CAMFORCA, camforci, s. f. (Reg.) Suport metalic mobil sau mica soba portativa pe care se asaza un vas cu mancare sau un instrument pentru a fi incalzite. – Din rus. kamforka.

CAMFORCA, camforci, s. f. (Reg.) Suport metalic mobil sau mica soba portativa pe care se asaza un vas cu mancare sau un instrument pentru a fi incalzite. – Rus kamforka.

vasARIE s. f. Totalitatea vaselor dintr-o gospodarie, dintr-un restaurant etc. in care se gateste sau din care se mananca; vesela. – vas + suf. -arie.

SPURCAT² -A, spurcati, -te, adj. 1. Murdar; respingator, scarbos, scarnav. ♦ Fig. (Despre vorbe) Trivial, vulgar. ◊ Expr. Spurcat la gura = care spune vorbe triviale, vulgare. 2. (Despre alimente) Care a venit in contact cu ceva scarbos, murdar si nu mai poate fi mancat; (despre vase) in care (din acelasi motiv) nu se pun alimente pentru oameni. ♦ Oprit, interzis de biserica (in posturi). 3. Fig. (Despre oameni si manifestarile lor; adesea substantivat) Vrednic de dispret; marsav, ticalos. ♦ (Despre lucruri, fapte etc.) Odios, nesuferit; rau, nedrept. 4. Fig. (Adesea substantivat) Eretic, pagan. ♦ (Substantivat, m. art.) D****l. – V. spurca.

BLID ~e n. pop. 1) vas (de lut, de metal etc.) adancit, de diferite forme si cu diferite intrebuintari. ~ de bucatarie. ◊ A manca dintr-un ~ (cu cineva) a fi in relatii de stransa prietenie (cu cineva). 2) Continutul unui asemenea vas. ◊ Un ~ de linte plata, de obicei neinsemnata, pentru care cineva se angajeaza sa comita o josnicie. 3) la pl. Totalitate a recipientelor folosite la pregatirea sau la servirea mancarii; vesela; vase. ◊ A intrat nora in ~e se spune despre o persoana cu miscari stangace, in special cand aceasta face zgomot cu vasele sau le sparge. /<sl. bliudu

peteica, peteici, s.f. (reg.) 1. impletitura, plasa de sfoara, de ata in care se duc vasele cu mancare la camp. 2. legatura de franghie, de metal, cu care se prinde la car leuca de carambul de sus; ganj. 3. fasie nedesirabila de material textil. 4. bucatica de panza sau de postav care serveste la cusutul plapumilor. 5. hartie cu care se infasoara caierul cand se pune in furca. 6. butoniera sau cheotoare la camasa. 7. incuietoare, zavor la usa. 8. parte a morii in care cad grauntele din cos intre pietre.

COCLEALA, cocleli, s. f. 1. Strat de carbonat de cupru, de culoare verde, toxic, care se formeaza pe suprafata obiectelor de arama. 2. Gust specific neplacut al mancarurilor tinute in vase de arama nespoite. ♦ Senzatie neplacuta in gura, ca de arama coclita. – Cocli + suf. -eala.

SPURCA, spurc, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. si refl. A (se) murdari, a (se) manji. ♦ Refl. A-si evacua excrementele sau u***a. ♦ Tranz. Fig. A pangari, a profana, a necinsti. ♦ Tranz. Fig. A injura. 2. Tranz. A atinge o mancare sau un vas de gatit de ceva murdar, scarbos sau oprit de biserica. 3. Refl. (In practicile religioase crestine) A manca de dulce in timpul postului. ♦ Fig. A se deprinde la ceva rau (sau prea bun), la ceva care nu este ingaduit; a se dedulci. – Lat. spurcare.

CRATITA, cratite, s. f. vas de bucatarie din tabla smaltuita, din aluminiu, din pamant etc., de forma rotunda, de obicei cu marginea de sus rasfranta, cu doua toarte, care serveste pentru fiert sau prajit mancarea. ♦ Continutul acestui vas. – Et. nec.

