Rezultate din textul definițiilor
AUDIOFRECVENTA s. f. (Fiz.) Frecventa a unei unde sonore perceputa de auz. [Pr.: a-u-di-o-] – Din fr. audiofrequence.
INSONORIZANT, -A, insonorizanti, -te, adj. (Tehn.) Care nu transmite unde sonore. ♦ (Despre materiale) Fonoizolant. – Din fr. insonorisant.
REPERCUTA, pers. 3 repercuteaza, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se rasfrange, a se retransmite, a reveni, a se intoarce. 2. Fig. A avea urmari, consecinte, a-si manifesta indirect efectele. – Din fr. repercuter.
RECEPTA, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a inregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, receptie.
EMITATOR, -OARE, emitatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emitator = post de radioemisiune. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalatie care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. Emitator radio = radioemitator. – Emite + suf. -ator (dupa fr. emetteur).
DISPERSIE, dispersii, s. f. 1. Imprastiere, raspandire, risipire. ♦ Spec. (Chim.) Stare de imprastiere, intr-un mediu oarecare, a unei substante aflate in particule foarte mici. ♦ Spec. (Fiz.) Separare a unei radiatii sau a unei unde sonore in urma refractiei, difractiei etc. 2. (Mat.) Repartizare a unei multimi de valori in jurul unei anumite valori tipice. [Var.: dispersiune s. f.] – Din fr. dispersion, lat. dispersio, -onis.
RADIA1, radiez, vb. I. 1. Intranz. si tranz. (La pers. 3) A emite, a imprastia raze de lumina, de caldura, unde sonore sau fascicule de particule radial, in toate directiile. 2. Intranz. Fig. A avea o infatisare care reflecta fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surazator, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] – Din lat. radiare, fr. radier.
RADIATIE, radiatii, s. f. Emisie de unde sonore, electromagnetice etc. sau de particule care se propaga sub forma de raze in toate directiile; ansamblul particulelor emise de un corp; radiere. [Pr.: -di-a-] – Din fr. radiation.
SELECTA, selectez, vb. I. 1. Tranz. A selectiona dupa un criteriu stabilit. ♦ A-si arata preferinta, a aprecia, a distinge (dintre mai multi). 2. Tranz. A separa, in vederea izolarii dintr-o multime de obiecte, o serie de obiecte cu anumite caracteristici. 3. Intranz. (Despre aparatele de radioreceptie si de telegrafie) A receptiona clar diferitele unde sonore, diferitele posturi de emisiune; a fi selectiv. ♦ A regla in asa fel un aparat de radioreceptie, incat undele apropiate ca lungime sa nu deranjeze auditia. – Cf. selectiv, selector.
AUDIOFRECVENTA ~e f. Frecventa a unei unde sonore, perceptibila de urechea umana. /<fr. audiofrequence
A SE DIFRACTA pers. 3 se difracta intranz. (despre raze de lumina, fascicule de radiatie, unde sonore) A suferi o difractie. /<fr. diffracter
EMITATOR ~oare (~ori, ~oare) si substantival Care emite unde sonore sau electromagnetice. ~ de radio. /a emite + suf. ~ator
IONOFON ~oane n. Difuzor care transforma direct energia electromagnetica in unde sonore, folosit la reproducerea fidela a sunetelor intr-un local public. /<fr. ionophone
A SE IRADIA pers. 3 se iradiaza intranz. (despre raze de lumina sau de caldura, despre unde sonore sau electromagnetice) A se imprastia in toate partile; a se propaga radial. [Sil. -di-a] /<fr. irradier, lat. irradiare
