SCRIJELI, scrijelesc, vb. IV. Tranz. A face pe o suprafata zgarieturi sau taieturi superficiale cu o unealta ascutita sau taioasa: a zgaria, a cresta. [Var.: scrijela vb. I] – Din scrijea (reg. „felie subtire de paine, de fructe etc.” < scr., ucr.).

A SCRIJELI ~esc tranz. 1) (obiecte) A taia la suprafata cu o unealta ascutita. 2) (imagini) A reprezenta prin taiere (pe suprafata unui obiect). [Var. a scrijela] /Din scrijea

BURGHIU, burghie, s. n. unealta ascutita de otel in forma de spirala, care, prin miscari de insurubare, serveste la gaurirea cilindrica a materialelor; sfredel. ◊ Burghiu de foraj = unealta de foraj in forma de bara, cu capatul ca o elice, care se adapteaza la perforatorul mecanic. – Din tc. burgu, bg., scr. burgija.

CUTE, cute, s. f. Piatra de gresie pentru ascutit uneltele taioase (mai ales coasa); arcer. – Lat. cos, cotis.

STILOGRAF s.n. unealta ascutita cu care se inteapa hartia pentru a face punctele care redau alfabetul orbilor. [< fr. stylographe].

POANSON ~oane n. 1) unealta metalica avand un cui rezistent la varf, folosita la perforarea ori la marcarea unor obiecte din metal dur. 2) Instrument din otel calit, cu varful gravat in relief, folosit la executarea gravurilor. 3) Parte componenta a unei matrite, avand muchie taietoare, cu ajutorul careia se decupeaza sau se imprima un contur. 4) unealta cilindrica, ascutita la varf, intrebuintata in broderie pentru a gauri panza. [sil. poan-] /<fr. poincon

CHITONAG², chitonage, s. n. (Rar) unealta cu varf ascutit, cu care se fac gauri in pamant pentru infipt aracii la vie sau pentru semanatul porumbului. – Et. nec.

pungalau, s.n. (reg.) unealta cu varful ascutit cu care se fac gauri la opinci.

stubica, stubici, s.f. (reg.) ladita in care se tin uneltele intrebuintate la ascutitul coasei.

TAROD s.n. (Tehn.) unealta cu muchii ascutite care, prin rotire, taie filet in interiorul unei gauri date in prealabil intr-o piesa; burghiu de filetat. [< fr. taraud].

TAROD s. m. unealta cu muchii ascutite care, prin rotire, taie filet in interiorul unei gauri date in prealabil intr-o piesa; burghiu de filetat. (< fr. taraud)

POANSON s.n. 1. unealta de otel cu varful gravat, folosita pentru marcat, stantat etc. 2. unealta cilindrica de os ascutita la varf, cu care se da forma rotunda unor puncte de broderie cu gauri. [Pron. poan-, pl. -oane, -onuri. / < fr. poincon].

POANSON s. n. 1. matrita pentru decupare, indoire, ambutisare etc. prin deformare plastica. ◊ bucata de otel pe care se graveaza literele in relief si cu care se bat matritele pentru caractere tipografice. 2. unealta de otel cu varful gravat, pentru marcat, stantat etc. 3. unealta cilindrica de os ascutita la varf, cu care se da forma rotunda unor puncte de broderie cu gauri. (< fr. poinson)

POTRICALA, potricale, s. f. (Inv. si reg.) unealta de otel cu varful ascutit cu care se fac gauri la curele, la opinci, in urechile oilor etc.; preducea. ♦ Gaura facuta cu aceasta unealta. – Din rus. protykalo.

PUNCTATOR ~oare n. unealta de otel cu varf ascutit, folosita la executarea pe suprafata unei piese a unor semne asemanatoare cu punctul (in scopul unor perforatii ulterioare). /a puncta + suf. ~tor

CRAMPA s. f. 1. (pl.) contractie musculara dureroasa si involuntara (la stomac). 2. unealta de otel cu cioc ascutit, pentru taiat cocile de abataj. (< fr. crampe, /2/ germ. Krampf)

TIU², tiuri, s. n. (Reg.) 1. unealta de fier in patru muchii ascutita ca o dalta, cu care se fac gauri in gheata pentru pescuit, se desprind blocurile de gheata etc. 2. unealta asemanatoare cu o dalta, folosita in dulgherie. 3. Tarnacop de otel, de forma unei bare cu sectiune a patrata, ascutita la capete si putin arcuita, folosit de mineri. – Et. nec.