CUPRISM n. Otravire cauzata de consumarea mancarii pregatite in vase de cupru. /<fr. cuprisme

LATURI f. la pl. 1) Apa murdara ramasa dupa spalatul vaselor. 2) Resturi de mancare m****e in apa, folosite ca hrana pentru porci. 3) fig. mancare de proasta calitate. /<lat. lavaturae

VESELA f. Totalitate a recipientelor folosite la pregatirea si/sau servirea mancarii la masa; vase; blide. /<fr. vaisselle

cofer, cofere, s.f. (reg.) 1. cofa mai mica, vas de dus mancarea la camp, sistar. 2. cos in care se culeg strugurii. 3. vas in forma de lingura mare, cu coada lunga cu care se scoate borhotul din cazanul de fabricat tuica; polonic, caus. 3. unealta de zidarie, caus.

CEAUN, ceaune, s. n. vas de tuci, de forma emisferica, cu doua toarte unite printr-un maner, folosit pentru fierberea mamaligii sau a altor mancaruri. ♦ Continutul unui asemenea vas; cantitatea care incape intr-un asemenea vas. [Pl. si: ceaunuri] – Din tat. ca(h)un, ucr. ca(v)un.

FARFURIE ~i f. 1) vas (de faianta, de portelan etc.) de forma rotunda in care se serveste mancarea. 2) Continutul unui asemenea vas. O ~ de supa. [Art. farfuria; G.-D. farfuriei; Sil. -ri-e] /<turc. fagfuri, farfuri

TINGIRE ~i f. 1) inv. vas de bucatarie (de arama sau fonta) asemanator cu ceaunul, folosit pentru pregatirea mancarii. 2) Continutul unui asemenea vas. /<turc. tencere

saica², saici si saice, s.f. (reg.) 1. gamela. 2. cantitate de mancare dintr-o gamela. 3. vas de tinichea pentru adus apa. 4. cazan mic. 5. cratita.

SAHAN ~e n. pop. 1) vas de forma rotunda cu marginile putin ridicate, in care se serveste mancarea; farfurie. 2) Continutul unui asemenea vas. /<turc. sahan

BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. vas (adanc) de pamant, de lemn sau de metal, din care se mananca; strachina. ◊ Expr. (Ir.) A manca dintr-un blid cu cineva = a fi intim, in raporturi stranse cu cineva. ♦ Cantitate de mancare cuprinsa intr-un astfel de vas. ◊ Expr. Blid de linte = suma de bani sau alta rasplata (neinsemnata) pentru care cineva comite o josnicie. 2. (La pl.) Nume generic dat vaselor in care se pune mancarea. – Slav (v. sl. bliudu).

TARNA, tarne, s. f. (Reg.) I. 1. Cos de nuiele, mai larg la gura decat la fund (prevazut cu doua toarte); cosarca, tarnog. ♦ Stup de albine facut din nuiele impletite. 2. Unealta de pescuit pesti mici, facuta din nuiele impletite. 3. vas mare cu care se transporta mancarea lucratorilor la camp. II. Art. Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. [Var.: tarn s. n.] – Cf. bg. travna.

TEICA, teici, s. f. 1. Cutie mobila (de lemn) in care cad grauntele din cosul morii inainte de a trece intre pietre. 2. Jgheab din care beau sau mananca vitele si pasarile. 3. (Reg.) Mic vas de lemn legat de o prajina, cu care se scoate apa dintr-un put. [Var.: teuca s. f.] – Et. nec.

STRACHINA, strachini, s. f. vas de lut ars, de ceramica etc., usor adancit, intrebuintat la tara in loc de farfurie; blid. ♦ Cantitate de mancare cuprinsa intr-un astfel de vas. – Din ngr. ostrakinos.

