Rezultate din textul definițiilor
CATE adv. 1. (Formeaza numerale colective) Cate trele. 2. (Formeaza numerale distributive) Doua cate doua. ◊ Expr. Una cate una sau unul cate unul = rand pe rand, una dupa alta sau unul dupa altul. Cate una (strasnica) = ceva neobisnuit, grozav etc. – Lat. cata (modificat dupa pl. f. al lui cat).
VAGON, vagoane, s. n. 1. Vehicul de mari dimensiuni (propulsat sau autopropulsat), care circula pe sine si care serveste la transportul persoanelor, al marfurilor etc. ◊ Vagon de dormit = vagon cu cabine in care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit. Casa (sistem) vagon = casa ale carei incaperi se insira una dupa alta, ca vagoanele unei garnituri de tren. ◊ Compuse: vagon-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; vagon-cisterna = recipient de forma cilindrica montat pe sasiu, folosit pentru transportul lichidelor pe calea ferata. 2. Cantitate de marfuri, de materiale care intra intr-un vagon (1) si care serveste ca unitate de masura. – Din fr. wagon.
PERINDA vb. 1. a defila, a se prefira, a se succeda, (fig.) a se derula. (Copacii i se ~ prin fata ochilor.) 2. a se succeda, a se vantura. (Multa lume se ~ pe acolo.) 3. a se scurge, a se succeda, a urma, (inv. si pop.) a se petrece. (Masinile se ~ una dupa alta.) 4. v. succeda.
SUCCEDA vb. 1. v. perinda. 2. a se perinda, a se vantura. (Multa lume se ~ pe acolo.) 3. a se perinda, a se scurge, a urma, (inv. si pop.) a se petrece. (Masinile se ~ una dupa alta.) 4. a se insira, a se insirui, a se perinda, a se randui, a urma. (Zilele se ~ unele dupa altele.) 5. a-i urma. (I-a ~ in functie.)
SUCCEDARE s. 1. v. perindare. 2. perindare, scurgere. (~ oamenilor pe strada.) 3. insirare, insiruire, perindare, succesiune. (~ zilelor una dupa alta.) 4. urmare. (~ cuiva in functie.)
ALATURI adv. 1. (Local) Langa cineva sau ceva, la dreapta sau la stanga cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adj. De alaturi = vecin, invecinat. ◊ Expr. (Fam.) A nimeri (sau a fi, a merge, a calca) alaturea cu drumul = a gresi (in comportare, in pareri etc.). ♦ In alt punct decat cel vizat (dar foarte aproape de acesta). 2. (Modal) unul langa altul, unul impreuna cu altul (sau cu altii). ◊ Loc. prep. Alaturi de... (sau, rar, cu...) = pe acelasi plan, pe langa. ◊ Expr. A fi alaturi de cineva = a fi solidar cu cineva. [Var.: alaturea adv.] – A3 + lature.
CEDA, cedez, vb. I. 1. Tranz. A renunta (gratuit sau prin vanzare) la posesiunea asupra unui bun. ♦ (Despre persoane) A transmite un drept de creanta unei alte persoane. 2. Intranz. A da cuiva dreptate intr-o discutie, a nu se mai impotrivi; a se supune; a renunta. ♦ (Sport) A se recunoaste invins (renuntand la lupta); a fi invins. 3. Intranz. (Despre boli) A scadea din intensitate, a se ameliora. 4. Intranz. (Despre lucruri) A nu rezista unei presiuni; a se incovoia; a se deforma; a se rupe. – Din fr. ceder.
CEDENT, cedenti, s. m. Creditor care transmite, printr-un contract de cesiune, dreptul sau de creanta unei alte persoane. – Din lat. cedens, -ntis.
CESIONA, cesionez, vb. I. Tranz. A transmite un drept de creanta unei alte persoane in temeiul unui contract de cesiune; a renunta de bunavoie la un drept in avantajul cuiva. [Pr.: -si-o-] – Din cesiune.
HIPERTONIC, -A, hipertonici, -ce, adj. (Despre solutii) Care are o presiune osmotica superioara unei alte solutii. – Din fr. hypertonique.
INTERCALARA, intercalare, adj. (In sintagma) Cultura intercalara = cultura unei plante timpurii printre randurile de plante tarzii ale unei alte culturi. – Din fr. intercalaire.
INTROIECTIE, introiectii, s. f. (Psih.) Act psihic de asimilare a eului unei alte persoane la propriul eu, manifestat prin imitarea inconstienta a comportamentului acelei persoane. [Pr.: -tro-iec-. – Var.: introiectiune s. f.] – Din fr. introjection, it. introiezione.
INDESA, indes, vb. I. 1. Tranz. A apasa, a presa ca sa incapa cat mai mult intr-un spatiu restrans, a vari cu forta (intr-un spatiu limitat); a inghesui, a bucsi. ♦ A face cat mai compact (un material). 2. Tranz. A-si aseza palaria, caciula, sapca, tragand-o cat mai mult pe cap. 3. Refl. (Despre o multime de persoane sau de lucruri in miscare) A se aduna, a se ingramadi unul langa altul, unul peste altul; a se inghesui. ♦ (Pop.) A se grabi, a da zor. – Lat. in-de(n)sare.
TARCALAN, tarcalanuri (tarcalane), s. n. (Reg.) 1. Unealta asemanatoare cu compasul, intrebuintata mai ales in dulgherie. 2. Cerc luminos care se observa in jurul unui astru sau al unei alte surse de lumina. [Var.: tircalam s. n.] – Din magh. circalom.
DEPONENT2, -A, deponenti, -te s. m. si f. Persoana care incredinteaza unei alte persoane un lucru in temeiul unui contract de depozit; depunator. – Din lat. deponens, -ntis, it. deponente.
ANGAJAMENT, angajamente, s. n. 1. Promisiune, fagaduiala de a realiza ceva. 2. Angajare a cuiva intr-un loc de munca; (concr.) contract prin care o persoana isi pune serviciile sale la dispozitia unei alte persoane sau a unei institutii si care prevede conditiile de angajare. 3. (La hochei sau la baschet) Punere a pucului sau a mingii in joc. – Din fr. engagement.
POLITA2, polite, s. f. 1. (In sistemul financiar) Act prin care o persoana dispune debitorului ei sa plateasca o suma de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia; trata. ◊ Polita in alb = polita2 (1) pe care nu figureaza numele beneficiarului. ◊ Expr. A plati (cuiva) polita = a se razbuna (pe cineva). 2. (In sintagma) Polita de asigurare = document emis de catre o institutie de asigurare, prin care aceasta certifica incheierea unui contract de asigurare a vietii sau a bunurilor materiale ale cuiva. – Din it. polizza.
PONDERA, ponderez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face ca doua fapte sa se echilibreze prin opunerea lor una alteia; a echilibra, a cumpani. ♦ Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni mai cumpatat, mai masurat; a (se) infrana, a (se) stapani, a (se) potoli, a (se) tempera. – Din fr. ponderer, lat. ponderare.
OLalta adv. Impreuna, la un loc, laolalta. ◊ Loc. adv. Intre olalta = unul cu altul; reciproc. Dupa olalta = unul dupa altul (fara intrerupere). (Pe) langa olalta = unul (pe) langa altul; alaturi. De olalta = unul de altul, unul de celalalt. De la olalta = laolalta, impreuna. Pe (sau peste) olalta = unul peste altul. Inspre olalta = unul catre altul. – O3 + alalta (= aialalta).
ORDONARE, ordonari, s. f. Actiunea de a ordona si rezultatul ei. ◊ Raport de ordonare = cuprindere a unei notiuni in sfera unei alte notiuni mai generale. – V. ordona.
CUTARE1 pron. nehot. (Inlocuieste numele unei persoane sau al unui lucru atunci cand nu vrem, nu putem sau nu e necesar sa le numim) Sunt cutare, ii raspund eu. ♦ (Adjectival) Cutare persoana. ♦ (Repetat) unul... altul, acesta... acela. – Lat. eccu-talis.
CORECTIE, corectii, s. f. 1. (In trecut) Pedeapsa corporala aplicata unui vinovat; bataie. ◊ Drept de corectie = (in unele state) dreptul parintelui de a cere emiterea unui mandat de arestare, fara indeplinirea unei alte formalitati, impotriva copilului sau minor. Casa de corectie = loc unde isi executa pedeapsa infractorii minori. 2. Cantitate care trebuie adaugata sau scazuta la indicatiile date de un instrument de masurare pentru a compensa erorile sistematice care afecteaza masuratoarea. Corectie barometrica. – Din fr. correction, lat. correctio.
CONFETI s. f. pl. Bucatele rotunde de hartie de diferite culori, pe care participantii la baluri si la petreceri si le arunca unii altora. [Scris si: confetti. – Var. confete s. f. pl.] – Din it., fr. confetti.
COPCA1, copci, s. f. 1. Sistem format din doua piese metalice (un carlig si un inel), folosit pentru prinderea a doua parti ale unei confectii. 2. Agrafa pentru invelitori in constructie. 3. Proeminenta in forma de limba a unei piese plate, care intra in orificiul unei alte piese plate, realizand imbinarea prin incopciere. [Var.: (reg.) copcie s. f.] – Din bg. kopce.
LOCAS, locasuri, s. n. 1. (Astazi rar) Incapere, casa; locuinta. ◊ Locas sfant (sau dumnezeiesc) = biserica, manastire. ◊ Expr. (pop.) A da cuiva locas = a primi pe cineva in casa; a adaposti, a gazdui. 2. Spatiu lasat liber intr-o piesa sau intr-un sistem tehnic, in care urmeaza sa intre un element al unei alte piese sau al unui alt sistem tehnic pentru a forma un tot. [Var.: lacas s. n.] – Din magh. lakas (dupa loc).
CONTRAPANTA, contrapante, s. f. Panta opusa unei alte pante in cadrul unei vai fluviale sau glaciare, cu formatii geologice de duritati si varste diferite. – Din fr. contrepente.
CONTRAR, -A, contrari, -e, adj., adv., s. n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ◊ Notiuni contrare = notiuni care se afla intr-un raport in care acceptarea uneia presupune inlaturarea celeilalte fara ca inlaturarea uneia sa presupuna admiterea celeilalte. 2. Adv. Impotriva, in contra, neconform cu... 3.S. n. (La pl.; in forma contrarii) Denumire data notiunii care desemneaza laturi, insusiri sau tendinte ale obiectelor si proceselor opuse unele altora, astfel incat se exclud reciproc, aceasta opozitie constituind forta motrice si continutul principal al dezvoltarii acelui obiect sau proces; (si la sg.) fiecare din termenii unei contradictii (1). 4. Prep. Contra, impotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contrariu, -ie adj., s. n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius.
DUPAOLalta adv. (Pop.) unul dupa altul, unul in urma altuia. [Pr.: -pa-o-. – Var.: dupolalta adv.] – Dupa + alalta.
TOVARAS, -A, tovarasi, -e, s. m. si f. 1. Persoana considerata in raport cu alta, de care este legata prin viata sau prin activitatea dusa in comun sau prin lupta pentru aceeasi cauza. ◊ Tovaras (sau tovarasa) de viata = sot (sau sotie). 2. Termen folosit intre comunisti cand se adreseaza unul altuia sau cand vorbesc despre un al treilea. 3. Epitet dat unei fiinte, de obicei animal, care insoteste pe cineva (in mod constant); fiinta credincioasa cuiva. 4. Asociat, partas (intr-o afacere). 5. S. f. art. (Fam., iesit din uz) Educatoare, invatatoare sau diriginta in scoala generala. – Din ucr. tovarys, rus. tovarisci.
TRANSANT, -A, transanti, -te, adj. Care nu admite contrazicere; categoric, hotarat. ♦ (Despre culori) Care se opune puternic una alteia. – Din fr. tranchant.
RECROMARE, recromari, s. f. Operatie de tabacire cu crom a pieilor, ulterioara unei alte tabaciri si destinata imbunatatirii unor caracteristici ale pieilor finite. – Re1- + cromare.
SUBSTITUIRE, substituiri, s. f. Actiunea de a (se) substitui si rezultatul ei; inlocuire, substitutie. ♦ (Jur.) Substituire de persoana = infractiune care consta in fapta unei persoane de a se prezenta sub o identitate falsa sau de a atribui o astfel de identitate unei alte persoane, spre a induce in eroare o autoritate publica sau un particular. – V. substitui.
ANTIPOD ~zi m. 1) Loc de pe globul pamantesc diametral opus altui loc. 2) mat. Pereche de puncte diametral opuse pe o sfera. 3) Persoana sau lucru diametral opus unei alte persoane sau unui alt lucru. /<fr. antipode
BIELA ~e f. Organ de masina in forma de bara, care transmite miscarea unei alte piese. [G.-D. bielei; Sil. bi-e-] /<fr. bielle
CONFETI f. pl. Hartie multicolora, in forma de cerculete sau de fasii lungi, pe care participantii la baluri si la carnavaluri si le arunca unii altora. /<it., fr. confetti
CONTRAR3 ~i n. mai ales la pl. Ansamblu de trasaturi, tendinte ale obiectelor opuse unele altora. A sustine ~ul. /<fr. contraire, lat. contrarius
COT1 coate n. 1) Articulatie dintre brat si antebrat. 2) Parte exterioara a acestei articulatii. ◊ ~ la ~ cu cineva alaturi de cineva; impreuna. A da din coate a) a impinge pe cei din jur pentru a-si asigura trecerea; b) a actiona energic, dar fara scrupule, pentru a-si atinge scopul. A-si da coate (sau a-si da cu ~ul) unul altuia a impinge cu cotul pentru a atrage atentia asupra unui lucru sau a unei vorbe. 3) Partea din afara a manecii care acopera aceasta articulatie. ◊ A-si roade coatele (pe bancile scolii) a-si face timp indelungat invatatura. /<lat. cubitus
INCREMENTAL ~a (~i, ~e) (despre marimi scalare) Care tine de un increment al unei alte marimi; propriu unui increment. /increment + suf. ~al
OPOZABIL ~a (~i, ~e) 1) Care se poate opune (unul altuia). 2) jur. (despre sentinte, drepturi etc.) Caruia i se poate opune ceva prin demersuri judiciare; care poate fi contestat. /<fr. opposable
PANA1 prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand limita finala de extindere in spatiu) Pana acolo. ◊ De sus pana jos (sau de jos pana sus) absolut tot; in intregime. 2) (exprima un raport temporal, indicand limita in timp) Pana diseara. 3) (intrand in componenta prepozitiilor compuse, exprima un raport spatial, temporal sau modal) Pana dinspre. Pana drept. Pana dupa. Pana la. Pana langa. Pana pe. Pana pe dupa. Pana pe la. Pana pe langa. Pana peste. Pana printre. Pana pe sub. Pana spre. Pana in. Pana inspre. Pana intre. ◊ Pana la urma in cele din urma. Pana una-alta deocamdata. /<lat. paene-ad
A PONDERA ~ez tranz. 1) (persoane) A face sa se pondereze. 2) (fapte, forte) A opune (una alteia), aducand in stare de echilibru; a echilibra; a cumpani. /<fr. ponderer
A POSTPunE postpun tranz. lingv. (morfeme, cuvinte sau propozitii) A plasa in urma unei alte unitati de acelasi fel. /post- + a pune
A SCANTEIA pers. 3 ~iaza intranz. 1) (despre astri si despre alte surse de lumina) A raspandi o lumina slaba tremuranda; a licari ca o scanteie. Stelele ~iaza. 2) A luci, reflectand emanatia unei alte surse de lumina; a sclipi. Picaturile de roua scanteiau in lumina soarelui. 3) (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotii puternice); a sticli; a sclipi; a luci. 4) A imprastia scantei. Rugul ~iaza. /Din scanteie
SUCURSALA ~e f. unitate economico-financiara aflata in subordinea unei alte unitati similare mai mari. /<fr. succursale
UCENIC ~ci m. 1) Persoana care invata o meserie sub conducerea unei alte persoane calificate. 2) Adept si continuator al cuiva intr-un anumit domeniu de activitate; discipol. /<sl. uteniku
unuL una (unii, unele) pron. nehot. 1) la sing. Cineva. 2) la pl. O parte din. ◊ ~ mai bun (frumos, destept etc.) decat altul toti la fel de buni (frumosi, destepti etc.). ~ ca ~ (sau ~ ca altul) fara deosebire; deopotriva. Pana una-alta intre timp. A da toate pe una a supune intreaga activitate unui singur scop. A sti (sau a o tine) una si buna a persista intr-o opinie. /<lat. unus, una
VIADUCT ~e n. Pod aerian lung, sustinut de arcuri de beton, care asigura continuitatea unei cai de comunicatie peste o vale adanca sau deasupra unei alte cai de comunicatie. [Sil. vi-a-] /<germ. Viadukt, fr. viaduc
ANDOSAMENT s.n. Mentiune scrisa pe dosul unui cec, al unei polite etc. prin care se transfera proprietatea actului respectiv unei alte persoane. [< fr. endossement].
CONTRARIU s.n. Fiecare dintre cele doua laturi, insusiri sau tendinte interne ale obiectelor si proceselor opuse unele altora. // adj. v. contrar. [< lat. contrarius, cf. it. contrario].
DEUTEROPATIE s.f. (Med.) Boala secundara a unei alte afectiuni. [Pron. de-u-, gen. -iei. / < fr. deuteropathie, cf. gr. deuteros – al doilea, pathos – boala].