POANSON, poansoane, s. n. 1. unealta alcatuita dintr-o tija de otel sau de alt metal dur, de forma conica, triunghiulara etc., cu varful gravat in relief, care serveste la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal, la confectionarea unor matrite, la baterea medaliilor etc. ♦ Instrument ascutit din otel, folosit in tehnica gravurii. 2. Piesa a unei matrite, cu un contur cu muchii taietoare sau cu o suprafata de lucru plana sau profilata, care serveste la decupare, detasare, imprimare etc. prin deformare plastica. 3. unealta cilindrica de os, cu varful ascutit, cu care se perforeaza panza si se da forma rotunda unor puncte de broderie cu gauri. [Pl. si poansonuri] – Din fr. poincon.

PUNCTATOR, punctatoare, s. n. unealta de otel cu varf conic ascutit, cu ajutorul careia se traseaza (prin lovirea cu ciocanul) pe diverse piese metalice reperele unei perforatii ulterioare. – Puncta + suf. -tor.

CRAMPA, crampe, s. f. 1. Contractie involuntara, prelungita si dureroasa a unui muschi sau a unui grup muscular; colica. ◊ Crampa scriitorului = crampa a musculaturii antebratului si a mainii, care intervine in timpul scrierii; grafospasm. ♦ (La pl.) Dureri acute in stomac. 2. unealta de otel cu un cioc ascutit, fixata intr-o coada de lemn, cu ajutorul careia se taie rocile de duritate mica si mijlocie din abataj. – Din fr. crampe.

DORN ~uri n. 1) unealta de perforat prin lovire, constand dintr-o bara de otel usor ascutita la unul dintre capete; priboi. 2) unealta, de forma unei tije cilindrice, avand multiple utilizari in tehnica (de prindere, de degajare, de deplasare etc. a unei piese). /<germ. Dorn

LAMA¹ ~e f. 1) Parte ascutita a unui instrument, a unei unelte de taiat sau a unei arme albe; ascutis; tais; custura. 2) Placa dreptunghiulara de otel, foarte subtire, de obicei cu doua taisuri, care se adapteaza la un aparat de ras. 3) Placa mica si subtire de sticla pe care se asaza materialele ce urmeaza a fi examinate la microscop. [G.-D. lamei] /<fr. lame

LANTETA s. f. 1. lama plata si foarte ascutita, instrument pentru vaccinari, incizii etc. 2. unealta dintr-o tija cu capetele in forma de lopatica, la repararea formelor in turnatorie. 3. fiecare dintre fulgii lungi si subtiri, viu colorati, din jurul gatului si de pe spate, la unele pasari. (< germ. Lanzette, fr. lancette)

COASA ~e f. 1) unealta agricola manuala, formata dintr-o lama ascutita de otel, fixata de o coada lunga de lemn, folosita la cositul plantelor furajere, cerealelor etc. 2) Perioada cositului. Timpul ~ei. 3) Cantitate de iarba cosita. Trei ~e pe an. [G.-D. coasei; Sil. coa-sa] /<sl. kosa

FERASTRAU ~aie n. 1) unealta prevazuta cu o lama (cu dinti ascutiti), actionata manual si folosita la taiat (lemne). ◊ ~ cu rama ferastrau cu lama montata intr-un cadru. ~ electric portativ masina-unealta avand un lant prevazut cu dinti taietori, actionata de un motor electric. ~ circular masina-unealta prevazuta cu un disc dintat, care, in timpul functionarii, executa o miscare de rotatie. 2) Instrument muzical constand dintr-o lama dintata care produce sunete cu ajutorul unui arcus. /<ung. fureszto

FOARFECE¹ ~ n. 1) unealta de taiat, formata din doua lame ascutite, unite crucis cu un surub si prevazute fiecare cu cate un maner inelar. 2) Exercitiu care reda miscarea lamelor unei asemenea unelte, constand in ridicarea pe rand a picioarelor. [Sil. foar-fe-] /<lat. forfex, ~icis

