; tangau. 2. (Despre membranele unor organe) Care produce mucus. 3. (Despre secretii organice) Care are aspect cleios, gelatinos. – Muc + suf. -os.

MINIM¹, minimuri, s. n. Minimum (2). ◊ Minim de trai = cantitate de bunuri si de servicii strict necesare intretinerii vietii unei persoane sau a unei familii, la un anumit grad de dezvoltare a societatii. – Din minimum, prin apropiere de minim².

MINIMALIZA, minimalizez, vb. I. Tranz. A diminua, a reduce (la minimum), a micsora pe nedrept valoarea, importanta unei persoane, a unui lucru, a unei idei; a subaprecia, a bagateliza. – Minimal + suf. -iza.

MINORAT s. n. (Rar) Varsta a unei persoane minore; timp cat cineva este minor; starea persoanei minore; minoritate (2). – Minor + suf. -at.

MITA, mite, s. f. Suma de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina sa-si incalce obligatiile de serviciu sau sa le indeplineasca mai constiincios; spert, spaga¹, – Din sl. mito.

MOARTE, morti, s. f. 1. Incetare a vietii, oprire a tuturor functiilor vitale, sfarsitul vietii; raposare; deces. ◊ Loc. adj. Fara (de) moarte = a) vesnic, nemuritor; b) (despre obiecte) foarte durabil, foarte trainic. ◊ De moarte = a) loc. adj. si adv. moral; b) loc. adj. (in textele bisericesti; despre pacate, greseli) care atrage osanda vesnica; c) loc. adj. si adv. fig. grozav, cumplit, teribil. ◊ Loc. vb. A face moarte de om = a omori, a ucide. A-si face moarte (singur sau cu mana lui) = a se sinucide, a se omori. ◊ Expr. Pe viata si pe moarte = a) din toate puterile, cu inversunare, punandu-si viata in joc; b) pentru totdeauna. (A fi ori a se afla) pe patul de moarte sau pe patul mortii = (a fi) in agonie. Intre viata si moarte = in agonie, aproape de moarte. Ca de frica mortii = infrigurat, febril. Cu moartea in suflet = extrem de mahnit, de indurerat; desperat, deznadajduit. A se da de ceasul mortii = a depune eforturi desperate; a se framanta, a se nelinisti extrem de mult. A da moartea in ceva = a muri in numar foarte mare. A azvarli (sau a baga) moartea-n tigani = a) a invinui pe nedrept pe cineva, a da vina pe altii; b) a lansa o idee, un proiect fara finalitate, care provoaca doar confuzie, deruta. A da mana cu moartea sau a vedea moartea cu ochii = a trece printr-o mare primejdie. (A fi) uitat de moarte = (a fi) foarte batran. A nu avea (sau a nu cunoaste) moarte = (despre obiecte) a fi foarte durabil. ♦ (Jur.) Moarte declarata = situatie juridica creata unei persoane disparute in imprejurari care fac sa se prezume moartea sa fizica. Moarte fizica = moarte constatata prin act de deces. ♦ Fig. Disparitie, pieire. 2. Omor, ucidere; crima, asasinat; p. ext. macel, masacru. ◊ Expr. (Fam.) Moarte de om = mare inghesuiala, imbulzeala. ♦ Pedeapsa capitala; executie. Expr. La moarte! formula cu care se cerea pedeapsa capitala pentru un vinovat. 3. (Inv. si pop.) Mortalitate provocata de un flagel; p. ext. molima, epidemie. 4. Ceea ce pricinuieste sau se crede ca pricinuieste moarte (1). ◊ Expr. Moartea mea (sau ta, lui etc.) e... sau e moartea mea (ori ta, lui etc.), se spune pentru a arata ca un anumit lucru place cuiva in mod deosebit. 5. Compuse: moartea-puricelui = planta erbacee din familia compozitelor, cu tulpina dreapta, ramificata, paroasa, cu flori galbui, dispuse in capitule (Inula conya); (Med. vet.; reg.) moartea-gainilor = cobe. – Lat. mors, tis.

MORT, MOARTA, morti, moarte, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. (Despre fiinte) Care nu mai traieste, care a murit. ◊ Expr. A se face mort in papusoi sau (substantivat) a face pe mortul in papusoi = a se face ca nu stie nimic, a simula nevinovatia, a face pe prostul. A o lasa moarta (in papusoi) = a lasa o chestiune incurcata, a renunta la ceva. A fi mort fara (sau dupa) cineva sau ceva = a nu putea trai fara cineva sau ceva, a fi indragostit de cineva sau de ceva; a tine mult la cineva sau la ceva. A fi mai mult mort (decat viu) = a fi istovit, epuizat (de boala, de frica etc.).Nici mort sau mort-taiat = (in constructii negative) cu nici un pret, sub nici un motiv, in nici un caz. Mort-copt = cu orice pret, neconditionat, neaparat; vrand-nevrand, cu chiu cu vai. A umbla (sau a se tine) mort dupa... = a) a lupta, a se zbate pentru a obtine ceva; b) a-si manifesta dragostea fata de cineva straduindu-se sa fie mereu in preajma lui. A fi beat mort (sau mort de beat) = a fi foarte beat. ♦ Limba moarta = limba care a incetat sa fie invatata ca limba materna. Inventar mort = totalitatea uneltelor, a masinilor, a mijloacelor de transport care apartin unei gospodarii sau unei intreprinderi. Timp mort = lipsa de activitate a fortelor de munca sau a masinilor; intrerupere neprevazuta a muncii. Unghi mort = loc de pe traiectoria unei arme de foc pe care nu-i poate atinge proiectilul. Punct mort = pozitie a unui mecanism biela-manivela care corespunde momentului cand biela si manivela au axele in prelungire sau suprapuse. (Expr.) A ajunge la un (sau intr-un) punct mort = a ajunge la un impas, in imposibilitate de a gasi o solutie. Linie moarta = linie de cale ferata care serveste numai pentru garare. (Expr.) A fi (sau a se afla, a trece) pe linie moarta = a nu mai juca un rol de seama, a fi inlaturat dintr-un post de raspundere. Fier mort = fier de calitate inferioara. ♦ (Fam.; despre aparate, motoare etc.) Care nu mai functioneaza. 2. (Despre parti ale corpului) Cu functiile vitale pierdute; paralizat, intepenit. ◊ (Pop.) Carne (sau piele) moarta = carne sau piele care se formeaza deasupra ranilor si prin care nu trec ramificatiile nervoase. 3. (Despre plante) Uscat, vested. 4. Fig. (Despre lucruri) Fara viata, neinsufletit; nemiscat, incremenit. ♦ Lipsit de zgomot, de activitate, de viata; linistit. ♦ (Despre culori, nuante) Fara stralucire; sters. II. S. m. si f. persoana care a murit, defunct, decedat; trupul neinsufletit al unei persoane asezat in cosciug sau inmormantat. ◊ Expr. Mortul de la groapa nu se mai intoarce, se spune despre un lucru pierdut definitiv, despre ceva care nu mai poate fi indreptat. Apa mortilor = fata morgana, v. morgana. A scula (sau a trezi, a destepta) si morti (sau din morti), se spune despre zgomote sau surse de zgomote foarte intense si stridente. A umbla (sau a merge) ca dupa mort = a merge foarte incet. Ca la mort = (in legatura cu verbe ca „a se aduna”, „a veni”) in numar (foarte) mare. – Lat. mortuus.

MOTAN, motani, s. m. Masculul pisicii; cotoi, motoc, pisoi. ♦ Epitet dat unei persoane tacute, ascunse, ipocrite, care nu-si exteriorizeaza gandurile sau sentimentele. – Et. nec.

SUFLET, suflete, s. n. 1. Totalitatea proceselor afective, intelectuale si volitionale ale omului; psihic. ◊ Loc. adv. Din suflet sau din tot sufletul, din adancul sufletului = cu pasiune, cu convingere; foarte mult. Cu (sau fara) suflet = cu (sau fara) insufletire, cu (sau fara) elan. ♦ Trasatura de caracter (buna sau rea); p. ext. caracter. ♦ persoana considerata din punct de vedere al trasaturilor de caracter. Era un suflet mare, care intelegea lumea. ♦ Omenie, bunatate, mila. Om fara suflet. ♦ Curaj, temeritate, indrazneala. A prinde suflet. 2. Factor, element esential al unui lucru, al unei actiuni etc. 3. (In filozofia idealista si in conceptia religioasa) Substanta spirituala care da omului viata si care este socotita de origine divina si cu esenta vesnica. ◊ Expr. A-si incarca sufletul cu... = a comite o fapta rea. A avea (ceva) pe suflet = a fi preocupat, chinuit de ceva. (Fam.) A nu avea (pe cineva) la suflet = a nu iubi (pe cineva), a nu-l simpatiza. A(-i) scoate (cuiva) sufletul = a nu lasa (pe cineva) in pace, a sacai, a enerva. A-i iesi (cuiva) sufletul = a) a muri; b) a munci din greu, a se chinui. Cu sufletul la gura = a) in agonie; b) respirand foarte greu de oboseala sau de emotie. A-si stupi sufletul = a munci din greu, a se chinui cu ceva. A-si cauta (sau vedea, griji) de suflet (sau de ale sufletului) = a se comporta in conformitate cu normele bisericesti. A cauta de sufletul cuiva = a da ceva de pomana in amintirea unui mort. (Sa) fie de sufletul cuiva! = fie ca Dumnezeu sa-i ierte pacatele! A fi (sau a se face) trup si suflet cu cineva = a fi extrem de devotat cuiva. A-si vinde sufletul = a pacatui foarte tare. 4. Viata. A avea sapte suflete ◊ Expr. A (mai) prinde (sau a capata) suflet = a se intrema (dupa o boala). A lua (cuiva) sufletul = a omori (pe cineva). A avea ceva pe (sau la) sufletul sau = a avea ceva in posesiune. ♦ Inima. ◊ Expr. A i se rupe sufletul (de mila cuiva) = a suferi foarte mult pentru nenorocirea cuiva. A(-i) merge (cuiva ceva) la suflet = a(-i) placea mult, a(-i) produce o mare satisfactie. 5. persoana, ins, om; p. gener. orice fiinta. ♦ Locuitor. Oras de un milion de suflete. 6. (Pop.) Suflare, suflu, respiratie. Pe nari el scoate suflet puternic. ◊ Loc. adv. Intr-un suflet = foarte repede. ◊ Loc. vb. ◊ Loc. vb. A-si trage sufletul = a respira. ◊ Expr. A-si lua suflet = a respira adanc; a-si potoli respiratia. A-i veni sufletul la loc = a-si potoli respiratia; a se linisti. 7. (In sintagme si expr.) Copil (rar fiu) de suflet = copil adoptiv. A lua de suflet = a adopta un copil. A da de suflet = a-si ceda copilul unei persoane care il adopta. – Lat. *suflitus (< suflare).

CLIMACTERIU s. n. Perioada care marcheaza sfarsitul maturitatii unei persoane si care se caracterizeaza printr-un ansamblu de modificari fiziologice, functionale si psihice. [Pr.: -ri-u] – Din germ. Klimakterium.

COAMA, coame, s. f. 1. Par lung (si stufos) care creste pe grumazul sau de-a lungul spinarii unor animale. ◊ Par lasat sa creasca (excesiv de) lung pe capul unei persoane, mai ales al unui barbat. ♦ Fig. Frunzis des din varful coroanei arborilor. 2. Culme prelungita de deal sau de munte; creasta. 3. Partea de deasupra, orizontala, a unui zid. ♦ Linie de intersectie (orizontala sau oblica) a doua versante de acoperis. – Lat. coma.

MOPS, (1) mopsi, s. m., (2) mopsuri, s. n. 1. S. m. Caine de statura mica, cu capul mare, patrat, cu botul turtit, cu parul scurt si neted; buldog. ♦ Epitet dat unei persoane cu nasul turtit. 2. S. n. Cleste cu falci curbate folosit la strangerea tevilor, a vanelor etc. in cadrul operatiilor de montare. – Din germ. Mops.

MORALITATE s. f. Insusirea a ceea ce este moral (I 1); natura, caracterul, valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane sau a unei colectivitati din punct de vedere moral. ♦ Comportare, conduita, moravuri in conformitate cu principiile morale; cinste, buna purtare. – Din lat. moralitas, -atis, fr. moralite.

MORAVURI s. n. pl. Totalitatea obiceiurilor si deprinderilor unui popor, ale unui grup social sau ale unei persoane; conduita morala, moralitate. Bunele moravuri = decenta in comportare. – Din naravuri (refacut dupa lat. mos, moris).

NATIONALITATE, nationalitati, s. f. 1. Apartenenta a unei persoane la o anumita natiune; cetatenie. 2. Totalitatea insusirilor specifice unei natiuni; caracter national. 3. Apartenenta a unei persoane juridice, a unei nave sau aeronave la un anumit stat. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. nationalite, germ. Nationalitat.

NOTIFICATIE, notificatii, s. f. Act, document prin care se notifica ceva. ♦ Instiintare oficiala scrisa adresata unei persoane, prin organul competent, cu scopul de a o informa ca un fapt sau un act juridic a fost indeplinit sau urmeaza sa fie indeplinit; notificare. [Var.: notificatiune s. f.] – Din fr. notification.

NAPARCA, naparci, s. f. 1. 1. Specie de soparla lipsita de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenusie, acoperit cu solzi stralucitori (Anguis fragilis). ♦ P. gener. (Reg.) Soparla. 2. (Pop.) Vipera. ◊ Expr. Pui de naparca = om rau, perfid. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. II. P. a**l. (Reg.) 1. Bici; fiecare dintre curelele unui garbaci. 2. Luntre mica si ingusta. [Pl. si: (reg.) naparce] – Cf. alb. neperke, nepertke.

NEFIINTA s. f. 1. (Poetic) Faptul de a nu exista, de a nu fi; inexistenta; stare a ceea ce nu exista; p. ext. neant. 2. (Inv.) Absenta, lipsa dintr-un anumit loc (a unei persoane). – Ne- + fiinta.

NECROLOG, necrologuri, s. n. Discurs, articol sau anunt cu caracter funebru in care de obicei sunt relevate calitatile morale si valoarea sociala a unei persoane decedate de curand. ♦ Imprimat prin care se anunta decesul cuiva. – Din fr. necrologe.

NEELIGIBILITATE s. f. Insusirea sau starea unei persoane neeligibile; ineligibilitate. – Ne- + eligibilitate.

EXTRAPROFESIONAL, -A, extraprofesionali, -e, adj. Care nu apartine domeniului profesiunii unei persoane. [Pr.: -si-o-] – Din fr. extraprofessionnel, engl. extraprofessional.

