PLANTATOR s. 1. saditor, (inv.) rasaditor. (S-a specializat ca ~.) 2. (TEHN.) saditor. (~ul este o unealta agricola.)

SADITOR s. 1. v. plantator. 2. (TEHN.) plantator. (~ul este o unealta agricola.)

grapa (unealta agricola, tip de inflorescenta) s. f., g.-d. art. grapei; pl. grape

cotonoaga, cotonoage, s.f. (reg.) unealta agricola de forma unui bat mai gros, ascutit la un capat care este imbracat in fier; cu el se fac gaurile in pamant pentru sadirea firelor de rasad sau pentru aracii de la vie; chitonog, chitonag.

taujina, taujine, s.f. (reg.) 1. unealta agricola. 2. mobila; mobilier.

tepar, tepari, s.m. si tepare, s.n. (reg.) 1. tapoi. 2. unealta agricola ca o sapaliga. 3. crestatura in urechea oilor pentru recunoastere.

DISLOCATOR s. n. unealta agricola cu ajutorul careia se disloca din sol radacinile de morcov, sfecla etc. (< disloca + -tor)

MARCATOR, -OARE I. s. m. f. cel care jaloneaza un teren, un traseu. II. s. n. 1. unealta agricola pentru fixat locurile cuiburilor de insamantare. 2. dispozitiv al unei masini de semanat etc. care serveste la mentinerea distantei constante intre randuri. 3. dispozitiv electronic care produce semnale pentru marcarea intervalelor de timp la oscilatoarele catodice. 4. glont trasor. III. s.m. (sport) cel care marcheaza puncte, goluri pentru echipa sa. (< marca + -tor)

SUBSOLIER s. n. unealta agricola pentru afanarea adanca a solurilor compacte, inainte de a se efectua aratura de desfundare. (dupa fr. sous-soleuse)

GRAPA¹, grape, s. f. unealta agricola formata dintr-un gratar cu dinti, cu discuri, cu roti dintate etc. sau dintr-o legatura de maracini, care serveste la maruntirea, afanarea si netezirea pamantului arat, la acoperirea semintelor etc.; boroana. ◊ Expr. A se tine grapa de cineva = a insoti pretutindeni pe cineva. – Cf. alb. grep, gerepe „undita, carlig de undita”.

IMBLACIU, imblacie, s. n. unealta agricola rudimentara, formata dintr-o prajina lunga la capatul careia este legat un bat gros mobil si mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau pastaile de legume spre a li se scoate boabele. [Acc. si: imblaciu] – Cf. imblati.

MARCATOR, -OARE, marcatori, -oare, subst. 1. S. n. unealta agricola folosita pentru a marca randurile si locul cuiburilor in care se va pune samanta sau rasadul. 2. S. m. si f. Persoana care lucreaza la marcarea unor produse (industriale). 3. S. m. (Sport) Persoana care marcheaza (4) puncte sau goluri pentru echipa sa. – Marca + suf. -tor.

COASA, coase, s. f. 1. unealta agricola compusa dintr-o lama metalica cu varf curbat fixata pe o coada lunga, folosita la cosit. 2. Actiunea de a cosi; timpul cand se coseste. ♦ Recolta de plante erbacee cosite. – Din sl. kosa.

OBOR¹, oboare, s. n. 1. (Reg.) Loc (imprejmuit) unde se tine un targ de vite, de fan, de lemne; targ de vite; p. ext. piata. 2. (Pop.) Imprejmuire pentru vite; tarc, ocol, staul. ♦ Loc ingradit in jurul casei sau in apropierea ei, parte a curtii unde se tin unelte agricole, nutret pentru vite etc. – Din bg., scr. obor.

SOPRON, soproane, s. n. Constructie (din scanduri) care serveste drept adapost pentru unelte agricole, nutret si vite; soproneata. [Var.: sopru s. n.] – Din germ. Schoppen.