A RADIA1 ~ez 1. tranz. (raze de lumina sau de caldura, unde sonore, elemente etc.) A imprastia in toate directiile; a imprastia radial; a emite, a iradia. 2. intranz. fig. (despre persoane sau despre fata lor) A exprima incantare. ~ de bucurie. [Sil. -di-a] /<fr. radier
A RECEPTA ~ez tranz. 1) (unde sonore, radiatii etc.) A prinde cu ajutorul unui recep-tor; a receptiona. 2) fig. A sesiza, a observa in mod neasteptat; a surprinde. /cf. receptor, receptiv, receptie
RECEPTOR2 oare n. 1) Aparat sau instalatie care recepteaza o energie bruta transformand-o in energie utilizabila. 2) Aparat destinat receptarii undelor electromagnetice. 3): ~ telefonic dispozitiv care transforma curentul alternativ receptat in unde sonore, reproducand sunetul initial. 4) Parte a aparatului telefonic prin care se asculta si prin care se vorbeste. /
A RECEPTIONA ~ez tranz. 1) (obiecte, lucrari finisate etc.) A lua in primire, contro-land calitatea. ~ o marfa. 2) (unde sonore, radiatii etc.) A prinde cu ajutorul unui recep-tor; a recepta. [Sil. -ti-o-] /<fr. receptionner
A SE REPERCUTA se ~eaza intranz. 1) (despre unde sonore sau de lumina) A se propaga reflectandu-se. 2) fig. A se face simtit; a se propaga, avind anumite urmari; a se resimti; a se rasfrange. /<fr. repercuter
DIFRACTIE s.f. Deviere a unei raze luminoase, a unei unde sonore etc. care strabate un orificiu ingust sau intalneste muchia unui corp opac. [Gen. -iei, var. difractiune s.f. / cf. fr. diffraction].
DIFUZA vb. I. 1. tr. A raspandi, a imprastia, a propaga in diferite directii mai ales unde de lumina, de caldura etc.; (spec.) a emite unde sonore prin radio; a transmite o emisiune radiofonica. 2. tr. A vinde, a pune in vanzare (o publicatie). 3. intr. (Cu privire la molecule, particule) A se raspandi, a se amesteca (in masa altui corp). [< fr. diffuser].
DIFUZOR s.n. 1. Dispozitiv folosit in radiofonie care transforma undele electrice in unde sonore prin punerea in v******e a unei membrane plane sau a unui cornet; este folosit in dispozitivele de radioreceptie si in instalatiile de amplificare a sunetului. 2. Parte a unui carburator cu injectie unde se produce pulverizarea combustibilului. 3. Aparat folosit pentru extragerea zaharului din sfecla, a taninului din stejar etc. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. diffuseur].
RADIATIE s.f. Radiere. ♦ Emisiune, raspandire de unde sonore sau electromagnetice; raza. [Gen -iei, var. radiatiune s.f. / cf. fr. radiation, lat. radiatio].
RECEPTIE s.f. 1. Primire. ♦ Luare in primire a unui material sau a unei lucrari pe baza unor verificari calitative. 2. Prindere, captare de unde sonore sau electromagnetice. 3. Reuniune, banchet, primire cu caracter festiv. ◊ Discurs de receptie = discurs de primire, de admitere ca membru la Academie. 4. Serviciu de primire a voiajorilor intr-un hotel. [Gen. -iei, var. receptiune s.f. / cf. fr. reception, lat. receptio].
EMITATOR, -OARE adj. Care emite; emitent. // s.n. Dispozitiv sau instalatie care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. [< emite + -(a)tor, dupa fr. emetteur].
IONOFON s.n. (Fiz.) Difuzor care transforma direct energia electromagnetica in unde sonore. [< fr. ionophone].
RECEPTA vb. I. tr. A prinde, a capta; a receptiona (unde sonore, luminoase etc.). [< receptor].
REPERCUTA vb. I. refl. 1. (Despre unde sonore, luminoase) A se rasfrange, a se retransmite. 2. (Fig.) A avea urmari, a-si manifesta efectele indirect. [P.i. 3 -teaza, conj. 3 -teze. / < fr. repercuter, cf. lat. repercutere – a respinge].