EXTRANEITATE s. f. 1. Caracter strain al unui element cuprins intr-un raport juridic, necesitand aplicarea unei legi nenationale. 2. Situatia juridica a unei persoane care se afla intr-o tara straina. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. extraneite.

EXPROPRIA, expropriez, vb. I.Tranz. A trece o proprietate (teren, constructie) a unei persoane fizice sau juridice in proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despagubiri). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. exproprier.

EXTERIOR, -OARA, exteriori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este in afara de..., care este pe din afara, aflat dincolo de o limita; extern. ◊ Comert exterior = totalitatea importurilor si exporturilor unei tari. 2. S. n. Partea din afara a unui lucru; fatada. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, imbracaminte, comportare etc.; tinuta, infatisare, aspect, alura. [Pr.: -ri-or] – Din fr. exterieur, lat. exterior.

ESCROCHERIE, escrocherii, s. f. Infractiune care consta in inselarea unei persoane prin mijloace frauduloase in scopul obtinerii unor profituri; fapta de escroc; inselaciune, pungasie, sarlatanie. – Din fr. escroquerie.

ETEROSUGESTIE, eterosugestii, s. f. Sugestie provocata unei persoane sau unui grup de catre alta persoana. – Cf. heterosuggestion.

STIL, stiluri, s. n. I. 1. Mod specific de exprimare intr-un anumit domeniu al activitatii omenesti, pentru anumite scopuri ale comunicarii; fel propriu de a se exprima al unei persoane; spec. totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le foloseste un scriitor pentru a obtine anumite efecte de ordin artistic. ♦ Greseala de stil = greseala de exprimare constand fie dintr-o abatere de la regulile sintaxei, fie dintr-o intrebuintare improprie a termenilor. ♦ Talentul, arta de a exprima ideile si sentimentele intr-o forma aleasa, personala. ♦ Limbaj. ♦ (Rar) Constructia caracteristica a frazei intr-o limba. 2. Ansamblul particularitatilor de manifestare specifice unui popor, unei colectivitati sau unui individ. ◊ Loc. adj. De stil = executat dupa moda unei anumite epoci din trecut. ♦ Mod, fel de a fi, de a actiona, de a se comporta. ◊ Loc. adj. si adv. In stil mare = (conceput sau realizat) cu mijloace deosebit de mari, cu amploare. 3. Fiecare dintre cele doua principale sisteme de calculare a timpului calendaristic, intre care exista o diferenta de 13 zile. ◊ Stil nou = metoda de socotire a timpului calendaristic dupa calendarul gregorian. Stil vechi = metoda de socotire a timpului calendaristic dupa calendarul iulian. II. Condei de metal sau de os, ascutit la un capat si turtit la celalalt, cu care se scria in antichitate pe tablitele de ceara. III. (Bot.) Portiune subtire si cilindrica a pistilului, care porneste de la ovar si se termina cu stigmatul. [Pl. si: (III) stile] – Din fr. style, lat. stilus.

NEUTRALITATE s. f. Situatie, atitudine a unui stat care nu se amesteca in conflictul dintre doua sau mai multe state, care nu participa la pacte sau la aliante militare si intretine relatii pasnice cu fiecare stat beligerant in parte; p. ext. stare, atitudine neutra (1) a unei persoane sau a unui grup social. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralite.

CONSULTA, consult, vb. I. 1. Tranz. A intreba, a cere o parere, un sfat; a lua avizul unei persoane autorizate. ♦ Refl. a se sfatui cu cineva. 2. A cerceta, a examina un text, un izvor etc. pentru a se informa sau a se documenta. – Din fr. consulter, lat. consultare.

CONSULTATIV, -A, consultativi, -e, adj. Instituit pentru a-si da avizul in probleme determinate, cu caracter de consultatie. ◊ Organ consultativ = organ care isi da parerea autorizata in anumite probleme. Aviz consultativ = parere ceruta unui organ competent, dar peste care organul care a cerut-o poate trece. Vot consultativ = parere ceruta unei persoane in cadrul unor discutii, dar care nu obliga pe ceilalti participanti in privinta hotararii ce urmeaza a se lua. – Din fr. consultatif.

DISCHINEZIE, dischinezii, s. f. Greutate in miscari a unei persoane sau la miscarea unui organ. ◊ Dischinezie biliara = incetinire a secretiei biliare. – Din fr. dyscinesie.

DIVULGA, divulg, vb. I. Tranz. A face ca o taina sa fie cunoscuta de cineva sau de multa lume; a da in vileag, a da pe fata. ♦ Spec. A transmite secrete de stat unei persoane neindreptatite sa le cunoasca. – Din fr. divulguer, lat. divulgare.

DIZGRATIE, dizgratii, s. f. Pierdere a favorii, a bunavointei, a gratiei unul monarh, a unei persoane influente, a unui superior. – Din it. disgrazia. Cf. fr. disgrace.

DRAGUT, -A, draguti, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Dragalas, frumusel, gratios (ca infatisare sau comportare); iubit, drag. ◊ Expr. A fi sau a se arata, (adverbial) a se purta dragut (cu sau fata de cineva) = a fi amabil, binevoitor (cu cineva). ♦ (Substantivat, fam.). Termen alintator cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit cand vorbesti despre o asemenea persoana. 2. S. m. si f. (Pop.) Iubit(a), ibovnic(a), amant(a). – Drag + suf. -ut.

SOLEMNITATE, solemnitati, s. f. 1. Insusire a ceea ce este solemn; ceremonial care insoteste indeplinirea unui act solemn. ♦ Maretie, seriozitate, gravitate, sobrietate. 2. Act solemn savarsit cu fast. ♦ Ceremonie publica pentru sarbatorirea sau comemorarea unui eveniment ori a unei persoane. 3. Indeplinire a unor forme care fac valabile actele juridice. – Din lat. sollemnitas, -atis.

DEBITA², debitez, vb. I. Tranz. 1. A trece, a inregistra in contul unei persoane, al unei intreprinderi etc. marfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost platite. – Din fr. debiter.

SUPERIOR, -OARA, superiori, -oare, adj. 1. Care ocupa un loc in spatiu deasupra altuia; de sus. ♦ (Muz.) Registru superior = registru care cuprinde sunetele cele mai inalte ale vocii sau ale unui instrument. ♦ (Despre cursul apelor curgatoare) Care se afla mai aproape de izvor decat de varsare. 2. Care are sau ocupa un rang sau o demnitate mai mare in raport cu altcineva. ♦ Ofiter superior = ofiter cu un grad inalt (de la maior in sus). Animal superior = animal care ocupa locul cel mai evoluat pe scara zoologica. Invatamant superior = treapta a invatamantului care urmeaza dupa invatamantul liceal, cuprinzand universitati si institute, in care se predau cunostinte speciale, aprofundate, menite sa formeze specialisti cu o inalta calificare. (In vechea organizare a invatamantului) Curs superior = ciclu de invatamant cuprinzand ultimele trei (sau patru) clase din cursul de sapte (sau de opt) ani ai liceului. ♦ (Substantivat) Calificativ atribuit unei persoane incadrate intr-o ierarhie, in raport cu cei pe care ii are in subordine. 3. Care este de calitate mai buna; care se distinge de ceilalti prin merite deosebite. [Pr.: -ri-or] – Din lat. superior, fr. superieur.

TAHISTOSCOP, tahistoscoape, s. n. Aparat cu ajutorul caruia se prezinta unei persoane, pentru un timp foarte scurt, diferite desene, cuvinte, litere etc., in vederea studierii atentiei, perceptiei, a unor procese senzoriale etc. – Din fr. tachistoscope.

TOVAL, tovaluri, s. n. 1. Piele de vaca, de vitel, de porc sau de cal, de culoare naturala, tabacita cu substante vegetale ori sintetice, din care se confectioneaza incaltaminte rezistenta. 2. Fig. (Fam.) Obraz (gros) al unei persoane (fara caracter). – Din ucr. tovar.

TOAST, toasturi, s. n. Urare facuta la o masa in cinstea unei persoane sau a unui eveniment, insotita de ridicarea paharului; scurt discurs tinut cu acest prilej. – Din fr. toast.

TRANCA-FLEANCA s. f. (Fam.) Vorbarie goala, inutila. ♦ Epitet dat unei persoane care flecareste. [Var.: treanca-fleanca s. f.] – Din trancani (derivat regresiv) + fleanca.

TRAI s. n. 1. Viata, existenta. ◊ Mod de trai = ansamblul conditiilor materiale si spirituale specifice vietii unei persoane, unui grup social, unei societati. ◊ Expr. A nu mai fi de trai sau a nu mai avea trai = a nu mai putea trai din cauza cuiva sau a ceva, a nu mai putea indura ceva. 2. Viata buna, fericita si imbelsugata; desfatare, petrecere. 3. Convietuire. – Din trai (derivat regresiv).

TRASATURA, trasaturi, s. f. 1. Linie caracteristica a fetei unei persoane. ♦ Aspect esential al caracterului sau al personalitatii cuiva. ♦ Aspect caracteristic general al unei opere, al unei doctrine, al unui fenomen, al unei activitati, al unei epoci. 2. Linie trasa (cu o singura miscare) pe hartie cu creionul, cu tocul etc. ◊ Trasatura de unire = liniuta de unire. ◊ Expr. Dintr-o trasatura de condei = dintr-o data, fara a sta mult pe ganduri. – Tras + suf. -atura.

TURNATOR, -OARE, turnatori, -oare, s. m. si f. 1. Muncitor din industria metalurgica specializat in lucrari de turnare¹ a metalelor. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei persoane care paraste, denunta pe cineva; denuntator. – Turna¹ + suf. -ator.

TRIBUN, tribuni, s. m. Magistrat roman insarcinat cu functii militare si civile. ◊ Tribun militar = magistrat din Roma antica ce indeplinea prerogativele de consul sau care avea comanda unor mari unitati militare. ♦ Epitet dat unei persoane care lupta pentru cauza, drepturile poporului; spec. comandant de legiune in revolutia romanilor ardeleni de la 1848. – Din lat. tribunus.

TROMBONIST, trombonisti, s. m. 1. Instrumentist care canta din trombon. 2. (Fam.) Epitet dat unei persoane careia ii place sa exagereze, sa minta. – Din fr. tromboniste.

TULPINA, tulpini, s. f. 1. Parte a unui arbore cuprinsa intre radacina si coroana, care sustine ramurile, frunzele, florile si fructele si prin care trece seva la diverse parti ale plantei; trunchi; parte a unor plante erbacee din care pornesc ramurile si frunzele. 2. Tema a unui cuvant. 3. Fig. Origine a unui popor, a unei familii, a unei persoane etc. – Cf. bg., scr. turpina.

RESPIRATIE, respiratii, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizeaza schimbul de gaze (absorbirea oxigenului si eliminarea bioxidului de carbon) intre organismele vii si mediul inconjurator; actiune ritmica si mecanica prin care animalele superioare inspira aerul ambiant continand oxigenul necesar intretinerii vietii si expira bioxidul de carbon si vaporii de apa rezultati din arderi; rasuflare. ◊ Respiratie artificiala = mijloc de reanimare care consta in efectuarea unui ansamblu de miscari ce se executa asupra corpului unei persoane, pentru a provoca reluarea miscarilor respiratorii normale, intrerupte in caz de asfixiere, sincopa etc., in vederea introducerii si scoaterii alternative si ritmice a aerului din plamani. Opera (sau studiu, lucrare) de larga respiratie = opera (sau studiu, lucrare) de mare amploare, complexa. ♦ Aerul respirat; suflare. – Din fr. respiration, lat. respiratio.

REPUDIERE, repudieri, s. f. Actiunea de a repudia si rezultatul ei; respingere, renegare. ♦ Repudierea unei mosteniri sau a unui legat = renuntare a unei persoane la drepturile sale de mostenire legale sau la un legat. [Pr.: -di-e-] – V. repudia.

RECVIEM, recviemuri, s. n. (In Biserica romano-catolica) Slujba religioasa pentru pomenirea unei persoane decedate; muzica corala compusa pentru aceasta slujba.** Compozitie corala cu orchestra, alcatuita din mai multe parti, scrisa pe textul liturgic al misei funebre. [Scris si: requiem. – Pr.: -vi-em] – Din lat. requiem [aeternam dona eis], fr. requiem.

RAPT, rapturi, s. n. 1. Rapire a unei persoane. 2. Furt savarsit prin violenta; jaf, hotie. – Din fr. rapt, lat. raptus.

REDUCTIE, reductii, s. f. 1. Faptul de a reduce. ♦ (Concr.) Copie in mic a unui obiect. ♦ (Concr.) Piesa de legatura intre tuburi sau tevi cu diametre diferite. 2. (Med.) Reducere (2). 3. (Jur.; in forma reductiune) Restrangere prin hotarare judecatoreasca, dupa moartea unei persoane, a liberalitatilor facute de ea prin incalcarea drepturilor unor mostenitori. [Var.: reductiune s. f.] – Din fr. reduction, lat. reductio, -onis.

REFERINTA, referinte, s. f. l. Informatie pe care o da cineva cu privire la situatia unei persoane. ♦ P. gener. Informatie, lamurire, explicatie. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ♦ Sistem de referinta = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raporteaza pozitiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul fata de altul, la care se raporteaza pozitiile corpurilor sau pozitiile in campurile de forta. ♦ (In loc. adj.) De referinta = la care te poti referi (2); important. – Din germ. Referenz, fr. reference.

RATAN, ratani, s. m. (Reg.) Porc. ♦ Epitet depreciativ adresat unei persoane prost crescute, lipsite de educatie, de maniere. – Rat¹ + suf. -an.

REZERVA, rezerv, vb. I. Tranz. A pastra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a retine, a opri. (Refl.) Ma rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-si rezerva dreptul = a-si pastra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A harazi, a meni. – Din fr. reserver.

REPREZENTA, reprezint, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau infatisarea unui anumit obiect; a realiza (in miniatura) un obiect. ♦ A infatisa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scena o lucrare dramatica in fata publicului. 3. A actiona in numele unei persoane, al unei colectivitati, al unui stat in temeiul imputernicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un imputernicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei scoli etc., infatisand, intruchipand aspectele lor caracteristice, esentiale. 4. A constitui, a fi, a insemna. 5. A-si readuce in constiinta imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-si imagina, a-si inchipui. 6. A exprima o legatura intre mai multe marimi printr-o relatie matematica. – Din fr. representer, lat. repraesentare.