DIALOG s.n. 1. Conversatie, convorbire intre personajele unei opere dramatice; forma in care sunt scrise operele dramatice; pasaj dintr-o opera literara care reproduce convorbirea unor personaje. ♦ Scriere redactata sub forma de convorbire. ♦ alternare de fraze muzicale care parca raspund una alteia, fiind executate de doua voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite. 2. Convorbire, discutie intre doua persoane. [< fr. dialogue, it. dialogo, lat. dialogus, gr. dialogos].
INTERCALAR, -A adj. Intercalat, adaugat intre altele. ◊ Cultura intercalara = cultura unei plante timpurii printre randurile de plante tarzii ale unei alte culturi. [Cf. fr. intercalaire].
PARAZIT, -A s.m. si f. 1. Invitat la masa unui bogatas din vechea Roma pentru a-l amuza. 2. (Fig.) Persoana care traieste pe seama alteia. 3. Fiinta care traieste pe organismul unei alte fiinte vii, hranindu-se exclusiv cu substantele produse de aceasta. 4. (la pl.) Perturbatie produsa in transmisiile de telecomunicatii, datorita descarcarilor electrice din atmosfera, scanteilor produse de unele aparate electrice etc. // adj. 1. (Despre fiinte) Care duce o viata de parazit; parazitar. 2. (Fig.) Care nu produce nimic, care traieste din munca altora. ♦ (Fig.) Lipsit de functie; de prisos. [Cf. fr. parasite, lat. parasitus, gr. parasitos < para – alaturi, sitos – mancare].
STOCK-CAR s.n. Automobil destinat curselor de obstacole si carambolurilor, in care concurentii au voie sa se tamponeze si sa-si bareze calea unul altuia. ♦ Cursa destinata unor astfel de masini. [< engl. stock-car].
ANTITEZA s.f. 1. Opozitie intre doua idei, intre doua notiuni, intre doua teze. 2. Figura de stil bazata pe contrastul dintre doua idei care se pun in relief una pe cealalta. 3. Judecata opusa unei alte judecati, numita teza. ♦ (In filozofia lui Hegel) A doua etapa a triadei; negatie, opozitie. [< fr. antithese, cf. lat., gr. antithesis – opozitie].
TRANSMISIunE s.f. 1. Faptul de a transmite; transmitere. 2. Comunicare intre un post emitator si un post receptor de telegrafie, telefonie sau radiofonie; emisiune radiofonica. ♦ (la pl.) Ansamblul mijloacelor tehnice de legatura utilizate de unitatile militare in timpul operatiilor. ◊ Trupe de transmisiuni = trupe specializate in executarea si asigurarea legaturilor prin radio, telefon etc. 3. (Jur.) Trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. [Pron. -si-u-, var. transmisie s.f. / cf. fr. transmission, lat. transmissio].
ARIERGARDA s.f. unitate sau parte a unei unitati militare care se deplaseaza imediat in urma unei alte unitati in mars, asigurandu-i spatele. [Pron. -ri-er-. / < fr. arriere-garde].
DEOCAMDATA adv. (Arata ca actiunea este provizorie) Pentru moment, pana una-alta, in mod provizoriu. [Pr.: deo-] – De4 + o + cam + data.
VASAL s.m. si f. 1. (In oranduirea feudala) Persoana care depunea omagiu seniorului sau. 2. Persoana sau tara supusa, inrobita unei alte persoane sau tari. [Cf. fr. vassal, lat.med. vassalus].
BIELA s.f. Organ de masina care transmite miscarea unei alte piese sau transforma o forma de miscare in alta forma. [Pron. bi-e-. / < fr. bielle].
ETEROSUGESTIE s.f. Sugestie produsa prin interventia unei alte persoane. [Cf. fr. heterosuggestion].
EXTRANEITATE s.f. (Liv.) 1. Caracter strain al unui element cuprins intr-un raport juridic, necesitand aplicarea unei alte legi. 2. Situatia juridica a cuiva care se afla intr-o tara straina. [Pron. -ne-i-. / cf. fr. extraneite].
HIPERTONIC, -A adj. (Despre solutii) Care are o presiune osmotica superioara unei alte solutii. [< fr. hypertonique].
HIPOTONIC, -A adj. (Despre solutii) Care are o presiune osmotica inferioara unei alte solutii. ◊ Ser hipotonic = ser a carui concentratie moleculara este inferioara celei a sangelui. [< fr. hypotonique].
INCREMENTAL, -A adj. (Despre marimi scalare) Care se refera la un increment al unei alte marimi. [Cf. engl. incremental].
san-pan pron. nehot. (reg.) unul-altul.
ORDONARE s.f. Actiunea de a ordona si rezultatul ei. ♦ (Log.) Raport de ordonare = cuprinderea unei notiuni in sfera unei alte notiuni mai generale. [< ordona].
PELICULA s.f. 1. Membrana (foarte) subtire. 2. Strat subtire dintr-o substanta, depus pe suprafata unei alte substante; pielita. 3. Film. [< fr. pellicule].
PLANETAR, -A adj. 1. Referitor la planete, de planete, al planetelor. ♦ Sistem planetar = totalitatea planetelor care se invartesc in jurul Soarelui. 2. Angrenaj planetar = angrenaj in care una sau mai multe roti dintate se invartesc concomitent in jurul axelor proprii si in jurul axei unei alte roti dintate; ax planetar = axul care misca roata motoare a unui automobil primind miscarea de la diferential. [Cf. fr. planetaire, lat. planetarius].
RECROMARE s.f. Operatie de tabacire cu crom a pieilor ulterioara unei alte tabaciri. [< recroma].
SUCURSALA s.f. Intreprindere comerciala, bancara etc. subordonata unei alte intreprinderi similare; filiala. [< fr. succursale, cf. lat. succursus – ajutor].
SUPORT s.n. Ceea ce sustine, ceea ce sprijina un lucru, un obiect. ♦ Dispozitiv de sustinere sau de sprijinire a unei alte piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ (Fig.) Sprijin, reazem, ajutor. [Pl. -turi (s.m.) -porti. / < fr. support].
SAGRINA vb. I. tr. A da unei piei tabacite aspectul unei alte piei cu ajutorul sagrinului. [< fr. chagriner].
ARIERGARDA s. f. (sub)unitate militara care se deplaseaza in urma unei alte unitati in mars, asigurandu-i spatele. (< fr. arriere-garde)
AURORA s. f. 1. lumina care preceda rasaritul soarelui; zori de zi. ♦ ~ polara = fenomen atmosferic specific regiunilor polare, iluminarea cerului in timpul noptii, prin arcuri de culoare albastra, verde-galbuie sau rosie. 2. (fig.) inceput al unei alte epoci. (< fr. aurore, lat. aurora)
BIELA s. f. organ de masina care transmite miscarea unei alte piese sau transforma o forma de miscare in alta. (< fr. bielle)
CESIunE s. f. cedare. ◊ transmitere prin contract de catre o persoana sau firma (cedent) unei alte persoane sau firme (cesionar) a unui bun sau a unui drept. ◊ bun cesionat. (< fr. cession, lat. cessio)
COAPTATIE s. f. 1. (biol.) ajustare a doua organe ale aceluiasi individ formate independent unul de altul, unul in cavitate si celalalt in relief. 2. punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate. (< fr. coaptation)
CONTRAPROPAGANDA s. f. propaganda care tinde sa anuleze efectele unei alte propagande. (< fr. contre-propagande)
CONTRARIU s. n. fiecare dintre cele doua laturi, insusiri sau tendinte interne ale obiectelor, fenomenelor si proceselor opuse unele altora. (< lat. contrarius)
COROLAR s. n. teorema, consecinta imediata a unei alte teoreme. ◊ concluzie care se desprinde dintr-o teorie, dintr-o afirmatie etc. (< fr. corollaire, lat. corollarium)
DEUTEROPATIE s. f. afectiune secundara a unei alte boli. (< fr. deuteropathie)
DIALOG s. n. 1. conversatie intre doi vorbitori. 2. schimb de opinii intre reprezentantii a doua partide, state etc. 3. ansamblu de replici schimbate intre personajele unei piese de teatru sau ale unui film; pasaj dintr-o opera literara care reproduce convorbirea unor personaje. ♦ ~ interior = replicile pe care le schimba cu sine insusi un personaj literar. ◊ scriere redactata sub forma de dialog (1). 4. alternare de fraze muzicale care parca raspund una alteia, executate de doua voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite. (< fr. dialogue, lat. dialogus)
ETEROSUGESTIE s. f. sugestie produsa prin interventia unei alte persoane. (< fr. heterosuggestion)
EXTRANEITATE s. f. 1. caracter strain al unui element cuprins intr-un raport juridic, necesitand aplicarea unei alte legi. 2. situatie juridica a cuiva care se afla intr-o tara straina. (< fr. extraneite)
GIR1 s. n. 1. operatie prin care beneficiarul unui titlu de credit (cambie, cec etc.) transfera asupra unei alte persoane dreptul de proprietate si obligatiile ce decurg din acest document. 2. mijloc prin care cineva garanteaza pentru cinstea, actiunile cuiva. (< it. giro, germ. Giro)
GIRANT s. m. cel care gireaza, care transmite un titlu de credit (cambie, cec etc.) unei alte persoane (giratar). (< it. girante, germ. Girant)
HETEROLOG, -A adj. (despre tesuturi, celule, seruri) care provine de la individ apartinand unei alte specii. (< fr. heterologue)
HIPERTONIC, -A adj. (despre solutii) care are o presiune osmotica superioara unei alte solutii. (< fr. hypertonique)
INCREMENTAL, -A adj. (despre marimi scalare) care se refera la un increment al unei alte marimi. (< engl. incremental)
INTERCALAR, -A adj. intercalat. ♦ cultura ~a = cultura unei plante timpurii printre randurile de plante tarzii ale unei alte culturi. (< fr. intercalaire)
ORDONARE s. f. actiunea de a ordona. ♦ (log.) raport de ~ = cuprinderea unei notiuni in sfera unei alte notiuni mai generale. (< ordona)
PLANETAR, -A adj. 1. referitor la planete, al planetelor. ♦ sistem ~ = totalitatea planetelor care se invartesc in jurul Soarelui; model ~ = model al structurii atomului inspirat de cel al sistemului planetar. 2. (tehn.) mecanism ~ = mecanism in care una sau mai multe roti dintate se invartesc concomitent in jurul axelor proprii si in jurul axei unei alte roti dintate; ax ~ = axul care misca roata motoare a unui automobil, primind miscarea de la diferential. (< fr. planetaire)
PROCURATOR s. m. 1. magistrat roman, administrator al unei provincii imperiale, cu strangerea darilor si cu repartizarea cheltuielilor. 2. inalt demnitar in vechile republici italiene Genova si Venetia. 3. mandatar insarcinat sa apere interesele unei alte persoane. (< fr. procurateur, lat. procurator)
PROIECTIE s. n. 1. imagine plana a unui obiect din spatiu, potrivit anumitor reguli geometrice; operatie prin o asemenea imagine. ♦ ~ cartografica = reprezentare a (unei regiuni a) scoartei Pamantului pe o harta. 2. reprezentare pe un ecran cu ajutorul unui fascicul luminos a imaginilor inregistrate pe un film. 3. (psih.) mecanism prin care fiinta umana transpune in activitatile sale propria personalitate. ◊ (psihan.) mecanism prin care bolnavul atribuie unei alte persoane propriile-i sentimente si motivatii. (dupa fr. projection, lat. proiectio)
PROPEDEUTIC, -A I. adj. referitor la propedeutica. II. s. f. 1. disciplina care constituie o introducere in studiul unei alte discipline. 2. (in unele tari) ciclu preparator (de un an) la treapta de invatamant superior. 3. ramura a medicinei la invatamantul pregatitor clinic. (< fr. propedeutique, /II/ germ. Propadeutik)
PROTOPATIE s. f. afectiune care nu este consecinta unei alte afectiuni. (< fr. protopathie)
RETROCESIunE s. f. act prin care se retrocedeaza ceva. ◊ asigurare incheiata din nou de un reasigurator, prin care transmite o parte din suma asigurata unei alte societati. (< fr. retrocession, lat. retrocessio)
REZISTENTA s. f. I. 1. proprietate a unui material de a rezista fortelor (solicitarilor) exterioare care tind sa-l deformeze sau sa-l rupa. ♦ a materialelor = disciplina care studiaza starile de tensiune si de deformatie ale corpurilor solide sub actiunea fortelor exterioare. ◊ forta care se opune efectului unei alte forte. 2. obisnuinta a microbilor cu medicamentul administrat, datorita abuzului de antibiotice. 3. forta opusa de un conductor la trecerea curentului electric prin el. 4. rezistor. 5. putere de a rezista la o boala, la oboseala etc. II. impotrivire, opozitie; (spec.) respingere a atacurilor inamicului. ◊ piedica, obstacol, greutate. ◊ miscare a patriotilor care, in tarile ocupate de dusmani au luptat impotriva cotropitorilor si a politicii de colaborare cu acestia; forma de lupta impotriva regimului totalitar comunist. (< it. resistenza, fr. resistance)
STOCK-CAR s. n. automobil destinat curselor de obstacole si caramboluri, in care concurentii au voie sa se tamponeze si sa-si bareze calea unul altuia. ◊ cursa destinata unor astfel de masini. (< engl., fr. stock-car)
SUBCULTURA s. f. 1. tendinta subiacenta de manifestare a unei culturi elementare. 2. subdiviziune a culturii nationale, caracterizata printr-o combinatie de factori specifici unui grup social. 3. (med.) cultura care rezulta prin insamantarea unei alte culturi intr-un mediu oarecare. (< engl., fr. subculture)
SUCURSALA s. f. intreprindere comerciala, bancara etc. subordonata unei alte intreprinderi similare. (< fr. succursale)
SUPRATAXA s. f. taxa suplimentara care se adauga unei alte taxe fixate anterior. (dupa fr. surtaxe)
SUPRESOR, -OARE I. adj. care suprima; supresiv. ◊ (despre un element al unui aparat) care impiedica producerea unui efect nedorit. II. s. m. (biol.) gena care anuleaza efectul fenotipic al unei alte gene mutante. (< fr. suppresseur)
TRANSFORMATA s. f. (mat.) figura generata prin transformarea unei alte figuri. (< fr. transformee)
TRANSMISIunE s. f. 1. faptul de a transmite; transmitere. 2. comunicare intre un post emitator si un post receptor de telegrafie, telefonic sau radiofonic; emisiune radiofonica. ◊ (mil.; pl.) trupe specializate in executarea si asigurarea legaturilor prin radio, telefon etc. 3. (jur.) trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. (< fr. transmission, lat. transmissio)
TRANZIT s. n. 1. trecere de marfuri sau de persoane printr-o tara straina; scutire de taxe vamale acordata de un stat unor marfuri care trec prin teritoriul sau in alta tara; tranzitare. ◊ totalitatea marfurilor care trec dintr-o tara in alta prin teritoriul unei alte tari. ♦ bilet de ~ = autorizatie scrisa privind scutirea de vama a unor marfuri care sunt in trecere prin tara; in ~ (despre calatori, vagoane etc.) = in trecere. 2. trecere a unui tren printr-o statie sau printr-o gara fara alte opriri decat pentru cele strict necesare pentru incrucisari sau schimbari de directie. 3. trecere a unui material organic printr-un organ. 4. (in telefonie si radiofonie) receptionare a unei convorbiri sau a unui mesaj si retransmitere a lui la un alt post. 5. trecere a unui astru prin fata discului altui astru. (< fr. transit, germ. Transit)
UTOPIE s. f. 1. nume dat teoriilor fanteziste, irealizabile, care preconizeaza crearea unei alte ordini sociale, fara a tine seama de conditiile concret-istorice date si de legile obiective ale dezvoltarii societatii. 2. conceptie, proiect irealizabil, fantezie, himera, vis. (< fr. utopie)
ALATURI adv. 1. (Local) Langa cineva sau ceva, la dreapta sau la stanga cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adj. De alaturi = vecin, invecinat. ◊ Expr. (Fam.) Alaturi cu drumul = fara judecata, fara ratiune. ♦ In alt punct decat cel vizat (dar foarte aproape de acesta). A nimerit alaturi. 2. (Modal) unul langa altul, unul impreuna cu altul (sau cu altii). ◊ Loc. prep. Alaturi de... (sau, rar, cu...) = o data cu..., pe langa... ◊ Expr. A fi alaturi de cineva = a fi solidar cu cineva. [Var.: alaturea adv.] – Din a3 + lature.
BALACARI, balacaresc, vb. IV. 1. Refl. si intranz. (Rar) A se balaci. 2. Refl. Fig. (Reg.) A se certa, a se batjocori; a-si spune unul altuia cuvinte triviale. – Sb. balakati.
CARVAKA (cuv. sanscrit) [cearvaca] subst. Sistem filozofic indian care respingea autoritatea „Vedelor”, negind existenta lui Dumnezeu si a sufletului si existenta unei alte vieti dupa moarte; predica trairea vietii cu toate bucuriile si placerile ei ca mijloc de a usura durerea existentei.
CONFETI (CONFETTI) (‹ it., fr.) s. f. pl. Bucatele rotunde de hirtie (de diferite culori) pe care participantii la baluri si petreceri si le arunca unii altora.