SELECTA vb. I. 1. tr. A selectiona. ♦ A-si arata preferinta, a distinge. 2. intr. (Despre un radioreceptor) A receptiona clar diferitele unde sonore, diferitele posturi de emisiune; a fi selectiv. ♦ tr. A regla in asa fel un aparat de radioreceptie, incat undele apropiate ca lungime sa nu deranjeze auditia. [< selectie, selector, cf. germ. selektieren].
DIFUZA vb. I. tr. 1. a raspandi, a propaga in diferite directii, mai ales unde de lumina, de caldura etc.; (spec.) a emite unde sonore prin radio; a transmite o emisiune radiofonica. 2. a pune in vanzare (o publicatie). II. intr. (cu privire la molecule, particule) a se raspandi, a se amesteca (in masa altui corp). (< fr. diffuser)
EMITATOR, -OARE I. adj. care emite; emitent, emisiv. ♦ post ~ = post de radioemisiune. II. s. n. dispozitiv, instalatie care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsuri de curent. (dupa fr. emetteur)
INSONORIZANT, -A adj. care nu transmite unde sonore. ◊ (despre materiale) care insonorizeaza. (< fr. insono-risant)
IONOFON s. n. dispozitiv radiofonic care transforma direct energia electromagnetica in unde sonore, prin oscilatiile unei coloane de gaze ionizate. (< fr. ionophone)
RECEPTA vb. tr. a prinde, a capta; a receptiona unde sonore, luminoase etc. (< receptor)
RECEPTIE s. f. I. 1. luare in primire a unui material, a unei lucrari pe baza unor verificari calitative; receptionare (1). 2. captare de unde sonore sau electromagnetice; receptioner (2). 3. proces neuropsihic constand in formarea unor imagini prin detectarea, captarea si codificarea la nivelul analizatorilor a informatiilor primite. II. 1. reuniune, banchet, primire cu caracter festiv. ♦ ~ diplomatica = reuniune organizata, in tara de resedinta, de o misiune diplomatica cu ocazia sarbatoririi zilei nationale. 2. faptul de a primi un membru intr-o societate (academica). ♦ discurs de ~ = discurs de admitere ca membru la Academie. 3. serviciu de primire si cazare a voiajorilor intr-un hotel. (< fr. reception, lat. receptio)
REPERCUTA vb. refl. 1. (despre unde sonore, luminoase) a se rasfrange, a se retransmite. 2. (fig.) a avea urmari, a-si manifesta indirect efectele. (< fr. repercuter, lat. repercutere)
SELECTA vb. I. tr. 1. a selectiona; a separa, a sorta. ◊ a-si arata preferinta, a distinge. 2. a regla in asa fel un aparat de radioreceptie incat undele apropiate ca lungime sa nu deranjeze auditia. II. intr. (despre un aparat radioreceptor) a receptiona clar diferitele unde sonore, diferitele posturi de emisiune; a fi selectiv. (< germ. selektieren)
REZONATOR, rezonatori, s. m. Aparat sau sistem fizic care poate oscila cand se gaseste intr-un camp de forte periodice, datorita unui izvor de oscilatii. ◊ Rezonator acustic = aparat care intra in oscilatie numai cand este lovit de unde sonore de o anumita frecventa si care este folosit pentru analizarea sunetelor compuse. Rezonator electric = circuit in care apare un curent electric atunci cand se gaseste intr-un camp electromagnetic alternativ. – Dupa fr. resonateur.
INTERFEROMETRU, interferometre, s. n. Instrument optic folosit pentru determinarea unor marimi cu ajutorul fenomenelor de interferenta. ♦ Aparat pentru masurarea vitezei de propagare a undelor sonore si ultrasonore, precum si a absorbtiei acestora intr-un anumit mediu. – Din fr. interferometre.
ECOMETRU, ecometre, s. n. Aparat folosit mai ales pentru aprecierea adancimii nivelului de lichid din gurile de sonda, pe baza reflexiei undelor sonore. – Din fr. echometre.