REVISTA, reviste, s. f. 1. Publicatie periodica ce cuprinde articole, studii, dari de seama, note din domenii variate sau dintr-o anumita specialitate. 2. (In sintagme si expr.) Trecere in revista = solemnitate constand in trecerea unui comandant sau a unei persoane oficiale de-a lungul frontului unei subunitati sau unitati militare, care da onorul stand pe loc. A trece in revista = a examina pe rand, a cerceta succesiv elementele unui ansamblu. 3. Reprezentatie teatrala constand dintr-o succesiune variata de dansuri, cantece, scenete vesele cu subiecte din actualitate; spectacol de varietati. – Din it. rivista. Cf. fr. revue.

REVOCABILITATE s. f. 1. Posibilitate de retragere a mandatului incredintat unei persoane de catre cei ce au ales-o. 2. Calitate a anumitor acte de a putea fi retrase, anulate, de catre cei ce le-au emis. – Din fr. revocabilite.

REVOCARE, revocari, s. f. 1. Actiunea de a revoca si rezultatul ei; revocatie. 2. (Jur.) Desfacere unilaterala a unui act prin manifestarea de vointa a persoanei care l-a facut. ♦ Desfacere a unui act juridic in cazurile prevazute de lege. 3. Act prin care organul de stat competent hotaraste incetarea calitatii sale de membru intr-un organ ales. ♦ Retragere de catre alegatori a mandatului incredintat unei persoane de a-i reprezenta in organele de conducere ale statului. – V. revoca.

RESEDINTA, resedinte, s. f. Sediul unei autoritati sau al unei persoane (oficiale); localitate sau cladire in care se afla acest sediu. ◊ Loc. adj. De resedinta = care serveste drept sediu unei autoritati sau unei persoane. – Din fr. residence (dupa sedinta).

COMEMORARE, comemorari, s. f. Actiunea de a comemora; ceremonie menita sa evoce amintirea unei persoane sau a unui eveniment important; comemoratie. – V. comemora.

DESENSIBILIZA, desensibilizez, vb. I. Tranz. 1. A preveni sau a inlatura sensibilitatea unei persoane fata de anumite medicamente, vaccinuri, seruri etc. 2. A micsora sensibilitatea unei emulsii fotografice. – Din fr. desensibiliser.

DIPLOMA, diplome, s. f. 1. Act oficial care certifica pregatirea profesionala a unei persoane, un anumit titlu etc. 2. Act eliberat unui participant la o expozitie sau la un concurs, prin care se recunoaste calitatea deosebita a lucrarilor expuse sau a rezultatelor obtinute de acesta. 3. (In evul mediu) Act prin care se acorda cuiva un titlu de noblete, anumite privilegii etc. – Din fr. diplome, lat. diploma.

COMODITATE, comoditati, s. f. 1. Starea sau insusirea de a fi comod (1); confort. 2. (Peior.) Atitudinea unei persoane comode (2). – Din fr. commodite, lat. commoditas, -atis.

DECES, decese, s. n. Incetare din viata, moarte a unei persoane. [Pl. si: (rar) decesuri] – Din fr. deces, lat. decessus.

DECLIN, declinuri, s. n. Coborare a unui astru pe bolta cerului inspre apus; asfintire, scapatare. Fig. Sfarsitul unei glorii, al unei puteri apartinand unei persoane, unui popor, unei civilizatii etc.; decadere. – Din fr. declin.

DEGREVA, degrevez, vb. I. Tranz. A scadea, a reduce sarcinile sau obligatiile impuse unei persoane fizice sau unei institutii. – Din fr. degrever.

DIATEZA², diateze, s. f. Predispozitia unei persoane de a contracta anumite boli. [Pr.: di-a-] – Din fr. diathese.

SALUTARE, salutari, s. f. Faptul de a (se) saluta. ♦ (Concr.) Formula de salut folosita mai ales la despartire sau la intalnirea cu cineva; salut. ♦ (La pl.) Expresie de politete pe care cineva o transmite unei persoane absente prin intermediul cuiva. – V. saluta.

SALBATICIUNE, salbaticiuni, s. f. 1. Animal salbatic. ♦ Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care traieste izolata, retrasa, departe de oameni si de civilizatie. 2. Loc sau tinut salbatic, pustiu; starea unui tinut salbatic. [Var.: (pop.) salbataciune s. f.] – Salbatic + suf. -iune.

SARUTA, sarut, vb. I. Tranz. si refl. recipr. A (se) atinge cu buzele in semn de respect, de prietenie, de umilinta sau ca o manifestare e*****a; a (se) pupa. ◊ Expr. (Tranz.) Sarut mana, formula de salut sau de multumire adresata unei femei sau unei persoane mai in varsta. (Inv.) Sarut dreapta, formula de salut adresata preotilor, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei. – Lat. salutare.

SARACIE, saracii, s. f. 1. Lipsa mijloacelor materiale necesare existentei; starea, viata celui sarac (1). ◊ Expr. Saracie lucie (sau cu luciu, neagra) = saracie mare, totala. A-si vedea de saracie = a-si vedea de treaba, a nu se amesteca in afacerile altuia. 2. Starea unui loc sarac, neproductiv. 3. Aspect saracacios. 4. Cantitate mica, nesatisfacatoare (din ceva); lipsa. 5. (Fam.) Epitet depreciativ sau injurios dat unui lucru sau unei persoane fara valoare. – Sarac + suf. -ie.

SCRISOARE, scrisori, s. f. 1. Comunicare scrisa trimisa cuiva prin posta sau prin intermediul unei persoane; epistola, ravas. ◊ Scrisoare de credit = document prin care un bancher sau o banca cere altui bancher sau altei banci sa puna la dispozitia purtatorului o suma de bani. ♦ (La pl.) Culegere de corespondenta avand valoare literara sau istorica. ♦ (La pl.) Opera literara in proza scrisa sub forma de corespondenta. 2. (Inv.) Faptul de a scrie; ceea ce este scris. 3. (Pop.) Scris¹ (2). 4. (Inv.) Hartie scrisa, document, act. ◊ Scrisoare de acreditare = document prin care se atesta calitatea unui diplomat de a reprezenta un anumit stat in relatiile cu un alt stat. Scrisoare de trasura = act care contine conditiile intervenite intre cel care expediaza o marfa si cel care o transporta (serviciul de coletarie, posta etc.); fraht. 5. (Inv.) Scriere (3). – Scris + suf. -oare.

SCUMPETE, (2) scumpeturi, s. f. 1. Crestere mare a preturilor; situatie care caracterizeaza aceasta crestere; perioada de timp in care preturile sunt (foarte) ridicate; scumpatate (1), scumpenie. 2. (Mai ales la pl.) Lucru pretios, valoros. ♦ Epitet dat unei persoane iubite, dragi. 3. (Inv. si pop.) Zgarcenie, avaritie. – Scump + suf. -ete.

SENTIMENTALITATE s. f. Caracter, fel de a fi al unei persoane sentimentale; predispozitie spre exagerarea sentimentelor. ♦ Reactie afectiva specifica a cuiva fata de realitatile vietii. – Din fr. sentimentalite.

SERIOS, -OASA, seriosi, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care are un caracter grav, sobru; lipsit de superficialitate; care nu se tine de frivolitati, de glume; asezat, ponderat. ◊ Care convinge, care corespunde unui caracter sobru. ♦ Care are o infatisare grava, un aer solemn, sever, rigid. ♦ Lipsit de zburdalnicie, de veselie. ♦ (Despre imbracaminte) Sobru. 2. Care obisnuieste sa adanceasca lucrurile, care procedeaza in actiunile sale cu atentie, cu constiinciozitate; p. ext. care are o infatisare, o expresie vadind concentrare, preocupare. 3. Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real, adevarat. E lucru foarte serios. ♦ (Despre lucrari, activitati etc.) Temeinic, adanc, constiincios. Studii serioase in specialitate. ♦ Care poate avea urmari grave; primejdios. Boala serioasa. 4. De seama, important. II. Adv. 1. Fara intentie de gluma sau de farsa; adevarat, drept. 2. Temeinic; staruitor, hotarat cu tot dinadinsul. II. S. n. (Inv.) Seriozitate. ◊ Loc. adv. Cu (tot) seriosul = cu toata seriozitatea, cu toata convingerea, fara gluma. ◊ Expr. (Si azi) A lua (pe cineva sau ceva) in serios = a acorda unei persoane sau unui lucru toata atentia, a-l socoti vrednic de luat in consideratie. [Pr.: -ri-os] – Din fr. serieux, lat. seriosus.

SEMNATURA, semnaturi, s. f. Numele unei persoane scris de propria mana sub textul unui act special, al unei scrisori etc.; iscalitura. – Semna + suf. -atura.

SIDERATIE, sideratii, s. f. 1. (Rar) Pretinsa influenta atribuita astrilor asupra vietii sau sanatatii unei persoane. 2. Scadere brusca a fortelor vitale. ♦ Soc nervos rezultat dintr-o variatie brusca a potentialului electric. – Din fr. sideration.

SERVICIU, servicii, s. n. 1. Actiunea, faptul de a servi, de a sluji; forma de munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc. ♦ (In constructie cu verbele „a face”, „a aduce”) Fapta, actiune care serveste, avantajeaza pe cineva; indatorire, obligatie. ◊ Expr. A face un prost (sau un rau) serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) un rau. ♦ Scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil (pentru acces la dependinte). 2. Ocupatie pe care o are cineva in calitate de angajat; slujba. ♦ Indatorire care revine cuiva in calitate de angajat; indeplinirea acestei indatoriri. ◊ Serviciu militar = stagiu la care sunt obligati, prin lege, cetatenii unui stat pentru a se instrui din punct de vedere militar in randurile fortelor armate. Serviciu comandat = insarcinare, atributie, misiune speciala incredintata cuiva spre executare. Serviciu divin (sau religios) = slujba religioasa. ◊ Expr. (Despre angajati, ostasi, elevi) (A fi) de serviciu = (a fi) insarcinat cu o misiune speciala in cadrul obligatiilor profesionale. A intra in serviciu = a deveni salariat. ♦ Functie. Serviciu de casier. 3. Subdiviziune in administratia interna a unei institutii, intreprinderi etc. cuprinzand mai multe sectii; p. ext. colectivul de munca corespunzator. 4. Grup de obiecte care alcatuiesc un tot cu destinatie speciala. Serviciu de cafea. 5. Multime ordonata in timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic. 6. (Sport) Punere in joc a mingii. – Din fr. service, lat. servitium.

SIMBRIE, simbrii, s. f. 1. (Pop.) Rasplata in bani (sau in natura) care se dadea unei persoane angajate pentru un timp in serviciul cuiva; salariu, leafa. ♦ ◊ Expr. A fi (sau a intra, a se tocmi etc.) sluga fara simbrie = a munci (din greu) pentru cineva fara nici un profit material. ♦ Spec. Solda pe care o primeau soldatii mercenari. ♦ Recompensa, rasplata (materiala sau morala). 2. (Reg.) Slujba platita cu simbrie (1). 3. (Inv. si reg.) Arenda; chirie; plata data pentru arenda sau chirie. – Sambra + suf. -ie.

SEVERITATE s. f. Insusirea de a fi sever (1); asprime, strasnicie; comportarea unei persoane severe; exigenta, austeritate, rigiditate. – Din fr. severite, lat. severitas, -atis.

SIMPLITATE s. f. 1. Insusirea de a fi simplu; lipsa de formalitate, de complicatii; p. ext. lipsa de artificialitate, de afectare, de prefacatorie; simplicitate. ♦ Lipsa de podoabe inutile si cautate, de rafinament artificial (intr-o opera de arta). 2. Credulitate, naivitate. ♦ Insusire a unei persoane de a se purta natural, liber, firesc; naturalete. – Simplu + suf. -itate.

STANDARD, standarde, s. n. 1. Norma sau ansamblu de norme care reglementeaza calitatea, caracteristicile, forma etc. unui produs; document in care sunt consemnate aceste norme. ♦ (Concr.) Produs realizat pe baza unui standard (1). ♦ Fig. (Adjectival) Lipsit de originalitate, facut dupa un sablon; comun. 2. (In sintagma) Standard de viata = grad de dezvoltare a conditiilor de viata caracteristice unei persoane sau unei colectivitati; nivel de trai. – Din fr., engl. standard.

SUBAPRECIA, subapreciez, vb. I. Tranz. A pretui pe cineva sau ceva mai putin decat merita, a aprecia sub valoarea reala, a micsora importanta unei persoane, a unui lucru, a unei situatii; a subestima, a subevalua. ◊ Refl. X se subapreciaza. [Pr.: -ci-a-] – Sub¹- + aprecia.

SUBSIDIU, subsidii, s. n. Ajutor banesc acordat (de stat) in unele tari unei persoane, unei institutii etc. – Din fr. subside, lat. subsidium.

SULTA, sulte, s. f. Suma de bani reprezentand diferenta de valoare dintre doua lucruri care se schimba intre ele ori dintre valoarea partii ce i se cuvine unei persoane intr-o mostenire si valoarea lucrurilor ce i se atribuie cu ocazia impartelii. – Din fr. soulte.

SUPRANUME, supranume, s. n. Nume adaugat la numele propriu al unei persoane in semn de cinste sau pentru a o distinge printr-o caracteristica sau printr-o circumstanta de alta persoana cu acelasi nume. ♦ Porecla. – Supra- + nume (dupa fr. surnom).

SUBSTITUIRE, substituiri, s. f. Actiunea de a (se) substitui si rezultatul ei; inlocuire, substitutie. ♦ (Jur.) Substituire de persoana = infractiune care consta in fapta unei persoane de a se prezenta sub o identitate falsa sau de a atribui o astfel de identitate unei alte persoane, spre a induce in eroare o autoritate publica sau un particular. – V. substitui.

SUBSTITUTIE, substitutii, s. f. Substituire, inlocuire. ♦ Spec. Fenomen prin care un atom sau un grup de atomi din molecula unui corp chimic compus este inlocuit prin alt atom sau grup de atomi, provenind de la un alt corp chimic. ♦ Spec. (Mat.) inlocuire, intr-o expresie matematica, a unui element sau a mai multor elemente prin alte elemente. ◊ Metoda substitutiei = metoda de rezolvare a unui sistem de ecuatii, care consta in a inlocui intr-una din ele o necunoscuta cu valoarea ei, dedusa din cealalta ecuatie a sistemului, si in a repeta aceeasi operatie pana ramane o singura ecuatie cu o singura necunoscuta. ♦ Spec. Dispozitie prin care un mostenitor este obligat sa transmita, la moartea sa, bunurile mostenite unei persoane desemnate ca succesorul sau obligatoriu; dispozitie prin care este numit un al doilea mostenitor pentru cazul cand primul, dintr-un motiv oarecare, nu va intra sau nu va accepta sa intre in drepturile sale. [Var.: (inv.) substitutiune s. f.] – Din fr. substitution, lat. substitutio, -onis.

