VREA, vreau, vb. II. Tranz. I. (Urmat de o completiva directa cu verbul la conjunctiv sau, rar, de un infinitiv). 1. A fi hotarat, a fi decis sa...; a avea de gand sa..., a voi, a intentiona. ◊ Expr. Vrea (sau va) sa zica = a) inseamna, are semnificatia de...; b) (cu valoare de conjunctie) asadar, deci. Ce vrea (sau va) sa zica asta? = ce inseamna, ce rost are? Cum (sau ce) va vrea = orice. 2. A pretinde, a cere; a astepta ceva de la cineva. 3. A dori, a pofti; a-i placea ceva sau cineva. ◊ Loc. adv. Pe vrute, pe nevrute = indiferent daca doreste sau nu, vrand-nevrand. ◊ Expr. Vrei, nu vrei = de voie, de nevoie, fie ca doresti, fie ca nu doresti. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazma, se spune despre cel care trebuie sa indeplineasca ceva impotriva dorintei sale. Vrand-nevrand = mai mult de sila decat de buna voie; constrans de imprejurari. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva = a avea mare influenta asupra cuiva. ♦ Refl. A dori sa fie, sa devina ceva ori cineva. Fiecare s-a vrut mai bun. 4. A consimti, a primi, a se invoi, a fi de acord. 5. (Mai ales in forma negativa) A putea, a fi in stare. Focul nu vrea sa arda. ♦ (Pop.) A fi gata, pe cale sau pe punctul de... Cand vru sa moara isi chema feciorii. II. (Ca verb auxiliar, serveste la formarea viitorului) Maine vei merge la teatru. ◊ (Forma de pers. 3 sg. va se substituie tuturor persoanelor sg. si pl. pentru formarea viitorului cu conjunctivul prez. al verbelor de conjugat) Vestitor al unei vremi ce va sa vie. ◊ Expr. Va sa fiu (sau sa fii etc.) = trebuie sa fiu (sau sa fii etc.) [Prez. ind. si: (II) voi (pop. oi), vei (pop. ai, ei, ii, i, oi), va (pop. o, a), vom (pop. om), veti (pop. ati, eti, oti), vor (pop. or). – Var.: vroi vb. IV] – Lat. *volere.

TERITORIALITATE s. f. (In sintagma) Teritorialitatea legilor = principiu potrivit caruia legile unui stat se aplica, cu unele exceptii, tuturor persoanelor aflate pe teritoriul sau sau infractiunilor savarsite pe acest teritoriu. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. territorialite.

TERITORIALITATE f. Caracter teritorial. ◊ ~ea legilor principiu in baza caruia legile unui stat se aplica (cu unele exceptii) tuturor persoanelor care se afla pe teritoriul acestuia. /<fr. territorialite

VIAGER ~a (~i, ~e) (despre titluri, pensii, drepturi) Care apartine unei persoane toata viata ei si este netransmisibil prin mostenire. /<fr. viager

INS, insi, s. m. Individ, persoana, om. ◊ tot insul = fiecare; toti oamenii. – Lat. ipsus (= ipse).

INFEUDA, infeudez, vb. I. Tranz. A supune, a robi. ♦ Refl. A se subordona intru totul unei persoane. [Pr.: -fe-u-] – Din fr. infeoder, lat. infeodare.

CACIULA ~i f. 1) Acoperamant pentru cap confectionat din blana de miel sau de alt animal; cusma. ◊ A schimba ~a a-si schimba atitudinea. A se simti cu musca pe ~ a se simti vinovat. 2) fam. persoana considerata ca unitate particulara, distincta fata de toate celelalte persoane; individ; ins. ◊ De ~ de fiecare persoana. 3) Obiect in forma unui astfel de acoperamant. [G.-D. caciulii] /Cuv. autoht.