Atlas, unul dintre titani, fiul lui Iapetus si al Clymenei si frate cu Epimetheus si cu Prometheus. A avut numeroase fete cu Pleione, fiica lui Oceanus (v. Atlantides), si cu Hesperis (v. Hesperides). Atlas a participat la lupta dintre giganti – prima generatie de divinitati monstruoase, violente – si olimpieni. Invins de catre acestia din urma, el a fost pedepsit de Zeus, fiind osindit sa poarte vesnic pe umerii sai bolta cereasca. Conform unei alte traditii, Atlas ar fi fost impietrit de catre Perseus, fiind transformat intr-o stinca la vederea chipului Meduzei (v. si Perseus).
Graeae, divinitati preolimpiene care pazeau drumul spre tara gorgonelor (v. si Perseus). Se nascusera din unirea lui Phorcys cu Ceto si erau in numar de trei: Dino, Enyo si Pephredo. Erau niste aratari urite si batrine, cu parul alb, cu un singur ochi si cu un singur dinte pe care si le treceau pe rind, una alteia.
ADAPTOR, adaptoare, s. n. Circuit electric intercalat intre un generator sau un transmitator si un receptor pentru a le adapta unul la altul. – Din fr. adapteur.
ADuna, adun, vb. I. 1. Tranz. A strange la un loc ceea ce se afla raspandit, imprastiat, risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduna din toate partile; a strange, a concentra. 3. Tranz. A culege (alegand de ici si de acolo). 4. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. 5. Tranz. (Mat.) A totaliza mai multe numere intr-unul singur. 6. Tranz. si refl. A (se) strange la un loc, formand un grup. ◊ Expr. (Tranz.) Parca a tunat si i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiti unii de altii stransi la un loc. ♦ A (se) ingramadi, a (se) ghemui. – Lat. adunare.
ADunaT, -A, adunati, -te, adj. Strans2 (la un loc). ♦ Spec. (Despre asezari rurale) Cu case asezate una langa alta, in stransa apropiere. – V. aduna.
AGLUTINA, aglutinez, vb. I. Refl. (Despre particulele unor materiale) A se lipi unele de altele prin adeziune. ♦ (Despre bacterii, hematii etc.) A se lipi si a se precipita sub actiunea unor substante. ♦ (Despre elemente ale vorbirii) A se lipi unul de altul formand un singur cuvant. – Din fr. agglutiner, lat. agglutinans, -ntis.
AGLUTINAT, -A, aglutinati, -te, adj. (Despre materiale) Ale carui particule sunt lipite unele de altele prin adeziune. – V. aglutina.
altERNA, alternez, vb. I. Intranz. si tranz. 1. A reveni sau a face sa revina succesiv, a lua pe rand unul locul altuia, a se succeda sau a face sa se succeada la intervale aproximativ egale. 2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternante (2). – Din fr. alterner, lat. alternare.
AMANDOI, -DOUA, num. col. Si unul si altul; ambii. [Gen.-dat. (cand preceda substantivul) amanduror si (cand il urmeaza sau ii tine locul) amandurora] – Lat. *amindoi (< ambi + dui).
AMESTECA, amestec, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) face un amestec (1). ♦ Tranz. A provoca dezordine, a incurca diverse lucruri intre ele. 2. Refl. (Despre grupuri de fiinte deosebite) A patrunde unele printre altele; a se pierde, a disparea in...; p. ext. a se amesteca. 3. Refl. A interveni, a se baga, a se vari (nechemat) intr-o actiune, intr-o discutie etc. – Lat. *ammixticare.
BAIONETA, baionete, s. f. Arma alba in forma de sabie scurta, care se poate fixa la teava pustii militare. ◊ Atac (sau asalt) la baioneta = lupta corp la corp. ♦ Imbinare in baioneta = imbinare demontabila a doua piese care se fixeaza una intr-alta prin impingere si rotire cu un sfert sau cu o jumatate de cerc. [Pr.: ba-io-] – Din fr. baionnette.
BREC2, brecuri, s. n. 1. Comanda data de catre arbitrul unui meci de box atunci cand loviturile nu sunt regulamentare si la care boxerii sunt obligati sa faca cate un pas inapoi pentru a se distanta unul de altul. 2. Punct obtinut de un jucator de tenis impotriva adversarului sau atunci cand acesta are serviciul. – Din engl. break.
BUFNITA, bufnite, s. f. Cea mai mare pasare rapitoare de noapte, avand penajul de culoare bruna-ruginie cu dungi negre si galbene, cap mare si ochi galbeni-portocalii mari, apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buha, bufna (Bubo bubo). – Bufna + suf. -ita.
BULUC, bulucuri, s. n. 1. Numar mare de oameni stransi la un loc; droaie, gloata. ♦ (Adverbial) In masa, in randuri stranse, cu gramada; unul peste altul, inghesuindu-se; repede, iute. 2. (In vechea organizare a armatei din tarile romanesti) unitate militara tactica formata din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbasie; p. ext. ceata de oameni inarmati. – Din tc. boluk.
BULZIS adv. (Reg.) Inghesuit unul langa altul. – Bulz + suf. -is.
CAPITUL2, capitule, s. n. Inflorescenta al carei receptacul este intins ca un taler, purtand numeroase flori apropiate unele de altele. – Din fr. capitule, lat. capitulum.
CASTANIETA, castaniete, s. f. Instrument muzical de percutie (raspandit in Spania si in America Latina), format din doua placute de lemn sau de fildes, prinse ca valvele unei scoici, care sunt lovite ritmic una de alta si folosit la acompanierea dansului si a muzicii; geamparale (2). – Din fr. castagnettes.
CELA, CEEA, ceia, celea. pron. dem., adj. dem. (postpus). 1. Pron. dem. (Pop.) (Indica o fiinta sau un lucru mai departat, in spatiu sau in timp, de subiectul vorbitor) Acela. ◊ Expr. Toate cele(a) = totul, toate. Multe cele(a) = multe si diverse. Alte cele(a) = alteeva; alte lucruri. Ba ceea..., ba ceea... = ba una..., ba alta... ♦ (Intra in formarea unui pronume relativ compus) Ceea ce = ce. 2. Adj. dem. (postpus) (Pop.) Acela. Omul cela. Femeia ceea. [Gen.-dat. sg. celuia, celeia, gen.-dat. pl. celora) Din acela, aceea (cu afereza lui a).
CHIBZUI, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. si intranz. A judeca o situatie cumpanind toate eventualitatile; a se gandi, a reflecta, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfatui unul cu altul inainte de a lua o hotarare. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a planui. – Din magh. kepezni „a forma”. Cf. magh. kepzelni „a-si imagina”.
CHIMVAL, chimvale, s. n. 1. Vechi instrument muzical compus din doua talere de arama care erau lovite unul de altul, cimbal. V. talger. 2. (Rar) Clopot. – Din sl. kimvalu.
CLADARIE, cladarii, s. f. (Pop.) Gramada mare de lucruri disparate, puse la intamplare unele peste altele; cladaraie. Clada + suf. -arie.
CLADI, cladesc, vb. IV. Tranz. 1. A face, a ridica o constructie, o cladire (2); a zidi, a construi. 2. A aseza lucruri (de acelasi fel) in mod sistematic, unul peste altul, pentru a forma o gramada. – Din sl. kladon, klasti.
DACA conj. 1. (Introduce o propozitie conditionala) In cazul ca..., presupunand ca..., de... Doar daca. Numai daca. 2. (Introduce o propozitie optativa) Numai de... Daca nu m-ar vedea cineva. 3. (Introduce o propozitie temporala, avand uneori si o nuanta conditionala sau cauzala) Cand, in (sau din) momentul cand, de indata ce, dupa ce. 4. (Introduce o propozitie cauzala) Fiindca, pentru ca, deoarece. Daca nu stia sa scrie, umbla de la unul la altul. ♦ De vreme ce. 5. (Introduce o propozitie concesiva) Cu toate ca, desi. 6. (Introduce o propozitie interogativa indirecta) Ca, de... 7. (Cu valoare adverbiala) Cu greu, abia. 8. (In expr.) Las' daca = a) desigur ca nu; b) (in constructii negative) nu mai incape indoiala ca... – De4 + ca.
GRAMADA, gramezi, s. f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale stranse ori aflate la un loc (unele peste altele); ingramadire. ♦ (Adverbial) In mare cantitate (la un loc), formand o gramada (1). ◊ Expr. A cadea (sau a se prabusi) gramada = a cadea jos (in nesimtire). A da (sau a face, a pune etc.) (pe cineva) gramada (jos) = a dobori; p. ext. a omori (pe cineva). 2. Cantitate, numar mare de fiinte (stranse, aflate la un loc); multime. ♦ Spec. Ingramadire (organizata) de jucatori la rugbi; meleu. – Din sl. gramada.
GRINDINA, grindine (grindini), s. f. Precipitatie atmosferica alcatuita din particule de gheata avand forma unor pietricele; piatra. ♦ Fig. Ceea ce vine, cade, navaleste in mare cantitate. O grindina de lacuste. ♦ Fig. (Adverbial) In mare cantitate (si unul dupa altul). Sagetile cadeau grindina. – Lat. grando, -inis.
HOMEOMORFISM s. n. 1. (Mat.) Functie care aplica unul pe altul doua spatii. 2. (Fiz.) Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compusi. [Pr.: -me-o-. – Var.: omeomorfism s. n.] – Din fr. homeomorphisme.
HURUI, pers. 3 huruie, vb. IV. 1. Intranz. A face un zgomot ca acela care se aude cand umbla o caruta, cand se rostogoleste un butoi sau cand cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. Refl. (Reg.) A se darama, a se surpa, a se narui. [Var.: hului, urui vb. IV] – Formatie onomatopeica.
INTERCONECTA, interconectez, vb. I. Tranz. A stabili cai de transferare a energiei electromagnetice intre doua sau mai multe sisteme care functionau inainte independent unele de altele. – Din fr. interconnecter.
INTERCONECTAT, -A, interconectati, -te, adj. Care stabileste conexiuni intre mai multe elemente care functionau inainte independent unele de altele. – V. interconecta.
INTERSCHIMBABIL, -A, interschimbabili, -e, adj. (Despre elementele unui sistem tehnic) Care se poate schimba, care se poate inlocui unul cu altul. – Inter1- + schimba + suf. -bil (dupa fr. interchangeable).
INTERSTITIU, interstitii, s. n. Spatiu (gol) situat intre partile unui corp sau ale unui sistem de corpuri aflate unul langa altul pe o anumita portiune din suprafata lor, fara a se atinge; luft. – Din fr. interstice, lat. interstitium.
IZOLA, izolez, vb. I. 1. Tranz. A desparti cu totul; a separa unul de altul; spec. a desparti un bolnav contagios de oamenii sanatosi, pentru a evita contagiunea, 2. Tranz. A impiedica transmiterea caldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu (sau corp) in altul; a separa un corp prin care trece curentul electric de alt corp bun conducator de electricitate. 3. Refl. A se indeparta de societate, de semeni; a sta retras, departe de altii; a se retrage, a se inchista. – Din fr. isoler.
IZOLAT, -A, izolati, -te, adj. (Adesea adverbial) Separat; p. ext. indepartat; retras. ♦ Situat la distanta (unul de altul); razlet, ♦ Care constituie o exceptie. un caz izolat. – V. izola. Cf. fr. isole, it. isolato.
IMPLETICI, impleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se impiedica unul de altul in mers; (despre oameni) a merge clatinandu-se, impiedicandu-se. ♦ P. a**l. (Despre limba) A se incurca in timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se incurca, a se incalci. ♦ Tranz. si refl. A (se) incolaci. [Var.: (reg.) impleteci vb. IV] – Et. nec.
INCHEGA, incheg, vb. I. 1. Refl. si tranz. A se face sau a face sa devina cheag; a (se) coagula. ◊ Expr. (Tranz.) Minte de incheaga apele = minte foarte tare. ♦ Refl. (Rar) A se strange la un loc, a se uni, a se lipi trainic (cu ceva sau unul cu altul). 2. Refl. Fig. A prinde contur, a se forma, a lua fiinta. – Lat. in-coagulare.
INCHEIA, inchei, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde in nasturi, in copci etc. un obiect de imbracaminte. ♦ Refl. (Despre persoane) A-si strange haina, camasa etc. in nasturi, in copci; a-si lega sireturile de la incaltaminte. 2. A potrivi una intr-alta partile componente ale unui obiect; a imbina, a uni. II. 1. A termina, a pune capat, a sfarsi o actiune, o operatie etc. ♦ Refl. (Rar) A ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate. ♦ A trage concluzia, a conchide. ♦ Refl. (Rar) A se limita, a se rezuma la... 2. A stabili un acord, a definitiva un tratat etc. ♦ A redacta, a alcatui, a adresa un act oficial. – Lat. inclavare.
INCHEIAT2, -A, incheiati, -te, adj. I. 1. (Despre imbracaminte si incaltaminte) Care este prins, inchis in nasturi, in copci, in sireturi etc. ♦ (Despre nasturi) Care este trecut prin butoniere; (despre copci) petrecut una intr-alta. 2. Cu partile imbinate, impreunate, fixate una in alta; impreunat. 3. (Rar; despre persoane) Bine legat, voinic. II. Terminat, implinit; intregit, desavarsit. – V. incheia.
INDEMNA, indemn, vb. I. Tranz. 1. A convinge pe cineva sa faca ceva, a chema la o actiune; a imboldi, a stimula, a impulsiona; a imbia. ♦ Refl. A se apuca de ceva (in urma unei stimulari); a se hotari la ceva. ♦ Refl. recipr. Fig. A se lua la intrecere, a se imboldi unul pe altul. 2. A sili un animal sa porneasca sau sa mearga mai repede. ♦ Intranz. (Reg.; despre animale) A se sili la drum, a inainta tragand. – Lat. *indeminare.
INDOI, (I) indoi, (II, III) indoiesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A strange in doua o stofa, o hartie, un material etc.; a strange ceva de doua sau de mai multe ori (punand marginile una peste alta). 2. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni curb; a (se) incovoia, a (se) apleca, a (se) inclina. ♦ Refl. (Despre oameni) A se garbovi. II. Tranz. 1. A mari ceva de doua ori; a dubla; p. ext. a inmulti, a mari (de un numar oarecare de ori). 2. A amesteca (in parti egale) un lichid cu altul; a subtia. III. Refl. A fi nesigur in parerea sa, a sta la indoiala; a nu avea incredere (in cineva sau in ceva). – In + doi.
INGADUI, ingadui, vb. IV. 1. Tranz. A da voie, a permite, a admite, a incuviinta, a tolera ceva; a da cuiva permisiunea, a-l lasa sa... ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se invoi, a se intelege unul cu altul, a trai in armonie. 2. Tranz. si intranz. (Pop.) A avea rabdare; a astepta; a da ragaz; a amana, a pasui. ♦ (Reg.) A intarzia, a zabovi. [Prez. ind. si: ingaduiesc] – Din magh. engedni.
INLANTUI, inlantui, vb. IV. Tranz. 1. A pune, a lega in lanturi; a incatusa. 2. A cuprinde pe cineva (cu bratele). – V. imbratisa. 3. Fig. A captiva, a subjuga, a incanta, a fermeca. 4. A aseza in rand, a lega unul de altul, a coordona, a impreuna (in mod logic). ♦ Refl. A urma unul dupa altul (in sir neintrerupt). [Prez. ind. si: inlantuiesc] – In + lant + suf. -ui (dupa fr. enchainer).
INLANTUIT, -A, inlantuiti, -te, adj. 1. Pus, legat in lanturi; incatusat. ♦ (Despre oameni) Imbratisat. 2. Legat (logic) unul de altul intr-o succesiune continua. – V. inlantui.
INTRAJUTORA, intrajutorez, vb. I. Refl. recipr. A se ajuta unul pe altul. – Din intrajutorare (derivat regresiv).
INTRE2 prep. 1. In locul dintre... Intre munti. ◊ Expr. A fi intre ciocan si nicovala v. ciocan. A pleca (sau a fugi, a iesi, a se duce, a se intoarce etc.) cu coada intre picioare v. coada. ♦ Printre, in mijlocul... Intre straini. ♦ (Reg.) Pe. 2. In intervalul scurs de la o intamplare la alta. L-a vizitat intre doua calatorii. ◊ Expr. Intre acestea sau intre timp = in rastimp... 3. Dintre, printre. S-a dovedit cel mai iscusit intre toti. 4. (Arata reciprocitatea) unul cu altul (sau unii cu altii). S-au sfatuit intre ei. 5. (In legatura cu verbul „a imparti”) La2. Castigul s-a impartit intre participanti. 6. (Indica o aproximare) Sa vii intre 12 si 13. – Lat. inter.
INTRECE, intrec, vb. III. Tranz. 1. A depasi pe cineva in mers, a lasa in urma. 2. A dovedi superioritate fata de cineva, intr-o anumita privinta; a depasi. ♦ Refl. recipr. A cauta sa se depaseasca unul pe altul. ◊ Loc. adv. Pe intrecute = cautand sa se depaseasca unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumita limita; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decat trebuie, a prisosi ◊ Loc. adv. (Pop.) De intrecut = mai mult decat trebuie, de prisos. ◊ Expr. (Refl.) A se intrece cu gluma (sau cu saga, rar, cu vorba) = a depasi limitele bunei-cuviinte; a impinge lucrurile prea departe, a exagera. – In + trece.