ECOU, ecouri, s. n. 1. Repetare a unui sunet datorita reflectarii undelor sonore pe un obstacol. ♦ unde reflectate care pot fi percepute distinct in raport cu undele directe. 2. Fig. Rasunet, valva produsa de un eveniment, de o problema etc. ◊ Expr. A se face ecoul cuiva = a repeta, a raspandi cuvintele sau ideile cuiva. – Din fr. echo, lat. echo.
TIMPAN, timpane, s. n. 1. (Anat.) Membrana elastica care desparte partea externa a urechii de cea mijlocie, transmitand prin v******i undele sonore la urechea interna. 2. Instrument muzical de percutie, asemanator cu toba, dar care poate fi acordat; pauca. 3. (Arhit.) Suprafata de zidarie neteda sau ornamentata cu sculpturi, situata intre o grinda orizontala si un arc de deasupra golului unei usi sau al unei ferestre. – Din (1, 3) fr. tympan, (2) it. timpano.
SONOLOCATIE s. f. Operatie prin care se determina pozitia unui obiect fata de un anumit reper cu ajutorul undelor sonore, fara participarea activa a obiectului. – Din fr. sonolocation.
SONOMETRU, sonometre, s. n. Dispozitiv folosit la verificarea legilor de v******e a coardelor, pentru a compara inaltimea a doua sunete sau pentru a masura un interval. ♦ Instrument electronic pentru masurarea intensitatii undelor sonore, de obicei a zgomotelor. – Din fr. sonometre.
RECEPTIONA vb. 1. a prelua, a primi. (A ~ marfa.) 2. (FIZ.) a capta, a inregistra, a prinde, a recepta. (A ~ undele sonore.)
RECEPTIONARE s. 1. preluare, primire, (~ marfii.) 2. v. receptie. 3. (FIZ.) captare, inregistrare, prindere, receptare, (rar) captatie. (~ a undelor sonore.)
REFLECTA vb. 1. (FIZ.) a se intoarce, a se rasfrange, a se repercuta, a reveni, (inv.) a se refrange. (unda sonora se ~ la intalnirea unui obstacol.) 2. v. oglindi. 3. a infatisa, a oglindi, a reprezenta. (Un articol care ~ realitatea) 4. v. chibzui.
REVENI vb. 1. v. reintoarce. 2. a reaparea, (rar) a se reivi. (Actorul a ~ la rampa.) 3. a recadea. (A ~ in pozitia initiala.) 4. v. intoarce. 5. (FIZ.) a se intoarce, a se rasfrange, a se reflecta, a se repercuta, (inv.) a se refrange. (unda sonora ~ la intalnirea unui obstacol.) 6. v. recidiva. 7. v. razgandi. 8. a se dezmetici, a se reculege, a se regasi, a se trezi, (inv.) a se dezmeti, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezbata. (Si-a ~ destul de repede si a actionat normal.) 9. (livr.) a incumba. (Iti ~ o datorie de onoare.) 10. a i se cadea, a i se cuveni, (inv. si reg.) a-i veni. (Da-mi partea care-mi ~.) 11. v. costa.