TAVA tavi f. 1) Recipient cu fundul plat si cu marginile usor ridicate, pe care se aduc mancarea si tacamurile la masa; tabla. 2) vas din tabla cu fundul plat si cu marginile ridicate, folosit pentru a coace la cuptor diferite mancaruri si produse de panificatie (placinte, checuri, torturi etc.). [G.-D. tavii] /<turc. tava

GAMELA s.f. vas mic de metal din care mananca ostasii (in campanie). [< fr. gamelle].

GAMELA s. f. vas mic de metal din care mananca ostasii (in aplicatii). (< fr. gamelle, it. gamella)

SCRUM, (rar) scrumuri, s. n. 1. Materie neagra sau cenusie care ramane dupa arderea completa a unui corp (si care poate pastra in parte forma obiectului ars). ◊ Expr. A se alege scrumul (si fumul sau si cenusa) (de ceva sau de cineva) = a nu mai ramane nimic (din ceva sau din cineva), a se distruge complet. 2. Coaja arsa (dintr-o mancare) care se prinde pe fundul unui vas. – Cf. bg. skrum, alb. shkrump.

conac, conace, s.n. (inv.) 1. casa boiereasca la tara, pe o mosie. 2. resedinta a unui ispravnic sau a unui subprefect. 3. hotel turcesc. 4. loc de popas; statie de posta; popas. 5. han, gazda. 6. distanta de la un loc de popas la altul; posta. 7. interval de timp egal cu o jumatate de zi. 8. locuinta ciobaneasca departe de sat. 9. una din cele trei parti ale zilei de lucru. 10. una din cele trei mancari de peste zi. 11. zi de lucru. 12. vas pentru gatirea bucatelor.

plachie, plachii, s.f. (inv.) vas de metal in care se gateste mancarea.

scafau s.n. (reg.) vas de lemn in care se pune mancare; blid.

CASTRON, castroane, s. n. vas adanc in care se aduc unele mancaruri la masa. – Pol. kastrol (< fr.).

CASTRON, castroane, s. n. vas adanc in care se aduc la masa unele mancaruri. – Indirect din fr. casserole. Cf. sas. Kastrol, scr. kastrola, pol. kastrol.

MARMITA ~e f. vas mare cu doua toarte, folosit pentru a transporta mancarea calda. /<fr. marmite

TEICA ~ci f. 1) vas mobil de lemn, in care cad grauntele din cosul morii si de unde trec intre pietre. 2) vas in forma de jgheab din care beau sau mananca animalele; treuca; troaca. 3) reg. Caldare din doage, prinsa la o prajina pentru a scoate apa din fantana. [Sil. tei-] /Orig. nec.

MARMITA s. f. 1. vas mare cu doua torti, cu care se transporta mancarea calda si apa (in armata). 2. scobitura circulara sau ovala sapata prin eroziunea in roca dura a unui rau. (< fr. marmite)

TINGIRE, tingiri, s.f. vas de arama sau de fonta in care se gateste mancare.

TINGIRE, tingiri, s. f. vas adanc (de arama sau de fonta) in care se gateste mancarea. – Din tc. tencere.

TALER¹, talere, s. n. 1. vas plat de lemn, de pamant ars, de metal, din care se mananca; talger, farfurie. ♦ Tava, tabla. 2. Fiecare dintre cele doua discuri sau vase ale unei balante, in care se pun fie obiectele de cantarit, fie greutatile; tas. 3. Fiecare dintre cele doua discuri de alama usor concave, folosite in fanfara sau in orchestre, care, prin lovirea unuia de celalalt, produc un sunet puternic si metalic marcand ritmul sau cadenta; talger. 4. Piesa subtire de metal, de lemn etc., de forma plata si aproximativ rotunda, cu gura foarte larga si cu marginile drepte sau rasfrante. 5. Disc de pamant ars sau de asfalt, care serveste ca tinta mobila in tirul sportiv. ♦ (La pl.) Proba sportiva din cadrul tirului care consta in trageri cu arme de vanatoare cu alice in talere¹ (5). – Cf. bg. taler.