A SPARGE sparg tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A face sa se sparga. ◊ A-si ~ capul (cu ceva) a se chinui cu rezolvarea unei chestiuni. ~ lemne (sau butuci) a despica lemne cu toporul. ~ linistea (sau tacerea) a intrerupe linistea (sau tacerea), producand un zgomot neasteptat. 2) (nuci, alune, samburi, oua etc.) A curata de invelisul exterior prin sfaramare (pentru a scoate continutul). 3) (incuietori) A descuia fortat (cu ajutorul unor unelte speciale). 4) A strapunge cu un obiect ascutit, facand o gaura. ~ cu coarnele. ◊ A-i ~ cuiva urechile a asurzi, producand zgomot puternic. 5) (osti dusmane) A pune pe fuga; a imprastia; a risipi. ◊ ~ frontul a patrunde in liniile inamicului. 6) fig. (intarituri) A strica fortand; a rupe. Apa a spart iezatura. ◊ ~ casa cuiva a strica casnicia cuiva. /<lat. spargere

SPIT¹ ~uri n. 1) unealta formata dintr-o bara de otel, ascutita la varf, cu ajutorul careia se prelucreaza piatra. 2) Varf sau muchie ascutita a unui obiect. /<germ. Spitze

TARNACOP ~oape n. unealta constand dintr-o bara de otel, ascutita la un capat si lata la celalalt, fixata intr-o coada de lemn si folosita pentru desfundarea pamanturilor tari sau pentru spartul rocilor. /<bulg. tarnokop

SPIT s.n. 1. (Poligr.) Linie simpla sau inflorata, ornament etc. asezat la sfarsitul unui articol, al unui capitol etc. 2. unealta formata dintr-o bara de otel ascutita, care serveste la prelucrarea pietrei de constructie, la spargerea betoanelor. 3. (Fam.) Varf ascutit al unui obiect. 4. Tigaret scurt. [Pl. -turi. / < germ. Spitze].

POLIZOR s. n. masina-unealta, cu o piatra abraziva, pentru curatit, ascutit, lustruit etc. piese (metalice) prin frecare. (< fr. polissoir)

TARNACOP, tarnacoape, s. n. unealta formata dintr-o bara masiva de otel, ascutita la un capat si lata la celalalt, prinsa intr-o coada de lemn, folosita la sapat in pamanturi tari, la spart pietre etc. [Pl. si: tarnacopuri] – Din bg. tarnokop, scr. trnokop.

A SE TOCI se ~este intranz. 1) (mai ales despre unelte metalice de taiat) A deveni mai putin ascutit prin intrebuintare indelungata sau neglijenta; a se tampi. 2) (despre obiecte) A se roade prin intrebuintare indelungata sau lovire. /<sl. tociti

cotonoaga, cotonoage, s.f. (reg.) unealta agricola de forma unui bat mai gros, ascutit la un capat care este imbracat in fier; cu el se fac gaurile in pamant pentru sadirea firelor de rasad sau pentru aracii de la vie; chitonog, chitonag.

MANDRIN s.n. 1. Piesa ascutita folosita la gaurirea tablei metalice; dorn, priboi. ♦ unealta pentru largirea sau formarea gaurilor din piese tubulare sau inelare. ♦ Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. 2. Sarma care se asaza inauntrul instrumentelor gaunoase (ace, trocare etc.) pentru a impiedica astuparea lor. [Pl. -ne, -nuri, var. mandrina s.f. / < fr. mandrin].

PUNCTATOR s.n. unealta de otel cilindrica, terminata cu un varf ascutit, cu ajutorul careia se marcheaza piesele; chernar. [< puncta + -tor].