ECOU ~ri n. 1) Repetare a unui sunet datorita reflectarii undelor sonore de un obstacol. 2) fig. Efect produs de ceva asupra cuiva; rasunet; rezonanta. /<fr. echo, lat. echo
HIDROACUSTICA f. Ramura a acusticii care se ocupa cu studiul producerii si propagarii undelor sonore in mediul acvatic. /<fr. hydroacoustique
INTERFERENTA ~e f. 1) Intalnire a undelor (sonore, luminoase, electromagnetice etc.) coerente, in urma careia unele slabesc sau se distrug, iar altele se intensifica. 2) Suprapunere a doua sau mai multe fenomene, fapte, intamplari care se intalnesc; incrucisare. /<fr. interference
SONOLOCATIE f. fiz. Locatia unui obiect cu ajutorul undelor sonore. /<fr. sonolocation
TIMPAN ~e n. 1) anat. Membrana elastica care desparte partea externa a unei urechi de cea mijlocie si transmite undele sonore in interiorul urechii mijlocii si interne. 2) Instrument muzical de percutie constand dintr-o membrana intinsa pe o emisfera. /<fr. tympan, it. tompano
unda ~e f. 1) Ondulatie care se propaga pe suprafata unei ape linistite (mare, lac, iaz). ~ele lacului. 2) Miscare (usor) oscilatoare intr-un mediu oarecare. ◊ ~ seismica unda pornita din epicentrul unui cutremur de pamant, de-a lungul careia cutremurul se propaga in interiorul si la suprafata pamantului. ~ sonora unda de sunet ce se propaga prin miscare oscilatoare. ~e scurte, ~e lungi, ~e medii, ~e ultrascurte clasificare a undelor electromagnetice, folosite in radiodifuziune. [G.-D. undei] /<lat. unda
BEL s.m. Unitate de masura pentru intensitatea acustica, reprezentand raportul logaritmic dintre intensitatea undei sonore masurate si intensitatea la pragul de audibilitate. [< fr. bel, cf. Bell – fizician american].
RECEPTIONARE s.f. 1. Actiunea de a receptiona si rezultatul ei; primire, luare in primire. 2. Receptare, captare a undelor sonore, luminoase etc. [< receptiona].
AUDIOFRECVENTA s.f. Frecventa a undelor sonore care pot fi percepute de urechea umana. [< fr. audiofrequence].
GEOFON s.n. Aparat folosit in prospectiunile geofizice pentru receptionarea undelor sonore. [< fr. geophone].
SELECTIV, -A adj. 1. Care alege, care face distinctie intre elemente. ♦ (Despre un radioreceptor) Care poate receptiona clar undele sonore ale diferitelor posturi de emisiune. 2. Care se face prin selectie. ♦ (Statist.) Cercetare selectiva = cercetare a unei colectivitati pe baza unui esantion. [Cf. fr. selectif, germ. selektiv].
SONOLOCATIE s.f. Determinare a pozitiei unui obiect fata de un anumit reper cu ajutorul undelor sonore, fara participarea activa a obiectului. [< fr. sonolocation].
ecou (ecouri), s. n. – 1. Repetare a unui sunet datorita reflectarii undelor sonore pe un obstacol. – 2. (Fig.) Rasunet, vilva. – Var. eho. Fr. echo. Var., din sec. XVIII, astazi inv., direct din ngr. ἠχὼ.
ECOMETRIE s. f. 1. arta de a construi cladiri, nave, calculand reflexia sunetelor. 2. masurare a nivelului de lichid in gaurile de sonda, pe baza reflexiei undelor sonore. (< fr. echometrie)
ECOU s. n. 1. repetare a unui sunet datorit reflectarii undelor sonore pe un obstacol. ♦ sunetul astfel repetat. ♦ ~ semnal = inregistrare optica pe ecranul unui radar. 2. (fig.) rasunet, valva produsa de un eveniment etc. (< fr. echo, lat. echo)
GEOFON s. n. 1. aparat electroacustic folosit pentru receptionarea undelor sonore in prospectiunile geofizice. 2. aparat acustic folosit la delectarea pierderilor de apa din conductele ingropate. (< fr. geophone)
SELECTIV, -A adj. 1. care constituie, efectueaza o selectie (2). 2. (despre sisteme tehnice sau fizico-chimice) care realizeaza o alegere adecvata a anumitor marimi sau elemente dintr-un grup. ◊ (despre un aparat radioreceptor) care poate receptiona clar undele sonore ale diferitelor posturi de emisiune. 3. (stat.) cercetare ~a = cercetare a unei colectivitati pe baza unui esantion. (< fr. selectif)
SONOLOCATIE s. f. determinare a pozitiei unui obiect fata de un anumit reper cu ajutorul undelor sonore. (< fr. sonolocation)
ANACUSTICA (‹ fr.) adj. Zona ~ = regiune a spatiului cosmic situata la peste 160 km de supr. Pamintului, in care propagarea undelor sonore inceteaza (distanta dintre moleculele de aer este mai mare decit lungimea de unda a sunetului, instalindu-se tacerea absoluta).
