partau, partai, s.m. (reg.) tanar flusturatic, care umbla de colo colo fara sa faca nimic; pierde-vara.

trambala (-lez, -at), vb. – A umbla de colo colo (fara rost). Fr. trimbaler.

vint (-turi), s. n. – 1. Deplasare pe orizontala a unei mase de aer. – 2. Aer. – 3. Aruncatura, efort sau impuls pentru a arunca. – 4. Impingere, ghiont. – Mr. vimtu, megl. vint, istr. vintu. Lat. ventus (Puscariu 1897; REW 9212), cf. vegl. viant, it., port. vento, prov., fr., cat. vent, sp. viento. – Der. vintaraie, s. f. (vint mare, vijelie); vintos, adj. (cu vint); vintoasa, s. f. (vint mare, vijelie; stafie, iele), in Mold. si Trans.; vintoaica, s. f. (vijelie); vintui, vb. (a innebuni, a zapaci; a suiera), in Mold. datorat credintei despre puterea malefica a anumitor vinturi, cf. vintoasa; vinturel, s. m. (gaie, Falco tinnunculus); vinturos, adj. (cu vint, furtunos); vintura, vb. (a alege boabele de griu; a supune la vint, a ventila; a imprastia, a risipi, a ciurui, a scutura; a examina; a cutreiera, a umbla de colo colo), mr. vintur(are), der. intern. sau din lat. ventilāre (Diez, Gramm., I, 619), vulg. ventulāre (Tiktin; Pascu, I, 185; Candrea; Graur, Rom., L, 508); vintura-lume (var. vintura-tara), s. m. (aventurier, vagabond); vinturator, adj. (aventurier, pribeag); vinturatoare (var. Trans. vinturasca), s. f. (masina de treierat); svinturat(ic), s. m. (aventurier; amarit, nenorocit), la care sensul al doilea, folosit de scriitorii romantici, traduce it. sventurato (dupa Densusianu, Hlr., 167 si Puscariu 1946, de la un lat. *exventulāre); svinta, vb. (a aerisi, a usca la vint; a mustrului, a bate), mr. azvimtur(are), megl. izvintar(ari), der. intern sau, poate, de la un lat. *exventāre (Puscariu 1945), cf. calabr. sbentare; avinta, vb. (a minui, a invirti amenintator; a repezi, a da impuls; a lansa, a zvirli; refl., a se arunca, a se ridica, a se exalta); avint, s. n. (impuls; insufletire, elan), deverbal. – Din rom. provine ngr. σβουντονρίζω (Murnu 40; Ramondo, Arch. glott. it., XXXII, 82).

ALERGA alerg, vb. I. Intranz. 1. A merge repede; a goni; a fugi. 2. A fugi dupa cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde. ♦ Tranz. A fugari pe cineva. 3. A se grabi intr-o directie sau catre un scop. ♦ A recurge la cineva ca la o sursa de ajutor, de asistenta. ♦ A umbla dupa treburi. 4. A umbla de colo pana colo, fara o tinta precisa. ♦ Tranz. (Pop.) A cutreiera, a strabate un loc. 5. A participa la probele de alergari in cadrul unei competitii sportive. – Lat. *allargare (< largus).

HANDRALAU, handralai, s. m. (Depr.) Flacau care umbla dupa fete. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla handralau = a umbla de colo pana colo fara nici o treaba; a hoinari. [Var.: handralau s. m.] – Cf. magh. vandorlo.

FORFOTI, forfotesc, vb. IV. Intranz. 1. A umbla de colo pana colo grabit, iute; a foi, a furnica, a roi, a misuna, a forfai. 2. A fierbe cu zgomot inabusit; a clocoti incet, potolit. – Formatie onomatopeica.

TANDALA s. m. sing. Om care nu este bun de nici o treaba, care lucreaza fara rost sau care isi pierde vremea umbland de colo pana colo. – Din tandali (derivat regresiv).

TANDALI, tandalesc, vb. IV. Intranz. A-si pierde vremea umbland de colo pana colo fara rost; a lucra incet, fara spor (si cu lene). – Din germ. tandelen „a glumi”.

FOI², foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre o colectivitate, o multime) A se misca, a umbla incoace si incolo; a misuna, a forfoti, a fojgai. ♦ (Despre un loc, o incapere etc.) A fi plin de lume care misuna. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo pana colo, a se misca intruna, a nu sta locului; a se fatai. ♦ A se rasuci de pe o parte pe alta, a se misca, a se agita in loc (cautandu-si o pozitie comoda). ♦ Fig. A se codi. 3. Tranz. A face sa se infoaie un obiect de imbracaminte in jurul corpului. – Lat. *follire (= follere) sau din foaie.

TELELEICA, teleleici, s. f. (Pop.) Femeie care umbla de colo pana colo, flecarind si barfind; femeie usuratica, stricata, haimana. – Teleleu + suf. -eica.

TELELEU, -EA, telelei, -ele, s. m. si f. Om fara capatai, care isi pierde vremea (umbland de colo pana colo) fara nici o treaba. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tanase) = a umbla de colo pana colo, fara rost. A fi teleleu Tanase = a fi zapacit, aiurit, nauc. – Din magh. telelo.

COLCAI, pers. 3s colcaie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni si animale) A umbla de colo pana colo in numar mare; (despre locuri, obiecte) a fi plin de oameni sau de animale care umbla de colo pana colo. 2. (Reg.) A clocoti; a vui. – Formatie onomatopeica.