SURA¹, sure, s. f. Constructie anexa pe langa o gospodarie rurala, in care se adapostesc vitele si se pastreaza diferite vehicule, unelte agricole etc. [Pl. si: suri] – Din germ. dial. Schur.

FANOASA, fanoase, s. f. (Inv.) unealta agricola cu tractiune animala, servind la intoarcerea fanului. – Fan + suf. -oasa (dupa fr. faneuse).

NETEZITOARE, netezitori, s. f. 1. Mistrie speciala de metal, cu paleta indoita, folosita pentru a netezi tencuiala la muchiile sau la unghiul dintre zidurile unei constructii. 2. unealta agricola formata din mai multe bare paralele, legate intre ele cu lanturi, folosita la nivelarea pamantului (dupa arat). – Netezi + suf. -toare.

DISCUITOR, discuitoare, s. n. unealta agricola formata dintr-o grapa cu discuri¹, folosita la discuire. [Pr.: -cu-i-] – Discui + suf. -tor.

TAVALUG, tavalugi, s. m. 1. unealta agricola compusa din unul sau din mai multi cilindri, folosita la faramarea bulgarilor de pamant si la netezirea si tasarea solului inainte si dupa insamantare; cilindru greu, folosit la anumite masini pentru faramare, indesare, nivelare etc. ◊ Expr. A se da sau a se duce (ori a da pe cineva) de-a tavalugul (sau, adverbial, tavalug) = a se duce (sau a face pe cineva sa se duca) de-a rostogolul. 2. Instrument rudimentar de treierat. [Pl. si: (n.) tavaluguri. – Var. tavaluc s. m.] – Tavali + suf. -ug.

TANJALA, tanjeli, s. f. Un fel de protap care se foloseste pentru a prinde a doua pereche de vite in jug, pentru a lega de jug uneltele agricole cu tractiune animala sau pentru a transporta greutati mari. ◊ Expr. A se lasa pe tanjala = a) (despre animale de tractiune) a trage foarte incet (sprijinindu-se pe tanjala); b) (despre oameni) a lucra incet, cu lene; a neglija sau a amana lucrul. – Et. nec.

RARITA, rarite, s. f. 1. unealta agricola asemanatoare cu plugul, care rastoarna brazda in ambele parti, formand santuri. 2. (La pl. art.) Sir de trei stele din constelatia Orion. [Var.: ralita s. f.] – Din bg. ralita (apropiat prin etimologie populara de rar).

SAPA¹, sape, s. f. 1. unealta agricola pentru sapat si prasit, alcatuita dintr-o lama de otel plana sau putin concava, fixata aproape perpendicular intr-o coada de lemn. ♦ Sapa rotativa = masina agricola (cu tractiune animala) care sfarama, cu ajutorul unor discuri stelate, crusta formata la suprafata pamantului inainte de rasaritul plantelor. ◊ Expr. A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lasa etc.) la (sau in) sapa de lemn = a (se) ruina. 2. Dispozitiv care constituie extremitatea inferioara a garniturii de foraj, cu ajutorul caruia se sapa gaura de sonda. 3. Piesa metalica de la partea posterioara a afetului unui tun, care se infige in pamant la tragere, servind astfel la fixarea tunului. 4. Fiecare dintre cei patru capriori de la colturile unei case taranesti. – Lat. sappa.

SECERA, seceri, s. f. 1. unealta agricola manuala folosita la recoltarea cerealelor prin taierea tulpinilor acestora, formata dintr-o lama ingusta si curbata de otel, cu taisul in interior (prevazut cu dinti), fixata intr-un maner de lemn. 2. Secerat, seceris (1). [Var.: (pop.) secere s. f.] – Lat. sicilis.

SOPRON s. 1. (pop.) poiata, (reg.) acioala, sop, sopotei, sopret, soproneata, susopru, (Transilv.) plesnicar, (prin Ban. si Maram.) scut, (Olt. si Ban.) scuteala, (Transilv.) sin, (Olt. si Munt.) slon, (Ban.) supa, (prin Transilv.) susop. (In ~ se tin uneltele agricole.) 2. v. sura.