COMPLIMENT, complimente, s. n. 1. Cuvant de lauda, de magulire, care exprima o atitudine prieteneasca, de stima, de respect sau de consideratie. ◊ Loc. adv. Fara compliment = fara exagerare, fara gandul de a maguli; pe fata, sincer. 2. (La pl.) Salutari trimise unei persoane prin intermediul cuiva ca expresie a politetii. 3. Inclinare a capului sau a corpului in semn de salut respectuos; plecaciune. – Din fr. compliment.

COMPLOT, comploturi, s. n. Intelegere secreta a catorva persoane care uneltesc o actiune impotriva unei persoane, a unui stat etc. – Din fr. complot.

CONDAMNARE, condamnari, s. f. Faptul de a condamna. 1. Obligatie impusa unei persoane, prin judecata, de a da, de a face sau de a nu face ceva. ♦ Aplicare, prin judecata, a unei sanctiuni penale; osanda la care este supus cineva. 2. Dezaprobare severa; blam. – V. condamna.

CONDOLEANTE s. f. pl. Cuvinte prin care se exprima regretul si participarea la durerea unei persoane careia i-a murit cineva apropiat. [Pr.: -le-an-] – Din fr. condoleances.

CRITICA, critic, vb. I. Tranz. A dezvalui lipsurile, greselile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stari de lucruri (aratand cauzele si indicand mijloacele de indreptare). ♦ A aprecia valoare etica, artistica etc. a unei opere. ♦ A arata cu rautate (sau cu exagerare) partile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta in chip rautacios, nascocind lipsuri si greseli; a barfi. – Din fr. critiquer.

CULPABILITATE s. f. Situatia unei persoane care a comis un delict; vinovatie. – Din fr. culpabilite.

CALMARE s. 1. v. potolire. 2. v. alinare. 3. domolire, imblanzire, imbunare, impacare, linistire, potolire. (~ unei persoane enervate.) 4. v. atenuare.

CANITIE s. (BIOL.) caruntete, carunteala, (rar) caruntie. (~ parului unei persoane.)

CETATENIE s. (JUR.) supusenie, (impr.) nationalitate. (~ unei persoane.)

CORPOLENTA s. (rar) trupesie. (~ unei persoane.)

DEPOSEDARE s. jefuire, pradare, (livr.) spoliatie, spoliere, (fig.) despuiere. (~ unei persoane de bunurile sale.)

DESTEPTACIUNE s. 1. v. inteligenta. 2. agerime, dibacie, inteligenta, iscusinta, istetime, indeminare, pricepere. (~ unei persoane.)

ESCROCARE s. inselare, pungasire, (fam.) potlo-garire. (~ unei persoane.)

INCONSECVENTA s. inconstanta, instabilitate, ne-consecventa, neconstanta, nestabilitate, nesta-tornicie, (livr.) labilitate, versatilitate, (fam.) cameleonism, (inv.) neconsecinta, nestare. (~ unei persoane.)

INCULTURA s. ignoranta, nepricepere, nestiinta, semidoctism, (livr.) agramatism, (inv.) prosta-ticie, prostie, prostime. (~ unei persoane.)

INTELIGENTA s. 1. desteptaciune, intelect, judecata, minte, pricepere, ratiune, spirit, (pop.) duh, (Ban., Transilv. si Olt.) pamet, (inv.) intelegere, (fam.) doxa, (fig.) cap, creier. (Are un ochi ager si o ~ de nivel mediu.) 2. agerime, desteptaciune, dibacie, iscusinta, istetime, indemanare, pricepere. (~ unei persoane.)

IRESPONSABILITATE s. inconstienta. (~ faptei unei persoane.)

IMBRACARE s. 1. echipare, invesmantare. (~ unei persoane pentru lucru.) 2. v. infatare. 3. v. tapisare. 4. acoperire, invelire, invelit. (~ unui caiet.)

IMPOPOTONARE s. inzorzonare, (pop.) impopo-nare, intotonare. (~ unei persoane ca o paparuda.)

INTRISTARE s. 1. v. mahnire. 2. indurerare, mahnire, (fig.) ranire. (~ a unei persoane.) 3. durere, mahnire, (inv.) dosada. (Ce ~ sa aud cele ce-mi spui!) 4. v. posomoreala. 5. v. tristete.

LAUDAROSENIE s. fanfaronada, (rar) laudarosie, (frantuzism) rodomontada. (~ unei persoane.)

LIPAIT s. (reg.) cepait, tipait. (~ al unei persoane care merge.)

MALTRATARE s. bruscare, brutalizare, (livr.) m*******e. (~ unei persoane.)

MENAJARE s. 1. crutare. (~ unei persoane bolnave.) 2. menajament. (Sa-i spui cu ~.)

MINORAT s. (JUR.) minoritate. (~ul unei persoane.)

MAHNIRE s. 1. amaraciune, intristare, necaz, suparare, tristete, (inv. si pop.) obidire, (pop.) obida, (inv. si reg.) scarba, (Transilv., Mold. si Bucov.) banat, (inv.) mahneala, mahniciune, scarbie, (fig.) catranire. (Ti-a trecut ~?) 2. indurerare, intristare, (fig.) ranire. (~ unei persoane.) 3. v. intristare. 4. v. posomoreala.

MOARTE s. 1. decedare, deces, disparitie, pieire, prapadire, raposare, sfarsit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extinctie, repauzare, (mai ales in limbajul bisericesc) repaus, (inv. si pop.) savarsire, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieiste, topenie, (inv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prapaditura, pristavire, savarsenie, savarsit, scadere, sconcenie, (ir.) crapare, (arg.) mierleala, mierlire, verdes. (~ unei persoane.) 2. (fig.) mormant, somnul de veci. (Acolo si-a gasit ~.) 3. moarte aparenta v. letargie. 4. v. crima.

NATURALIZARE s. 1. impamantenire, (inv.) indige-nat. (~ unei persoane.) 2. (BIOL.) v. taxidermie.

NESERIOZITATE s. frivolitate, usuratate, (livr.) f********e. (~ unei persoane.)

OMORARE s. 1. asasinare, suprimare, ucidere, (rar) ucis, (pop.) rapunere, (inv.) ucigatura, (fam. fig.) achitare, curatare, lichidare. (~ unei persoane.) 2. v. crima. 3. v. sinucidere.

PARALIZARE s. (MED.) (pop.) damblagire. (~ unei persoane.)

PEDANTERIE s. 1. pedantism, pretiozitate, (fam., adesea ir.) savanterie, savantlac. (E de o ~ agasanta.) 2. meticulozitate, tipicarie. (~ unei persoane maniace.)

PORTRETIZARE s. (ARTE) (inv.) portretare. (~ unei persoane.)

POZITIVISM s. 1. pozitivism logic v. neopozitivism. 2. practicism. (~ul unei persoane.)

PROSTERNARE s. inchinare, inclinare, plecare, (rar) prosternatie. (~ adanca a cuiva in fata unei persoane.)

RAUTATE s. 1. (livr.) malitie, malitiozitate, (inv. si reg.) raime, rainta, (reg.) zacaseala, zacasie, (inv.) raire, (fig.) fiere, venin. (~ unei persoane; vorba plina de ~.) 2. asprime, barbarie, brutali-tate, cruzime, ferocitate, neindurare, neomenie, salbaticie, violenta, vitregie, (rar) nemila, nemilostivire, (pop.) cainie, cainosenie, (inv. si reg.) nasilnicie, (inv.) crancenie, cruzie, cumpli-ciune, cumplire, grozavie, neomenire, raiciune, salbatacime, salbaticiune, sirepie, varvarie, (fig.) duritate. (~ purtarii cuiva.)

REFLEXIVITATE s. (rar) reflexivism. (~ unei persoane.)

REINTEGRARE s. reincadrare. (~ unei persoane in slujba.)

RETINERE s. 1. (JUR.) v. arestare. 2. v. abtinere. 3. v. infranare. 4. v. stapanire. 5. rezerva, (fig.) masura. (De ce atata ~ in comportare?) 6. reticenta, rezerva, (livr.) parcimonie. (~ neintemeiata a unei persoane.) 7. v. oprire, (rar) retentie. (~ unui bun al cuiva.) 8. oprire, pastrare, rezervare. (~ unor bilete pentru spectacol.) 9. mentinere, pastrare. (~ apei in sol.) 10. v. retentie. (Baraje de ~.)

SERVILISM s. slugarnicie, (livr.) obsecviozitate, (rar) servilitate, (inv.) slugareala, slugarie, slugarit. (~ul unei persoane fata de sefi.)

SFORAIT s. 1. sforaiala, sforaitura, (rar) sforaire, (reg.) horcaiala, horcait, horcaitura, (Mold. si Bucov.) horait, horaitura. (~ul unei persoane.) 2. fornaiala, fornait, sforaiala, sforaitura. (~ul cailor.)

SLUGARNICIE s. servilism, (livr.) obsecviozitate, (rar) servilitate, (inv.) slugareala, slugarie, slugarit. (~ unei persoane fata de sefi.)

SOCIABILITATE s. comunicativitate, expansivitate, volubilitate. (~ unei persoane.)

SUGRUMATURA s. 1. gatuitura. (~ unei persoane.) 2. v. gatuitura.

SUPUSENIE s. (JUR.) cetatenie, (impr.) nationalitate. (~ unei persoane.)

TIPICARIE s. meticulozitate, pedanterie. (~ unei persoane maniace.)

URATIRE s. deformare, deformatie, desfigurare, pocire, schimonoseala, schimonosire, slutire, strambare. (~ a fetei unei persoane.)

desemnare (indicare a unei persoane) s. f., g.-d. art. desemnarii, pl. desemnari

ABSENTA ~e f. 1) Lipsa a unei persoane din locul unde ar trebui sa fie. 2) Semn ce marcheaza aceasta lipsa. 3) fig. Lipsa de interes; indiferenta; neatentie; dezinteres. /<fr. absence, lat. absentia

AGRESIUNE ~i f. 1) Atac armat al unui stat impotriva altui stat sau altor state. 2) Atac neprovocat impotriva unei persoane. [G.-D. agresiunii; Sil. a-gre-si-u-] /<fr. agression, lat. aggresio, ~onis

ALEGERE ~i f. 1) v. A ALEGE si A SE ALEGE. ◊ La ~ la discretie; dupa plac. 2) la pl. Desemnare prin vot a unei persoane pentru un anumit post in organele puterii de stat sau in alte organe. /v. a alege

ALIENATIE ~i f. 1) Stare a unei persoane alienate; dementa; nebunie. 2) Manifestare de om alienat; dementa; nebunie. Simptom de ~. [ G.-D. alienatiei; Sil. -li-e-na-ti-e] /<fr. alienation, lat. alienatio, ~onis

ALIMENTAR ~a (~i, ~e) Care tine de alimente; propriu alimentelor. Regim ~. Produse ~e. ◊ Pensie ~a suma de bani pe care o plateste cineva unei persoane pe care este obligat s-o intretina. /<fr. alimentaire, lat. alimentarius

ALOCATIE ~i f. 1) Suma de bani alocata de catre stat sau de catre o institutie pentru un scop anumit. 2) Ajutor in bani acordat unei persoane in anumite conditii. ~ de invaliditate. [G.-D. alocatiei; Sil. ti-e] /<fr. allocation

ANALFABETISM n. Stare a unei persoane sau a unei colectivitati analfabete; nestiinta de carte. /<fr. analphabetisme

ANONIMAT n. Situatie a unei persoane anonime. ◊ A iesi din ~ a se face cunoscut prin ceva. /<fr. anonymat

ANTET ~uri n. Indicatie tiparita in partea de sus a unei foi de hartie sau a unui plic, continand numele si adresa unei intreprinderi sau a unei persoane. /<fr. en-tete

A ANUNTA anunt tranz. 1) (persoane) A aduce la cunostinta printr-un anunt; a instiinta; a vesti; a informa. 2) (numele unei persoane sosite) A vesti sosirea rostind cu voce tare. 3) A semnaliza ca urmand sa se produca in viitor. 5) (stiri, vesti, informatii) A aduce; la cunostinta publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a emite; a difuza. /<fr. annoncer, lat. annuntiare

A APASA apas 1. tranz. 1) (obiecte, organe etc.) A supune unei greutati. ~ un buton. 2) fig. (colectivitati si persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a oprima; a impila; a asupri. 3) fig. (despre stari fizice sau sufletesti ale unei persoane) A coplesi, facand sa sufere. 4) fig. (cuvinte, fraze etc.) A accentua in procesul vorbirii. 2. intranz. A exercita o greutate asupra a ceva. ~ cu degetul pe rana. /<lat. appensare

AREST ~uri n. 1) Detinere sub paza legala a unei persoane care este banuita sau chiar a comis o incalcare de lege. A se afla sub ~. ◊ ~ la domiciliu masura de prevenire constand in interdictia de a parasi domiciliul. 2) Loc unde sunt tinuti cei arestati. /<germ. Arrest

ATENTAT ~e n. 1) Tentativa criminala contra unei persoane (mai ales sef de stat sau de guvern). 2) Atac ilegal asupra unor bunuri sau drepturi colective. 3) Tentativa de rasturnare a ordinii sociale sau politice a unui stat. /<fr. attentat

AUDIOGRAMA ~e f. Inregistrare grafica care indica capacitatea auditiva a unei persoane. /<fr. audiogramme

AUDIOMETRIE f. Metoda de masurare a acuitatii auditive a unei persoane cu ajutorul audiometrului. /<fr. audiometre

AUTOBIOGRAFIE ~i f. 1) Biografie a unei persoane scrisa de ea insasi. 2) Lucrare literara in care autorul isi descrie viata. [G.-D. autobiografiei; Sil. a-u-to-bi-o-gra-] /<it. autobiografia, fr. autobiographie

AUTONOMIE ~i f. 1) Drept de autoguvernare (al unei regiuni, natiuni, minoritati nationale etc.) in cadrul unui stat condus de o putere centrala. 2) Drept al unei persoane de a dispune liber propria vointa; libertate. [G.-D. autonomiei] /<fr. autonomie, lat. autonomia

AVANTAJ ~e n. 1) Venit material sau spiritual; beneficiu; folos; castig; profit. 2) Superioritate a unei persoane fata de alta, datorita unor imprejurari mai favorabile. 3) Drept acordat unui individ sau unei colectivitati, pe care ceilalti membri ai societatii nu-l poseda; privilegiu. /<fr. avantage, it. avantaggio

BADE m. 1) (termen politicos de adresare a unei persoane tinere catre un barbat mai in varsta) Nene. 2) pop. (termen de adresare a unei tinere femei de la tara barbatului iubit) Nene; iubit. [Art. badea; G.-D. badei] /Orig. nec.