A SE AFUMA ma afum intranz. 1) (despre pereti, vase etc.) A se acoperi cu un strat de fum. 2) (despre mancaruri) A capata gust si miros neplacut de fum (in timpul prepararii la foc). 3) fig. fam. (despre persoane) A se imbata usor; a se ameti; a se chercheli; a se aghesmui. /< lat. affumare

A SE COCLI pers. 3 se ~este intranz. 1) (despre obiecte de arama) A se acoperi cu un strat de cocleala. 2) (despre mancaruri) A capata un gust specific neplacut, fiind tinut intr-un vas de arama nespoit; a avea cocleala. /cf. bulg. kotljasvam

STRACHINA strachini f. 1) vas (de lut, de metal etc.) adancit, cu diverse intrebuintari. ◊ A manca dintr-o ~ cu cineva a fi prieten foarte bun cu cineva. 2) Continutul unui asemenea vas. O ~ de faina. /<ngr. ostrakinos

CAZAN, cazane, s. n. 1. vas mare de metal in care se fierbe apa, se gateste mancare etc. 2. Rezervor metalic in care se poate introduce apa pentru a fi incalzita (si transformata in aburi). ♦ Instalatie compusa dintr-un focar si un sistem de tevi prin care trece apa care, transformata in aburi, serveste ca forta motrice, la incalzirea caloriferelor etc. ♦ Instalatie compusa dintr-un vas prin care trece o serie de tuburi, servind la distilarea alcoolului. 3. (Geogr.) Caldare (II). Cazanele Dunarii. – Tc. kazan.

GAMELA ~e f. vas de metal cu capac, in care soldatul isi primeste portia de mancare in conditii de campanie. /<fr. gamelle

TALER¹ ~e n. 1) vas plat (de metal, de lut sau de lemn) din care se mananca; farfurie plata. 2) Fiecare dintre cele doua discuri ale unei balante. 3) mai ales la pl. Instrument muzical de percutie, alcatuit din discuri de alama putin concave, care, fiind lovite unul de altul, marcheaza ritmul sau cadenta intr-o orchestra. 4) Disc de argila arsa care serveste ca tinta mobila in tirul sportiv. 5) la pl. Proba sportiva care consta in trageri cu arma de vanatoare in astfel de discuri. /<germ. Taller

TROACA ~ce f. vas de lemn sau de piatra in forma de jgheab, din care mananca sau beau animalele; treuca; treica. /<germ. Trog

LATURI s. f. pl. Apa murdara in care s-au spalat vasele, rufele sau in care s-a spalat cineva; zoaie, spalaturi. ♦ Resturi de mancare m****e in apa, folosite ca hrana pentru porci. ♦ Fig. mancare rau gatita, fara gust, urata la aspect, de proasta calitate. – Probabil lat. lavaturae (din lavare „a spala”) sau din la³.

LINS ~sa (~si, ~se) 1) (despre par) Care nu este ondulat; neted. 2) pop. (despre vase de bucatarie sau farfurii) In care n-a mai ramas nimic dupa mancare. /v. a linge

A SORBI sorb tranz. 1) (bauturi sau mancaruri lichide) A bea sau a manca tragand in gura putin cate putin. 2) A inghiti dintr-o data (lasand vasul gol). 3) fig. A trage in piept cu nesat; a inspira adanc. ~ mireasma trandafirilor. ◊ ~ pe cineva cu ochii (sau din ochi, cu privirea) a se uita cu multa dragoste la cineva; a fi indragostit de cineva. /<lat. sorbere

MARMITA, marmite, s. f. 1. vas mare (de metal) cu doua toarte si cu capac, in care se transporta mancarea calda. 2. Scobitura formata prin eroziune in albia unui rau. – Din fr. marmite.

SAHAN, sahane, s. n. (Inv. si reg.) vas metalic de diverse forme sau dimensiuni, in care se serveste sau se gateste mancarea. – Din tc. sahan.

BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. vas de lut, de lemn sau de tinichea in care se pun bucatele; strachina. ◊ Expr. A manca dintr-un blid cu cineva = a fi in mare intimitate cu cineva. Pe (sau pentru) un blid de linte = pentru o rasplata neinsemnata (primita ca pretul unei josnicii). 2. (La pl.) vase de bucatarie. – Din sl. bliudu.

GAMELA, gamele, s. f. vas metalic adanc in care soldatii aflati in campanie, la aplicatii etc. isi primesc portia de mancare. – Din fr. gamelle.

SUFERTAS, sufertase, s. n. Ansamblu alcatuit din cateva vase asezate unul peste altul si fixate pe un dispozitiv cu maner, in care se transporta mancarea (calda). – Din tc. sefertas.

CRATITA ~e f. vas de metal, de forma rotunda, cu doua toarte, in care se fierbe sau se prajeste mancarea. [G.-D. cratitei] /Orig. nec.

TREUCA ~ci f. vas facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, din care mananca sau beau animalele; troaca. /Orig. nec.

sahan, sahane, s.n. 1. (inv. si reg.) vas metalic de diverse forme si dimensiuni; in care se gateste, se incalzeste ori se serveste mancarea. 2. (reg.) abajur.

vas, vase, s. n. 1. Recipient de sticla, de metal, de lemn, de pamant etc., de diferite forme si marimi, care serveste la pastrarea (si transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament. ◊ vase comunicante v. comunicant. ♦ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masa si la pregatirea mancarii. 2. Vehicul pentru transportul pe apa al calatorilor si al marfurilor; nava. 3. Fiecare dintre formatiile tubulare inchise prin care circula sangele, limfa etc. in interiorul organismului. ♦ Celula vegetala alungita sau tub capilar gol prin care circula seva in plante. – Lat. vasum.

TAVA, tavi, s. f. 1. Obiect plat de metal sau de lemn, avand forme diferite si marginile putin ridicate, pe care se aduc la masa farfuriile, tacamurile etc.; tabla. ♦ vas de tabla sau de fier smaltuit, cu marginile ridicate, in care se coc la cuptor anumite mancaruri si prajituri. 2. (In expr.) A da pe cineva tava (sau tava) = a tabari asupra cuiva. 3. (Reg.) Servetel brodat care se asterne pe o tava (1) sau ca ornament pe o mobila. [Var.: (reg.) tava s. f.] Tc. tava.

TAVA, tavi, s. f. 1. Obiect plat de metal, de material plastic, de lemn, avand forme si dimensiuni diferite si marginile putin ridicate, pe care se aduc la masa cele necesare pentru servit; tabla, tabla¹ (5). ♦ vas de tabla sau de fier smaltuit, cu marginile ridicate, in care se coc la cuptor anumite mancaruri si prajituri. 2. (Reg.; in expr.) A da pe cineva tava (sau tava) = a tabari asupra cuiva. 3. (Reg.) Servetel brodat care se asterne pe o tava (1) sau ca ornament pe o mobila. [Var.: (reg.) tava s. f.] – Din tc. tava. Cf. bg. tava.

TROACA, troace, s. f. 1. Albie, copaie, covata (scurta si lata). 2. Lada mare in care cade faina macinata la moara. 3. vas de lemn (in forma de jgheab, de lada lunga etc.) in care se pune apa sau mancarea pentru animale. 4. (Fam.; la pl.) Catrafuse, calabalac. [Var.: (reg.) troc s. n.] – Din germ. dial. Trok.