INDIVID ~zi m. 1) Organism avand o existenta proprie si considerat ca unitate distincta fata de specia din care face parte; exemplar. 2) persoana considerata ca unitate particulara, distincta fata de toate celelalte persoane; ins; cetatean. 3) fig. peior. persoana necunoscuta care trezeste neincredere; om suspect. /<fr. individu, lat. individuus

INS insi m. persoana considerata ca unitate distincta fata de toate celelalte persoane; individ. /<lat. ipsus

PRIM ~a (~i, ~e) si substantival (in opozitie cu ultim) (plasat, mai ales, inaintea substantivului) 1) Care este inainte, in fata (prin importanta sau valoare); care se afla in frunte; fruntas. ~a impresie. ~ul student. ◊ Numar ~ numar care se imparte numai la el insusi sau la unitate. ~-ajutor ajutor imediat acordat unui bolnav sau unui ranit (pana la transportarea lui in spital). Materie ~a v. MATERIE. A fi (sau a se afla) in ~ele randuri a fi (sau a se afla) in avangarda. De ~ rang (sau ordin) de importanta primordiala. De ~a necesitate foarte necesar. Pe ~(ul) plan pe planul din fata. In ~ul rand mai intai de toate. 2) (despre persoane) (la forma nearticulata, atasat de cuvantul determinat prin liniuta) Care este cel mai de sus intr-o ierarhie. ~-secretar. ~-ministru. /<lat. primus

UTILITARIST, -A, utilitaristi, -ste, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care apartine utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupa (exclusiv) de folosul imediat (si personal) al lucrurilor; care se bazeaza pe considerente practice. 2. S. m. si f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoana care apreciaza totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste.

FILOZOF, -OAFA, filozofi, -oafe, s. m. si f. 1. persoana care se ocupa cu filozofia, care studiaza si prelucreaza problemele fundamentale ale filozofiei, care are o conceptie proprie in domeniul filozofiei; ganditor. 2. (Pop.) Om invatat, priceput in toate; spec. astrolog. 3. persoana care are o atitudine inteleapta fata de viata. [Var.: filosof, -oafa s. m. si f.] – Din ngr. philosophos, fr. philosophe.

COMBINAGIU, combinagii, s. m. (Peior.) persoana care face tot felul de combinatii (2) (necinstite). – Combina + suf. -giu.

A SE AMBALA ma ~ez intranz. 1) (despre cai) A trece la fuga in galop. 2) (despre motoare) A depasi turatia normala. 3) (despre persoane) A capata tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se insufleti; a se inflacara; a se anima; a se antrena. /< fr. emballer

ANGLOFIL ~a (~i, ~e) si substantival (despre persoane) Care iubeste tot ce este englez; angloman. /<fr. anglophile

AtotSTIUTOR ~oare (~ori, ~oare) (despre persoane) Care stie tot; care stie foarte mult. /atot- + stiutor

A SE CIVILIZA ma ~ez intranz. 1) (despre colectivitati) A atinge un nivel inalt de dezvoltare (materiala si spirituala); a deveni dezvoltat sub toate aspectele. 2) (despre persoane) A capata deprinderi de comportare politicoasa; a deveni manierat; a se ciopli; a se slefui; a se cizela. /<fr. civiliser

COMPLET¹ ~ta (~ti, ~te) 1) Care include toate elementele necesare; desavarsit; intreg; total; deplin. Serviciu ~. Opere ~te. Echipaj ~. 2) (despre recipiente, sali, vehicule de transport in comun) Care are toate locurile ocupate; fara locuri libere. 3) (despre persoane) Care are toate facultatile dezvoltate; fara lacune in dezvoltare. /<fr. complet, lat. completus

A SE CONSUMA ma consum intranz. (despre persoane) A pierde toata forta si energia, ajungand intr-o stare de slabiciune totala; a nu mai avea puteri; a se epuiza; a se extenua; a se sfarsi; a se istovi. /<fr. consumer, lat. consumere

COSMOPOLIT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) Care tine de cosmopolitism; propriu cosmopolitismului. Conceptie ~ta. 2) Care cuprinde persoane originare din toate tarile; populat de nationalitati diferite. Oras ~. /<fr. cosmopolite

A SE DECAVA ma ~ez intranz. fam. (despre persoane) A pierde toti banii (la jocurile de noroc); a deveni sarac. /<fr. decaver

FRANCOFIL ~a (~i, ~e) si substantival (despre persoane) Care iubeste tot ce este francez. /<fr. francophile

FRANCOFOB ~a (~i, ~e) si substantival (despre persoane) Care uraste tot ce este francez. /<fr. francophobe

GERMANOFIL ~a (~i, ~e) si substantival (in opozitie cu germanofob) (despre persoane) Care iubeste tot ce este german. /<fr. germanophile

GERMANOFOB ~a (~i, ~e) si substantival (in opozitie cu germanofil) (despre persoane) Care uraste tot ce este german. /<fr. germanophobe

HISPANOFIL ~a (~i, ~e) si substantival (despre persoane) Care iubeste tot ce este spaniol. /<fr. hispanophile

HISPANOFOB ~a (~i, ~e) si substantival (despre persoane) Care uraste tot ce este spaniol.