BANUIALA ~ieli f. 1) pop. Parere bazata numai pe fapte aparente; presupunere; prezumptie; supozitie. 2) Atitudine care denota neincredere in autenticitatea unui lucru sau in onestitatea unei persoane; suspiciune. 3) Dezaprobare verbala, adresata cuiva in semn de nemultumire pentru fapte sau vorbe reprobabile; repros; imputare. [G.-D. banuielii] /<a banui + suf. ~eala

BATRAN¹ ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre fiinte) Care traieste de mult timp; ajuns la o varsta inaintata. Om ~. 2) fig. Care are caracterele fizice sau morale ale unei persoane de varsta inaintata. ◊ Fata ~a fata care a trecut de vremea maritisului, ramanand nemaritata. Lup ~ om cu multa experienta de viata; om incercat in viata. 3) rar (despre lucruri) Care este facut de mult timp; care este in intrebuintare de mult timp; vechi. [Sil. ba-tran] /<lat. veteranus

BIOGRAFIE ~i f. 1) Expunere (orala sau scrisa) despre viata si activitatea unei persoane. 2) Lucrare care contine istoria unei vieti particulare. [Art. biografia; G.-D. biografiei; Sil. bi-o, -fi-e] /<fr. biographie

BOGDAPROSTE interj. pop. (se foloseste pentru a multumi unei persoane care da de pomana) Multumesc. ◊ De ~ a) care este cerut de pomana; b) care este capatat pe degeaba. Ca un pui de ~ se spune despre cineva care are o infatisare nenorocita. [Sil. -da-pros-] /<bulg. bog da prosti

BONITATE f. 1) Capacitate de plata si de credit a unei persoane sau institutii; solvabilitate. 2) Capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a da productie buna prin exploatare. /<germ. Bonitat

BUCLUC ~uri n. 1) Situatie complicata si neplacuta; incurcatura. 2) Ciocnire de pareri sau de interese; neintelegere; discordie. 3) la pl. pop. Obiecte de valoare neinsemnata aflate in posesia unei persoane (si constituind bagajul acesteia). [Sil. bu-cluc] /<turc. bokluk

BUGET ~e n. 1) Plan de perspectiva a veniturilor si cheltuielilor unui stat, a unei intreprinderi, institutii etc. pentru o anumita perioada de timp (de regula, pentru un an). 2) Totalitate a veniturilor si cheltuielilor unei persoane intr-o anumita perioada de timp. /<fr. budget, germ. Budget

BULETIN ~e n. 1) Document oficial, prin care se consemneaza sau se confirma ceva. ◊ ~ (de identitate) act oficial care atesta identitatea unei persoane. 2) Informatie oficiala despre evenimente sau chestiuni de actualitate si de interes public. ~ meteorologic. ~ de stiri. 3) Publicatie periodica oficiala, cuprinzand legi, decrete, dispozitii. 4) Publicatie periodica care cuprinde dari de seama, studii scurte si informatii dintr-un anumit domeniu de activitate. 5): ~ de vot imprimat pe care se scrie lista candidatilor la o alegere si prin care alegatorii isi exercita dreptul de vot. /<fr. bulletin

BUN² ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se deosebeste prin calitati morale pozitive; care face bine altora; binevoitor; bland. ~ la inima. ◊ Fii ~! fii dragut; fii amabil. Oameni ~i! formula de adresare catre mai multi ascultatori. 2) Care manifesta aptitudini in domeniul sau de activitate; priceput; inzestrat. Scriitor ~. Sofer ~. 3) (despre manifestari ale oamenilor) Care este demn de lauda; corect; cinstit. Fapta ~a. ◊ A fi sau a ajunge pe (sau in) maini ~e a nimeri in conditii favorabile. A privi pe (a se uita la) cineva cu ochi ~i a simpatiza pe cineva. A pune o vorba ~a pentru cineva a interveni in favoarea cuiva; a sustine pe cineva intr-o chestiune. A fi in toane ~e a avea dispozitie buna. 4) (referitor la lucruri sau notiuni abstracte) Care se distinge prin calitate. Stofa ~a. Traducere ~a. Marfa ~a. 5) (despre mancaruri) Care are gust placut; gustos. ◊ Poama ~a (~a poama) calificativ negativ la adresa unei persoane cu apucaturi rele. 6) (despre recolta) Care este in cantitate mare; din belsug; bogat; imbelsugat. Roada ~a. 7) Care se caracterizeaza prin echilibru moral. A duce viata ~a cu cineva. 8) Care are calitati corespunzatoare destinatiei. Apa ~a de baut. ~ de insurat. ~a de maritat. ~ pentru tipar. 9) (despre organele corpului) Care functioneaza bine. Ochi ~i. Dinti ~i. ◊ ~ de gura care vorbeste mult; vorbaret; guraliv. ~ de picior (sau de picioare) iute; sprinten. 10) (despre bani) Care are curs oficial; care circula; care nu este fals. 11) (despre timp si fenomene atmosferice) Care este binevenit; favorabil. Ploaie ~a. Vreme ~a. 12) Care este convenabil; rentabil. Pret ~. 13) Care este suficient de mare. O bucata ~a de timp (de loc, de teren etc.). ◊ A trage un somn ~ a dormi mult. 14) Care poate fi considerat o unitate. Cam de-o ora ~a. 15) (de-spre relatii de rudenie) Care au legaturi de sange. Mama ~a. Var ~. 16) (despre neam, origine) Care impune respect prin merite deosebite; nobil; ales; de vita. 17) (in diferite formule de salut sau de urare) ~a ziua! Noapte ~a! Drum ~! ~ sosit! 18) (despre imbracaminte) Care nu este uzat; nou inca. 19) (in constructii care exprima o atitudine ironica): A-i face cuiva una ~a (sau a i-o face ~a cuiva) a-i face cuiva o neplacere, un rau. A o pati ~a a da de d****l; a se incurca. ~a treaba! frumos, n-ai ce zice. Na-ti-o ~a! asta mai lipsea. Na-ti-o ~a, ca ti-am frant-o (sau na-ti-o franta, ca ti-am dres-o!) se riposteaza cuiva, care, pentru a iesi dintr-o situatie, vine cu o propunere absurda. /<lat. bonus

BURTEA m. invar. fam. Porecla data unei persoane grase, cu burta mare. /burta + suf. ~ea

BUZUNAR ~e n. Saculet cusut la o haina, mai ales pe partea ei interioara, pentru a tine diferite obiecte mici de uz personal (batista, pieptene, portmoneu etc.) sau in scopuri decorative. ◊ De ~ care incape in buzunar; de dimensiuni reduse. Carte de ~ carte de format mic. Ceas de ~ ceas care se poarta in buzunar. Bani de ~ bani pentru cheltuielile individuale ale unei persoane. Hot de ~e hot de lucruri marunte. A da (sau a pune, a plati) din ~ a plati din banii proprii o paguba pentru care nu esti vinovat. A avea (sau a baga) pe cineva in ~ a avea pe cineva in puterea sa. A sta cu mainile in ~ a sta degeaba; a nu face nimic. /<ngr. buzunari

CABINET ~e n. 1) Incapere destinata pentru diverse lucrari de specialitate. ~ de proceduri. ~ de muzica. 2) Birou al unei persoane de raspundere. ~ul unui ministru. 3) Incapere dintr-un muzeu sau dintr-o biblioteca in care sunt pastrate diferite colectii. ~ de filatelie. 4) (in unele tari) Consiliu de ministri; guvern. /<fr. cabinet

CALIBRU ~e n. 1) Diametru interior al tevii unei arme de foc. ~ul unui tun. ~ul unui revolver. 2) Diametru al unui cilindru sau al unui obiect sferic. 3) Instrument de precizie cu care se verifica dimensiunile unei piese fabricate. 4) fig. Valoare relativa a unei persoane sau a unui lucru. ◊ De acelasi ~ la fel; de acelasi soi. /<fr. calibre

CALIGRAFIE f. 1) Arta de a scrie citet si frumos. 2) Scris citet si frumos. 3) Fel de a scrie al unei persoane. [Art. caligrafia; G.-D. caligrafiei; Sil. -fi-e] /<fr. calligraphie

CALITATE ~ati f. 1) Totalitate a insusirilor si a laturilor esentiale in virtutea carora un lucru se deosebeste de celelalte. 2) Insusire caracteristica (de obicei pozitiva) a unei persoane sau a unui lucru. ~atea marfurilor. ◊ De ~ superior; de valoare; valoros. 3) Titlu, pozitie sau situatie, pe care o are cineva conferindu-i un anumit drept. [Art. calitatea; G.-D. calitatii] /<lat. qualitas, ~atis, fr. qualite

CAMELEONISM n. 1) Proprietate a unor animale de a-si schimba culoarea pielii conform mediului inconjurator, folosita ca mijloc de aparare. 2) fig. Schimbare a convingerilor unei persoane in functie de circumstante. [Sil. -le-o-] /cameleon + suf. ~ism

CAPRA ~e f. 1) la pl. Gen de mamifere rumegatoare, paricopitate, cu coarne mari, par lung si neted, crescute pentru lapte, lana si carne. 2) Animal din acest gen. ~ de Angora. ◊ A scapa ~a in gradina a acorda incredere unei persoane necinstite. A impaca si ~a si varza a imbina doua interese opuse. 3) art. Obicei popular practicat de Anul Nou, constand in executarea unor dansuri si figuri comice de o persoana mascata in chip de capra. 4) Personaj mascat astfel. 5) Suport cu patru picioare incrucisate pe care se pun lemnele pentru a fi taiate cu ferastraul. 6) Scaun pe care sade vizitiul intr-o trasura. 7) Aparat de gimnastica constand dintr-un suport capitonat si patru picioare cu inaltime reglabila. 8) Joc de copii, unde unul sta aplecat, iar altii sar peste el. [G.-D. caprei] /<lat. capra

CARACTER ~e n. 1) Felul de a fi al unui individ; fire; natura. ~ darz. 2) Ansamblu de dispozitii inascute, care constituie structura psihica a unui individ. ~ f*******c. 3) Proprietate morala care se manifesta prin perseverenta, vigurozitate si corectitudine. A avea ~. 4) Personalitate care demonstreaza asemenea calitati. ~ puternic. 5) Erou literar dotat cu proprietati psihice si morale complexe. 6) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; proprietate; calitate; trasatura; particularitate. ~ ereditar. 7) Semn conventional. ~ algebric. 8) Semn grafic; ansamblu de semne de scriere sau de tipuri de imprimare. ~ gros. ~ roman. 9) Semnal sau element de informatie folosit in codul unui calculator. /<fr. caractere, lat. character

CARANTINA ~e f. 1) Izolare preventiva a unei persoane sau a unei colectivitati care a fost in contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune bantuita de o epidemie. 2) Punct sanitar de control al persoanelor, marfurilor, vehiculelor etc. care vin dintr-o regiune contaminata. [G.-D. carantinei] /<rus. karantin, fr. quarantine

CARCERA ~e f. (in inchisori, cazarmi etc.) Incapere folosita pentru izolarea temporara a unei persoane sub regim aspru. [G.-D. carcerei] /<lat. carcer, it. carcere

C********A ~i f. 1) Imagine a unei persoane sau a unei situatii in care se exagereaza in mod intentionat unele trasaturi (de obicei negative) in scop satiric sau umoristic. 2) Imitatie nereusita sau denaturata a unui original; parodie. 3) fig. persoana sau obiect cu infatisare ridicola. /<fr. c********e

CARTE carti f. 1) Scriere tiparita, legata sau brosata in volum. ◊ ~ de capatai lucrare preferata de cineva, absolut indispensabila intr-un domeniu de activitate. 2) fig. Bagaj de cunostinte pe care le poseda cineva; invatatura; studii. ◊ A face ~ a insusi cunostinte. A sti ~ a fi om invatat. A vorbi ca din ~ a vorbi ca un om invatat. A lega ~ea de gard a renunta la invatatura. 3) Document oficial, cu date personale care confirma drepturile unei persoane; carnet. ~ de munca. 4) Bucata de carton de dimensiuni mici, care contine diferite insemnari si serveste la anumite scopuri. ~ de vizita. ~ postala. ~ de joc. 5) inv. Comunicare in scris trimisa cuiva; scrisoare; ravas. A trimite ~. 6) inv. Caiet unde se fac diferite insemnari cu caracter administrativ; registru. ~ de imobil. [G.-D. cartii] /<lat. charta

CASA¹ ~e f. 1) Constructie servind ca locuinta pentru oameni. ◊ De ~ produs in conditii casnice. A avea ~ si masa a fi indestulat. 2) Totalitate a bunurilor ce constituie averea unei persoane; gospodarie. 3) Incapere cu destinatie speciala intr-o cladire. ~a ascensorului. ◊ ~a mare odaie in casele taranesti destinata oaspetilor. 4) Totalitate a persoanelor inrudite care locuiesc impreuna; familie. ◊ A face ~ cu cineva a trai in intelegere; a trai cu cineva in casnicie. 5) Nume dat unor institutii, asezaminte, firme comerciale etc. ~ de cultura. ~ de odihna. ~a scriitorilor. 6) Unitate economica (de productie, de comert sau de servicii sociale), care are o conducere unica; intreprindere. [G.-D. casei] /<lat. casa

CAUSTIC ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre substante chimice) Care are proprietatea de a ataca si de a descompune tesuturile vegetale si animale. 2) fig. Care lezeaza sentimentele unei persoane; batjocoritor; sarcastic. Vorba ~ca. /<it. caustico, lat. causticus

CAZIER ~e n. 1) Dulap compartimentat in care se pastreaza diverse documente. ◊ ~ judiciar fisa de evidenta a antecedentelor penale ale unei persoane. 2) Dulap in care se pastreaza casetele cu litere sau formele gata pentru tipar. [Sil. -zi-er] /<fr. casier

CALUS ~uri n. 1) Bucata de lemn care se pune intre dintii unui animal pentru a-l forta sa tina gura deschisa. 2) Bucata de carpa facuta bot, care se introduce in gura unei persoane ca sa nu strige. ◊ A pune (cuiva) ~ in gura a impiedica pe cineva sa vorbeasca. 3) Placuta de lemn care serveste ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcus; scaun. 4) Suport de lemn pe care pictorul fixeaza panza cand picteaza; sevalet. 5) v. CALUSAR. /cal + suf. ~us