BOROANA ~e f. pop. unealta agricola in forma de gratar cu colti mari de fier, folosita pentru maruntirea, afanarea si nivelarea araturii; grapa. [Sil. -roa-na] /<ucr. borona

COASA ~e f. 1) unealta agricola manuala, formata dintr-o lama ascutita de otel, fixata de o coada lunga de lemn, folosita la cositul plantelor furajere, cerealelor etc. 2) Perioada cositului. Timpul ~ei. 3) Cantitate de iarba cosita. Trei ~e pe an. [G.-D. coasei; Sil. coa-sa] /<sl. kosa

COLT² ~i m. 1) Dinte cu varf ascutit, situat intre dintii incisivi si masele; dinte canin. ~i de morsa. ~i de elefant. ◊ A-si arata ~ii a-si da pe fata firea agresiva. A fi la ~i cu cineva a trai rau cu cineva; a nu se putea intelege. 2) Bucata ramasa dintr-un dinte rupt. 3) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; dinte. ~i de grebla. ~ de furca. 4) Cui cu gamalia mare si crestata, care se aplica pe talpa incaltamintei de sport sau de iarna pentru a impiedica alunecarea. 5) Varful unei plante, mai ales al ierbii, cand rasare din pamant. ◊ A da (sau a scoate, a prinde) ~i a incolti. 6) Proeminenta cu varf ascutit. ~ de stanca. 7) Fiecare dintre taieturile triunghiulare facute pe marginea unei stofe; zimt. 8): Floare-de-~ mica planta erbacee, cu frunze albicioase, pufoase si ascutite, care creste pe crestele stancoase ale muntilor; floarea-doamnei; albumeala; edelvais. /<bulg. kolec, sb. kolac

DEZMIRISTITOR ~oare n. unealta agricola folosita pentru dezmiristirea terenurilor. Plug ~. /dez- + miriste + suf. ~tor

DINTE ~ti m. 1) Formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis

FURCA ~ci f. 1) unealta agricola formata din cativa dinti curbati, fixati intr-o coada de lemn, folosita la diferite lucrari. ~ de fier. 2) Cantitate de material care poate fi luata dintr-o singura data cu aceasta unealta. 3) Unealta constand dintr-o vergea de lemn la capatul careia se pune caierul, pentru a-l toarce. 4) Obiect cu o parte bifurcata. ◊ ~ca telefonului parte componenta a aparatului de telefon pe care se pune receptorul. 5) Fiecare dintre stalpii de care se fixeaza grinzile si care sustin acoperisul si peretii unei case taranesti. /<lat. furca

GRAPA¹ ~e f. unealta agricola in forma de gratar cu dinti, folosita pentru maruntirea, afanarea si nivelarea pamantului arat; boroana. /Cuv. autoht.

GREBLA ~e f. unealta agricola manuala constand dintr-o bara cu dinti de metal sau de lemn, fixata intr-o coada lunga de lemn si folosita pentru a aduna ceva (paie, fan, gunoaie etc.) de pe o suprafata sau pentru a nivela pamantul arat sau sapat. ◊ ~ mecanica masina agricola pentru stransul cerealelor cosite. /<bulg. greblo

IMBLACIU ~e n. unealta agricola formata dintr-un bat, articulat prin curele cu o coada lunga, cu care se prelucreaza cerealele sau pastaioasele pentru a separa boabele. [Sil. im-bla-ciu] /cf. a imblati

NETEZITOARE ~ori f. 1) Unealta de zidarie folosita pentru netezirea tencuielii la colturile si la muchiile unei constructii. 2) unealta agricola pentru nivelarea pamantului arat. /a netezi + suf. ~toare