JIMBAT, -A, jimbati, -te, adj. (Reg.; despre gura) Cu buzele indepartate una de alta (din cauza unui defect de conformatie), lasand sa se vada mereu dintii; p. ext. (despre oameni) cu gura stramba. – V. jimba.
JONGLA, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca in aer si a prinde cu repeziciune si cu abilitate mai multe obiecte unul dupa altul. ♦ Fig. A folosi prompt si cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler.
JUXTAPunE, juxtapun, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alaturi, unul langa altul; a alatura. ◊ Refl. si tranz. (Gram.) A (se) imbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (dupa pune).
JUXTAPUS, -A, juxtapusi, -se, adj. Pus alaturi unul de altul; alaturat. ◊ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. – V. juxtapune.
LAVRA, lavre, s. f. Manastire mare in unele tari ortodoxe, unde calugarii locuiesc in chilii construite la distanta unele de altele, in felul caselor unui sat. – Din sl. lavra.
TIGARA, tigari, s. f. Sul mic facut dintr-o hartie foarte fina umpluta cu tutun taiat marunt, care se aprinde la un capat, iar din celalalt capat (varat intre buze) se trage fumul in piept; tigareta (1). ◊ Tigara de foi = tigara facuta din foi de tutun infasurate una peste alta; trabuc. – Din germ. Zigarre.
UNI3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. (recipr.) A (se) aduna unul langa altul pentru a forma un tot; a (se) impreuna, a (se) alatura, a (se) imbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A incheia o intelegere, o alianta etc. in vederea unui scop comun. 3. Tranz. si refl. recipr. A (se) lega prin casatorie, a (se) casatori. – Lat. unire (= unescere).
VARZA, verze, s. f. Planta legumicola bienala din familia cruciferelor, cu frunze mari, groase si ondulate, care se invelesc unele pe altele formand o capatana compacta, folosita in alimentatie (Brassica oleracea); p. ext. mancare preparata din frunzele acestei plante. ◊ Varza de Bruxelles = varietate de varza cu tulpina inalta, cu capatana mica, de la care se consuma mugurii formati la subsuoara frunzelor (Brassica oleracea gemmifera). Varza creata = varietate de varza cu frunzele incretite si cu capatana afanata (Brassica oleracea sabauda). Varza rosie = varietate de varza cu frunzele rosii-violete, care se consuma ca salata (Brassica oleracea rubara). ◊ Expr. (Fam.) A face o varza = a incurca lucrurile, a nu face nici o isprava. A (se) face (sau a ajunge, a fi etc.) varza = (mai ales despre carti si caiete) a (se) distruge, a (se) degrada, a (se) zdrentui. – Lat. vir(i)dia verdeturi.
ZA2, zale, s. f. 1. Fiecare dintre ochiurile unui lant; p. gener. (la pl.) lant. ♦ Lantisor de metal intrebuintat uneori ca podoaba. ♦ Cusatura in forma de lantisor, executata de obicei la broderii. 2. (La pl.) Impletitura executata din inele mici de fier legate unul de altul; p. ext. armura facuta din aceasta impletitura, cu care se imbracau ostenii in antichitate si in evul mediu, spre a se apara de loviturile dusmanilor. [Var.: (reg.) zala, zea s. f.] – Cf. ngr. zava.
ZID, ziduri, s. n. Element de constructie vertical sau putin inclinat, cu grosime (relativ) mica in raport cu celelalte dimensiuni, executat din caramizi, din blocuri de piatra etc., asezate ordonat unele peste altele (si legate printr-un liant), sau din beton, destinat sa limiteze, sa separe sau sa izoleze un spatiu ori sa sustina alte elemente de constructie, alcatuind un perete, o ingradire, o fortificatie etc. ◊ Loc. adv. Intre (cele patru) ziduri = in interiorul unei cladiri. ◊ Expr. A face zid imprejurul cuiva = a inconjura pe cineva din toate partile pentru a-l apara; a se solidariza cu cineva, a se uni in jurul cuiva in sustinerea unei cauze. ◊ Zid sonic = bariera imaginara referitoare la depasirea vitezei sunetului. – Din sl. zidu.
LABIAT, -A, labiati, -te, adj. (Despre corole si calicii) Care are forma unei palnii cu marginea taiata in doi lobi principali, asezati unul deasupra altuia ca niste buze. ♦ (Despre plante) Care are corola si caliciul de forma definita mai sus. ♦ (Substantivat, f.pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze opuse si cu flori in inflorescente compuse; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. [Pr.: -bi-at] – Din fr. l***e.
CLANTANI, clantanesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre dinti) a se ciocni unul de altul cu zgomot si in mod ritmic (de frig, de frica etc.); (despre falcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prazii). 2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmica a unor obiecte de metal sau de sticla. ♦ A apasa repetat, cu violenta si cu zgomot de clanta unei usi. 3. Fig. (Peior.) A vorbi mereu; a flecari. ♦ Refl. recipr. A se certa (usor), a se ciorovai. [Var.: (pop.) clentani, clenteni vb. IV.] – Clant + suf. -ani.
MALDAR, maldare, s. n. 1. Multime de obiecte de acelasi fel, ingramadite unele peste altele; p. ext. cantitate mare dintr-o anumita materie. 2. Gramada de tulpini, de plante secerate, de nuiele, de crengi etc. (legate la un loc). ♦ Gramada (nu prea mare) de fan, de paie, de iarba cosita etc. [Var.: maldur s. n.] – Et. nec.
CLIPI, clipesc, vb. IV. Intranz. 1. A apropia si a indeparta in mod ritmic (si reflex) pleoapele una de alta. ◊ Expr. Cat ai clipi (din ochi) = numaidecat, imediat. 2. Fig. (De obicei despre surse de lumina) A sclipi, a licari, a scanteia. – Din sl. klepati.
EVOLUTIONISM s. n. 1. Conceptie filozofica potrivit careia universul, Pamantul, fiintele vii, societatea etc. trec printr-un proces istoric de evolutie (dezvoltare) si sunt privite din punctul de vedere al acestei dezvoltari. 2. (In sens restrans) Teoria lui Lamarck, Darwin etc. despre evolutia speciilor de plante si de animale, despre transformarea lor unele intr-altele; transformism. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. evolutionnisme.
PERINDA, perind, vb. I. 1. Refl. A trece sau a veni unul dupa altul, a se succeda (in timp, in spatiu); a circula (unul dupa altul). 2. Tranz. (Reg.) A trece de la unul la altul, a lua pe rand. ♦ A cutreiera. – Pe + rand.
PLOSCA, plosti, s. f. 1. Vas de lemn, de lut ars, de metal sau de piele, cu capacitate mica, rotund si turtit, cu gatul scurt si stramt, in care se tine bautura si care se poarta atarnat de o curea. ◊ Expr. A umbla cu (sau a purta) plosca (cu minciuni) = a colporta minciuni, a duce vorbe, barfeli de la unii la altii. 2. (Inv.) Vas in care vanatorul isi tinea praful de pusca. 3. Vas facut din tabla smaltuita, sticla, material plastic etc., cu o deschizatura larga in partea de sus, in care urineaza bolnavii imobilizati la pat. – Din bg., scr. ploska.
RAITA, raite s. f., interj. 1. S. f. (Fam.) Parcurgere a unui drum fara oprire (mari), trecere in graba pe undeva, vizita scurta. 2. Interj. (Inv.; in forma raita) Cuvant de recunoastere rostit de paznicii de noapte, cand se apropiau unul de altul. – Din magh. rajta.
SAPA, sap, vb. I. Tranz. 1. A lucra, a faramita cu sapa1 (sau cu cazmaua) pamantul (pentru a insamanta, a prasi etc.). 2. A face cu sapa1 (sau cu alt instrument) o adancitura, o groapa, un sant in pamant. 3. A scoate cu sapa1 ceva din pamant. 4. A scobi, a taia in piatra sau in lemn pentru a da materialului o anumita forma sau pentru a grava. ♦ Tranz. si refl. Fig. A lasa sau a ramane o urma adanca; a (se) intipari, a (se) imprima. 5. (Despre ape, ploi si alte elemente ale naturii) A roade, a manca, a macina (surpand); a ruina, a darama, a nimici. ♦ Tranz. si refl. recipr. Fig. A unelti impotriva cuiva sau unul impotriva altuia, a incerca sa(-si) faca rau. – Lat. sappare.
SUCCESIV, -A, succesivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care urmeaza unul dupa altul (fara intrerupere sau la intervale scurte si regulate). ♦ Care are loc, se petrece progresiv, treptat. – Din fr. succesif, lat. successivus.
SUFERTAS, sufertase, s. n. Ansamblu alcatuit din cateva vase asezate unul peste altul si fixate pe un dispozitiv cu maner, in care se transporta mancarea (calda). – Din tc. sefertas.
SCHIOP, -OAPA, schiopi, -oape, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care are un picior mai scurt decat celalalt (sau celelalte), caruia ii lipseste un picior; care schiopateaza cand merge, infirm sau bolnav de un picior. ♦ P. a**l. (Despre obiecte) Care nu se sprijina in egala masura pe toate picioarele; care nu are stabilitate. ♦ Fig. (Despre versuri) Cu unitatile metrice incomplete; cu imperfectiuni de ritm sau rima; nereusit, slab. 2. S. f. Masura populara de lungime, egala cu distanta de varful degetului mare pana la varful degetului aratator, cand cele doua degete sunt indepartate la maximum unul de altul. ◊ Expr. De o (sau cat o) schioapa = mult mai mic (sau mult mai mare) decat normal. – Din lat. *excloppus.
FOARFECE, foarfece, s. n. 1. Unealta sau masina unealta pentru taiat, actionata manual sau mecanic, compusa din doua lame taioase suprapuse, avand fiecare cate un maner inelar si fiind unite intre ele la mijloc cu un surub. ♦ (In forma foarfeca) Saritura care se executa ridicand picioarele unul dupa altul, ca miscarea lamelor unui foarfece, practicata in unele sporturi. 2. (Ec.; in sintagma) Foarfeca sau foarfecele preturilor = decalaj intre diferite preturi. 3. Nod marinaresc format din doua sau din trei bucle, folosit la legarea unei parame. 4. (Bot.; in compusul) Foarfeca-baltii = planta acvatica (submersa), cu frunze rigide dintate, cu flori albe, deschise la suprafata apei (Stratiotes aloides). – [Var.: foarfeca, foarfeci, s. f., foarfec s. m.] – Lat. forfex, -icis.
FORMALIZARE, formalizari, s. f. Actiunea de a (se) formaliza si rezultatul ei. 1. (Log.) Procedeu prin care se dau regulile de formare a enunturilor si de derivare a lor unele din altele. 2. Suparare, jignire pricinuita de nerespectarea unor reguli (neinsemnate) de politete. – V. formaliza.
FRACTIONAT, -A, fractionati, -te, adj. Divizat in fractiuni; imbucatatit. ◊ Distilare fractionata = actiunea de a izola dintr-un amestec lichidele cu puncte de fierbere diferite, colectandu-le in mod separat dupa temperaturile lor de fierbere. Cristalizare fractionata = cristalizare treptata a unui amestec de componenti cu temperaturi de congelare diferite, care pot fi separati unul de altul in stare solida. [Pr.: -ti-o-] – V. fractiona.
FRANJ, franjuri, s. n. 1. Fiecare dintre firele de bumbac, matase, lana etc. care atarna unul langa altul ca ornament, la marginea unei perdele, fete de masa, stofe, a unui obiect de imbracaminte etc. 2. (Fiz.) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase si intunecoase obtinute pe un ecran prin fenomenul interferentei luminii. [Var.: (2) franja s. f.] – Din fr. frange.
FRETAJ, fretaje, s. n. Ansamblu constituit din doua sau din mai multe tuburi coaxiale, montate fortat unul in altul. – Din fr. frettage.
FUGARI, fugaresc, vb. IV. Tranz. A urmari pe cineva fugind in urma lui, a pune pe fuga1; a goni, a alerga. ♦ Refl. recipr. (Despre doua sau mai multe fiinte) A fugi unul dupa altul. – Fuga1 + suf. -ari.
PALISADA, palisade, s. f. 1. Element de fortificatie, folosit in amenajarile defensive mai vechi, alcatuit din pari grosi si lungi batuti in pamant, legati intre ei cu scanduri, franghii etc. si avand intre spatii impletituri de nuiele, maracini, sarma ghimpata etc.; palanca. 2. (Bot.) Mod de asezare a unor celule alungite, cilindrice sau prismatice, care stau una langa alta, perpendiculare pe suprafata organului; celule astfel asezate. – Din fr. palissade.
ALILODIDACTIC, -A, alilodidactice, adj. n. si f. (Grecism inv.; despre sisteme, metode de invatamant etc.) Care preconizeaza ca elevii sa se instruiasca unii pe altii sub conducerea profesorului. – Ngr. allilodidaktikos.
ANGRENAJ, angrenaje, s. n. Sistem de roti dintate care se imbuca una intr-alta (cu scopul de a-si transmite miscarea). – Din fr. engrenage.
ANGRENAT, -A, angrenati, -te, adj. (Despre roti dintate) Care se imbuca una intr-alta (trasmitandu-si miscarea). – V. angrena.
ARGEA, argele, s. f. (Pop.) 1. Razboi de tesut. ♦ Nume dat celor doua scanduri care unesc transversal extremitatile razboiului de tesut. ♦ Fiecare dintre grinzile de lemn fixate de o parte si de alta a unei plute pentru a tine stranse lemnele care o compun. 2. Constructie rudimentara de scanduri in care se asaza, vara, razboiul de tesut. 3. Bolta ori acoperis al unei cladiri. – Et. nec.
ROBOTI, robotesc, vb. IV. Intranz. 1. A munci din greu. 2. A face treburi marunte pe langa gospodarie, trecand de la una la alta; a trebalui. – Din robota.
PERSIANA, persiene, s. f. Oblon de lemn sau de metal format dintr-un cadru pe care sunt fixate lame inguste asezate orizontal, putand fi alipite sau departate unele de altele, care serveste sa protejeze o usa sau o fereastra de lumina prea puternica a soarelui, de ploaie etc.; jaluzea. [Pr.: -si-a-] – Din fr. persienne.
FISIC, fisicuri, s. n. 1. Teanc de monede metalice asezate una peste alta si infasurate in hartie sub forma unui cilindru. 2. (Rar) Cornet de hartie pentru bomboane, alune etc. – Din tc. fisek.
PLESCAI, plescai, vb. IV. Intranz. 1. A manca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic, desprinzand brusc buzele una de alta sau limba de cerul-gurii (in semn de placere); a pleoscai. 2. A scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau plesnirea unui corp (elastic) de altul sau prin lovirea de ceva tare; a pleoscai. 3. (Despre lichide, substante vascoase etc.) A se lovi sau a fi lovit de sau cu un corp tare, producand un zgomot caracteristic; a pleoscai. – Pleasc + suf. -ai.
PLESCAIT, plescaituri, s. n. 1. Zgomot facut de cineva cu gura cand mananca repede si lacom; sunet produs prin desprinderea brusca a limbii de cerul-gurii sau a buzelor una de alta, prin care se exprima mirarea, placerea, admiratia. 2. Zgomot produs de un lichid sau de o substanta vascoasa care se loveste sau care este lovita de un corp tare; plescaire, plescaitura; pleoscait. 3. (Rar) Pocnet. – V. plescai.
PLURALISM s. n. 1. Conceptie filozofica potrivit careia lumea ar fi formata dintr-o pluralitate de realitati de sine statatoare, independente unele de altele. 2. Principiu al democratiei care preconizeaza necesitatea existentei mai multor forte social-politice (partide, sindicate, organizatii religioase etc.) interpuse intre membrii societatii si putere, ca o conditie si o garantie a limitarii puterii, a functionarii democratiei. ♦ P. gener. Orice conceptie care, intr-un domeniu determinat, admite o multiplicitate de factori echivalenti, de principii etc. care nu pot fi reduse la unitate; stare de lucruri caracterizata prin existenta acestei multiplicitati. – Din fr. pluralisme.
POFTI, poftesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. A dori puternic sa obtina sau sa se intample ceva; a jindui, a ravni. ♦ (Inv. si reg.) A cere, a solicita (ceva). 2. Tranz. A invita, a chema (pe cineva). ♦ Refl. recipr. A se imbia, a se indemna; a se invita (unul pe altul). 3. Tranz. (Inv. si pop.) A face cuiva o urare. 4. Tranz. (uneori cu sens imperativ) A ruga (pe cineva ceva). 5. Tranz. A binevoi (sa faca ceva, sa se duca undeva etc.). ♦ Intranz. A veni (undeva sau la cineva). [Var.: (inv. si reg.) pohti vb. IV] – Din sl. pohoteti.
PLASMODESME s. f. pl. (Biol.) Prelungiri citoplasmatice care unesc celulele unele cu altele si usureaza schimburile de substanta dintre ele. – Din fr. plasmodesme.
PROGRESIE, progresii, s. f. (Mat.) Sir finit de numere care deriva unul din altul urmand anumite reguli. ◊ Progresie aritmetica = sir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al sau, afara de primul, sa se obtina din cel care il preceda, prin adaugarea unui numar constant, numit ratie. Progresie geometrica = sir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al sau, in afara de primul, sa se deduca din cel care il preceda, prin multiplicarea lui cu un numar constant, numit ratie. – Din fr. progression, lat. progressio, -onis.