COLINDA, colind, vb. I. Intranz. 1. A umbla in seara de Craciun sau de Anul Nou, din casa in casa, cantand colinde. 2. A umbla de colo pana colo, dintr-un loc in altul. ♦ Tranz. A strabate, a cutreiera, a bate un drum. – Din colinda.

ROI³, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine; la pers. 3) A iesi din stup zburand in roiuri² (1) spre a-si cauta un nou locas si a da nastere unui stup nou; (despre insecte sau pasari mici) a zbura in numar mare de colo pana colo. ♦ (Despre oameni) A se raspandi in grupuri, pornind din acelasi loc; a umbla de colo pana colo; a forfoti, a misuna. – Din bg. roja, scr. rojiti.

A CIORSAI ~iesc tranz. reg. 1) A taia greu cu o cioarsa. 2) (obiecte) A freca unul de altul. ◊ ~ peretii a umbla de colo pana colo fara rost. [Sil. cior-sa-i] /Din cioarsa

ita, vb. I (reg.) A batai, a bananai, a misca picioarele cu neastampar, a umbla de colo pana colo.

postari, postaresc, vb. IV (inv.) 1. a expedia cu posta in toate partile. 2. a alerga, a umbla de colo pana colo.

tananai, tananaiesc, vb. IV (reg.) a umbla de colo-colo, tananau.

ROI³, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A iesi din stup zburand in roiuri, spre a-si cauta un nou locas si a da nastere unui stup nou; p. ext. (despre insecte sau pasari mici) a zbura in numar mare de colo pana colo. ♦ Tranz. (Despre albine) A intemeia, prin roire, un stup nou. ♦ (Despre oameni) A se raspandi in grupuri, pornind din acelasi loc; a umbla de colo pana colo. – Sb. roiti.

ALERGA, alerg, vb. I. Intranz. 1. A merge cu viteza; a goni, a fugi. 2. A fugi dupa cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde. ♦ Tranz. A fugari pe cineva. 3. A se grabi intr-o directie sau catre un scop; a se repezi. ♦ A recurge la cineva ca la o sursa de ajutor, de asistenta. ♦ A umbla dupa treburi. 4. A umbla de colo pana colo, fara o tinta precisa. Alerg prin padure buimac (BENIUC). ♦ Tranz. A cutreiera, a strabate un loc. 5. A fugi in cadrul unei competitii sportive. – Lat. *allargare.

RATACI, ratacesc, vb. IV. 1. Refl. A pierde drumul, a gresi directia, a nu mai sti unde se afla. ♦ A se pierde de cineva; a se razleti. ♦ intranz. A umbla de ici-colo cautand drumul, incercand sa iasa la liman, sa se orienteze, sa ajunga la tinta. 2. Intranz. A pribegi, a hoinari, a colinda. ♦ Refl. A se aseza intr-un loc strain; a se aciua, a se pripasi. 3. Tranz. A nu mai sti unde a fost pus sau unde se gaseste cineva sau ceva; a pierde. ♦ Refl. A ajunge, a se afla intr-un loc unde nu se astepta nimeni sa se afle. – Din lat. *erraticire (= *erraticare < erraticus).

FORFOTA f. v. A FORFOTI. ◊ A umbla ~a a umbla grabit de colo pana colo. [G.-D. forfotei] /v. a forfoti

BADADAI, badadaiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fara rost, de colo-colo. [Var.: badadui vb. IV] – Probabil formatie onomatopeica.

BRAMBURI, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune in dezordine, de-a valma, a incurca. 2. Refl. A umbla fara rost, de colo-colo. – Din brambura.

ORBECAI, orbecaiesc, vb. IV. Intranz. A umbla (incoace si in colo) pipaind si ratacind (ca orbul²) prin intuneric; a dibui, a bajbai, a orbeca. [Prez. ind. si: orbecai. – Var.: orbacai vb. IV.] – Orbeca + suf. -ai.

A SE INVARTI ma ~esc intranz. 1) A face o miscare de rotatie (in jurul axei sale sau al altui obiect); a realiza miscari circulare; a se roti. Pamantul se ~este. ◊ ~ casa (sau locul, pamantul) cu cineva a fi apucat de ameteli. 2) A umbla incolo si incoace (fara rost). ◊ ~ ca o curca chioara a umbla de ici pana colo (incurcand lumea). 3) A folosi in mod constient mijloace dubioase pentru a obtine ceva. /in + sl. vruteti

cuturie, cuturii, s.f. (reg.) femeie care umbla cu vorba de colo colo; codoasa.

BADADAI, badadaiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fara rost, de colo-colo. [Var.: badadui vb. IV]

pistalau s.m. (reg.) teleleu, om fara capatai; (in expr.) a umbla pistalau = a umbla teleleu, incoace si in colo, fara nici o treaba, fara rost.

FORFOTA s. f. Miscare grabita si zgomotoasa de colo pana colo; forfoteala, foiala. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla forfota = a umbla grabit (si fara rost) de colo pana colo; a forfoti. [Var.: forfot s. n.] – Din forfoti (derivat regresiv).

pancaneala, pancaneli, s.f. (reg.) vanzoleala, miscare de colo colo, pentru a nu sta degeaba. 2. umblare fara rost, batere a drumurilor de pomana.

piscura¹, piscur si piscurez, vb. I (reg.) 1. a pisca, a ciupi, a pitiga. 2. a toarce neuniform (cu portiuni mai groase si mai subtiri). 3. (refl.; despre haine, stofe) a se roade, a se gauri usor, ici si colo. 4. (refl.; despre grau) a ramane nedezvoltat, pipernicit. 5. a cauta sa insele pe altii, a umbla cu smecherii. 6. (despre bauturi alcoolice) a intepa, a pisca.