PLUG ~uri n. 1) unealta agricola pentru arat. ~ cu cai. ~ cu cormana. ◊ ~ de zapada vehicul special amenajat pentru curatarea zapezii de pe o cale de circulatie. ~ de carbune agregat folosit la taierea si incarcarea carbunilor in mine. ~ nivelator masina folosita pentru nivelare in lucrarile rutiere. (A fi) de la coarnele ~ului (a fi) din tarani. A trage in ~ a munci din greu (obosind peste masura). 2) Munca aratului. Taranii vin de la ~. 3) Procedeu de a frana schiurile, apropiindu-le varfurile. /<sl. plugu

SAPA¹ ~e f. 1) unealta agricola formata dintr-o lama semicirculara de otel, fixata pe o coada de lemn si folosita la prasit. ◊ A trage (cu) ~a a prasi. ~a si lopata moartea. ~ rotativa masina agricola avand ca organ de lucru discuri dintate, cu ajutorul carora se distruge crusta solului. 2) Munca prasitului. A se duce la ~. [G.-D. sapei] /<lat. sappa

A SAPA sap tranz. 1) (solul) A lucra cu sapa (harletul sau alte unelte agricole). 2) (gropi, santuri etc.) A face prin adancire in pamant si aruncarea lui in afara. 3) (cartofi, morcovi, sfecla etc.) A scoate din pamant cu sapa (harletul sau alte instrumente agricole). 4) (desene, figuri, litere) A grava in piatra, in lemn etc. 5) fig. A face sa se intipareasca; a imprima. ~ urme adanci. 6) (maluri, dealuri etc.) A deteriora printr-o actiune indelungata si sistematica; a distruge treptat; a macina; a roade. 7) fig. (persoane) A supune pe ascuns unor actiuni de compromitere. /<lat. sapare

SECERA ~i f. 1) unealta agricola, formata dintr-o lama arcuita (cu tais, mai ales, dintat) fixata intr-un maner de lemn si folosita pentru secerat. 2) la sing. Munca seceratului. /<lat. sicilis

SoprOn ~oane n. 1) Constructie rudimentara care serveste ca adapost pentru vite. 2) Constructie rudimentara facuta in spatele casei unde se tin unelte, nutret etc. ~ pentru unelte agricole. /cf. germ. Schoppen

TANJALA ~eli f. Protap (suplimentar) folosit pentru a uni jugul de uneltele agricole sau pentru a injuga doua perechi de boi. ◊ A se lasa pe ~ a) a trage (cu greu si) foarte incet; b) a lucra incet, cu lene, fara tragere de inima. [G.-D. tanjelii] /<sl. tenzalo

plimnicer, plimnicere, s.n. (reg.) incapere sau despartitura intr-o magazie, intr-o sura, in care se tin uneltele agricole, pleava etc.

porticuri s.n. pl. (reg.) unelte agricole.

sinalau, sinalaua, s.n. (reg.) sopron (pentru fan, unelte agricole, de gospodarie etc.).

imblaci (-iuri), s. n. – unealta agricola, batatoare. – Var. imblatiu, mlaci, blacie. Sl. mlatu, omlatu „ciocan, mai” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 372; Cihac, II, 146; Conev 72; DAR), cf. bg. mlat. Fonetismul pare sa indice o incrucisare cu sl. bluci(ci) „spin”, bg. vlaca „a scarmana”. Der. de la buculum (Gliuglea, LL, II, 21) pare imposibila. – Der. imblati (var. imblaci), vb. (a bate cerealele, cu imblaciul pentru a le scoate semintele; a bate, a ciomagi), din sl. mlatiti, cf. bg. mlatia; imblatitor, s. m. (persoana care imblateste); imblateala, s. f. (bataie).

SASSARI, oras in Italia (Sardinia), la 177 km MV de Cagliari; 121,1 mii loc. (2003). Nod feroviar. Expl. de argint, plumb, granit si piatra de constr. Fabrica de unelte agricole. Ind. textila, a sticlariei, farmaceutica si alim. (ulei de masline, macaroane, vin, produse lactate); fabrica de sapun. Piata agricola. Universitate iezuita, initial colegiu (1562). Muzeu de arheologie. Catedrala cu fatada baroca (sec. 11-13, cu refaceri din sec. 18); bisericile romanice Santa Maria di Bethleem (sec. 13) si Santa Donata (sec. 13); Paltul Usini (1577). Fundat in sec. 10.