ISCUSIT ~ta (~ti, ~te) si adverbial 1) (despre persoane) Care face totul cu usurinta si cu pricepere; abil; indemanatic; dibaci. 2) Care este realizat cu dexteritate si inteligenta. Critica ~ta. /v. a iscusi

A SE INCINGE ma incing intranz. 1) (despre foc, flacari etc.) A incepe sa arda cu intensitate. ~ cuptorul. 2) (despre fan, cereale, faina etc.) A-si pierde proprietatile initiale (din cauza umezelii, ingramadirii etc.), capatand gust neplacut; a se aprinde. Fanul s-a incins. 3) rar (despre persoane) A capata tot mai mult suflet; a se insufleti; a se inflacara; a se anima; a se antrena; a se entuziasma; a se electriza; a se ambala. 4) (despre discutii, lupte etc.) A deveni mai intens; a se inteti; a se intari. /<lat. incingere

MAJORAT n. 1) Varsta la care o persoana beneficiaza de toate drepturile civile si politice, devenind totodata responsabila de actiunile sale in fata legii. 2) Situatie a unei persoane majore. /<fr. majorat

MAIESTRU maiastra (maiestri, maiestre) 1) (despre persoane) Care face totul cu usurinta si cu pricepere; iscusit. 2) (despre lucruri, obiecte) Care este executat cu maiestrie. 3) (in basme) Care este inzestrat cu insusiri supranaturale. [Sil. ma-ies-] /<lat. magister

PIDOSNIC¹ ~ca (~ci, ~ce) pop. 1) (despre persoane) Care face totul pe dos; cu purtari iesite din comun. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care este contrar asteptarilor. /pe dos + suf. ~nic

RUSOFIL ~a (~i, ~e) si substantival (despre persoane) Care iubeste tot ce este rus. /<fr. russophile

SLAVOFIL ~a (~i, ~e) si substantival (despre persoane) Care iubeste tot ce este slav. /<fr. slavophile

SLAVOFOB ~a (~i, ~e) si substantival (despre persoane) Care uraste tot ce este slav. /<fr. slavophobe

SPERANTA ~e f. 1) Sentiment al unei persoane care spera; credinta in posibilitatea realizarii unei dorinte sau a unei actiuni; nadejde. ~ zadarnica. ◊ In ~a ca sperand ca; nadajduind ca. A avea ~ a spera; a nadajdui. A nutri ~a a spera in adancul sufletului. A pierde orice ~ a inceta cu totul de a mai spera; a se descuraja complet. Nu mai este nici o ~ totul este pierdut. 2) persoana sau lucru care constituie obiectul acestui sentiment; nadejde. Unica ~. [G.-D. sperantei] /<it. speranza

FRANCOFIL, -A adj., s.m. si f. (persoana) care admira tot ceea ce este francez; filofrancez, galofil. [< fr. francophile].

ANTIPOD s.m. Loc de pe pamant diametral opus ca asezare fata de alt loc. ♦ (Fig.) persoana sau lucru cu totul opus altei persoane sau altui lucru. // s.n. Celule care se afla in sacul embrionar al angiospermelor in partea opusa ovulului. [< fr. antipode, cf. lat., gr. antipodes < anti – opus, pous – picior].

EXEMPLU s.n. 1. Actiune care poate servi de model; pilda. ♦ persoana care intruneste toate calitatile pentru a putea fi imitata; model. 2. Caz, fapt cu anumite caractere tipice, simptomatice care este citat pentru a lamuri, a sprijini o idee, o demonstratie etc. 3. Pedeapsa; intamplare care poate servi ca invatatura de minte, ca pilda. [Pron. eg-zem-, pl. -le, -luri. / cf. lat. exemplum, fr. exemple].

neargalau, neargalai, s.m. (reg.) persoana care alearga tot timpul pentru altii.