A CASCA casc 1. tranz. (gura) A desface despreunand buzele si falcile (pentru a manca, a vorbi etc.); a deschide. ◊ ~ gura (la ceva sau la cineva) a) a privi cu curiozitate sau mirare naiva la ceva sau la cineva; b) a umbla fara nici o treaba (uitandu-se in toate partile). ~ ochii a) a face ochi mari (de mirare, de spaima etc.); a se holba; b) a baga de seama; a fi atent. Casca-gura (sau gura-casca) calificativ atribuit unei persoane care umbla fara nici un rost. 2. intranz. A deschide larg gura printr-o miscare reflexa, inspirand adanc si expirand prelung (din cauza somnului, oboselii etc.). /<lat. cascare

CENOTAF ~e n. Monument funerar inaltat in memoria unei persoane disparute sau decedate in alta parte; mormant gol. /<fr. cenotaphe, lat. cenotaphium

CENTURA ~i f. 1) Cingatoare militara purtata peste uniforma (de care se atarna sabia sau baioneta); centiron. 2) Fasie din piele sau din alt material, care serveste la incins sau la ajustat imbracamintea; brau; cingatoare; cordon; curea. ~ la rochie. ◊ ~ de gimnastica cingatoare care sustine corpul in timpul executarii exercitiilor de gimnastica. ~ ortopedica dispozitiv care serveste la mentinerea corpului in pozitie optima pentru tratarea sistemului osos vatamat. ~ de salvare echipament care serveste la mentinerea unei persoane pe suprafata apei. ~ de siguranta echipament de protectie pentru muncitorii care lucreaza la inaltimi mari sau pentru pasagerii unor vehicule. 3) Bandaj confectionat dintr-un material elastic si folosit la sustinerea abdomenului. ◊ ~ antiseismica brau de beton pe care se fixeaza planseul cladirilor pentru a le proteja in timpul cutremurelor. 4) Portiune dintr-un spatiu care se caracterizeaza prin anumite particularitati; zona. ◊ ~ verde ansamblu de parcuri si de gradini aflate in jurul unui oras. ~ de fortificatie totalitate a fortificatiilor construite in jurul unei localitati. 5) anat. Ansamblu osos care leaga membrele superioare si cele inferioare de trunchi. ◊ ~ scapulara ansamblu osos format din omoplati si din clavicule care leaga membrele superioare de trunchi. ~ pelviana ansamblu osos format din oasele coxale care leaga membrele inferioare de trunchi. 6) (la box) Linie imaginara din regiunea ombilicului, sub care loviturile sunt interzise. [G.-D. centurii] /<fr. ceinture

CHERESTEA ~ele f. 1) Material lemnos semiprelucrat folosit in constructii. 2) Partea lemnoasa care constituie scheletul unei constructii; lemnarie. 3) fig. rar Structura sistemului osos al unei persoane. [G.-D. cherestelei] /<turc. kereste

CHIP¹ ~uri n. 1) Partea de dinainte a capului la om; fata; obraz. Frumos la ~. 2) Ansamblu de trasaturi specifice fetei; fizionomie; figura. Un ~ trist. 3) Imagine a unei persoane redata prin desen, sculptura etc.; portret. 4) Forma particulara de a fi (a cuiva sau a ceva); mod; fel. /<ung. kep

CHIROMANTIE f. Practica superstitioasa care pretinde ca poate determina caracterul si prezice viitorul unei persoane prin interpretarea liniilor din palma. [Art. chiromantia; G.-D. chiromantiei; Sil. -ti-e] /<it. chiromanzia

CINSTE f. 1) Calitate morala si sentiment al demnitatii, dreptatii si constiinciozitatii, care servesc drept calauza in conduita omului; caracter onest; onestitate; probitate; integritate. E de o ~ ireprosabila. 2) Sentiment de inalt respect fata de o persoana; consideratie; deferenta; condescendenta. ◊ Cu ~ a) asa cum se cuvine; b) in mod constiincios. A trai cu ~ a) a trai fiind stimat; b) a trai cinstit. A da ~ea pe rusine a-si pierde reputatia; a se compromite. ~ si slava formula folosita pentru a sublinia stima deosebita de care se bucura cineva sau ceva. Pe ~ea mea!, pe cuvant de ~ formule folosite pentru a intari o afirmatie. 3) Statornicie in sentimente si in obligatii; fidelitate. 4) Stare a unei persoane v*****e; feciorie; v*********e. 5) Semn distinctiv care se acorda cuiva pentru merite recunoscute; onoare. ◊ Cu ~ cu onoare. De ~ care face cuiva onoare. In ~ea cuiva (sau a ceva) in onoarea, spre lauda cuiva sau a ceva. A avea ~ea sa... a avea fericita ocazie. A-i face cuiva ~ a face ca cineva sa fie demn de respect, de lauda. 6) pop. Totalitate a regulilor respectate in cursul unei ceremonii. A fost primit cu multa ~. 7) Ospatare a cuiva (in semn de recunostinta), mai ales, cu bauturi alcoolice. ◊ A face ~ a trata pe cineva (in semn de recunostinta) cu bautura (si cu mancare); a cinsti. 8) inv. Dar facut cuiva pentru un serviciu. ◊ In ~ in dar; drept plocon. Pe ~ (facut) constiincios; excelent; dupa toate regulile. [G.-D. cinstei] /<sl. tisti

CLIRONOMIE ~i f. inv. Drept de mostenire a bunurilor unei persoane decedate; mostenire. /<ngr. klironomia

COCHET ~ta (~ti, ~te) 1) (despre persoane) Care cocheteaza; preocupat de ideea de a placea unei persoane de s*x opus. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care denota eleganta; cu purtare placuta. Gest ~. Zambet ~. 3) (despre obiecte) Care se caracterizeaza prin eleganta; cu aspectul placut. Mobilier ~. Interior ~. Vila ~ta. /<fr. coquet

COERCITIE f. jur. Masura de constrangere asupra unei persoane pentru a o sili sa-si faca datoria sau sa indeplineasca prescriptiile autoritatilor. [G.-D. coercitiei; Sil. -ci-ti-e] /<fr. coercition

COMEMORARE ~ari f. 1) v. A COMEMORA. 2) Ceremonie solemna prin care se comemoreaza amintirea unei persoane sau a unui eveniment. /v. a comemora

COMISION ~oane n. 1) Sarcina data unei persoane constand in procurarea sau transmiterea unui obiect. 2) Plata in bani care revine persoanei care a indeplinit o astfel de sarcina. [Sil. -si-on] /<fr. commission

COMPLEX² ~e n. 1) Unitate economica care reuneste mai multe intreprinderi cu activitate de productie interdependenta; combinat. ◊ ~ agroindustrial unitate agricola care se ocupa cu producerea si prelucrarea industriala a materiei prime. 2) Ansamblu de constructii reunite in functie de utilitatea lor. ~ turistic. ~ sportiv. 3) Ansamblu de sentimente, de tendinte si de stari de spirit inconstiente, formate in copilarie, care conditioneaza comportamentul ulterior al unei persoane. ◊ A avea ~e a fi timid. Fara ~e care actioneaza in mod firesc; fara ezitare. ~ de inferioritate sentiment de neincredere in fortele proprii. ~ul Edip atasament e****c fata de un parinte de s*x opus. /<fr. complexe, lat. complexus

COMPLIMENT ~e n. 1) Cuvant de lauda, de respect, de magulire la adresa cuiva. A face un ~. 2) la pl. Urari de bine comunicate unei persoane prin cineva. A transmite ~e. ◊ Fara ~ fara intentia de a maguli pe cineva. /<fr. compliment

COMPLOT ~uri n. Proiect elaborat in secret, prin care un grup de persoane unelteste impotriva statului sau a unei persoane; conspiratie; conjuratie. /<fr. complot

CONCESIUNE ~i f. Contract prin care unei persoane (fizice sau juridice) i se acorda dreptul de a exploata diferite servicii publice sau bunuri ale statului. [G.-D. concesiunii; Sil. -si-u-] /<fr. concession, lat. concessio, ~onis

CONDAMNARE ~ari f. 1) v. A CONDAMNA. 2) Pedeapsa aplicata unei persoane prin hotarare judecatoreasca; osanda. /v. a condamna

CONDITIE ~i f. 1) Factor exterior de care depind fiintele sau lucrurile. 2) mai ales la pl. Concurs de imprejurari in care se produce un fenomen; context; conjunctura; circumstanta. In aceste ~i. In ~i favorabile. ◊ ~i de existenta totalitate a factorilor de mediu care asigura existenta oamenilor. 3) (despre acorduri, conventii etc.) Dispozitie suplimentara. ~ile unui armistitiu. ~i de pace. 4) Situatie sociala; loc in societate. ◊ De ~ care are calitati morale inalte; nobil. 5) Situatie de moment. In ~a noastra. 6) Situatie juridica. ~a unei persoane. [Art. conditia; G.-D. conditiei; Sil. -ti-e] /<fr. condition

CONDOLEANTE f. pl. Marturie verbala de participare la durerea unei persoane careia i-a murit cineva apropiat. [Sil. -le-an-] /<fr. condoleance

A CONFIA ~ez tranz. 1) rar (lucruri, misiuni, persoane etc.) A lasa in grija; a da in primire (unei persoane de incredere); a incredinta. 2) (ganduri intime, framantari sufletesti etc.) A comunica in mod confidential; a incredinta; a destainui. [Sil. -fi-a] /<fr. confier

CONJURATIE ~i f. rar Proiect, realizat in secret, prin care un grup de persoane unelteste impotriva statului sau a unei persoane; complot; conspiratie. [Art. conjuratia; G.-D. conjuratiei; Sil. -ti-e] /<fr. conjuration, lat. conjuratio, ~onis

CONSIDERENT ~e n. 1) Argument logic. 2) Pozitie intelectuala; punct de vedere asupra unui lucru sau asupra unei persoane; parere; judecata; opinie. 3) jur. Factor care motiveaza o decizie a unui organ de jurisdictie. /<fr. considerant

CONSPIRATIE ~i f. Proiect, elaborat in secret, prin care un grup de persoane unelteste impotriva statului sau a unei persoane; complot; conjuratie. [Art. con-spiratia; G.-D. conspiratiei; Sil. -ti-e] /<fr. conspiration, lat. conspiratio, ~onis

A CONTRAINDICA contraindic tranz. 1) (unei persoane) A interzice ceva. 2) A da o indicatie contrara. /<fr. contre-indiquer

CORPORAL ~a (~i, ~e) Care tine de corp; propriu corpului; trupesc. ◊ Perchezitie ~a control efectuat asupra unei persoane pentru a descoperi daca nu ascunde ceva in haine sau sub ele. Pedeapsa ~a sanctiune prin care vinovatul era batut sau torturat. /<fr. corporel, lat. corporalis

CUCERITOR¹ ~i m. 1) persoana (tara, popor etc.) care a cucerit (popoare, teritorii etc.). 2) persoana care a reusit sa castige dra-gostea unei persoane de s*x opus. /a cuceri + suf. ~tor

CULPABILITATE f. jur. Situatia unei persoane care a savarsit un delict; vinovatie. /<fr. culpabilite

CURIOZITATE² ~ati f. mai ales la pl. Caracter ciudat al unei persoane, al unui lucru sau al unui fenomen. [G.-D. curiozitatii; Sil. -ri-o-] /<fr. curiosite, lat. curiositas, ~atis

CUTARE pron. nehot. (inlocuieste numele unei persoane atunci cand nu vrem sau nu este necesar s-o numim). /<lat. eccutalis

DEBIT¹ ~e n. cont. 1) Suma pe care cineva o datoreaza unei persoane (mai ales juridice) creditoare. 2) Rubrica din partea stanga a unui registru contabil, unde se inscriu veniturile si reducerile de pasiv (cheltuielile). 3) Suma inscrisa in aceasta rubrica. /<fr. debit

DEMENTA ~e f. 1) Stare a unei persoane demente; alienatie; nebunie. 2) Manifestare de om dement. /<fr. demence, lat. dementia

A DENEGA deneg tranz. inv. 1) (fapte, fenomene, afirmatii) A declara ca neadevarat; a tagadui; a nega; a contesta; a dezminti. 2) (drepturi ale unei persoane) A pune la indoiala. /<lat., it. denegare, fr. denier

DENUNT ~uri n. Informare a unui organ sau a unei persoane in drept despre comiterea unei infractiuni; para. /v. a denunta

DESENSIBILIZARE ~ari f. Metoda terapeutica de inlaturare (totala sau par-tiala) a sensibilitatii unei persoane fata de anumite medicamente, vaccinuri sau seruri. /v. a desensibiliza

DESTINATIE ~i f. 1) Intrebuintare dinainte stabilita (a unui lucru sau a unei persoane). 2) Loc catre care se indreapta cineva sau unde se trimite ceva. [Art. destinatia; G.-D. destinatiei; Sil. -ti-e] /<fr. destination, lat. destinatio, ~onis

DETECTIV ~i m. (in unele state) Agent secret aflat in serviciul politiei sau al unei persoane particulare. /<fr. detective

DEVIERE ~i f. 1) v. A DEVIA. 2) Abatere a unei persoane sau a unui grup de persoane din cadrul unui partid de la vederile politice general adoptate. ~ de dreapta. ~ de stanga. 3) Abatere a unui curs de apa in vederea executarii unor lucrari in albia acestuia. [Art. devierea; G.-D. devierii; Sil. -vi-e-] /v. a devia

DISCIPOL ~i m. Adept si continuator al unei persoane intr-un anumit domeniu; ucenic; elev. /<lat. discipulus

DISIDENTA ~e f. 1) Stare a unei persoane sau a unui grup de persoane care inceteaza a se supune unei autoritati sau care se separa de o comunitate. 2) Grup de persoane care nu se mai supune unei autoritati sau s-a separat de o comunitate. 3) Sciziune intr-o comunitate, provocata de deosebirile de idei. /<fr. dissidence, lat. dissidentia

DIZGRATIE ~i f. Pierdere a favoarei, a bunavointei unui superior, a unei persoane influente. [Art. dizgratia; G.-D. dizgratiei; Sil. -ti-e] /<fr. disgrace

A DOPA ~ez tranz. (stupefiante) A ad-ministra unei persoane (bolnave). /<fr. doper

ECLIPSA ~e f. 1) Disparitie (totala sau partiala) a imaginii unui astru datorita interpunerii unui corp ceresc intre el si locul de observare. ~ de Soare. ~ de Luna. 2) fig. Trecere in umbra a unei persoane sau a unui lucru. [G.-D. eclipsei; Sil. e-clip-i /<lat. eclipsis, fr. eclipse