GOSPODARIE ~i f. 1) Totalitate a bunurilor care formeaza averea unui locuitor (de la tara). 2) Unitate formata dintr-o locuinta si familia care traieste in ea. 3) Activitatea casnica a gospodinei pentru satisfacerea necesitatilor de trai ale unei familii. 4) Unitate de productie (in special agricola) cu uneltele si mijloacele de munca necesare. [G.-D. gospodariei] /gospodar + suf. ~ie

NIVELATOR, -OARE I. adj. care niveleaza. II. s. n. 1. parte a unui buldozer, folosita la operatiile de nivelare. 2. unealta, masina agricola pentru nivelarea solului. (< fr. nivelateur)

AGRICOL, -A, agricoli, -e, adj. 1. Care tine de agricultura, care se refera la agricultura; folosit in agricultura. ◊ Campanie agricola = perioada de intensificare a muncilor agricole legata de un anumit anotimp. Inventar agricol = totalitatea uneltelor intrebuintate la muncile agricole. 2. (Despre oameni) Care se ocupa cu agricultura. Mecanic agricol. 3. (Despre o regiune, o tara) Care isi sprijina economia in special pe agricultura. – Fr. agricole.

CHANGSHA, oras in S Chinei centrale, centru ad-tiv al prov. Hunan, pe Yiang Jiang; 1,19 mil. loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Ind. textila (bumbac), alim., a lemnului (hirtie, chibrituri), metalurgia zincului, masini-unelte, masini agricole, intreprinderi chimice. Universitate.

ROCKFORD [rakfərd], oras in NNE S.U.A. (Illinois), situat pe Rock River, la 129 km NV de Chicago; 151,1 mii loc. (2002). Aeroport. Nod feroviar. Piata agricola pentru cereale. Ind. constr. de masini (masini-unelte, masini agricole, containere, utilaj textil, aparate si instrumente pentru rachetele aerospatiale, echipament de aer conditionat pentru avioane, piese si subansamble pentru automobile, motoare electrice, aparate de televiziune, suruburi s.a.), chimica (vopsele), de prelucr. a lemnului (mobila), pielariei, hartiei si alim. Muzeu de istorie naturala; Galerie de Arta. Orchestra simfonica. Fondat de englezi originari din New England in 1834 sub numele de Midway si mentionat documentar in 1836. In anii 1850-1852, aici s-au stabilit numerosi emigranti italieni si suedezi. Declarat oras in 1852.

GREBLA, greble, s. f. 1. unealta sau masina agricola cu ajutorul careia se strang paiele, fanul etc. sau cu care se maruntesc bulgarii de pamant, se niveleaza solul etc. 2. Constructie orientata transversal pe un curs de apa, servind la oprirea bustenilor. – Din bg. greblo.

PRASITOR, -OARE, prasitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (unealta sau masina agricola) cu care se praseste. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat in randuri distantate, care permit prasitul¹. 3. S. m. si f. Persoana care praseste; muncitor angajat la prasit¹. – Prasi + suf. -tor.

TAVALUG ~gi m. 1) unealta sau masina agricola, constand din unul sau mai multi cilindri, folosita in lucrarile de indesare si de nivelare a pamantului inante si dupa insamantare. ◊ (A se da, a se duce) de-a ~gul a se duce de-a rostogolul. 2) inv. Instrument de treierat, format dintr-un cilindru de lemn, care se roteste in jurul unui ax fix. [Pl. si tavaluguri] /a (se) tavali + suf. ~ug

acaret (acareturi), s. n. 1. Accesorii, bunuri gospodaresti. – 2. Unelte (mai ales agricole). < Tc. akarat, pl. de la akar „bunuri gospodaresti” (Seineanu, II, 7; Lokotsch 43).