DES2, DEASA, desi, -se, adj. I. 1. (Despre colectivitati sau corpuri compuse din unitati identice) Cu elementele, cu partile componente apropiate, cu intervale foarte mici sau cu foarte putine goluri intre parti. ♦ (Despre tesaturi) Tesut strans: batut. 2. (Despre partile componente ale unei colectivitati sau unitati) Asezat unul langa altul sau foarte aproape unul de altul: strans. 3. (Despre ploaie, ceata, umbra etc.) Compact, dens: de nepatruns. II. 1. Despre intamplari, fenomene sau actiuni: adesea adverbial) Care se repeta de (mai) multe ori la intervale mici de timp, urmand mereu unul dupa altul: repetat, frecvent. ♦ (Despre miscari care se repeta: adesea adverbial) Repede, iute, grabit. – Lat. densus.
SIR, siruri, s. n. 1. Grup, multime de fiinte sau de lucruri dispuse in succesiune, desfasurate in linie (dreapta); rand, sirag (1). ◊ Loc. adv. si adj. In sir = in rand unul dupa altul. ♦ Sirag (2). ♦ (Inv.) Rand scris sau tiparit. ♦ Lant de munti; masiv muntos. ♦ Dara formata de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unitati de timp etc. Sir de intamplari. ◊ Loc. adj. si adv. In sir = pe rand, succesiv, neintrerupt, necontenit. 3. Desfasurare continua si regulata, inlantuire logica a ideilor, a faptelor intr-o expunere, intr-o relatare; fir. ◊ Loc. adj. si adv. Fara sir = lipsit de legatura logica, incoerent. 4. (Mat.) Multime infinita, ordonata, ale carei elemente pot fi puse in corespondenta cu multimea numerelor naturale. – Refacut dupa sire (pl. lui sira).
SIRAG, siraguri, s. n. 1. Sir (1). ◊ Loc. adv. In sirag = unul dupa altul. ♦ Grup de soldati asezati in linie de bataie. 2. Multime de margele insirate pe un fir pentru a fi purtate ca podoaba la gat. ♦ Multime de obiecte de acelasi fel, insirate ca margelele pe un fir (de sfoara sau pe o sarma). [Var.: sireag s. n.] – Din magh. sereg „multime, trupa” (cu unele sensuri dupa sir). Cf. pol. szereg.
ONCTUOZITATE s. f. 1. Faptul de a fi onctuos. ♦ Proprietate a unui lubrifiant de a adera la suprafetele a doua piese care aluneca una peste alta cu presiune, asigurand ungerea lor. 2. Fig. Atitudine, comportare mieroasa, insinuanta. [Pr.: -tu-o-] – Din fr. onctuosite.
FALCA, falci, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua oase ale fetei in care sunt fixati dintii; (la oameni) maxilar; (la animale) mandibula. ◊ Expr. Cu o falca in cer si (cu) alta (sau una) in pamant = a) (in basme) cu gura enorma, larg deschisa pentru a inghiti tot ce-i iese in cale; b) foarte furios, gata sa se certe cu violenta. ♦ Partea inferioara a obrazului. ♦ (La insecte) Maxila. 2. (Tehn.) Element al unui dispozitiv sau al unei masini, care serveste la prinderea unui obiect, a unui material etc., la sfaramarea ori deformarea unui material etc. – Refacut din falci (pl. inv. al lui falce < lat. falx, -cis).
DISCERNE, discern, vb. III. Tranz. A deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu patrundere si cu precizie. – Din fr. discerner, lat. discernere.
FIECARE pron. nehot. (Indica fiintele sau lucrurile luate in parte dintr-un grup sau dintr-o categorie) si unul, si altul; oricare. ◊ (Adjectival) Fiecare om. [Pr.: fi-e-. – Gen.-dat. fiecaruia, fiecareia. – Var.: (inv. si pop.) fiescare, fiestecare, fistecare pron. nehot.] – Fie1 + care.
FINIT, -A, finiti, -te, adj. 1. Care are o existenta limitata. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filozofica ce se refera la starile relative ale materiei, care au o existenta limitata si se pot transforma unele intr-altele. 2. (Despre produse, marfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime si poate fi intrebuintat in scopul pentru care a fost facut. – V. fini. Cf. fr. fini, it. finito.
SUCCEDA, succed, vb. I. 1. Intranz. A urma imediat dupa altcineva sau dupa altceva (in spatiu, in timp). ♦ Refl. A urma unul dupa altul. 2. Intranz. si tranz. A prelua functia sau bunurile cuiva prin succesiune; a mosteni. [Var.: (rar) succede vb. III] – Din fr. succeder, lat. succedere.
WINDOW-DRESSING s.n. (Fin.) Metoda practicata de bancile occidentale care, pentru a-si prezenta bilantul anual cu mai multe depuneri si cu mai multe active la alte banci, depun una la alta sume care in primele zile ale anului urmator sunt retrase. (din engl. window dressing)
LAI, LAIE, lai, adj. (Pop.) Negru sau negru amestecat cu alb. ◊ Expr. Ca e laie, ca-i balaie sau ba e laie, ba-i balaie = ba una, ba alta; asa si pe dincolo. Ori laie, ori balaie = ori una, ori alta; alege! Nici laie, nici balaie = nici asa, nici asa. – Cf. alb. laja.
CIOCNI, ciocnesc, vb. IV. 1. Refl. (recipr.) intranz. si tranz. A (se) lovi, a (se) izbi (unul) de altul (facand zgomot). ♦ Tranz. A lovi ouale rosii unul de altul cu unul dintre capete, conform traditiei legate de sarbatoarea Pastilor. ♦ Tranz. (Despre pui) A sparge coaja oului in care s-a format, pentru a iesi din el. ♦ Tranz. A lovi usor unul de altul paharele de bautura, in semn de urare. 2. Tranz. A lovi un obiect fragil, producandu-i o crapatura, o plesnitura; a face sa crape, sa plesneasca. 3. Refl. recipr. Fig. (Despre interese, idei etc.) A fi sau a veni in contradictie. 4. Refl. recipr. Fig.(Despre armate adverse; rar, despre oameni) A se incaiera, a se bate. – Cf. bg. cukna, ucr. koknuti.
CIRCULA, circul, vb. I. Intranz. 1. A fi in miscare, a se deplasa; a umbla. ♦ (Despre vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit si la anumite ore). 2. (Despre lichide, gaze) A fi in miscare neintrerupta (revenind mereu la punctul de plecare). 3. (Despre idei, stiri, zvonuri etc.) A se transmite de la unul la altul, a se raspandi. 4. A intrebuinta in mod curent; a avea valoare. Moneda aceasta nu mai circula. – Din fr. circuler, lat. circulari.
LUFT, lufturi, s. n. 1. Distanta sau spatiu liber dintre doua elemente (piese fixe sau mobile) situate foarte aproape unul de altul; interstitiu. 2. (Sport) Eroare comisa de un jucator care suteaza pe langa minge, puc etc. – Din germ. Luft.
CONCRESCUT, -A, concrescuti, -te, adj. (Despre fructe, seminte, tesuturi etc.) Care a crescut impreuna, lipit unul de altul. – V. concreste.
CIRIP interj. (De obicei repetat) Cuvant care imita sunetele caracteristice ale pasarelelor. ◊ (De-a) cirip-cirip = joc de copii la care jucatorii se apuca unii pe altii de dosul palmei, ciupindu-se de piele si repetand „cirip-cirip”. – Onomatopee.
CLACA, claci, s. f. 1. Forma caracteristica a rentei feudale, constand din munca gratuita pe care taranul, fara pamant, era obligat sa o presteze in folosul stapanului de mosie. ◊ Expr. Lucru de claca = lucru facut fara tragere de inima, de mantuiala, prost. 2. Munca colectiva benevola prestata de tarani pentru a se ajuta unii pe altii si care adesea este insotita ori urmata de o mica petrecere, de glume, povestiri etc. ◊ Expr. Vorba de claca = vorba inutila sau neserioasa; flecareala. – Din bg. tlaka.
CLAIE, clai, s. f. Gramada mare de fan, de snopi de cereale etc., de obicei in forma conica. ♦ Fig. Multime, ingramadire dezordonata (de lucruri sau de fiinte). ◊ Expr. Claie peste gramada = unul peste altul, in dezordine, la intamplare. – Din bg., scr. kladnja.
CONGRUENT, -A, congruenti, -te, adj. 1. Care concorda, care coincide; corespunzator, coincident, echivalent. 2. (Despre numere intregi) Care dau acelasi rest la impartirea cu un numar intreg. 3. (Despre figuri geometrice) Care sunt egale sau care pot fi facute sa coincida una cu alta printr-o deplasare. [Pr.: -gru-ent] – Din fr. congruent, lat. congruens, -ntis.
MEREU, -EIE, merei, -eie, adv., adj. I. Adv. 1. Fara ragaz, neincetat, neintrerupt, continuu, intruna; la intervale scurte. ♦ Din ce in ce mai mult. Se departeaza mereu. 2. (Reg.) Incet, fara graba, domol; alene, linistit, potolit. II. Adj. 1. (Inv. si reg.) Care se intinde unul dupa altul; neintrerupt; p. ext. care se intinde pana departe, intins, vast. 2. (Reg.; la pl.; despre fiinte) Multi, numerosi. – Cf. magh. mero „rigid, fix”.
COALA, coli, s. f. Foaie dreptunghiulara de hartie (alba sau colorata), de celofan, de carton etc. ♦ (Si in sintagma coala de tipar) unitate de masura pentru volumul unei carti, unui articol etc., egala cu 16 pagini tiparite. ♦ (Si in sintagma coala editoriala) unitate de masura pentru volumul unei carti, unui articol etc., egala de obicei cu 20 de pagini dactilografiate. Coala de autor = coala editoriala egala cu 40 000 de semne tipografice sau cu 3 000 cm2 de desen. ♦ Totalitatea marcilor sau timbrelor tiparite pe aceeasi foaie dreptunghiulara de hartie si nedesprinse unele de altele. [Pl. si: coale] – Din ngr. kolla.
CONTRAZICE, contrazic, vb. III. 1. Tranz. A sustine contrarul celor spuse de cineva; a nega. 2. Tranz. A nu se potrivi, a fi in opozitie, a fi incompatibil cu ceva; a dezminti ceva. 3. Refl. A spune ceva in opozitie cu cele afirmate anterior de tine insuti. 4. Refl. recipr. (Despre sustinatorii unor opinii, unor afirmatii etc.) A avea pareri deosebite, a nu fi de acord unii cu altii. ♦ (Despre afirmatii, depozitii etc.) A nu se potrivi unele cu altele; a se ciocni. – Contra1 + zice (dupa fr. contredire).
MONOM, monoame, s. n. 1. Expresie algebrica in care intervin numai semnele inmultirii si ale impartirii. 2. Fig. Sir, succesiune neintrerupta (unul dupa altul). – Din fr. monome.
NEAGLUTINAT, -A, neaglutinati, -te, adj. (Despre materiale) Ale carui particule nu sunt lipite unele de altele prin adeziune. [Pr.: ne-a-] – Ne- + aglutinat.
NITAM-NISAM adv. (Pop. si fam.) Pe neasteptate, deodata (si in mod nepotrivit); nici una, nici alta; pe nepusa masa; tam-nisam. [Var.: netam-nesam, (rar) netam-nisam adv.] – Din bg. ni tam, ni sam „nici aici, nici acolo”; „nicaieri”.
ELECTRODIALIZA, electrodialize, s. f. Proces de dializa produs sub actiunea unei diferente de potential electric, electrozii fiind asezati de o parte si de alta a unei membrane, folosit la purificarea apei, la impregnarea stofelor, la tabacirea pieilor etc. [Pr.: -di-a-] – Din fr. electrodyalise.
CONTRADICTORIU, -IE, contradictorii, adj. (Despre fenomene, idei, tendinte) Care se contrazic intre ele, care se exclud reciproc, care sunt incompatibile unul cu altul. ◊ Loc. adj. si adv. In contradictoriu = (Care este) in opozitie de idei cu ceva sau cu cineva. – Din fr. contradictoire.
EXCLUSIV, -A, exclusivi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre notiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ♦ Care se refera, se limiteaza la un singur lucru. Pasiune exclusiva pentru sah. 2. Adv. Cu excluderea oricaror altor posibilitati, exceptand. ♦ Numai (si numai). ♦ In afara de... Pana la 1 aprilie exclusiv. – Din fr. exclusif, lat. exclusivus.
DISTANTAT, -A, distantati, -te, adj. Care este separat unul de altul; care se afla la distanta unul de altul. – V. distanta.
DIVERGENT, -A, divergenti, -te, adj. 1. (Despre linii geometrice, raze luminoase dintr-un fascicul etc.) Care se departeaza dintr-un punct comun in directii diferite; (despre fascicule de raze luminoase) a carui sectiune creste pe masura departarii de un punct de referinta; (despre sisteme optice) care produce un fascicul de raze de lumina ce se departeaza unele de altele. ♦ (Mat.; despre siruri de numere) Care nu are o limita finita, care tinde spre infinit. 2. Fig. (Despre pareri, conceptii, atitudini) Care se deosebesc, se contrazic intre ele; care urmaresc scopuri diferite. – Din fr. divergent, lat. divergens, -ntis.
DOGI, dogesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre butoaie, putini etc.) A avea doagele desfacute, departate una de alta, rupte. ◊ Tranz. Uscaciunea dogeste butoaiele. 2. Fig. (Despre voce) A suna ragusit. – Din doaga.
DOGIT, -A, dogiti, -te, adj. 1. (Despre vase facute din doage) Cu doagele desfacute, departate una de alta, desprinse din cercuri. ◊ Expr. Suna a dogit = produce, la cea mai usoara atingere, un sunet caracteristic de vas cu doagele desfacute, plesnite. 2. Fig. (Despre voce) Ragusit, hodorogit. – V. dogi.
DUBLA, dublez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni de doua ori mai mare; a (se) indoi. 2. Tranz. A reuni doua materiale, punandu-le unul peste altul. ♦ A captusi, a acoperi cu un alt material. 3. Tranz. A face o lucrare similara cu alta existenta sau care serveste aceluiasi scop ca si prima. 4. Tranz. (In teatru, la opera etc.) A inlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. ♦ (In film) A inlocui pe titularul rolului in scenele primejdioase, care cer calitati fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. ♦ (Sport) A se plasa inapoia coechipierilor din aparare, pentru a putea preveni contraatacurile jucatorilor din echipa adversa. 5. Tranz. (Despre nave) A inconjura, a ocoli un cap. – Din fr. doubler.
TARAGANA, taraganez, vb. I. 1. Tranz. A amana de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, inceperea sau terminarea unei actiuni etc.; a face sa se prelungeasca, sa se intarzie o actiune, o solutionare. ♦ A merge incet, anevoie, tarandu-si picioarele. ♦ A vorbi rar, lungind silabele. 2. Refl. impers. (Despre vreme, timp) A dura, a se prelungi. 3. Intranz. (Reg.) A canta alene, cu jale, a doini. ♦ (Despre vant) A adia. [Var.: taragaia, tragana vb.I, taragani vb.IV] – Din tragana („a trage” <lat. pop.).
TEANC, teancuri, s. n. Gramada de obiecte (de acelasi fel) asezate unele peste altele. – Din tc. denk.
COLIZIunE, coliziuni, s. f. 1. Ciocnire violenta intre doua corpuri care se misca unul spre altul; izbire, lovire. 2. Ciocnire de forte, tendinte, interese contrare in domeniul relatiilor omenesti; conflict, cearta, disputa. ♦ (Rar) Incaierare, bataie, lupta. 3. (In sintagma) Coliziune omonimica = fenomen lingvistic prin care doua sau mai multe cuvinte diferite ajung omonime. [Pr.: -zi-u-. – Var.: (inv.) colizie s. f.] – Din fr. collision, lat. collisio, -onis.
TOTAL, -A, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s. n. 1. Adj. Care cuprinde totul; intreg, complet; general. ♦ Fig. Cat se poate de mare; deplin, desavarsit. 2. S. n. Suma rezultata dintr-o adunare. ◊ Loc. adv. In total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ Intreg rezultat din reunirea partilor. – Din fr. total.
TRANTA, trante, s. f. Lupta corp la corp intre doi sau mai multi oameni neinarmati, care cauta sa se doboare unul pe altul (numai cu ajutorul bratelor). – Din tranti (derivat regresiv).
TRIFAZAT, -A, trifazati, -te, adj. 1. (Despre unele circuite electrice) Format din trei circuite monofazate de curent alternativ, care nu sunt in legatura de faza unele cu altele; trifazic. 2. (Despre masini electrice) Care functioneaza cu un circuit electric trifazat (1). 3. (Despre sisteme fizico-chimice) Format din trei faze. – Din fr. triphase.
TROICA, troici, s. f. Sanie ruseasca la care sunt inhamati trei cai unul langa altul. ◊ Fig. Grup format din trei personalitati. – Din rus. trojka.
TRONCA-TRONCA interj. Cuvant care imita zgomotul facut de doua obiecte care se lovesc unul de altul in cadenta regulata, monotona. [Var.: tronca-tranca interj.] – Onomatopee.
TRONCANIRE, troncaniri, s. f. Actiunea de a troncani si rezultatul ei; zgomot produs de obiecte care se izbesc unele de altele; troncanit. – V. troncani.