MANDRIN s. n. 1. piesa ascutita folosita la gaurirea tablei metalice; dorn, priboi. ◊ unealta calibrata pentru largirea sau formarea gaurilor din piese tubulare sau inelare. 2. sarma care se asaza inauntrul instrumentelor gaunoase (ace, trocare etc.) pentru a impiedica astuparea lor. (< fr. mandrin)

SPIT², spituri, s. n. 1. (Tehn.) unealta formata dintr-o bara de otel cu varful ascutit, folosita la gaurirea pietrelor naturale si artificiale sau la prelucrarea suprafetei lor. 2. (Tipogr.) Linie simpla sau inflorata, care se pune ca ornament la sfarsitul articolelor sau al capitolelor. 3. Nume dat extremitatii ascutite sau muchiei unor obiecte, constructii etc. 4. (Reg.) Tigaret scurt. – Din germ. Spitze.

TAIS, taisuri, s. n. 1. Parte mai subtire, ascutita, destinata sa taie, a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cutit); ascutis; muchie taietoare a unei unelte sau a unei ustensile. ◊ Expr. Cutit cu doua taisuri = situatie a carei rezolvare intr-un anumit sens poate avea efecte opuse celor dorite; procedeu care implica avantaje si dezavantaje la fel de importante. A trece sub taisul sabiei = a ucide, a distruge complet. 2. (Rar) Taietor (3). – Taia + suf. -is.

CAZMA ~le f. 1) unealta pentru sapat pamantul formata dintr-o lama metalica ascutita, fixata intr-o coada de lemn; harlet. 2) reg. unealta pentru desfundarea pamanturilor tari sau pentru spargerea rocilor constand dintr-o bara de otel, ascutita la un capat si lata la celalalt, prinsa intr-o coada de lemn; tarnacop. ◊ ~ pneumatica ciocan pneumatic folosit la taierea carbunilor; ciocan de abataj. [Art. cazmaua; G.-D. cazmalei] /<turc. kazma

HARLET ~e n. unealta formata dintr-o placa de fier rotunjita si ascutita la capatul de jos, fixata pe o coada de lemn si folosita la sapat. /<sl. rylici

LANTETA s.f. 1. Lama plata si foarte ascutita, folosita ca instrument chirurgical pentru vaccinari, incizii etc. 2. unealta folosita in turnatorie la repararea formelor. [Pl. -te, var. lanseta s.f. / < fr. lancette, germ. Lanzette].

POLIZOR s.n. Masina-unealta prevazuta cu o piatra speciala, folosita pentru curatit, ascutit, lustruit etc. piese metalice prin frecare. [< fr. polissoir].

sighinca, sighince, s.f. (reg.) 1. unealta de lemn sau de fier, cu un capat ascutit, cu care se fac gropi pentru saditul vitei de vie; sadila, sadelca, sadelnita. 2. unealta de pescuit de forma unei suliti de fier care se infige in corpul pestilor; ostie. 3. mai cu care pescarii sparg gheata pentru copci.

BURGHIU ~e n. unealta constand dintr-o tija de otel spiralata, cu muchii ascutite, cu care se pot face, prin rotatie, gauri cilindrice intr-un material solid; sfredel. ~ de foraj. ~ pentru pamant. [Sil. -ghiu] /<turc. burgu

RAZ ~uri n. 1) unealta constand dintr-o bara de otel (tesita la un capat), folosita ca parghie la ridicarea sau la deplasarea unor corpuri grele; ranga. 2) unealta formata dintr-o bara scurta de otel, latita si ascutita la un capat, folosita in tamplarie. /<sb. raz

SFREDEL, sfredele, s. n. 1. unealta in forma de bara, prevazuta la un capat cu muchii ascutite sau cu taisuri si folosita pentru executarea gaurilor; burghiu. 2. (Art.) Numele popular al unei constelatii formate din trei stele. – Din bg. svredel.

PLANTATOR, -OARE, plantatori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Persoana care se ocupa cu plantarea rasadurilor, a vitei de vie etc.; saditor. 2. S. m. Proprietar al unei plantatii. 3. S. f. Masina care serveste la plantarea diverselor plante de cultura; masina de plantat. 4. S. n. unealta de lemn sau de fier, de forma unui baston scurt ascutit la un capat, cu care se lucreaza la plantarea puietilor, a rasadurilor etc. – Planta + suf. -tor.

OSTIE¹, ostii, s. f. unealta de pescuit de forma unei furci cu mai multe brate ascutite, care se infige in corpul pestilor. – Din sl. ostĩ.