BISHKEK, cap. Kirgizstanului, la poalele M-tilor Kirgizi, pe riul Ciu; 616 mii loc. (1989). Nod de comunicatii. Aeroport. Constructii de masini agricole, aparataj electric, masini-unelte si utilaj greu. Ind. chimico-farmaceutica, a mat. de constr., piel. si incalt., de prelucr. a lemnului (mobila). Tesaturi, tricotaje, produse alim. (carne). Centru cultural (Academie de stiinte, Universitate, muzee, teatre). Pina in 1926 s-a numit Pispek, iar in perioada 1926-1991 Frunze. A primit actuala denumire in 1992.

ACARET, acareturi, s. n. 1. Constructie auxiliara care tine de o gospodarie. 2. (La pl.) Unelte de gospodarie, mai ales agricole. – Din tc. akaret.

MASINA ~i f. 1) Sistem tehnic constand din piese ce functioneaza coordonat, transformand o forma de energie in alta sau efectuand un lucru mecanic util. ◊ ~-agricola masina folosita in agricultura. ~-unealta masina echipata cu scule pentru aschiere, forfecare, taiere sau pentru deformare plastica. ~ electrica masina care transforma energia electrica in energie mecanica si invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operatiilor de calcul si de prelucrare a informatiei, care poate fi actionat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectueaza un lucru util. ~ de spalat. ~ de cusut. ~ de scris. ~ de gatit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane si materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferata pentru remorcarea vagoanelor; locomotiva. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. masinii] /<fr. machine, germ. Maschine

ACARET, acareturi, s. n. Constructie secundara care tine de o cladire. ♦ Cladire mare (impreuna cu constructiile care tin de ea); (la pl.) unelte de gospodarie, mai ales agricole. – Tc. akarat.

ARATORIU, -IE, aratorii, adj. (Inv., despre unelte) Care serveste la arat sau la alte munci agricole. – Dupa fr. aratoire.

MARCATOR¹ ~oare n. unealta pentru marcarea locului de plantare sau de semanare a culturilor agricole. /a marca + suf. ~tor

FREZA¹ ~e f. 1) unealta cu unul sau mai multe taisuri, folosita la prelucrarea materialelor dure prin aschiere. 2) Masina de frezat. 3) Masina agricola formata dintr-un ax rotitor, prevazut cu gheare sau cu cutite, folosita la afanarea si la maruntirea solului. /<fr. fraise

FREZA¹ s.f. 1. unealta pentru prelucrarea metalelor, a lemnului, pentru facut diverse taieturi, roti dintate etc., alcatuita din unul sau mai multe taisuri dispuse simetric in jurul unui ax. 2. Masina agricola pentru scormonit si amestecat pamantul. 3. Frezmasina. [< fr. fraise].

FREZA¹ s. f. 1. unealta pentru prelucrarea metalelor, a lemnului, pentru diverse taieturi, roti dintate etc., din unul sau mai multe taisuri dispuse simetric in jurul unui ax. 2. masina de frezat. 3. masina agricola pentru scormonit si amestecat pamantul, precum si pentru distrugerea buruienilor. (< fr. fraise)

FREZA¹, freze, s. f. 1. unealta aschietoare cu unul sau cu mai multe taisuri, dispuse simetric in jurul unui ax si avand o miscare de rotatie, folosita la prelucrarea metalelor, a lemnului si a altor materiale dure; frezor¹. ◊ Freza-modul = freza profilata, utilizata la prelucrarea rotilor dintate. 2. Masina de frezat. 3. Masina agricola avand organul activ format dintr-un ax rotitor prevazut cu gheare si cutite, care rupe bucati din pamant, le sfarama si le amesteca. 4. (Urmat de determinarea „rutiera”) Masina de lucru rutiera folosita pentru ruperea, maruntirea si amestecarea cu lianti a stratului superficial de pamant, la executarea drumurilor. – Din fr. fraise.