ELEV eleva (elevi, eleve) m. si f. 1) persoana care invata intr-o scoala; scolar. 2) Adept si continuator al unei persoane intr-un anumit domeniu de activitate; discipol; ucenic. /<fr. eleve

A ELIBERA ~ez tranz. 1) A face liber. 2) (persoane) A da afara (dintr-o functie sau dintr-un post) ca fiind necorespunzator; a destitui; a scoate; a concedia. 3) (adeverinte, acte oficiale) A pune la dispozitie ca urmare a unei solicitari. ~ unei persoane un act. 4) (marfa) A preda in urma achitarii unei facturi. 5) (incaperi, terenuri) A lasa liber. ~ camera. 6) (detinuti) A pune la libertate. 7) (persoane) A face sa fie liber; a dispersa. ~ de serviciul militar. 8) A scoate dintr-o stare de incordare; a lasa sa fie liber; a slabi. ~ un mecanism /<lat. eliberare

EPIGRAMA ~e f. Poezie lirica de proportii reduse care satirizeaza trasaturile morale negative ale unei persoane sau anumite stari de lucruri, terminandu-se, de obicei, printr-o poanta ironica. [Sil. -pi-gra-] /<fr. epigramme, lat. epigramma

A EVIDENTIA ~ez tranz. 1) A face sa se evidentieze; a scoate la iveala; a reliefa; a remarca; a vadi; a decela. 2) (meritele sau succesele unei persoane) A recunoaste in mod oficial. /Din evidenta

EXERCITIU ~i n. 1) Activitate desfasurata sistematic cu scopul formarii sau perfectionarii anumitor deprinderii. 2) Instruire a militarilor in vederea insusirii artei militare. 3) Ansamblu de actiuni sau miscari pentru dobandirea sau dezvoltarea indemanarii, cunostintelor etc. intr-un anumit domeniu. ~i algebrice. 4) Tema data elevilor pentru a controla si a consolida cunostintele dobandite. 5): In ~ul functiunii in timpul sau in cadrul serviciului legal (al unui functionar sau al unei persoane oficiale). /<fr. exercice, lat. exercitium

EXIL ~uri n. 1) Masura represiva constand in expulzarea din tara sau din locul de trai a unei persoane care s-a facut vinovata fata de stat; expulzare; deportare; surghiun. 2) Situatie a unei persoane supuse unei asemenea masuri represive. 3) Plecare benevola a unei persoane din propria tara (de regula, din motive politice). /<fr. exil, lat. exilum

EXTERIOR¹ ~oare n. 1) Partea de dinafara a unui obiect (si spatiul care-l inconjoara). 2) Aspect al unei persoane (tinuta, imbracamintea, fizionomia, comportarea) care este accesibil privirii. /<fr. exterieur, lat. exterior

FACILITATE ~ati f. 1) Caracter facil. 2) mai ales la pl. rar Conditie speciala acordata unei persoane. /<fr. facilite, lat. facilitas, ~atis

FAIMA ~e f. 1) Apreciere publica inalta a unei persoane sau a unui lucru pentru calitatile deosebite; renume; slava; reputatie; popularitate. 2) Opinie publica (favorabila sau defavorabila); reputatie. 3) rar Veste surprinzatoare; stire falsa; zvon. [G.-D. faimei] /<lat. fama

FAVOARE ~oruri f. Bunavointa care avantajeaza o persoana; avantaj acordat cu preferinta unei persoane. [G.-D. favorii; Sil. -voa-] /<fr. faveur, lat. favor, ~oris

FECIORIE¹ f. Stare a unei persoane v*****e; v*********e. /fecioara + suf. ~ie

FILIPICA ~ce f. livr. Discurs violent, acuzator, impotriva unei persoane. /<fr. philippique

FIZIC¹ n. rar Exterior al unei persoane. /<fr. physique, lat. physicus

A FLUIERA² fluier tranz. 1) A canta prin fluierat. ~ o melodie. ◊ Fluiera-vant calificativ depreciativ, atribuit unei persoane care umbla fara rost; pierde-vara. 2) A trata cu fluieraturi (manifestand nemultumire, dezaprobare). [Sil. flu-ie-] /Din fluier

A FLUTURA¹ flutur 1. intranz. 1) (despre panze, plete etc.) A se misca neregulat (sub actiunea vantului); a falfai. 2) (despre pasari, animale) A face miscari dintr-o parte in alta (cu aripile, cu coarnele etc.). 3) (despre fulgere) A aparea pentru o clipa. 2. tranz. (obiecte) A agita in aer. ~ batista. ~ sabia. ◊ Flutura-vant calificativ depreciativ, atribuit unei persoane nestatornice si neserioase. /Din fluture

GARDEROBA ~e f. 1) Loc special amenajat, la intrarea intr-un local public sau intr-o sala de spectacole, unde vizitatorii pot lasa, in special, paltoanele si caciulile; vestiar. 2) Totalitate a costumelor unui teatru. 3) Totalitate a obiectelor de imbracaminte ale unei persoane. [G.-D. garderobei] /<fr. garderobe, germ. Garderobe

GAND ~uri n. 1) Rezultat al procesului de gandire; idee; cuget. ◊ Ca ~ul foarte repede. A-l framanta (sau a-l apasa) pe cineva ~ul a fi obsedat de un gand. 2) Concentrare a activitatii psihicului asupra unui lucru; meditare; gandire. ◊ A sta dus pe ~uri (a cadea pe ~uri) a medita la ceva. A sta la ~uri a sovai. A pune (pe cineva) pe ~uri a ingrijora. Nici cu ~ul fara a banui ceva; pe neasteptate. 3) Loc unde se produce gandirea; minte; memorie. ◊ A-i da (sau a-i veni, a-i trece) in (sau prin) ~ a-i veni brusc o idee. In ~ fara a rosti cuvintele in voce. 4) Pornire interioara constienta insotita de un efort volitiv (de a infaptui ceva); intentie. ◊ A-si pune in (sau de) ~ a hotari. A pune ~ rau (cuiva) a avea intentii rele fata de cineva. A fi intr-un ~ cu cineva a avea aceleasi dorinte. A-l paste un ~ a-l preocupa o idee. 5) Consideratie a unei persoane (despre cineva sau ceva); punct de vedere particular; judecata; parere; opinie. Ce ~uri ai despre aceasta? 6) Senzatie de satisfacere a gustului; voie; chef; placere; plac. /<ung. gond

GENIU¹ ~i m. 1) Totalitate a aptitudinilor spirituale superioare care ofera unei persoane calitati creatoare deosebite. ◊ De ~ genial. 2) persoana care poseda asemenea aptitudini. 3) Ansamblu de trasaturi distinctive care formeaza esenta unui lucru sau a unei fiinte. ~ul creatiei populare. 4) mil.: Trupe de ~ trupe specializate in executarea unor lucrari tehnice (poduri, fortificatii etc.). /<lat. genius, fr. genie

GESTIUNE ~i f. 1) Administrare a bunurilor materiale ale unei intreprinderi sau ale unei institutii. 2) Ansamblu de operatii privind primirea, pastrarea si eliberarea bunurilor materiale dintr-o intreprindere sau dintr-o institutie. 3) Totalitate a bunurilor materiale (dintr-o intreprindere, institutie) incredintate unei persoane pentru a fi pastrate. /<fr. gestion, lat. gestio, ~onis

GLORIE ~i f. 1) Apreciere publica inalta (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calitati deosebite; recunoastere unanima; faima; renume; popularitate. 2) Faima de care se bucura cineva datorita meritelor sale; slava; stralucire; splendoare. 3) persoana de mare valoare. [G.-D. gloriei; Sil. -ri-e] /<lat., it. gloria

GRANT ~uri n. Subventie acordata (de stat, de o organizatie etc.) unei persoane, unei institutii. /<engl. grant

GURA ~i f. 1) (la oameni) Cavitate in partea inferioara a fetei, delimitata de buze. ◊ ~-casca a) calificativ dat unei persoane care pierde vremea, manifestand interes pentru toate nimicurile; b) calificativ dat unei persoane care sta nedumerita, neintelegand ce i se spune; c) calificativ dat unei persoane nepasatoare si distrate. ~-de-lup defect congenital al fetei omului, constand dintr-o fisura la buza si gingia superioara, prin care cavitatea bucala comunica cu fosele nazale. ~-n ~ foarte aproape unul de altul. A fi cu sufletul la ~ a) a respira cu greu (de emotie, de oboseala etc.); b) a fi aproape de moarte. A uita de la mana pana la ~ a uita foarte repede. A da cuiva o ~ a saruta pe cineva. 2) (la om si la animale) Organ de alimentare prin care se introduce hrana. ◊ De-ale ~ii alimente; hrana. A pune (sau a lua) ceva in ~ a manca putin. A da si bucatica de la ~ a da si putinul pe care-l are. A-i lua painea de la ~ a lipsi de mijloace de existenta. A da (cuiva) mura-n ~ a da cuiva totul de-a gata. A se duce (drept) ca pe ~a lupului a disparea fara urma. A tipa (sau a striga) ca din ~ de sarpe a striga disperat. ~a-leului planta erbacee decorativa cu flori bilabiate, de diferite culori. ~a-lupului planta erbacee cu frunze alungite si cu flori violete. 3) Cantitate dintr-un aliment cat se poate apuca cu un asemenea organ de alimentare dintr-o singura data; imbucatura. 4) persoana (membru al unei familii) care trebuie hranita. 5) Parte a aparatului de vorbire. ◊ A inchide (sau a astupa) cuiva ~a a face pe cineva sa taca. A tacea din ~ a nu vorbi. Cu jumatate de ~ fara mare dorinta. A lua vorba din ~ a spune ceea ce vrea sa spuna altul, in momentul respectiv. A lua (pe cineva) ~a pe dinainte a destainui ceva involuntar. A avea (sau a fi) ~ sparta a fi prea vorbaret. A avea o ~ cat o sura a) a avea gura mare; b) a fi guraliv. A fi bun de ~ a vorbi mult; a fi limbut. A fi numai ~a de cineva a promite fara sa se tina de cuvant. A intra in ~a lumii a fi vorbit de rau. A se pune in ~ cu cineva a intra in conflict cu cineva. A se lua dupa ~a cuiva a actiona dupa sfatul cuiva. A sari cu ~a la cineva a certa pe cineva. ~ile rele barfitori. 6) Facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; glas. ◊ A nu i se auzi ~a a fi tacut. A striga (sau racni, a tipa) cat il tine ~a, a striga (sau a racni, a tipa) in ~a mare a striga foarte tare, din rasputeri. A nu avea ~ (sa raspunda, sa vorbeasca ceva) a nu indrazni sa raspunda sau sa vorbeasca. 7) Deschizatura (a unei incaperi, instalatii, a unui obiect etc.) prin intermediul careia se introduce sau se evacueaza ceva. ~a camasii. ~ de canal. ~a beciului. ◊ ~ de foc arma grea de foc. A lega ~a panzei a) a innoda capetele firelor de urzeala inainte de a incepe tesutul; b) a se instari. 8) Loc unde se varsa o apa (curgatoare). ~a raului. ◊ ~ de incendiu gura de apa la care se racordeaza un furtun pentru a lua apa aflata sub presiune, in caz de incendiu. [G.-D. gurii] /<lat. gula

HABITUS n. 1) med. Aspect fizic exterior al unei persoane (in raport cu starea de sanatate sau de boala). 2) min. Aspect caracteristic al unui cristal (in dezvoltarea diferita a fetelor). 3) Infatisarea, aspectul unei plante. /Cuv. lat.

IDENTITATE ~ati f. 1) Caracter identic; coincidenta sub toate aspectele; egalitate. 2) Proprietate a unui lucru de a-si pastra timp indelungat caracterele fundamentale. 3) Ansamblu de date care contribuie la identificarea unei persoane. Act de ~. 4) mat. Egalitate dintre doua expresii, care, la schimbarea sistemului de valori ale literelor, pastreaza aceeasi valoare numerica. [G.-D. identitatii] /<lat. identitas, ~atis, fr. identite

IMPRESIE ~i f. 1) Efect asupra constiintei unei persoane (produs de o cauza din afara). 2) Opinie sau convingere subiectiva dupa o prima luare de contact (cu cineva sau ceva); senzatie; sentiment. ◊ A avea ~a a banui; a presupune. 3) mai ales la pl. Imagine sau gand, intiparit in memorie. [G.-D. impresiei; Sil. im-pre-si-e] /<fr. impression, lat. impressio,~onis

INCERTITUDINE ~i f. 1) Lipsa de certitudine; indoiala; nesiguranta. 2) Situatie incerta. 3) Lucru incert. 4) Stare a unei persoane lipsite de siguranta, de hotarare. /<lat. incertitudo, ~inis, fr. incertitude

INDECIZIE ~i f. 1) Caracter indecis. 2) Stare a unei persoane indecise; sovaire; nehotarare. [G.-D. indeciziei; Sil. -zi-e] /<fr. indecision

INSINUANT ~ta (~ti, ~te) 1) Care contine o insinuare; cu caracter de insinuare. 2) (despre persoane) Care se insinueaza undeva. 3) Care este propriu unei persoane ce se insinueaza. [Sil. -nu-ant] /<fr. insinuant

INTERIOR¹ ~oare n. 1) Parte de dinauntru a unui obiect sau a unui spatiu inchis. 2) Mobilier al unei incaperi. 3) fig. Natura morala a unei persoane; univers spiritual. 4) Post telefonic instalat in camerele unei cladiri, unei institutii etc. care face legatura cu liniile exterioare printr-o centrala. [Sil. -ri-or] /<lat. interior, ~oris, fr. interieur

INTERVIU ~ri n. 1) Convorbire in decursul careia un jurnalist pune intrebari unei persoane asupra unui subiect cu intentia de a publica in presa sau de a difuza la radio, televiziune aceasta convorbire. 2) Textul unei astfel de convorbiri (publicat in presa sau difuzat la radio, televiziune). /<engl., fr. interview

IRITATIE ~i f. 1) Stare a unei persoane iritate. 2) Umflare si inrosire usoara a unui organ sau tesut. [G.-D. iritatiei; Sil. -ti-e] /<fr. irritation, lat. irritatio, ~onis

ISCALITURA ~i f. Numele de familie al unei persoane (uneori cu initiala prenumelui, eventual si a patronimicului) scris de ea insasi pe un document sau la sfarsitul unui text (scrisoare, articol etc.) pentru a confirma exactitatea, sinceritatea celor relatate sau pentru a-si asuma o anumita responsabilitate; semnatura. /a iscali + suf. ~Itura