SERIOS, -OASA adj. 1. Grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; asezat, ponderat. ♦ Caruia nu-i place sa glumeasca; sever, rigid. 2. (si adv.) Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real. ♦ Ingrijorator, grav. 3. Important, de seama. ♦ A lua (pe cineva sau ceva) in serios = a acorda toata atentia unei persoane sau unui lucru. [Pron. -ri-os. / < fr. serieux, cf. lat. med. seriosus].

EXEMPLU s. n. 1. actiune care poate servi de model; pilda. ◊ persoana care intruneste toate calitatile pentru a putea fi imitata; model. 2. caz, fapt cu anumite caractere tipice, simptomatice, care este citat pentru a lamuri, a sprijini o idee, o demonstratie etc. ♦ de ~ = de pilda, bunaoara. 3. pedeapsa; intamplare care poate servi ca invatatura de minte. (< fr. exemple, lat. exemplum)

POSTLIMINIUM s. n. 1. (in dreptul roman) redobandire retroactiva a drepturilor cetatenesti de catre o persoana instrainata, la inapoierea in patrie. 2. drept pe baza caruia persoanele, bunurile si toate raporturile juridice, modificate prin ocuparea teritoriului de catre un stat inamic, sunt repuse, dupa incetarea acesteia, in starea de mai inainte. (< lat. postliminium)

PUBLIC, -A I. adj. 1. care priveste tot poporul, apartine intregii natiuni. ◊ care poate fi folosit de toata lumea. ◊ (despre persoane) care ocupa o functie de stat. 2. care are loc in fata unei adunari de oameni. 3. care vine de la colectivitate, la care participa intreaga colectivitate. II. s. n. 1. colectivitate mare de oameni; multime. 2. totalitatea persoanelor care asista la un spectacol, la o conferinta. (< lat. publicus, fr. public)

SERIOS, -OASA adj. 1. grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; asezat, ponderat. ◊ caruia nu-i place sa glumeasca; sever, rigid. 2. (si adv.) privit cu seriozitate; pozitiv, real. ◊ ingrijorator, grav. 3. important, de seama. ♦ a lua (pe cineva sau ceva) in ~ = a acorda toata atentia (unei persoane sau unui lucru). (< fr. serieux, lat. seriosus)

flor (floara), adj. – Blond, cu parul roscat. – Mr. flor. Lat. florus (Pascu, Beitrage, 16; Pascu, I, 86). Cuvint rar in rom., abia daca a fost atestat in mr. Constituie o explicatie mai buna pentru toate numele de persoane si de animale in general se pun in legatura cu floare, cum sint: Florea, Florin, Floarea, Florica pentru persoane, Floraia pentru vaci, Florean, Florila, pentru boi, Floran pentru ciini. In general aceste nume se dau unor persoane sau animale cu parul galben; insa prin etimologie populara se dau adesea si unor animale care se nasc in saptamina Duminica floriilor. – Der. floriu, adj. (baltat cu rosu).

ANTIPOD, antipozi, s. m. Loc de pe suprafata pamantului diametral opus altui loc; fig. persoana sau lucru cu totul opus altei persoane sau altui lucru. – Fr. antipode (< gr.).

GERMANOFOB, -A, germanofobi, -e, adj., s. m. si f. (persoana) care dezaproba, uraste tot ce este german, ce vine de la germani. – Din fr. germanophobe.

CONFISCARE, confiscari, s. f. Actiunea de a confisca si rezultatul ei. ♦ Trecere gratuita (ca masura de siguranta sau ca sanctiune) in patrimoniul statului, in temeiul unei hotarari judecatoresti, a unui bun sau a tuturor bunurilor apartinand unei persoane. – V. confisca.

OM s. 1. v. persoana. 2. fiinta, persoana. (~ iubit.) 3. (fig.) inima. (I-a fermecat pe toti ~.) 4. cap, individ, ins, persoana, (fig.) caciula. (Cate 5 000 de lei de ~.) 5. om de serviciu v. servitor. 6. om de afaceri = (englezism) businessman; om de litere v. scriitor; om de stiinta v. cercetator; om politic v. politician. 7. (la pl.) v. lume. 8. muritor, pamantean. (Graia: fericit ~!) 9. barbat. (Femei si oameni.)