RADIOFONIE s. f. Sistem special de transmitere si de receptionare a mesajelor sonore prin unde electromagnetice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiophonie.
DIFRACTIE ~i f. Deviere de la propagarea rectilinie a unei unde (luminoase, sonore etc.) atunci cand intalneste un obstacol sau cand trece pintr-un mediu neomogen. [Art. difractia; G.-D. difractiei; Sil. -ti-e] /<fr. diffraction
DIFRACTIE s. f. 1. deviere de la propagarea rectilinie a undelor luminoase, sonore, radio etc. la intalnirea unor obstacole, la trecerea printr-o fanta sau in imediata vecinatate a marginii unui ecran, propagandu-se si in spatele acestora. 2. modificare a directiei unui val la izbirea cu un obstacol. (< fr. diffraction)
RADIORECEPTOR s. n. instalaltie de radiocomunicatii cu care se receptioneaza unde electromagnetice (sonore sau luminoase). (< fr. radiorecepteur)
REFRACTA vb. I. tr. a produce fenomenul refractiei. II. refl. (despre unde luminoase, sonore etc.) a suferi fenomenul refractiei. (< fr. refracter)
A EMITE emit tranz. 1) (ipoteze, teorii, opinii) A pune in circulatie; a inainta; a promova. 2) (legi, decrete) A pune in vigoare in mod oficial; a elabora. 3)(bancnote, hartii de valoare) A pune in circulatie. 4) (adeverinte, acte oficiale) A pune la dispozitie ca urmare a unei solicitari. 5) (raze de lumina sau de caldura, unde electromagnetice sau sonore) A imprastia in toate directiile; a transmite radial; a radia; a iradia. 6) (stiri, vesti, informatii) A aduce la cunostinta publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a anunta; a difuza. /<lat. emittere
REVERBERATIE s.f. 1. Persistenta, datorita reflexiei pe pereti, a unui sunet intr-o incapere inchisa dupa ce sursa sonora nu mai emite unde. 2. Reflexie a luminii sau a caldurii; stralucire, scanteiere. ◊ Cuptor cu reverberatie = cuptor de topit cu acoperisul boltit si captusit cu caramida refractara, in care incalzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere si prin radierea caldurii din acoperis. [Gen- -iei, var. reverberatiune s.f. / < fr. reverberation].
REFRACTIE s.f. Fenomenul de deviere a unei raze luminoase ori sonore sau a unei unde electromagnetice care strabate medii transparente (de densitati) diferite. ♦ Indice de refractie = numar care reprezinta catul dintre viteza unei radiatii electromagnetice in vid si viteza ei in mediul respectiv din care provine. [Gen. -iei, var. refractiune s.f. / cf. fr. refraction, germ. Refraktion].
REFRACTIE s. f. deviere a unui fascicul de radiatii luminoase, sonore sau a unei unde electromagnetice care strabate medii transparente (de densitati) diferite. ♦ ~ astronomica = deviere a razei de lumina a unui astru de la directia rectilinie, datorita refractiei sale in atmosfera terestra; indice de ~ = numar, catul dintre viteza unei radiatii electromagnetice in vid si viteza ei in mediul din care provine. (< fr. refraction, lat. refractio)
REVERBERATIE s. f. 1. reflexie a luminii sau a caldurii. 2. (si fig.) persistenta, datorita reflexiei pe pereti, a unui sunet intr-o sala, dupa ce sursa sonora nu mai emite unde. ♦ ~ artificiala = realizare cu mijloace acustice, electromagnetice, electromecanice sau electrice a unor efecte asemanatoare celor produse de reverberatia naturala. (< fr. reverberation)
RADIODIFUZIUNE, radiodifuziuni, s. f. Radiocomunicatie unilaterala care consta in transmiterea sistematica prin unde electromagnetice neghidate a unui program (sonor si vizual) destinat receptiei publice. ♦ Institutie care se ocupa cu intocmirea si cu difuzarea acestor programe. [Pr.: -di-o-di-fu-zi-u-] – Din fr. radiodiffusion.