IN prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand interiorul unui spatiu, al unui obiect, al unei persoane, locul, suprafata, directia) Sta in casa. A zbura in cosmos. 2) (exprima un raport temporal, concretizand o perioada, un interval de timp) Vine in fiecare seara. 3) (exprima un raport modal sau comparativ) Vine in fuga. 4) (exprima un raport final) Pregatire in vederea congresului. 5) (exprima un raport instrumental, indicand mijlocul, procedeul, materia) Cu. L-au prins in capcana. 6) (exprima un raport de relatie) In ce priveste; la. Iute in miscari. 7) (exprima un raport de tranzitie) Schimbare in bine. 8) (exprima un raport calificativ, indicand domeniul sau sfera de activitate, o caracteristica, posesia) S-a specializat in chirurgie. 9) rar (exprima un raport cauzal) Din cauza; din pricina; in urma. Se clatina in vant. 10) (exprima un raport cantitativ) Au plecat in trei. ◊ In de aproape intim; foarte bine. In de ajuns suficient; indestulator. In de seara spre (inspre, catre) seara. In susul in partea (sau in directia) de sus. In josul in partea (sau in directia) de jos. In afara de cu exceptia; exceptand. In privinta relativ la; cat priveste. /<lat. in

INAPOIERE ~i f. 1) v. A INAPOIA si A SE INAPOIA. 2) Ramanere in urma. ~ economica. ◊ ~ mintala stare a unei persoane slab dezvoltate mintal. /v. a inapoia

INALTIME ~i f. 1) Distanta de la pamant pana la un anumit punct de deasupra lui. ~ea norilor. 2) Dimensiune a unui corp luata de la baza lui orizontala pana la varf. ~ea unui copac. 3) mai ales la pl. Spatiu situat la o distanta mare de deasupra pamantului; bolta cereasca; cer. 4) Perpendiculara coborata din varful unei figuri geometrice pe baza ei. ~ea unui con. 5) Lungimea acestei perpendiculare. 6) Forma inalta de relief (munte, deal). A ocupa o ~. 7) fig. Stare de superioritate (corespunzatoare momentului sau situatiei). ◊ A fi la ~ a corespunde cerintelor in situatia data. 8) Calitate a unui sunet de a fi ascutit. 9) inv. (urmat de un pronume posesiv) Termen reverentios, folosit la adresa unei persoane de rang inalt. ~ea sa. ~ea voastra. [G.-D. inaltimii] /inalt + suf. ~ime

A INCAPEA incap 1. intranz. 1) A fi cuprins in anumite limite; a putea intra intr-un spatiu; a intra. ◊ A nu-si (mai) ~ in piele de gras a fi foarte gras. A nu-si (mai) ~ in piele de bucurie (de mandrie) a fi foarte bucuros (mandru). Nu (mai) incape (nici o) indoiala (vorba, discutie) se spune pentru a exprima o certitudine. A nu (mai) ~ de cineva (sau ceva) a fi nemultumit de prezenta unei persoane sau a unui lucru. 2) fig. A ajunge pe neasteptate (intr-o situatie grea); a nimeri; a se pomeni; a cadea; a pica; a se trezi. ~ la nevoie. ◊ ~ pe (sau in) mana (sau mainile) cuiva a ajunge la discretia cuiva. 3) A intra cu greu. 2. tranz. A fi in stare sa cuprinda. Hainele nu-l mai incap. /<lat. incapere

JUBILEU ~e n. 1) inv. Sarbatoare celebrata de vechii evrei la fiecare cincizeci de ani. 2) Aniversare a unui numar rotund de ani de la producerea unui eveniment important in viata unei persoane, colectivitati, institutii. /<fr. jubile, lat. jubilaeus

JUDECATA ~ati f. 1) Facultate a omului de a gandi logic si de a intelege sensul si legatura fenomenelor; intelect, minte; ratiune. ◊ Cu ~ a) cu bun-simt; cu chibzuiala; b) temeinic. 2) Forma fundamentala a gandirii, exprimata printr-o propozitie in care se afirma sau se neaga ceva. 3) Gand exteriorizat in care se afirma sau se neaga ceva; rationament. 4) Punct de vedere (asupra unui lucru sau asupra unei persoane); opinie, parere, considerent; cuvant. 5) jur. Intrunire a unei instante judecatoresti pentru solutionarea unor chestiuni de natura penala sau civila; actiune judiciara; proces. ◊ A da (sau a chema, a trimite) in ~ (pe cineva) a intenta un proces cuiva; a deferi judecatii (pe cineva), ~ata de apoi judecata divina care se crede ca va avea loc la sfarsitul lumii. /<lat. judicata

LEGITIM ~a (~i, ~e) 1) Care este stabilit prin lege; fondat pe lege. Drept ~. Revendicare ~a. ◊ ~a aparare act de violenta folosit in scop de aparare si justificat de lege, comis impotriva unei persoane care savarseste un atac ilegal. 2) (despre casatorie) Care este consfintit prin lege; incheiat, respectandu-se prescriptiile legale. 3) (despre soti) Care este casatorit legal. 4) (despre copii) Care este nascut din parinti casatoriti legal sau este recunoscut de tata. 5) Care este considerat ca fiind just; indreptatit; justificat; motivat. /<fr. legitime, lat. legitimus

LEGITIMATIE ~i f. Act oficial eliberat de o autoritate prin care se atesta identitatea unei persoane (sau se certifica anumite date juridice). [G.-D. legitimatiei] /<fr. legitimation

LIBERTATE ~ati f. 1) Posibilitate de a actiona, in anumite imprejurari, dupa propria sa vointa sau dorinta. 2) Stare a unei persoane cu drepturi depline, care nu este in servitute; stare de independenta. 3) Drept consfintit printr-o legislatie, printr-o conventie; lipsa a restrictiilor. ~atea presei. 4) mai ales la pl. Mod prea familiar de a se purta; nonconformism. [G.-D. libertatii] /<fr. liberte, lat. libertas, ~atis

LIMITA ~e f. 1) Punct ce marcheaza sfarsitul unei intinderi sau suprafete. ◊ ~ teritoriala linie de demarcatie care desparte diferite tari; hotar; granita; frontiera. 2) Ton al unei voci sau al unui instrument, caracterizat prin inaltime sau profunzime extrema. 3) Punct extrem al unei actiuni; linie de sus a unei evolutii. ◊ ~ de varsta varsta dupa care o persoana nu mai poate exercita o anumita functie publica. 3) mat. Valoarea fixa spre care tind valorile unei marimi variabile. 4) fig. Punct final pe care il pot atinge posibilitatile, mijloacele sau capacitatile unei persoane. /<fr. limite, lat. limes, ~itis

LOC ~uri n. 1) Punct sau portiune determinata in spatiu. ◊ A lua ~ a se aseza. A-si face ~ a-si croi drum. A face (cuiva) ~ a se da la o parte pentru a trece sau a se aseza cineva. A tine ~ul a inlocui pe cineva. A umbla din ~ in ~ a umbla dintr-o parte in alta. Din capul ~ului de la inceput. A se opri in ~ a se opri brusc. A-i sta cuiva mintea in ~ a nu putea judeca; a ramane buimac; a se buimaci. A-i veni inima la ~ a-i trece frica; a se linisti. A pune pe cineva la ~ul lui a pune pe cineva la punct. La un ~ impreuna; laolalta. Pe ~ a) pe aceeasi portiune de teren; b) acolo unde se afla cineva sau ceva; c) imediat; indata. A sta pe ~ a nu merge mai departe; a se opri. Peste tot ~ul in toate partile; pretutindeni. Pe unele ~uri unde si unde; pe alocuri. A ramane (sau a sta) ~ului a ramane nemiscat; a se opri. A-si afla ~ul a se stabili undeva. A nu-si (mai) afla ~ul a nu avea astampar; a fi agitat. A veni (sau a se duce, a trimite) la fata ~ului a veni (sau a se duce, a trimite) acolo unde s-a petrecut ceva. Pe ~ repaus! comanda militara in urma careia soldatul ia o pozitie libera, ramanand insa nemiscat. A o lua (sau a porni) din ~ a pleca de undeva. 2) Bucata de pamant, rezervata special pentru ceva. ◊ ~ de casa teren pe care urmeaza sa fie construita o casa. ~ de pasune bucata de pamant necultivat, unde sunt pascute vitele. 3) Intindere mare de pamant, avand anumite caracteristici specifice; regiune; meleag; tinut. ~uri mlastinoase. 4) Localitate, regiune, tara in care s-a nascut cineva sau de unde isi trage originea. ◊ (A fi) de ~ (sau din partea ~ului) (a fi) de bastina; a fi din regiunea data. 5) Spatiu ocupat de cineva sau de ceva. ◊ ~ de munca institutie sau intreprindere in care o persoana isi desfasoara activitatea. 6) Functie detinuta de o persoana intr-o institutie, intreprindere sau organizatie; post; serviciu. ◊ Are un ~ bun are un serviciu bun. 7) Situatie sociala a unei persoane. 8) Situatie favorabila; moment potrivit; ocazie; prilej. ◊ A avea ~ a se intampla; a se produce. 9) Fragment intr-o scriere unde a aparut o informatie sau o relatare. 10): In ~ de ... (sau in ~ul ...) indica o inlocuire, o substituire. In ~ sa ... (sau de a ...) indica opozitia intre doua idei. /<lat. locus

MAIESTATE ~ati f. 1) Caracter maiestuos; aspect maret si solemn care provoaca admiratie. 2) (folosit si ca termen de adresare) Conducator suprem al unui stat; monarh; suveran; rege; imparat; riga; tar; sultan. 3) Termen reverentios care era folosit la adresa unei persoane de rang inalt. [G.-D. maiestatiii /<lat. maiestas, ~atis, fr. majeste

MAJORAT n. 1) Varsta la care o persoana beneficiaza de toate drepturile civile si politice, devenind totodata responsabila de actiunile sale in fata legii. 2) Situatie a unei persoane majore. /<fr. majorat

MANDAT ~e n. 1) Misiune acordata cuiva de o persoana pentru a actiona in numele ei. 2) Document care certifica o astfel de misiune. 3) Dispozitie emisa de o autoritate sau de o persoana oficiala spre a fi indeplinita de cei vizati. ◊ ~ de arest act scris prin care un organ judiciar ordona arestarea unei persoane. 4) ~ postal formular-tip pe baza caruia se poate expedia prin posta o suma de bani. 5) Suma de bani expediata sau primita astfel. /<fr. mandat

MASA¹ mese f. 1) Mobila formata dintr-o placa orizontala, pusa pe un suport sau pe picioare, avand diverse intrebuintari (in special pentru a se servi pe ea mancarea). ~ de scris. ~ de lucru. ◊ ~ verde a) masa pentru jocuri de noroc; b) masa la care se duc tratative diplomatice. ~ rotunda dezbatere libera intre specialisti pe o tema data. ~ intinsa masa plina de bucate, pregatita pentru oaspeti. Capul mesei loc de cinste rezervat unei persoane in semn de stima deosebita. A strange ~a a face curat pe masa dupa mancare. 2) Mancarea servita; bucate. 3) Mancarea de la amiaza (constand, de obicei, din mai multe feluri); pranz. ◊ Inainte de ~ in partea zilei care preceda pranzul. Dupa ~ in partea zilei care urmeaza dupa pranz. 4) Proces de alimentare. ◊ A se aseza la ~ a incepe mancarea. A sta la ~, a lua ~a a manca. 5) Obiecte sau parti de obiecte care seamana cu aceasta mobila, avand diverse intrebuintari. [G.-D. mesei] /<lat. mensa

MARIE ~i f. inv. 1) (urmat de un pronume posesiv) Termen reverentios, care era folosit la adresa unei persoane de rang inalt; maiestate. 2) Pozitie sociala inalta. /a mari + suf. ~ie

MEDALION ~oane n. Bijuterie de forma rotunda sau ovala, in care se include o fotografie sau o suvita de par a unei persoane scumpe si care se pastreaza, de obicei, la gat. [Sil. -li-on] /<fr. medallion

METAMORFOZA ~e f. 1) Transformare a formei unor animale inferioare in cursul dezvoltarii. 2) fig. Modificare completa a starii sau a caracterului unei persoane sau a unui lucru. 3) (in basme, in mitologie) Schimbare miraculoasa a naturii sau a unei persoane. /<fr. metamorphose

A MINIMALIZA ~ez tranz. (valoarea unei persoane, a unui lucru, a unei idei) A reduce la minimum; a subaprecia pe nedrept. /minimal + suf. ~iza

BOVARISM s. n. Tendinta prezenta la unele persoane care, nemultumite de realitatea propriei lor conditii, isi fauresc o personalitate fictiva, corespunzatoare aspiratiilor lor. – Din fr. bovarysme.

VOCE, voci, s. f. 1. Facultate specifica omului de a emite sunete articulate; ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; glas. ◊ Expr. A ridica vocea = a vorbi rastit. 2. Insusire, aptitudine pe care o au unele persoane de a canta frumos din gura. ♦ Registru de sunete muzicale, mai inalte sau mai profunde, in care cineva poate canta. ◊ Voce calda = voce in care predomina componentele de frecventa joasa, accentuate natural sau artificial. Voce metalica = voce dura, aspra, in care predomina componentele de frecventa inalta. Voce profesionala = voce care corespunde unor exigente inalte, specifica cantaretilor, actorilor, crainicilor. Voce robot = denumire data vocilor lipsite de inflexiunile specifice vocii umane. Voce sintetica = voce produsa prin intermediul unui sintetizor de vorbire. 3. Linie melodica incredintata fiecarui instrument dintr-o compozitie. – Din lat. vox, vocis.

OPSOMANIE, opsomanii, s. f. Particularitate morbida potrivit careia unele persoane nu pot suporta decat anumite alimente. – Din fr. opsomanie.

PETITIE, petitii, s. f. Expunere scrisa adresata de o persoana sau de un grup de persoane unei institutii, unei organizatii, unei autoritati, in care se formuleaza o cerere, o revendicare, un punct de vedere etc. [Var.: (inv.) petitiune s. f.] – Din fr. petition.

TRAC² s. n. Stare emotiva de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales artistii) in momentul aparitiei lor in fata publicului. – Din fr. trac.

CONCUPISCENTA s. (livr.) luxura. (~ unei per-soane.)

CASCA casti f. 1) Acoperamant de protectie pentru cap, purtat de unele persoane (militari, pompieri, sportivi, mineri etc.). 2) Aparat electric in forma de caciula, care serveste la uscarea parului. 3) Receptor electroacustic, compus din una sau doua capsule telefonice, care se pun la ureche pentru a asculta unele transmisiuni radiofonice. [G.-D. castii] /<fr. casque