BARBAT² ~ti m. 1) persoana adulta de s*x masculin. 2) persoana plina de energie si de fermitate; om in toata firea. ◊ ~ de stat persoana marcanta, aflata intr-un post de conducere important. 3) persoana de s*x masculin casatorita, considerata in raport cu femeia ce i-a devenit sotie; sot. /<lat. barbatus

CEL¹ cea (cei, cele) pron. dem. pop. v. ACEL. ◊ Cel ce persoana sau obiectul care. Toate cele (sau celea) tot ce e necesar. Cel de sus Dumnezeu. Cel cu coarne d****l. /Din acel, aceea

A DESPUIA despoi tranz. 1) A face sa se despoaie. 2) (persoane) A deposeda de tot ce are, cu forta; a prada; a jefui; a jecmani; a jupui. 3) (animale moarte) A curata de piele; a jumuli; a ecarisa; a jupui. 4) rar (arbori, plante etc.) A curata de coaja; a coji; a jupui. 5) (materiale dintr-un text, dosar sau dintr-o lucrare, publicatie) A extrage in vederea studierii sau intocmirii unui studiu stiintific; a excerpta. ◊ ~ scrutinul a extrage din urna buletinele de vot pentru a stabili rezultatele unei alegeri. [Sil. -pu-ia] /<lat. dispoliare

INSEPARABIL ~a (~i, ~e) 1) Care nu poate fi separat (de ceva). 2) (despre persoane) Care se afla tot timpul alaturi (unul de altul); de nedespartit. /<fr. inseparable, lat. inseparabilis

A INCOLTI¹ ~esc tranz. 1) (despre unele animale) A apuca cu coltii. 2) (despre fiinte) A inconjura amenintator din toate partile. 3) fig. (despre persoane) A ataca cu vehementa si rautate. /in + colt

POFTICIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre persoane) Care pofteste puternic (tot ce vede). 2) (despre ochi, privire) Care exprima pofta, dorinta mare. /a pofti + suf. ~icios

USURATIC ~ca (~ci, ~ce) si adverbial (despre persoane) Care priveste la toate cu usurinta; lipsit de seriozitate; frivol. /usor + suf. ~atic

FUNCTIONARISM s.n. Tendinta birocratica a unei persoane de a considera toate problemele numai din punctul sau individual de vedere si nu din acela al interesului general; atitudine indiferenta, lipsita de interes si devotament fata de munca indeplinita; birocratism. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. fonctionnarisme].

scormonici, scormonice, adj., s.m. si f. (reg.) (persoana) care cauta peste tot, care scotoceste, care cotrobaieste; scurmaci.

scurmaci, -ce, adj., s.m. si f. (reg.) 1. (in forma: scarmaci) (persoana) care cauta peste tot, care scotoceste, care cotrobaieste; scormonici. 2. gheara de pasare; scurmaci.

PERSONAL, -A adj. 1. Care apartine cuiva (fiind proprietatea lui); specific pentru persoane; individual, propriu. ♦ (adv.) In persoana, insusi. ♦ Original, propriu. 2. Tren personal (si s.n.) = tren de persoane care opreste in toate statiile; (gram.) pronume personal = pronume care arata persoana; mod personal = mod verbal ale carui forme se schimba dupa cele trei persoane. [Pl. -li, -le, (s.n.) -luri. / cf. lat. personalis, fr. personnel].

decava (decavez, decavat), vb. – A curata, a pierde toti banii la joc. Fr. decaver. Termen de joc. – Der. decavat, s. m. (persoana care a pierdut totul la joc; sarman, om sarac).

PERSONAL, -A I. adj. 1. care apartine cuiva; specific pentru persoane. ◊ (adv.) in persoana, insusi. ◊ original. 2. tren ~ (si s. n.) = tren de persoane care opreste in toate statiile; pronume ~ = pronume care arata persoana (2); mod ~ = mod verbal ale carui forme se modifica dupa cele trei persoane (2). II. s. f. (expozitie) ~a = expozitie a unui singur artist. III. s. n. totalitatea angajatilor dintr-o institutie sau intreprindere. (< lat. personalis, germ. personal, fr. personnel)

autoplastie f. (auto- si -plastie din rino-plastie). Chir. Operatiunea pin [!] care se inlocuieste o parte perduta [!] cu alta luata tot de la acea persoana.