MANDRINA ~e f. 1) Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor cu ajutorul carora se executa operatii de prelucrare. 2) unealta de perforat prin lovire constand dintr-o bara de otel, ascutita la unul din capete; dorn; priboi. 3) Sarma care se introduce in interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. /<fr. mandrin

sapoi, sapoaie, s.n. (pop.) 1. sapa mare. 2. sapaliga mare. 3. cazma. 4. tarnacop. 5. ghionoi (tarnacop a carui lama metalica este ascutita la un capat si in forma de ciocan la celalalt). 6. unealta cu care se fac gauri in pamant pentru diverse semanaturi sau pentru infipt aracii la vie; chitonag.

BURGHIU, burghie, s. n. unealta de otel in forma de spirala, cu varful si muchiile ascutite, care, prin miscarea de insurubare ce i se imprima, executa gaurirea materialelor. ◊ Burghiu de foraj = unealta de foraj in forma de bara, cu capatul in forma de elice, care se adapteaza la perforatorul mecanic. – Tc. burgu.

PRIBOI² ~iuri n. unealta de perforat prin lovire constand dintr-o bara de otel usor, ascutita la unul din capete; dorn; mandrin. /<sb. priboj

IGLITA, iglite, s. f. 1. Croseta. 2. unealta de metal sau de lemn, de forma alungita si plata, cu varful ascutit si scobita la ambele capete, pe care se deapana ata si care serveste la impletirea plaselor, la innodarea ochiurilor etc.; naveta¹ (1). – Din bg. iglica.

FERASTRAU, ferastraie, s. n. 1. unealta sau masina-unealta prevazuta cu o lama, o banda sau un disc de otel (cu dinti ascutiti), pusa in miscare manual sau pe cale mecanica si folosita pentru taiatul unor materiale (lemne, metale etc.). 2. Instrument muzical alcatuit dintr-o lama de metal care se freaca cu un arcus pentru a emite sunete. [Var.: (1) ferestrau, fierastrau, herastrau s. n.] – Firiz + suf. -au (contaminat cu fereastra sau ferestrui).

MASAT, masate, s. n. (Pop.) unealta de otel in forma de sul sau, rar, de pila plata, intrebuintata la ascutitul cutitelor. – Din tc. masat.

RAZ, razuri, s. n. 1. Ranga. 2. unealta formata dintr-o bara rotunda si scurta de otel, cu tais latit si ascutit la un capat, folosita de tamplari, dulgheri etc. – Din scr. raz.

PILA¹ pile f. 1) unealta de lacatusarie, formata dintr-o bara de otel calit, avand pe toata suprafata crestaturi ascutite, cu care se prelucreaza prin slefuire piese metalice. 2) Instrument mic in forma de lama, prevazut cu crestaturi si folosit la netezirea unghiilor (dupa taiere). [G.-D. pilei] /<sl. pila

SFREDEL ~e n. unealta de perforat prin rotatie, constand dintr-o bara de otel spiralata si cu muchii ascutite; burghiu. /<bulg. svredel

CAZMA, cazmale, s. f. 1. unealta de sapat pamantul, asemanatoare cu lopata, alcatuita dintr-o lama metalica, usor concava, cu muchie ascutita, fixata la o coada dreapta de lemn; harlet. 2. (Reg.) Tarnacop. 3. Lovituri de cazma (1, 2). – Din tc. kazma.

UNDITA, undite, s. f. unealta de pescuit alcatuita dintr-o varga flexibila de care este legata o sfoara, un fir de material plastic etc., avand la capat un carlig ascutit si indoit, in care se pune momeala pentru a prinde pestele: p. restr. carligul acestei unelte. – Din sl. ondica.

PILA¹, pile, s. f. unealta de otel calit, avand una sau mai multe fete prevazute cu numerosi dinti marunti si ascutiti, folosita la ajustarea manuala sau mecanica a unor obiecte dure. ♦ Ustensila metalica in forma de lama cu suprafata crestata, folosita la netezirea unghiilor (dupa taierea lor). – Din sl. pila.