REVERBERATIE, reverberatii, s. f. 1. Persistenta a unui sunet intr-o incapere inchisa, datorita reflexiei, dupa ce izvorul sonor a incetat sa mai emita unde. ◊ Reverberatie artificiala = realizare cu mijloace acustice, electromagnetice, electromecanice sau electrice a unor efecte asemanatoare celor determinate de reverberatia (1) naturala. 2. Reflexie a luminii. 3. Reflexie repetata a caldurii pe peretii unui focar sau ai unui cuptor special. ◊ Cuptor cu reverberatie = cuptor cu acoperisul boltit, captusit cu caramida refractara, in care incalzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere si prin radiere din acoperisul boltit. – Din fr. reverberation.
RADIORECEPTOR, radioreceptoare, s. n. Aparat folosit pentru receptionarea undelor radiofonice (prin antene), pentru transformarea lor in semnale sonore si transmiterea lor prin intermediul difuzoarelor; radio2. ♦ (in sintagma) Radioreceptor de trafic = radioreceptor profesional utilizat pentru receptia unor semnale cu caracter special (informatii de presa, date stiintifice, semnale pentru navigatie etc.). [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiorecepteur.
FONOTECA ~ci f. 1) Colectie de inregistrari sonore pe discuri sau pe benzi magnetice. 2) Local special amenajat, unde este depozitata o astfel de colectie. /<fr. phonotheque
SONIC, -A adj. 1. referitor la sunete; sonor. ◊ referitor la gama de frecvente care cuprinde infrasunetele, sunetele si ultrasunetele. 2. (despre un sistem fizic, termic etc.) care foloseste proprietatile undelor sau oscilatiilor mecanice din corpurile lichide ori solide. (< fr. sonique)
SONOR ~a (~i, ~e) 1) Care produce sunete; care rasuna. Metal ~. 2) Care are un sunet armonios si patrunzator. Voce ~a. 3) Care amplifica si propaga sunetele; cu rezonanta buna. Sala ~a. Spatiu ~. 4) Care tine de sunete sau de senzatiile auditive; de natura sunetului. V******e ~a. unda ~a. 5) (despre consoane) Care se articuleaza cu participarea coardelor vocale. 6) (despre filme) Care este insotit de vorbire si muzica. 7) fig. Care se bucura de nume bun; cu renume; renumit. /<fr. sonore
coarda f., pl. e si corzi (lat. chŏrda, d. vgr. horde; it. pg. corda, fr. corde, sp. cuerda: ngr. [d. it.] korda; vsl. koruda, bg. sirb. rus. korda; alb. korda; ung. kard). Struna, fir sonor la instrumentele muzicale. Pinza (lama dintata) la feresteu [!]. Resort, c****a de otel la ceasornic. Arc elastic la incuietori si lacate. Ramura de vita: se rupeau coardele de greutatea rodului (Sov. 215). Cheris, traversa, grinda transversala pe care se sprijina dusameaua [!]. Indoitura gitului calului. Taria peltelei si a serbetului cind il faci si, amestecindu-l, se tine de facalet ca o ata. Geom. Secanta considerata ca dreapta care uneste extremitatile unui arc. Anat. Coardele vocale, niste tendoane in git care vibreaza si produc vocea. Fig. A atinge pe cineva la coarda simtitoare, a-l atinge unde-l doare, unde simte. A o lua pe alta coarda, a schimba tonu sau procedura. A o lasa pe o coarda mai joasa, a o lasa mai moale, a te modera. Adv. A o tinea [!] coarda, a nu te intrerupe, a nu te opri. A tinea drumu coarda, a-l urma mereu.