ALTER EGO s. m. Al doilea eu; persoana care se aseamana intru totul cu alta, incat i se poate substitui. ♦ Om de incredere, prieten nedespartit. – Loc. lat.

CAZIER, caziere, s. n. 1. Dulap cu mai multe compartimente sau sertare, in care se claseaza acte, dosare etc. ♦ (Tipogr.) Dulapior cu rafturi in care se pastreaza literele. 2. (Jur.; in sintagma) Cazier judiciar = fisa de evidenta in care organele judiciare consemneaza toate condamnarile penale ale unei persoane. ♦ Serviciu care tine evidenta acestor fise. [Pr.: -zi-er] – Din fr. casier.

GERMANOFIL, -A, germanofili, -e, adj., s. m. si f. (persoana) care aproba, admira, iubeste tot ceea ce este german, ce vine de la germani. – Din fr. germanophile.

FRANCOFIL, -A, francofili, -e, adj., s. m. si f. (persoana) care aproba, admira, iubeste tot ce este frantuzesc sau vine de la francezi. – Din fr. francophile.

ANGLOFIL, -A, anglofili, -e, adj., s. m. si f. persoana care aproba, admira, iubeste tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile.

DUHOVNIC, duhovnici, s. m. Preot care spovedeste pe credinciosi; confesor. ♦ Fig. persoana careia cineva ii incredinteaza toate tainele, gandurile, intentiile sale intime. – Din sl. duhovĩniku.

COLECTIV, -A, colectivi, -e, adj., subst. I. Adj. 1. Care rezulta din participarea, din activitatea mai multor persoane (sau lucruri). 2. Care apartine tuturor; comun, obstesc, social. 3. Care se refera la ideea de colectivitate. ◊ Substantiv colectiv = substantiv care denumeste prin forma de singular o pluralitate de obiecte identice, considerate ca un intreg, ca o totalitate. Sufix colectiv = sufix care da unui substantiv valoarea de substantiv colectiv. II. S. n. Echipa. Colectiv de redactie. Colectiv de catedra. ♦ P. gener. Grup. (organizat) de persoane. III. S. f. (Iesit din uz) Cooperativa Agricola de Productie. – Din fr. collectif, lat. collectivus.

COLIVAR, colivari, s. m. 1. Termen dispretuitor pentru oamenii care alearga pe la toate inmormantarile si parastasele ca sa manance coliva sau alte pomeni; fig. persoana care vrea sa aiba totul de-a gata, pomanagiu. 2. Cel care poarta coliva la inmormantari. – Coliva + suf. -ar.

CUSURGIU ~i m. pop. persoana care cauta cusururi in toate. /cusur + suf. ~giu

A SE DESTINDE ma destind intranz. 1) A deveni mai putin incordat; a se relaxa. 2) (despre nervi sau stari de spirit) A reveni la starea normala; a pierde tensiunea. 3) (despre persoane) A se intinde in toata lungimea in scopul relaxarii. /des- + a [in]tinde

A SE DESIRA ma desir intranz. 1) (despre obiecte insirate pe ata, mai ales despre margele) A iesi de pe ata (imprastiindu-se). 2) (despre gheme sau ata infasurata pe ghem) A se desface intr-un fir lung si continuu; a se desfasura. 3) (despre obiecte impletite) A se desface, indepartandu-se fir de fir; a se rasfira. 4) fig. (despre persoane) A se intinde in toata lungimea. /<lat. diserrare

EXCLUSIV² ~a (~i, ~e) Care exclude orice impartire; prevazut numai pentru o singura persoana. Privilegii ~e. 2) Care exclude tot ce este strain sau jenant. 3) (despre lucruri abstracte) Care exclude orice alternativa. /<fr. exclusif, lat. exclusivus

INTREG² ~eaga (~egi) 1) A carui integritate nu este atinsa; integral. Paine ~eaga. Lan ~. Text ~. ◊ Numar ~ numar care nu contine o fractie. 2) (mai ales inaintea cuvantului determinat) Care cuprinde ceva in totalitatea sa; caruia nu-i lipseste nimic; tot; deplin; complet. ~ satul. ~eaga scoala. ~ echipajul. ~eaga livada. ◊ Pe de-a-ntregul in intregime; cu totul. 3) (despre unitati de timp) Care dureaza de la inceput pana la sfarsit; tot. Anul ~. Noaptea ~eaga. 4) (despre persoane) Care nu are infirmitati (fizice sau psihice); fara nici o leziune; teafar. Om ~. ◊ Cu mintea ~eaga (sau ~ la minte) sanatos din punct de vedere psihic. /<lat. integer, ~gra