TunICAT, tunicati, adj. (Bot.; despre bulbi) Ale carui frunze protectoare se acopera complet unele pe altele. – Din fr. tunique, lat. tunicatus.
RECTANGULAR, -A, rectangulari, -e, adj. Dreptunghiular. ◊ Coordonate rectangulare = coordonate care sunt perpendiculare una pe alta, formand unghiuri drepte. – Din fr. rectangulaire.
TAPA, tape, s. f. Scobitura, taietura care se face la capatul lemnelor de constructie pentru a le putea imbina unele cu altele. ♦ Taietura care ramane in trunchiul unui copac cand taietorul loveste cu toporul o data piezis si alta data orizontal. – Et. nec.
RESPECTA, respect, vb. I. Tranz. 1. A simti si a manifesta respect fata de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respecta unul pe altul. ♦ A acorda atentia cuvenita, a tine seama de..., a nu neglija. ♦ Refl. A-si pastra demnitatea. ♦ A nu pagubi, a cruta. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.
RAPORTA, (I, II 1) raportez, (II 2, pers. 3) raporta, vb. I. Tranz. I. 1. A stabili un raport intre doua (sau mai multe) notiuni, a le pune in legatura unele cu altele, a considera ceva in relatie cu... ♦ Refl. A se referi, a face aluzie la ceva. 2. A gasi valoarea pe care o are o marime cand a doua marime are o valoare egala cu unitatea. 3. A reprezenta grafic pe un plan, la o anumita scara, elementele unei ridicari de teren. II. 1. A prezenta (in scris sau oral) un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunostinta cuiva. ♦ A relata, a povesti ceva (in mod indiscret si cu rautate); a pari. 2. A produce venituri, a aduce beneficii. – Din fr. rapporter.
RAR, -A, rari, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care, intr-un sir de lucruri sau de fiinte de acelasi fel, se afla fata de celelalte la o distanta mai mare decat cea obisnuita. 2. (Despre un intreg) Care are elementele componente mai departate unele de altele decat de obicei. Panza rara. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece, se efectueaza sau se succeda la intervale mai departate sau intr-un timp mai lung decat cel obisnuit; care se desfasoara intr-un ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este putin numeros, care se gaseste numai in putine locuri sau apare la intervale mai departate. ♦ Neobisnuit, exceptional. 5. Distins, ales, scump, pretios (prin faptul ca nu se intalneste prea des), superior (ca merit sau ca valoare). ◊ Piatra rara = piatra pretioasa. II. S. f. (Reg.) un fel de mreaja de pescuit, cu o impletitura rara (I 2). – Lat. rarus.
RASFIRAT, -A, rasfirati, -te, adj. 1. (Despre par, barba etc.) Cu firele departate unele de altele (fara sa fie incalcite); rarit. 2. (Despre parti care compun un intreg) Departat unul de altul, asezat la distanta; (despre un intreg) ale carui elemente componente sunt departate unul de altul; intins pe o suprafata mare. 3. Lipsit de consistenta, imprastiat, risipit, difuz. ♦ Fig. Nestatornic. [Var.: resfirat, -a adj.] – V. rasfira.
RASCRACARA, rascracar, vb. I. Tranz. si refl. (Pop.) A(-si) desface, a(-si) indeparta (in mod dizgratios) unul de altul picioarele; a (se) cracana, a (se) craci. [Var.: rascacara vb. I] – Ras- + cracana.
RASCRACARAT, -A, rascracarati, -te, adj. (Pop.; despre picioare) Departat (in mod dizgratios) unul de altul, in laturi; (despre oameni) cu picioarele departate unul de altul; cracanat, cracit. [Var.: rascacarat, -a, adj.] – V. rascracara.
RAZGHINA, razghin, vb. I. Refl. (Reg.; mai ales despre animale) A-si rupe picioarele, departandu-le prea mult unul de altul; p. gener. a se rupe. – Raz- + [im]bina.
RAZLET, -EATA, razleti, -e, adj. 1. (Despre fiinte) Care s-a departat de ceilalti, care a ramas singur. ♦ (Si adv.) Situat la distanta (unul de altul). ♦ (Despre sunete) Lipsit de legatura, de continuitate; izolat; sporadic. 2. Care rataceste din loc in loc; pribeag, instrainat, hoinar. ♦ (Despre privire, ochi) Ratacit, pierdut. – Din razleti (derivat regresiv).
RANDUI, randuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A aseza intr-o succesiune regulata, intr-un sir, intr-un sirag; p. ext. a dispune, a aranja intr-un anumit fel; a face ordine. ♦ Refl. A urma unul dupa altul, a se succeda; a se afla, a fi situat sau asezat unul in urma altuia, intr-o anumita ordine; a se insirui. 2. A pune ordine intr-un domeniu de activitate; a organiza. 3. A da cuiva o insarcinare sau o dispozitie; a decide, a hotari, a porunci. ♦ A dispune, a fixa, a stabili; a destina. 4. (Inv.) A numi pe cineva intr-o slujba; a repartiza intr-o functie; a investi, a numi. – Rand + suf. -ui.
DIPTIC, diptice, s. n. Icoana sau tablou alcatuit din doua placi legate una de alta in asa fel incat sa se poata deschide si inchide ca o carte. ♦ P. gener. Opera literara sau muzicala alcatuita din doua parti. [Acc. si: diptic] – Din fr. diptyque.
DESPARTIT2, -A, despartiti, -te, adj. 1. Separat (unul de altul). 2. Divortat. 3. Fara legatura, izolat (de ceilalti). 4. (Inv.) Deosebit, diferit. – V. desparti.
SARDEA, sardele, s. f. Numele mai multor specii de pesti de mare din grupul scrumbiilor, care se consuma proaspeti sau conservati. ◊ Loc. adv. Ca sardelele = unul langa altul, foarte inghesuiti. – Din ngr. sardhella, it. sardella.
SAC interj. Cuvant, de obicei repetat si insotit de gestul lovirii pumnilor unul de altul, prin care cineva isi exprima satisfactia rautacioasa pentru un necaz al altuia. [Var.: sic interj.] – Cf. tc. s i k.
SCURGE, scurg, vb. III. 1. Refl. si tranz. A curge sau a face sa curga un lichid, prelingandu-se in cantitati mici. ♦ Tranz. A scoate ultimele picaturi de lichid aflate intr-un recipient. ♦ Refl. (Despre fluide) A iesi (in cantitati mici) dintr-o conducta defecta. ♦ Refl. (Despre ochi) A se sparge, imprastiindu-se din orbita. 2. Tranz. A separa partea lichida sau particulele aflate in suspensie dintr-un amestec. ♦ A seca apa dintr-un teren prin drenaj. 3. Refl. (Despre ape) A curge la vale (lasand in urma locul uscat). ♦ Fig. (Despre grupuri de fiinte, de vehicule) A se succeda, a merge in aceeasi directie, a se perinda. 4. Refl. Fig. (Despre unitati de timp) A trece unul dupa altul, a se desfasura. [Perf. s. scursei, part. scurs] – Lat. excurrere (dupa curge).
SEPARATIE, separatii, s. f. Despartire, separare. ◊ Separatia puterilor = principiu care sustine ca puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca dintr-un stat pot si trebuie sa actioneze independent una de alta, avand o anumita interdependenta si dreptul de control reciproc. Separatie de domiciliu = dispensa premergatoare divortului prin care se acorda sotilor dreptul de a avea domicilii legale diferite. Separatie de bunuri = (in unele state) regim matrimonial caracterizat prin aceea ca femeia isi pastreaza libera dispunere a bunurilor sale aduse in casatorie pentru sustinerea sarcinilor acesteia. Separatie de patrimoniu = masura luata la cererea creditorilor unei succesiuni ori a legatarilor cu titlu particular de sume de bani, pentru a impiedica confundarea patrimoniului succesoral cu cel al mostenitorului si a evita astfel eventuala concurenta a creditorilor acestuia din urma. – Din fr. separation, lat. separatio.
SINAFIE, sinafii, s. f. Fenomen care se produce atunci cand doua versuri sunt strans unite, astfel incat are loc eliziunea de la unul la altul sau acelasi cuvant termina un vers si il incepe pe celalalt. – Din fr. synaphie, ngr. sinafia.
SINOVIE s. f. Lichid seros, transparent, de culoare galbena, secretat de membranele situate in cavitatea articulatiilor cu scopul de a inlesni alunecarea oaselor unele peste altele. – Din fr. synovie.
SPITA, spite, s. f. 1. Fiecare dintre bucatile de lemn sau dintre barele subtiri de metal care leaga cercul sau obezile unei roti de butucul sau de centrul ei. ♦ Stinghie, speteaza. 2. Fiecare dintre treptele unei scari; fuscel. 3. Fig. Grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeasi persoana; p. ext. origine. ◊ Spita neamului = arbore genealogic. 4. Unitate biologica formata din lanturi de specii care au derivat una din alta in decursul istoriei lor. – Din bg., scr. spica.
STIVA, stive, s. f. Multime de obiecte de acelasi fel (si cu aceleasi dimensiuni), asezate ordonat unele peste altele, pentru a forma o gramada; gramada de obiecte astfel formata. – Din ngr. stivas.
STROI s. n. (Inv. si reg.) 1. Rand, sir (de soldati). 2. (In expr.) A bate la stroi sau a purta in stroi = a aplica cuiva o pedeapsa disciplinara, constand in trecerea printre doua randuri de soldati care il lovesc unul dupa altul cu vergi. – Din rus. stroj.
CVADRIGA, cvadrige, s. f. Car antic pe doua roti, tras de patru cai inhamati unul langa altul, folosit de romani la cursele de circ si la triumfuri. – Din lat. quadriga.
CRACANAT, -A, cracanati, -te, adj. (la pl.; despre picioare). Departat unul de altul, intins in laturi (si curbat in afara); desfacut, raschirat; (despre oameni si animale) cu picioarele departate si curbate in afara; cracit. – V. cracana.
CUPRINS2, -A, cuprinsi, -se, adj. 1. (Rar) Imbratisat (unul cu altul). 2. (Pop.) Instarit, bogat. – V. cuprinde.
DACA conj. 1. (conditional) de. (Doar ~ n-ar pleca.) 2. (conditional) cand, (pop.) de. (Ce pot face sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc?) 3. (conditional) (inv. si reg.) ca. (Ce folos ca vin, ~ nu-l gasesc!) 4. (temporal) cand. (~ vede ca pleaca, se duce dupa el.) 5. (temporal) de. (~ va fi sa plec ...) 6. (cauzal) deoarece, fiindca, intrucat, (pop.) unde. (~ nu stie sa scrie, merge de la unul la altul.)
FIINDCA conj. (cauzal) 1. ca, caci, deoarece. (Sa plecam, ~ se face cearta.) 2. cand, cum, deoarece, intrucat. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 3. daca, deoarece, intrucat, (pop.) unde. (~ nu stie sa scrie, merge de la unul la altul.)
INVITA vb. 1. v. chema. 2. a (se) imbia, a (se) pofti, (grecism inv.) a (se) proscalisi. (Se ~ unul pe altul la petrecere.) 3. v. pofti. 4. a chema, a convoca, (inv., in Transilv. si Ban.) a conchema. (I-a ~ la directie, la politie.) 5. v. provoca. 6. v. cita. 7. v. soma.
INDEPARTA vb. 1. a (se) departa, a (se) distanta. (Se ~ unii de altii; s-a ~ de grupul nostru.) 2. v. izola. 3. a (se) departa, a (se) dezlipi. (Sa nu te ~ de mine!) 4. v. spatia. 5. v. izgoni. 6. v. exclude. 7. v. destitui. 8. v. concedia. 9. v. ridica. 10. v. scoate. 11. v. curata. 12. v. instraina. 13. v. inlatura. 14. v. evita. 15. v. risipi. 16. a inlatura, (fig.) a scutura. (A ~ lanturile robiei.) 17. v. abate.
TRANSMITE vb. 1. a comunica, a spune, a zice, (inv.) a parastisi, (fig.) a servi. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutati.) 2. a prezenta. (Iti ~ salutarile lui.) 3. a-i duce. (A-i ~ salutari de la ...) 4. v. inmana. 5. v. preda. 6. v. impartasi. 7. v. anunta. 8. a da, a trece, (fam.) a pasa. (~ scrisoarea din mana in mana.) 9. a purta, a trece. (~ paharul din mana in mana.) 10. v. transfera. 11. a trece. (Maladia s-a ~ de la unul la altul.) 12. v. raspandi. 13. v. propaga. 14. v. emite.
TRECE vb. 1. v. merge. 2. a se duce, a merge. (Te rog sa ~ si pe la noi.) 3. v. abate. 4. a se scurge. (Intreg convoiul a ~.) 5. v. traversa. 6. v. escalada. 7. v. curge. 8. v. zbura. 9. v. deplasa. 10. v. transmite. 11. a purta, a transmite. (~ paharul din mana in mana.) 12. v. sufla. 13. a se transmite. (Maladia a ~ de la unul la altul.) 14. v. baga. 15. v. patrunde. 16. v. intra. 17. v. repartiza. 18. v. inregistra. 19. a se scurge, (pop.) a vremui, (inv.) a se prelungi, (fig.) a curge. (Timpul a ~ incet.) 20. v. implini. 21. v. sfarsi. 22. v. ofili. 23. v. fana. 24. v. imbatrani. 25. v. transforma. 26. v. inceta. 27. v. depasi. 28. v. promova. 29. a-l cuprinde, a-l napadi. (Il ~ naduselile, fiorii.)
URMA vb. 1. (inv.) a sledi. (L-au ~ cu totii.) 2. v. insoti. 3. v. perinda. 4. v. continua. 5. v. trebui. 6. a se insira, a se insirui, a se perinda, a se randui, a se succeda. (Zilele ~ unele dupa altele.) 7. a-i succeda. (I-a ~ in functie.) 8. v. studia. 9. v. frecventa. 10. v. rezulta. 11. v. decurge. 12. v. conforma. 13. v. respecta.
ABDUCTOR ~i adj. (despre muschi) Care indeparteaza un membru de axul median al corpului sau doua organe unul de altul. /<fr. abducteur
AFINITATE ~ati f. 1) Atractie si simpatie intre persoane, datorita asemanarii de pareri, caracter, gusturi; potrivire. ~ sufleteasca. 2) chim. Proprietate a unor substante de a se combina unele cu altele. 3) Inrudire prin alianta. /<fr. affinite, lat. affinitas, ~atis
altERNATIV2 adv. Cand unul, cand altul; rand pe rand. /<fr. alternatif
AMANDOI ~ua num. Si unul si altul; ambii. /<lat. amindoi
AMBII ~ele num. Si unul si altul; amandoi. /<lat. ambo, ~ae, it. ambe
A SE AMESTECA ma amestec intranz. 1) A se imbina formand un amestec. 2) (despre grupuri de fiinte deosebite) A patrunde unele printre altele (facandu-se nevazute). 3) A interveni nefiind solicitat. ~ in discutie. ~ in joaca. /<lat. ammixticare
A ANGRENA ~ez tranz. 1) (roti dintate) A uni facand ca dintii sa intre unii in altii. 2) A face sa se angreneze. [Sil. an-gre-] /<fr. engrener
ANGRENAJ ~e n. 1) Mecanism constituit din doua sau mai multe roti dintate, imbucate una in alta pentru a transmite miscarea. 2) fig. Concurs de imprejurari strans legate unele de altele. /<fr. engrenage
BA1 conj. (folosit in cuplu corelativ, uneori urmat de ca, exprima un raport disjunctiv) Cand...; sau...; ori...; aci. Ba una, ba alta. /<bulg., sb. ba
A SE BATE ma bat intranz. 1) A se lovi repetat (si concomitent) unul pe altul; a se lua la bataie. ◊ A se da batut a se lasa invins; a ceda. ~ cap in cap a se contrazice; a fi diametral opus. ~ cu pumnii in piept a) a se mandri; a se fuduli; b) a se lovi in piept in semn de suparare sau de pocainta. 2) A se lupta cu arme; a se razboi. /<lat. batt[u]ere
A SE BALACARI ma ~esc intranz. pop. (despre persoane) A face schimb de vorbe de ocara (unul cu altul); a se certa; a se galcevi; a se sfadi. /<sb. balakati
BARBANTA ~e f. 1) inv. Vas din doage, de forma unui butoias, folosit pentru pastrarea diferitelor produse (lapte, branza, miere etc.). ◊ Cand e branza, nu-i ~ cand este una, lipseste alta. 2) ist. Dare in natura, masurata cu un asemenea vas. /<ung. berbence
BATUT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A BATE. ◊ A se da ~ a se lasa convins; a ceda. Lapte ~ lapte usor fermentat, cu gust acrisor; lapte prins. Bani ~ti bani in numerar; bani disponibili; bani gheata. 2) (despre flori) Care are petale multe si dese; bogat in petale. 3) (despre struguri) Care are bobite multe si strans lipite una de alta. 4) (despre drumuri, carari) Care este supus unei circulatii intense; umblat; batatorit. /v. a bate + suf. ~ut
A SE BARFI se ~esc intranz. A face schimb (concomitent) de barfeli (unul cu altul); a se ponegri. /Orig. nec.