OALA ~e f. 1) vas de bucatarie (din lut ars, de metal, de faianta etc.) folosit pentru gatitul sau pentru pastrarea mancarii. ◊ S-a facut (sau este) ~e si urcioare (sau ulcele) a murit de mult timp. A plati ~ele sparte a raspunde pentru faptele savarsite de altii. A lua (sau a prinde) pe cineva din ~ a prinde pe cineva fara nici o greutate. A-i da ~a in foc a-si pierde calmul; a se aprinde de manie. 2) Continutul unui asemenea vas. 3) vas de lut cu toarta, lunguiet, inalt si mai ingust in partea de sus, in care se pune laptele la prins; urcior. 4) vas de lut ars in care se planteaza florile; glastra; ghiveci. 5) vas special folosit in tehnica, industrie si in operatiile de laborator. 6) reg. Material de constructie in forma de placi, fabricat din argila arsa sau din ciment si folosit pentru acoperisuri; tigla. 7) Fiecare din aceste placi; tigla. [G.-D. oalei] /<lat. olla

SUFERTAS ~e n. Ansamblu din cateva vase suprapuse si prinse intr-un cadru cu maner, folosit pentru a duce concomitent cateva feluri de mancare calda. /<turc. sefer tasy

vas ~e n. 1) recipient din diferite materiale (sticla, lemn, metal, lut, plastic), de forme si dimensiuni diferite, destinat pentru pastrarea sau transportarea diverselor materiale (in special a lichidelor). 2) la pl. totalitate a recipientelor folosite la prepararea sau la servirea mancarii; vesela; blide. 3) Organ tubular inchis care permite circulatia substantelor lichide (sange, limfa) in organism. ~e limfatice. ◊ ~e capilare cele mai mici vase sangvine, care asigura legatura dintre vene si artere. 4) fiz.: ~e comunicante doua (sau mai multe) vase, unite intre ele la baza printr-un tub de legatura, astfel incat un lichid turnat intr-unul din vase trece si in celelalte, ajungand in toate la acelasi nivel. 5) Vehicul construit si echipat pentru transportul pe apa (sau sub apa); nava. ~ maritim. ~ de pescuit. ~-scafandru. 6) Tub prin care circula seva in plante. /<lat. vasum

TIGAIE, tigai, s. f. 1. vas de bucatarie de forma rotunda, cu marginea joasa si cu o coada lunga, intrebuintat la prajit. ♦ (Reg.) Cratita cu doua toarte in care se fierbe mancarea. 2. Mic recipient la vechile arme de foc, in care se punea praful de pusca. – Din bg. tigan, scr. tiganj.

GHIVECI, (1) ghivece, (2) ghiveciuri, s. n. 1. vas de pamant ars, de material plastic etc., de forma tronconica, folosit pentru plantarea (in casa a) florilor. ◊ Ghiveci nutritiv = amestec de pamant, nisip, mranita, ingrasaminte chimice etc., in care se planteaza rasadurile de legume. 2. mancare preparata din tot felul de legume, cu sau fara carne. ♦ Fig. (Peior.) Creatie literara, muzicala etc. eterogena si lipsita de valoare. – Din tc. guvec.

BUTE buti f. 1) rar vas de mare capacitate, cu capetele mai inguste decat mijlocul, facut din doage cercuite si folosit pentru pastrarea diferitelor lichide, in special a vinului. ◊ A lega (pe cineva) ~ a lega strans, incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega burduf; a lega cobza; a lega fedeles. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face burduf de mancare. 2) Continutul unui asemenea recipient. 3) mai ales la pl. Stalp care sustine tavanul unui tunel in constructie. 4) Rezervor de combustibil la lampile speciale, folosite in mine. [G.-D. butii] /<lat. buttis

GOL adj., s. 1. adj. v. dezbracat. 2. adj. v. plesuv. 3. adj. desert, vid, (inv. si pop.) sec, secat, (inv.) pustiu. (Un vas ~.) 4. adj. golit, secat, secatuit, (astazi rar) sleit. (O vistierie ~oala.) 5. adj. v. sec. 6. adj. v. nelocuit. 7. adj. v. pustiu. 8. s. v. vid. (Se face un mare ~ in jurul sau.) 9. adj. v. neincarcat. 10. adj. v. neumblat. 11. adj. v. neocupat. 12. adj. v. nescris. 13. s. lacuna, lipsa. (Completeaza ~urile.) 14. s. (FIZ.) gaura, lacuna. 15. adj. simplu, (inv. si reg.) sec. (A mancat paine ~oala.)