NOI pron. pers., pers.¹ pl. (noua, ne, ni, (pe) noi, ne) 1) (indica grupul de persoane, in care se include si vorbitorul) ~ am fost la spectacol. ◊ ~ intre ~ in cercul nostru; numai intre noi; intre ai nostri. 2) (formele atone de dativ, inaintea verbului, au valoare de dativ posesiv) Orasul ne e frumos. 3) (se foloseste ca plural al modestiei, avand valoare de persoana¹ singular) (Noi) vom face totul. 4) inv. (in stilul oficial-administrativ se foloseste ca plural al autoritatii) Eu. Noi, domnitorul Moldovei... /<lat. nos

NONEU n. filoz. tot ce este in afara persoa-nei care vorbeste; ceea ce nu este eu. /non + eu

A PAZI ~esc tranz. 1) (persoane, lucruri, bunuri materiale etc.) A avea in paza; a lua sub ocrotire; a supraveghea; a veghea; a proteja; a ocroti; a apara. 2) rar (reguli, norme, legi etc.) A traduce cu strictete in viata; a indeplini intocmai; a respecta. 3) inv. (persoane) A urmari pe ascuns. 4) (persoane, lucruri) A apara pe toate caile (punand la adapost); a feri. ◊ Pazea! fereste! da-te la o parte. De-ar sti omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi de-ar sti omul ce primejdie il asteapta, s-ar feri la timp de ea. ~ ca lumina ochilor (sau ca ochii din cap) a pastra cu multa grija, cu sfintenie (ca pe un lucru sfant). A lua la trei pazeste a dojeni aspru; a lua la trei parale. /<sl. paziti

SPULBERAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A SPULBERA si A SE SPULBERA. 2) fig. (despre persoane) Care le face pe toate in graba. /v. a (se) spulbera

A SE ZDROBI ma ~esc intranz. (despre persoane) A se stradui din toate puterile. /<sl. sudrobiti

ALTER EGO s.m. Al doilea eu; persoana care se aseamana intru totul cu alta, incat i se poate substitui; (p. ext.) om de incredere, prieten nedespartit. [< lat. alter – alt, ego – eu].

nasaila s.m. sg. (pop.) 1. om cu nasul mare; nartila, nasoaca, nasoi, nasotea, narila. 2. (reg.) persoana care se amesteca in toate.

SNOB, -OABA s.m. si f. persoana care admira fara rezerva tot ceea ce este la moda. [< fr., engl. snob].

coliva (colive), s. f. – Dulce preparat din griu fiert, nuci si zahar care se da de pomana pentru odihna sufletului unui mort. Gr. ϰόλυβα, prin intermediul sl. koliva (Roesler 570; Miklosich, Slaw. Elem., 25; Mikosich, Lexicon, 297; Murnu 15; Vasmer, Gr., 79), cf. bg. kolivo, sb. koljivo. – Der. colivar, s. m. (persoana care se duce la toate slujbele unde se da de pomana; parazit, pomanagiu; Arg., politist, jandarm; Arg., seminarist).

ALTER EGO s. m. persoana care se aseamana intru totul cu alta, incat i se poate substitui. ◊ prieten nedespartit. (< lat. alter ego, al doilea eu)

ORGANISM s. n. 1. corp viu, organizat prin metabolism si reproducere; fiinta. 2. (fig.) ceea ce se prezinta, functioneaza ca un tot unitar; organizatie. 3. asociatie de persoane, societate oficiala recunoscuta. (< fr. organisme, lat. organismus, gr. organismos, germ. Organismus))

AUTOMAT¹, automate, s. n. Dispozitiv, aparat care efectueaza, fara interventia omului, o anumita operatie. ♦ Fig. persoana fara vointa, care face totul mecanic. [Pr.: a-u-] – Dupa fr. automate.