BELCIUGAT ~ta (~ti, ~te) (despre coarnele animalelor) Care este incovoiat (in forma de belciug); adus unul spre altul. /belciug + suf. ~at
BELIGERANT ~ta (~ti, ~te) si substantival (despre state, popoare etc.) Care este in stare de razboi (unul cu altul); aflat in razboi (ca adversar). Armate ~te. /<fr. belligerant
A SE BICIUI ma ~iesc intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri cu biciul (unul cu altul). /Din bici
BUFNITA ~e f. 1) Pasare rapitoare nocturna, sedentara, de talie medie, cu penaj brun-ruginiu, cu cap mare si cu ochi rotunzi, foarte apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi. 2) fig. fam. Femeie (sau fata) uracioasa si rea. [G.-D. bufnitei] /bufna + suf. ~ita
BULUC1 adv. 1) In numar foarte mare; in masa; cu gramada. 2) unul peste altul, inghesuindu-se. /<turc. boluk
CAPITUL2 ~e n. Inflorescenta cu numeroase flori apropiate unele de altele, reunite intr-un receptacul in forma de taler. /<lat. capitulum, fr. capitule
CAPSA ~e f. 1) Dispozitiv alcatuit din piese care se imbuca una in alta, utilizat la incheierea unor obiecte de imbracaminte. 2) Inel de metal cu care se intaresc marginile unei gauri pentru sireturi. 3) Dispozitiv pentru aprinderea unei incarcaturi explozive. ~ detonanta. 4) Piesa din sarma rasucita care serveste la fixarea mai multor hartii impreuna. 5) el. Rondela izolata de soclul becului, care face legatura cu unul dintre capetele filamentului. /<lat. capsa, germ. Kapsel
CASTANIETA ~e f. Instrument de acompaniament pentru muzica si dans, format din doua placi (de lemn sau de fildes) prinse de degete care, lovite una de alta, produc sunete in ritm. [Sil. -ni-e-] /<sp. castaneta, fr. castagnettes
CATE prep. (formeaza cu cuvintele pe care le introduce circumstantiale de masura) Au declamat cate o poezie. ◊ unul cate unul pe rand; unul dupa altul. /<lat. cata
A SE CERTA ma cert intranz. 1) A face (concomitent) schimb de vorbe de ocara (unul cu altul); a se sfadi; a se galcevi. 2) A rupe relatiile de prietenie; a se sfadi. ◊ A fi certat cu morala a se abate in mod sistematic de la regulile moralei. /<lat. certare
A SE CHIBZUI ma ~iesc intranz. A se consulta (unul cu altul), pentru a lua o decizie. /<ung. kepezni
CHIMVAL ~e n. muz. Vechi instrument de percutie format din doua talere de arama care se lovesc unul de altul. /<sl. kimvalu
A CIORSAI ~iesc tranz. reg. 1) A taia greu cu o cioarsa. 2) (obiecte) A freca unul de altul. ◊ ~ peretii a umbla de colo pana colo fara rost. [Sil. cior-sa-i] /Din cioarsa
CIOTCA ~ce f. reg. Parte din tulpina unui arbore care ramane dupa taierea acestuia. ◊ A sta (a sedea) ~ a) a sta (a sedea) strans lipiti unul de altul; b) a sta gramada. /cf. ung. csutka
A CIRCULA circul intranz. 1) (despre pietoni, vehicule etc.) A se misca (continuu) intr-un anumit sens; a se deplasa incolo sau incoace (pe caile de comunicatie). 2) (despre gaze, aer, lichide etc.) A se misca (continuu) intr-un circuit; a se schimba in permanenta prin miscare. 3) (despre bani) A fi in uz; a trece din mana in mana. 4) (despre zvonuri, vorbe, informatii etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg de persoane. /<fr. circuler, lat. circulari
CLADARIE ~i f. Gramada de lucruri puse la intamplare, unul peste altul. [Art. cladaria; G.-D. cladariei; Sil. -ri-e] /clada + suf. ~arie
A CLADI ~esc tranz. 1) (case, ziduri etc.) A realiza prin lucrari de constructie; a construi; a zidi; a ridica; a inalta; a dura; a edifica. ◊ ~ ceva pe nisip a) a intreprinde actiuni sortite esecului din cauza lipsei unei baze trainice; b) a face un lucru zadarnic. 2) (obiecte omogene) A aseza in mod sistematic unul peste altul. /<sl. kladon
A CLANTANI ~esc intranz. 1) (despre dinti) A se ciocni repetat si cu zgomot unul de altul (de frig, de frica etc.). 2) (despre obiecte metalice sau de sticla) A produce un clantanit; a face „clant-clant”. 3) fig. A vorbi mult si fara rost; a clampani; a flecari; a palavragi; a trancani. /clant + suf. ~ani
CLIT ~uri n. pop. Gramada de obiecte omogene in care elementele constitutive sunt asezate ordonat unele peste altele; teanc. /<ucr. klit
A SE CONCURA ma ~ez intranz. A se lupta (unul cu altul), facand concurenta. /<fr. concourir, lat. concurrere
CONSECUTIV ~a (~i, ~e) Care urmeaza neintrerupt unul dupa altul; cu proprietatea de a se succeda; in raport de succesiune; succesiv. ◊ Propozitie ~a propozitie secundara prin care se exprima urmarea actiunii din regenta. Conjunctie ~a conjunctie prin care se leaga de regenta o propozitie consecutiva. /<fr. consecutif
CRUCE ~i f. 1) (in antichitate) Instrument de tortura, pe care erau pironiti osanditii la moarte. Hristos a murit pe ~. 2) Obiect de cult, facut din doua bucati de lemn, din piatra sau din metal asezate perpendicular una peste alta, constituind simbolul crestinismului. 3) Simbol al crestinismului, constand dintr-un gest facut cu degetele mainii drepte, care este dusa de la frunte la piept si de la un umar la altul. ◊ Fa-ti ~! da-ti seama ce spui! 4) v. RASCRUCE. 5) Obiect in forma de cruce folosit in unele mecanisme. ~ea carutei. 6) (la cartile de joc) Semn distinctiv avand forma unei frunze de trifoi; trefla. Dama de ~. [G.-D. crucii] /<lat. crux, ~cis
A SE CUMETRI ma ~esc intranz. pop. A deveni cumatru (unul cu altul). /Din cumatru
A SE CunOASTE ma cunosc intranz. A fi cunoscut (unul cu altul); a detine informatii unul despre altul; a se sti. /<lat. connoscere
A SE CUPLA ma ~ez intranz. fig. (despre persoane) A se uni (unul cu altul), alcatuind un cuplu; a forma o pereche; a se imperechea. /<fr. coupler
CURECHI n. reg. Planta legumicola, cu frunze groase si ondulate care, acoperindu-se unele pe altele, formeaza o capatana compacta; varza. /<lat. coliculus
DACA2 conj. 1) (exprima un raport conditional) In caz ca. Daca va ploua, vom avea roada. 2) (exprima un raport cauzal) Fiindca; precum ca; deoarece; pentru ca; dat fiind ca; intrucat; de vreme ce; o data ce. Daca nu stia singur, umbla de la unul la altul. 3) (exprima un raport temporal) Cand; dupa ce. Daca se face ziua, plec mai departe. 4) (exprima un raport completiv) El intreaba daca pleci. 5) (serveste drept mijloc de introducere a propozitiilor optative independente) De. Daca s-ar face ziua! 6) (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca. Chiar daca e timp rau, avionul va decola. / de + ca
DES1 deasa (desi, dese) 1) (despre corpuri compuse din elemente de acelasi fel) Care are partile componente foarte apropiate unul de altul. Padure deasa. Pieptene ~. 2) (despre multimi, populatii) Care este numeros intr-un spatiu restrans. 3) (despre tesaturi) Care este tesut strans. 4) (despre fapte, fenomene, actiuni) Care se repeta de mai multe ori la intervale mici de timp. Respiratie deasa. 5) (despre ploaie, ceata etc.) Care se caracterizeaza printr-un inalt grad de concen-tratie; care este foarte compact; dens. 6) si adverbial(despre miscari care se repeta) Care vadeste iuteala. /<lat. densus
A DESCURCA descurc tranz. (fire de ata, de par etc. incurcate) A desface separand unul de altul; a descalci. /des- + a [in]curca
A SE DESTRAMA pers. 3 se destrama intranz. 1) (despre materiale textile fibroase sau obiecte din astfel de materiale) A se zdrentui (prin uzare), in special pe la margini, prin desprinderea firelor unul de altul. 2) (despre comunitati) A-si pierde coeziunea interna; a se dezmembra; a se dezagrega; a se dezarticula; a se descompune. 3) (despre visuri, sperante etc.) A inceta sa mai existe; a se spulbera; a se risipi. /des- + fr. trame
A SE DETESTA ma detest intranz. A se dispretui profund (unul cu altul). /<fr. detester, lat. detestari
A SE DEZunI ma dezunesc intranz. rar 1) (despre obiecte unite) A se desprinde unul de altul sau dintr-un tot. 2) (despre comunitati) A-si pierde coeziunea interna; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se destrama; a se dezagrega. 3) (despre doua sau mai multe persoane) A trai in vrajba; a se vrajmasi; a se dusmani; a se invrajbi; a se uri. /dez- + a uni
DOI2 doua num. card. 1) unu plus unu. ~ copaci. Doua mere. ◊ In ~ timpi si trei miscari foarte repede. Nu face nici doua parale nu are nici o valoare. A nu scapa cu una cu doua a nu scapa usor. Din doua una (sau una din doua) ori una, ori alta; ori asa, ori asa. Nici una, nici doua repede, fara a sta pe ganduri. A nu putea lega doua vorbe (sau cuvinte) a fi redus, marginit. 2) (cu valoare de num. ord.) Al doilea (a doua). /<lat. dui, duae
A SE DOJENI ma ~esc intranz. A se trata cu dojeni (unul cu altul). /<sl. dognati, dozenon
A SE D****I ma ~iesc intranz. A face schimb de vorbe de ocara (unul cu altul), pomenind de d****l. [Sil. -cu-i] /d**c + suf. ~ui
A SE DRAGOSTI ma ~esc intranz. 1) A se afla in relatii de dragoste (unul cu altul); a se iubi. 2) A face schimb de semne de afectiune (conconutent); a se mangaia. /Din dragoste
A SE DUELA ma ~ez intranz. A se lupta in duel (unul cu altul). [Sil. du-e-] /Din duel
A SE DUSMANI ma ~esc intranz. A se afla in relatii de dusmanie (unul cu altul); a trai in vrajba; a se vrajmasi; a se uri; a se invrajbi; a se dezbina. /Din dusman
A ESALONA ~ez tranz. 1) (actiuni, manifestari) A distribui in timp; a repartiza la date succesive. 2) (lucruri) A dispune la anumite distante unele de altele. 3) (trupe, militare) A dispune pe esaloane. /<fr. echelonner
ETAJ ~e n. 1) Fiecare dintre partile unei cladiri situate intre planseuri deasupra parterului; cat. 2 ) Fiecare dintre portiunile unor obiecte, unor lucruri, dispuse una peste alta. 3) Fiecare dintre straturile de pamant care corespund in timp unei varste geologice. 4) Diviziune principala a zacamantului unei mine stabilit in vederea exploatarii. /<fr. etage
A SE EXPLICA ma explic intranz. 1) A-si motiva actiunile sau vorbele; a se justifica. 2) A se edifica (unul cu altul) in privinta unei chestiuni litigioase. [Sil. ex-pli-ca] /<fr. expliquer, lat. explicare
FAN ~uri n. Nutret din iarba cosita si uscata. ◊ Ori ~, ori paie una din doua; sau una, sau alta. /<lat. fenum
FERMOAR ~e n. 1) Dispozitiv format din doua siruri de dinti, ce se imbuca unii in altii cu ajutorul unei mici piese metalice mobile, folosit pentru incheiere. 2) Dispozitiv pentru inchidere; inchizatoare. [Sil. fer-moar] /<fr. fermoir
FIECARE pron. nehot. Si unul si altul luat in parte. [G.-D. fiecaruia, fiecareia; Sil. fi-e-] /fie + care
FRATE ~ti m. 1) Persoana de s*x masculin luata in raport cu alta persoana nascuta din parinti comuni. ◊ ~ bun (drept, adevarat) fiecare dintre copiii de s*x masculin luat in raport cu alta persoana nascuta din parinti comuni. ~ vitreg frate numai dupa tata sau numai dupa mama. ~ geaman frate nascut o data cu alt frate sau cu o sora. ~ti de lapte copii nascuti de mame diferite, dar alaptati de aceeasi femeie. ~ de cruce prieten nedespartit al cuiva (legat prin juramant si prin amestecul simbolic al sangelui). 2) fig. Fiecare dintre persoanele (sau colectivitatile) legate prin activitate si viata dusa in comun, luate in raport una cu alta. 3) inv. Calugar insarcinat cu treburi gospodaresti. 4) (la unele plante) Lastar crescut la subsuoara unei frunze. /<lat. frater
A FRATERNIZA ~ez intranz. 1) (despre persoane sau colectivitati) A intra in relatii fraterne (unul cu altul); a face act de fraternitate (unul cu altul); a se infrati. 2) (despre militari sau unitati militare) A inceta ostilitatile (protestand impotriva unui razboi nedrept). Soldatii au fraternizat cu populatia. /<fr. fraterniser
A FRECA frec tranz. 1) (despre obiecte ce vin in contact unul cu altul) A apasa facand miscari. 2) (despre alimente) A amesteca indelung, apasand (prefacand intr-o pasta omogena). 3) A sterge apasat (pentru a indeparta murdaria). 4) fam. (corpul) A supune frictiunii; a frictiona. 5) fig. fam. A supune unui tratament aspru. /<lat. fricare
A FRETA ~ez tranz. tehn. 1) (doua sau mai multe tuburi coaxiale) A supune unui fretaj; a monta fortat unul in altul. 2) (tuburi, piese de beton armat etc.) A asambla cu ajutorul unei frete. /<fr. fretter
FRETAJ ~e n. tehn. Ansamblu din doua sau mai multe tuburi concentrice, montate unul in altul. /<fr. frettage
A SE FUGARI ma ~esc intranz. A se urmari in joaca; a fugi unul dupa altul. /fuga + suf. ~ari
A SE GALCEVI ma ~esc intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe de ocara (unul cu altul); a se sfadi; a se certa. /Din galceava
GEAMPARALE f. pl. 1) Dans popular romanesc asemanator cu hora. 2) Melodie dupa care se executa acest dans. 3) Instrument muzical mic de percutie, constand din doua piese mici de lemn, in forma de gavan, unite printr-un siret, care, fiind lovite una de alta, produc un sunet special; castaniete. [Sil. geam-] /<turc. calpara
GRAMADA2 ~ezi f. 1) Cantitate mare de lucruri, de materiale puse unele peste altele in neoranduiala. 2) Grup numeros si neorganizat (de fiinte); droaie; multime. ~ de haine. ~ de bani. [G.-D. gramezii] /<sl. gramada
A SE HARTUI ma ~iesc intranz. pop. A face schimb de hartuieli (unul cu altul). /harta + suf. ~ui
A SE HARAI ma harai intranz. fam. A se certa usor (unul cu altul) pentru lucruri marunte; a se ciondani; a se ciorovai. /har + suf. ~ai
A SE HARJONI ma ~esc intranz. (mai ales despre copii) A se incaiera (unul cu altul) in gluma sarind si tipand. /cf. ung. horsolodni
A SE IERTA ma iert intranz. pop. 1) A-si lua ramas bun (unul cu altul). 2) A se desparti pentru totdeauna de cineva care a murit sau care e pe moarte. /<lat. libertare
INCOMPARABIL ~a (~i, ~e) 1) (despre lucruri, fiinte etc.) Care nu poate fi comparat (unul cu altul); complet diferit. 2) Care nu poate fi egalat (in ceea ce priveste calitatile); de neintrecut; inegalabil. /<fr. incomparable, lat. incomparabilis
A SE INFLUENTA pers. 3 se ~eaza intranz. A fi in influenta (unul cu altul). /<fr. influencer
INSEPARABIL ~a (~i, ~e) 1) Care nu poate fi separat (de ceva). 2) (despre persoane) Care se afla tot timpul alaturi (unul de altul); de nedespartit. /<fr. inseparable, lat. inseparabilis
INTERDEPENDENT ~ta (~ti, ~te) Care depinde unul de altul; in stare de dependenta reciproca. /<fr. interdependant
INTERSCHIMBABIL ~a (~i, ~e) (de-spre elementele unui sistem tehnic) Care poate fi schimbat unul cu altul. /inter- + a schimba
INTIM ~a (~i, ~e) 1) Care tine de insasi esenta unui lucru, fenomen; inclus in partea launtrica a unui lucru, fenomen. 2) (despre persoane) Care este strans legat prin ceea ce exista mai frumos, mai profund; atasat prin sentimente puternice. 3) Care tine de viata personala. 4) Care este foarte apropiat (unul cu altul). 5) Care se produce intr-un cerc restrans. Petrecere ~a. [Acc. si intim] /<fr. intime, lat. intimus
A SE INVIDIA pers. 3 se ~aza intranz. A se afla in relatii de invidie (unul cu altul); a se pizmui. /Din invidie