FUS¹ ~e n. 1) unealta de tors pe care se infasoara ata rasucita, avand forma unui betisor bombat la mijloc, ascutit la capatul de sus, iar la cel de jos terminat cu o sfarleaza. 2) Piesa a unei masini de tors care serveste la rasucirea si la infasurarea firelor. 3) la pl. fig. iron. Picioare foarte subtiri. /<lat. fusus

PANA¹ pene f. 1) (la pasari) Formatie cornoasa alcatuita dintr-un cotor tubular, pe care este asezat simetric fire subtiri si pufoase si care are functie protectoare si de realizare a zborului. ◊ A se umfla in pene a se ingamfa. 2) la pl. Fulgi smulsi de pe aceste formatii si folositi pentru umplutul pernelor si a perinelor. 3) inv. unealta de scris cu cerneala constand dintr-o astfel de formatie cornoasa (in special de gasca), ascutita si despicata la varf. 4) fig. Arta de a scrie. 5) Simbol al muncii scriitoricesti. ◊ A lasa (sau a parasi) ~a a inceta sa mai scrie. [G.-D. penei] /<lat. pinna

PERFORAT², -A, perforati, -te, adj. Gaurit, strapuns cu ajutorul unei unelte sau al unei masini. ♦ Spec. (Despre parti ale corpului) Strapuns de un glont, de o arma ascutita (care produce o gaura). ♦ (Despre organe, tesuturi) Gaurit, cu orificiu aparut in urma unui proces patologic. – V. perfora.

TIMLEAC, timleacuri, s. n. unealta de pescuit formata dintr-o varga groasa de fier prevazuta la unul din capete cu un carlig ascutit, care serveste la prinderea pestilor mari. – Din rus. temleak.

CUTITOAIE, cutitoaie, s. f. 1. Instrument format dintr-o lama ascutita de otel (cu doua manere la capete), folosit in tamplarie, dogarie, tabacarie etc. pentru cioplit, curatat, indreptat, razuit. 2. unealta taietoare de otel avand o lama plana sau curba, prevazuta cu un maner, folosita de potcovar pentru indreptarea si curatirea copitelor. [Pr.: -toa-ie] – Cutit + suf. -oaie.

CAZMA, cazmale, s. f. 1. unealta de sapat pamantul, asemanatoare cu lopata, avand o coada dreapta de lemn si o lama metalica cu muchie ascutita. 2. (Reg.) Tarnacop. 3. Lovitura de cazma (1, 2). – Tc. kazma.

custura, custuri, s.f. (pop.) 1. lama, tais de cutit. 2. placa de metal. 3. ferastrau, firez. 4. fierul coasei. 5. cutit rudimentar, cu maner de lemn sau fara el; ciorsa, bleau. 6. dalta. 7. parte a plugului ( fierul, undreaua). 8. unealta cu care se curata, se reteaza si se scot fagurii din stup. 9. cutit cu care se taie capetele cercurilor la butoaie. 10. cutitul cizmarului. 11. creasta stancoasa de munte, ascutita, zimtata, specifica epocii glaciare. 12. om cu apucaturi rele, hot, custurar.

sapalau, sapalaie, s.n. (reg.) 1. sapa mare si grea. 2. (in forma: sapalau) tarnacop. 3. tarnacop a carui parte metalica e ascutita la un capat si in forma de ciocan la celalalt capat; ghionoi. 4. lopatica cu care se curata de pamant brazdarul si cormana plugului; otic. 5. (in forma: sapalau) unealta cu care se jupoaie scoarta de pe trunchiurile de copaci.

MUCHIE, muchii, s. f. 1. Linie de intersectie a doua fete ale unui corp geometric. ◊ Loc. adv. Pe muchie = la limita, la extrema. 2. Margine, dunga a unui lucru, a unei suprafete. ◊ Expr. Batuti pe muchie = (despre o suma de bani) din care nu lipseste nimic, care este intreaga, exacta. 3. Marginea din afara, portiune laterala a unor obiecte. ♦ Marginea palmei dinspre degetul cel mic. ♦ Partea opusa taisului unor unelte de taiat. ♦ Expr. (Ca sau cat) (de) o muchie de cutit = foarte ingust, foarte subtire; foarte putin. Pe muchie de cutit = intr-o situatie critica, in primejdie. 4. Partea cea mai inalta, ascutita si prelungita, a unui munte, a unui deal, a unei stanci; creasta, coama, culme; p. ext. coasta a unui munte sau a unui deal; panta, povarnis. [Pr.: -chi-e. – Var.: muche s. f.] – Probabil lat. *mutila (= mutulus).