ITA ite f. mai ales la pl. 1) Dispozitiv la razboiul de tesut, constand din doua vergele intre care sunt asezate vertical unele dupa altele cocletele, prin ochiurile carora se trec firele de urzeala pentru formarea rostului. 2) Fiecare din firele cu ochiuri folosite la acest dispozitiv. ◊ A (i se) incurca itele cuiva a (i se) strica cuiva planurile. A (i se) descurca itele a clarifica situatia; a lamuri lucrurile. /<lat. licia
A SE IMBRATISA ma ~ez intranz. A face (concomitent) schimb de strangeri in brate (unul cu altul); a se cuprinde. /in + bratis (brat)
A SE IMBRANCI ma ~esc intranz. A face (concomitent) schimb de branci (unul cu altul). [Sil. im-bran-] /in + branca
A SE IMPLETICI ma ~esc intranz. 1) (despre persoane) A merge impiedicandu-se. 2) (despre picioare) A se impiedica unul de altul in mers. ◊ A i se ~ cuiva limba a se incurca la vorbire; a rosti cuvintele cu greu. 3) (despre obiecte) A se amesteca in neordine. 4) rar A se strange in forma de colac; a se incolaci; a se incovriga. /<lat. implecticare
IMPREuna adv. In asociere unul cu altul (sau cu altii); laolalta; la un loc. Ei merg ~. /in + pre + una
A SE INCAIERA ma incaier intranz. A se lua la bataie (unul cu altul); a incepe sa se bata (unul cu altul). /in + caier
A SE INCALECA pers. 3 se incaleca intranz. A veni deasupra (unul peste altul). Dintii se incaleca. /<lat. incaballicare
A SE INCARDOSA ma ~ez intranz. A stabili relatii de tovarasie condamnabila; a intra in cardasie (unul cu altul); a se inhaita. /in + cardas
A INCHEIA1 inchei tranz. 1) (haine, ghete etc.) A uni prinzand marginile (cu ajutorul nasturilor, copcilor etc.). 2) (parti componente ale unui intreg) A uni potrivind una in alta; a imbina. ~ o scrisoare. /<lat. inclavare
A SE INCONTRA ma ~ez intranz. pop. A se ciocni in pareri (unul cu altul); a nu fi de acord unul cu altul. [Sil. -con-tra] /in + contra
A SE INCUSCRI ma ~esc intranz. 1) A deveni cuscru (unul cu altul). 2) A fi cuscru (unul cu altul). /in + cuscru
A SE INDEMNA ma indemn intranz. (despre fiinte) A se lua la intrecere (unul cu altul) (stimulandu-se reciproc). ~ la fuga. /<lat. indeminare
A INDEPARTA ~ez tranz. 1) A face sa se indeparteze. 2) (obiecte) A muta mai departe (unul de altul). 3) pop. (persoane) A scoate drept pedeapsa (dintr-o functie); a da afara; a destitui; a elibera; a concedia. L-au ~at de la conducere. 4) fig. A tine la distanta; a distanta. /in + a departa
A SE INDEPARTA ma ~ez intranz. 1) A se deplasa sau a se situa la o anumita distanta (de cineva sau de ceva); a se distanta. Sa nu te ~ezi de mine. ◊ ~ de subiect a se abate de la tema. 2) fig. (despre persoane) A inceta de a mai avea conceptii comune. Se ~eaza unii de altii. /in + a departa
A INDOI2 indoi tranz. 1) (obiecte maleabile sau mladioase) A face sa se indoaie; a incovoia; a curba; a arcui; a cambra; a coroia. Vantul indoaie copacii. 2) A strange in doua (sau in mai multe) parti, punandu-le una peste alta; a impaturi. /in + doi
A SE INFRATI ma ~esc intranz. A intra in relatii fratesti (unul cu altul); a deveni ca frati; a fraterniza. /in + frate
A SE INFRunTA ma infrunt intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe sau actiuni ostile (unul cu altul). /<lat. infrontare
A SE INGHIMPA ma inghimp intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe usturatoare (unul cu altul). /in + ghimpe
A SE INGHIONTI ma ~esc intranz. A face (concomitent) schimb de ghionturi (unul cu altul). /in + a ghionti
A SE INNEMURI ma ~esc intranz. 1) A deveni neam (unul cu altul); a se inrudi. 2) A fi neam (unul cu altul); a se inrudi. /in + ne + a muri
A SE INRUDI ma ~esc intranz. 1) A deveni ruda (unul cu altul); a se innemuri. 2) A fi ruda (unul cu altul). 3) fig. A capata trasaturi comune. /in + ruda
A SE INTOVARASI ma ~esc intranz. 1) A deveni tovaras (unul cu altul); a stabili relatii de tovarasie; a se asocia. 2) A fi tovaras (unul cu altul); a fi in relatii de tovarasie. /in + tovaras
A SE INTRAJUTORA ma ~ez intranz. A se ajuta reciproc (unul cu altul). /Din intrajutorare
A SE JUDECA ma judec intranz. 1) A fi in proces judiciar (unul cu altul). 2) A face schimb reciproc de vorbe de ocara. /<lat. judicare
A JUXTAPUNE juxtapun tranz. 1) (obiecte) A pune unul langa altul; a aseza alaturi; a alatura. 2) (parti de propozitie) A face sa se juxtapuna. /<fr. juxtaposer
LABIAT ~ta (~ti, ~te) (despre corole si calicii) Care are forma unei palnii cu margi-nea taiata in doi lobi asezati unul peste altul ca niste buze. [Sil. -bi-at] /<fr. l***e
LANT ~uri n. 1) Obiect constituit dintr-un sir de verigi, asamblate consecutiv intre ele si folosit pentru legare, suspendare, tractiune etc. 2) Unealta constituita din mai multe vergele metalice puse cap la cap si folosita la masurarea pamantului. 3) fig. Succesiune de elemente omogene; sir; rand; serie. ◊ ~ de munti sistem muntos; sir de munti. Reactie in ~ succesiune de reactii elementare, care continua de la sine, una din alta. A se tine ~ a urma unul dupa altul fara intrerupere. In ~ in sir continuu. /<bulg. lanec
LAOLalta adv. In asociere unul cu altul (sau cu altii); gramada; la un loc. [Sil. la-o-] /la + o + alta
A SE LAMURI ma ~esc intranz. 1) (despre lucruri neclare) A deveni clar (in urma unor investigatii, discutii etc.). 2) (despre persoane) A ajunge sa inteleaga clar; a se clarifica; a se edifica. 3) (despre obiecte) A aparea vederii in mod distinct; a capata contururi clare; a se distinge; a se deslusi. 4) (despre persoane) A ajunge la intelegere (unul cu altul) in urma unor explicatii. /Din lamura
LOB ~i m. 1) Portiune anatomica si functionala a unui organ (creier, plamani etc.) delimitata prin fisuri sau cute adanci. 2) Partea inferioara a urechii externe la om. 3) Fiecare dintre partile proeminente si rotunjite ale unei frunze, petale sau sepale, despartite una de alta prin crestaturi adanci. /<fr. lobe
A SE LOVI ma ~esc intranz. 1) A intra in contact violent (unul cu altul). 2) A se atinge din intamplare (unul cu altul). 3) A-si produce dureri fizice, leziuni prin atingere brusca si violenta (cu ceva sau de ceva). 4) fig. A intampina un obstacol, mai ales de ordin moral. 5) pop. A se imbina in mod armonios (unul cu altul). ◊ ~ ca nuca de perete a fi foarte diferit; a nu se potrivi. 6) inv. (despre terenuri, tari) A avea hotare comune; a fi limitrof; a se invecina; a se margini. /<sl. loviti
A SE LUPTA ma lupt intranz. 1) A se bate corp la corp (unul cu altul). 2) A fi in lupta (unul cu altul); a purta razboi (unul cu altul). 3) fig. (despre persoane) A face incercarea de a invinge o greutate, de a atinge un scop etc. ◊ Se lupta ziua cu noaptea se face ziua; se lumineaza de ziua. /<lat. luctare
A SE MASA se ~eaza intranz. 1) (despre persoane) A se concentra in numar mare. 2) (despre trupe militare) A se dispune mai aproape unul de altul; a se concentra. /<fr. masser
A SE MASURA ma masor intranz. (despre persoane) A se compara (unul cu altul) printr-o proba (intelectuala, de forta fizica etc.). /<lat. mensurare
A SE MANCA ma mananc intranz. fam (despre persoane) A fi in relatii de dusmanie (unul cu altul), infaptuind (pe ascuns) actiuni de compromitere. /<lat. mandicare
MUTUAL ~a (~i, ~e) Care se influenteaza unul pe altul; reciproc. Ajutor ~. [Sil. -tu-al] /<fr. mutuel
A SE NIMERI ma ~esc intranz. 1) A se intampla sa fie intr-un anumit fel. ◊ Ce se ~este indiferent ce; orice. Cu ce se ~este cu orisice. 2) A se afla din intamplare (undeva); a se intampla. 3) pop. A avea trasaturi comune; a fi pe potriva (unul cu altul); a se potrivi. /<bulg. nameria
A NUANTA ~ez tranz. 1) (culorile pe un tablou sau desen) A prezenta in diferite nuante, asortand (pentru ca trecerea de la una la alta sa fie abia perceptibila). 2) A interpreta tinand seama de cele mai mici nuante. ~ o piesa muzicala. 3) fig. A varia prin nuante. ~ stilul. 4) A exprima, tinand seama de cele mai delicate diferente. A-si ~ gandurile. [Sil. nu-an-] /<fr. nuancer
A OBLOJI ~esc tranz. 1) (rani sau organe vatamate) A trata cu oblojeli. 2) fig. A ingriji, manifestand o atentie deosebita. 3) pop. A imbraca in multe haine puse una peste alta; a imbodoli; a incotosmana; a infofoli. [Sil. -blo-] /<sl. oblojiti
OCTANT2 ~e n. 1) A opta parte dintr-un cerc; arc de 45 de grade. 2) Fiecare dintre cele opt unghiuri de 45 de grade ale unei sfere, impartite de trei planuri perpendiculare unul pe altul. /<fr. octant
OLalta adv. In asociere unul cu altul; impreuna; la un loc. ◊ Dupa ~ unul dupa altul; De la ~ laolalta; impreuna. Intre ~ unul catre altul. /<O + alalta
OMOFON ~a (ĩ,e) si substantival (de-spre cuvinte luate in raport unul cu altul) Care se pronunta la fel (dar se scrie diferit); cu pronuntie identica (dar cu grafie distincta). /<fr. h*******e
OMOGRAF ~a (ĩ, e) si substantival (despre cuvinte luate in raport unul cu altul) Care are aceeasi grafie (dar se pronunta altfel). /<fr. h********e
OMOLOG1 ~oaga (~ogi, ~oage) 1) mat. (despre elemente ale diferitelor figuri geometrice luate in raport unul cu altul) Intre care exista o anumita corespondenta, bazata pe o relatie. 2) biol. (despre organe luate in raport unul cu altul) Care se aseamana dupa structura si origine, dar difera ca forma externa si functii. /<fr. h*******e
A SE ORTACI ma ~esc intranz. reg. 1) A deveni ortac; a stabili relatii de ortacie; a se intovarasi; a se asocia. 2) A fi in relatii de ortacie (unul cu altul). /Din ortac
ORTODIAGONAL ~a (~i, ~e) (despre o figura geometrica) Care are diagonalele perpendiculare (una pe alta). [Sil. -di-a-] /<germ. Orthodiagonale
A SE OSTI ma ~esc intranz. inv. A fi in stare de razboi (unul cu altul); a purta razboi (unul cu altul); a se razboi; a lupta. /Din oaste
PARANTEZA ~e f. 1) lingv. Semn de punctuatie constand din doua arcuri de cerc puse unul la inceputul cuvantului sau textului ce se izoleaza din anumite motive (explicatie, completare etc.), iar altul la sfarsitul lui. ◊ ~ patrata paranteza constand din doua linii indoite la capete una spre alta. 2) fig. Digresiune in cadrul unei comunicari. ◊ In ~ printre altele. 3) mat. Semn care se pune inaintea si la sfarsitul unei expresii algebrice, aratand ca o operatie se refera la intreaga expresie. /<fr. paranthese
A SE PALMUI ma ~iesc intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri cu palma (unul cu altul). /palma + suf. ~ui
A SE PARUI ma ~iesc intranz. A face (concomitent) schimb de batai, tragandu-se de par (unul pe altul); a se f****i; a se tarnui. /par + suf. ~tor
A SE PENI ma penesc intranz. reg. fam. A face (concomitent) schimb de batai (unul cu altul); a se bate; a se pieptana. /Din pana
A SE PERINDA pers. 3 se perinda intranz. A trece unul dupa altul (prin fata ochilor). /pe + rand
PIEPT1 ~uri n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului cuprinsa intre gat si abdomen; torace. ◊ Cosul ~ului cavitate toracica. Boala de ~ tuberculoza pulmonara. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla unul langa altul; lupta corp la corp. Cu ~ul deschis fara frica. Cu capul in ~ cu capul in jos, aplecat. Cu mainile (incrucisate) la ~ fara a face ceva; fara treaba. Cu mainile pe ~ decedat. A strange la ~ a cuprinde; a imbratisa. A se bate cu pumnii in ~ a se lauda peste masura. A tine ~ a rezista. 2) (la unele animale) Carne de pe aceasta parte a corpului folosita in alimentatie. ~ de gaina. 3) la sing. Organ-pereche de secretie a laptelui la femei, dispus in partea de sus a corpului; tata; san; mamela. ◊ A da ~ a alapta. A avea ~ a avea lapte (in perioada de alaptare). 4) Coasta de deal sau de munte; versant. /<lat. pectus
A SE PIEPTANA ma pieptan intranz. fam. A face (concomitent) schimb de batai (unul cu altul); a se bate. /<lat. pectinare
PIRAMIDA ~e f. 1) Poliedru cu fete triunghiulare unite intr-un varf comun. 2) (in Egiptul antic) Constructie masiva din piatra, avand forma unui asemenea poliedru cu baza patrata, care servea drept monument funerar pentru faraoni. 3) Gramada de obiecte asezate unele peste altele in forma unui astfel de poliedru. ◊ ~ de arme a) suport cu baza poligonala, pe care se sprijina mai multe arme; b) grup de arme asezate cu patul pe pamant si sprijinite una de alta cu varfurile tevilor. 4) Figura de gimnastica executata de mai multi acrobati, care, urcandu-se unii pe umerii celorlalti, amintesc prin forma un asemenea poliedru. /<ngr. piramis, ~idas, lat. pyramis, ~idis, fr. pyramide
A SE PISCA ma pisc intranz. 1) A face (concomitent) schimb de piscaturi usturatoare (unul cu altul). 2) pop. (despre Luna si lumina ei) A incepe sa scada; a se micsora; a descreste. /Orig. nec.
PLACAJ1 ~e n. 1) Material de constructie obtinut prin incleierea unui numar de foi de furnir, asezate una peste alta, folosit, mai ales, la confectionarea mobilei. 2) Invelis protector sau decorativ (de lemn, de piatra, de caramida etc.) cu care se acopera un element de constructie. /<fr. placage
PLEOSC interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs la lovirea palmelor una de alta, la lovirea unui corp elastic de ceva, la caderea unui corp in apa etc.). /Onomat.
A PLESCAI plescai intranz. 1) A scoate un sunet caracteristic, desprinzand brusc buzele una de alta sau limba de cerul gurii (in semn de placere sau de uimire); a plesni din buze. 2) A manca lacom, facand zgomot cu limba si cu buzele; a clefai. 3) (despre corpuri) A produce un zgomot caracteristic prin lovire de suprafata unui lichid; a face „pleosc”. Vaslele plescaie. 4) (despre lichide) A se lovi cu zgomot de ceva tare. Valurile plescaie. /pleasc + suf. ~ai
PLESCAIT ~uri n. 1) v. A PLESCAI. 2) Zgomot rasunator produs prin desprinderea brusca a limbii de cerul gurii sau a buzelor una de alta. 3) Zgomot produs de un corp cand se loveste sau este lovit de un lichid. /v. a plescai
POLIGENISM n. Teorie antropologica conform careia rasele omenesti au aparut independent unele de altele constituind specii si genuri diferite. /<fr. polygenisme
POLIPTIC ~uri n. Serie de opere de arta plastica, avand un continut comun si completandu-se una pe alta. /<fr. polyptyque
A SE PONEGRI ma ~esc intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe urate (unul cu altul); a se barfi. /po- + a (se) [in]negri
A SE PORCAI ma ~iesc intranz. 1) A se purta ca un porc. 2) A face (concomitent) schimb de vorbe vulgare (unul cu altul). /porc + suf. ~ai
A SE PORECLI ma ~esc intranz. A face (concomitent) schimb de porecle (unul cu altul). /Din porecla
PROGRESIE ~i f. Sir de numere care deriva unul din altul conform unei reguli. ◊ ~ aritmetica progresie in care fiecare termen, incepand cu al doilea, este rezultatul adunarii termenului precedent cu un numar constant. ~ geometrica progresie in care fiecare termen, incepand cu al doilea, este rezultatul inmultirii termenului precedent cu un numar constant. [G.-D. progresiei] /<fr. progresion, lat. progressio, ~onis
A SE PROPAGA pers. 3 se propaga intranz. 1) (despre lumina, sunete, caldura, mirosuri, boli etc.) A cuprinde spatii tot mai largi; a se imprastia in toate partile; a se raspandi; a se difuza; a se degaja. 2) (despre informatii, publicatii etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg; a se raspandi. /<fr. propager, lat. propagare