preduci (-cesc, -it), vb. – A strapunge cu ceva ascutit sau a cresta urechea la vite. Bg. predupcam, var. lui produpcam (Scriban), cf. produf. Der. din lat. perdūcere (Giuglea, Dacor., II, 822; REW 6405a) este indoielnica. – Der. preducea (var. preducica), s. f. (sula, priboi; perforator, unealta de cizmarie).

ARMA, arme, s. f. 1. Obiect, unealta, aparat, masina care serveste la atac sau la aparare. ◊ Arma de foc = arma care foloseste pulbere exploziva. Arma automata = arma de foc la care armarea se produce automat, loviturile succedandu-se neintrerupt cat timp se apasa pe tragaci. Arma alba = arma de otel, cu varf ascutit si margini taioase. ◊ Expr. A fi sub arme = a face serviciul militar. A ridica armele = a incepe o lupta, un razboi. A depune armele = a se preda, a se declara invins; fig. a ceda; a se declara convins. ♦ Parte dintr-o armata specializata si dotata pentru un anumit fel de lupta; serviciu militar specializat in acest sens. 2. Fig. Mijloc de lupta (pe taram ideologic). ◊ Expr. A bate pe cineva cu propriile lui arme = a invinge pe cineva cu propriile lui argumente. – Lat. arma.

COLT² ~i m. 1) Dinte cu varf ascutit, situat intre dintii incisivi si masele; dinte canin. ~i de morsa. ~i de elefant. ◊ A-si arata ~ii a-si da pe fata firea agresiva. A fi la ~i cu cineva a trai rau cu cineva; a nu se putea intelege. 2) Bucata ramasa dintr-un dinte rupt. 3) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; dinte. ~i de grebla. ~ de furca. 4) Cui cu gamalia mare si crestata, care se aplica pe talpa incaltamintei de sport sau de iarna pentru a impiedica alunecarea. 5) Varful unei plante, mai ales al ierbii, cand rasare din pamant. ◊ A da (sau a scoate, a prinde) ~i a incolti. 6) Proeminenta cu varf ascutit. ~ de stanca. 7) Fiecare dintre taieturile triunghiulare facute pe marginea unei stofe; zimt. 8): Floare-de-~ mica planta erbacee, cu frunze albicioase, pufoase si ascutite, care creste pe crestele stancoase ale muntilor; floarea-doamnei; albumeala; edelvais. /<bulg. kolec, sb. kolac

CUTIT ~e n. 1) Instrument de taiat constand dintr-o lama ascutita si un maner. ◊ A fi la ~e cu cineva a fi dusman neimpacat cu cineva. A-i ajunge cuiva ~ul la os a nu mai putea suporta ceva. A avea painea si ~ul in mana a avea la dispozitie toate mijloacele pentru a face ceva. A pune cuiva ~ul la (sau in ) gat a forta pe cineva sa faca ceva. A fi pe muchie de ~ a se afla in situatie critica. 2) Piesa care taie la diverse masini sau unelte. /<lat. cotitus

MATA ~e f. 1) pop. Mamifer carnivor de talie mica, cu blana neteda, cu ochi ageri (care vad si in intuneric), foarte sprinten, cu gheare ascutite retractile; pisica. ◊ A trai ca ~a cu cainele a trai in dusmanie; a nu se impaca. A umbla cu ~a in sac a se ocupa cu lucruri necinstite. ~a blanda zgarie rau se spune despre oamenii in aparenta buni, cu infatisare inofensiva, dar cu fire plina de venin. A trage ~a de coada a) a duce un trai greu; b) a-si indeplini obligatiile cu mare greutate, anevoios. ~ blanda om fatarnic. 2) Femela motanului si a unor animale salbatice (a jderului, rasului etc.). 3) rar Obiect (unealta, instrument, dispozitiv) cu care se apuca, se trage sau se fixeaza ceva. /Onomat.