IP, comuna in jud. Salaj, pe raul Barcau; 4.024 loc. (1998). Expl. de lignit (in satele Ip si Zauan). Fabrica de caramida (Zauan). Pomicultura. Cresterea bovinelor. Statie de c. f. In noaptea de 13/14 sept. 1940, o subunitate militara ungara, special trimisa si cantonata in I., i-a masacrat pe aproape toti locuitorii romani din comuna (159 persoane). In satul Ip, mentionat documentar in 1208, se afla o biserica din sec. 16 (cu transformari din 1793), azi biserica reformata. La 12 iul. 1995, com. I. a fost declarata localitate martir de catre Parlamentul Romaniei.

BIGOT, -A, bigoti, -te, adj., s. m. si f. (persoana) care urmeaza cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; (om) habotnic; bisericos. – Din fr. bigot.

GALOFOB, -A, galofobi, -e, adj., s. m. si f. (persoana) care manifesta ostilitate fata de tot ceea ce apartine francezilor sau vine de la ei. – Din fr. gallophobe.

VRABIE, vrabii, s. f. Pasare mica cu penele de culoare bruna impestritate cu negru, cu pantecele cenusiu, cu ciocul scurt, conic si cu coada trunchiata; vrabete (Passer domesticus). ◊ Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoana lipsita de judecata. Vrabia-i tot pui (si ea moare de batrana), se spune despre o persoana care pare mai tanara decat este. – Din sl. vrabiĩ.

SUBARENDA, subarendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua in arenda exploatarea unui bun pe care persoana care il arendeaza il detine tot cu arenda de la proprietar. – Sub¹- + arenda.

ACCESIBIL ~a (~i, ~e) 1) La care se poate ajunge usor; de care se poate apropia usor. persoana ~a. 2) Care este convenabil pentru toti. Preturi ~e. 3) Care poate fi usor inteles. Expunere ~a. /<fr. accessible, lat. accessibilis

CINEFIL ~a (~i,~e) si substantival (despre persoane) Care iubeste filmele cinematografice (si tot ce e legat de ele). /<fr. cinephile

EXTRAORDINAR ~a (~i, ~e) si adverbial 1) Care este neobisnuit; cu totul iesit din comun; strasnic; amarnic; grozav. 2) Care se distinge prin anumite calitati si suscita admiratie. 3) (despre persoane) Care se deosebeste vadit de toti ceilalti; inzestrat cu calitati deosebite. 4) (despre evenimente, sedinte, adunari etc.) Care nu a fost prevazut din timp; in afara planului stabilit. /<fr. extraordinaire, lat. extraordinarius

FORMALIST² ~sta (~sti, ~ste) m. si f. 1) Adept al formalismului. 2) persoana care respecta in mod exagerat toate formalitatile. /<fr. formaliste

SLABICIUNE ~i f. 1) Lipsa de forta fizica. 2) Scadere accentuata a fortei fizice. 3) Ceea ce ii lipseste unui lucru sau unei persoane pentru a fi acceptabil din toate punctele de vedere; meteahna; cusur; defect. 4) Inclinatie deosebita pentru ceva sau pentru cineva. ~ pentru muzica. [G.-D. slabiciunii] /a slabi + suf. ~iciune

XENOFIL ~a (~i, ~e) si substantival (despre persoane) Care manifesta atractie exa-gerata pentru tot ce este strain. /< fr. xenophile

COCHET, -A adj., s.m. si f. 1. (persoana, mai ales femeie) care foloseste tot felul de mijloace pentru a placea, pentru a seduce; (persoana) imbracata cu gust, eleganta, cu purtari ingrijite, care doreste sa placa, sa fie admirata. 2. (Despre lucruri) Dragut, ingrijit, elegant, gratios. [< fr. coquet].

AUTOMAT, -A, automati, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre aparate, masini etc.) Care este actionat printr-un dispozitiv mecanic; (despre anumite operatii; adesea adverbial) care se efectueaza prin actiunea unui dispozitiv mecanic. ◊ Arma automata (si substantivat, n.) = arma de foc la care armarea se face fara interventia omului; p. restr. pistol-mitraliera. ♦ (Adesea adverbial) Care se face, se executa de la sine, fara participarea ratiunii sau vointei. Gest automat. 2. S. n. Dispozitiv, aparat, masina care efectueaza o anumita operatie fara interventia omului. Automat de scara = dispozitiv care asigura iluminarea temporizata a holurilor si scarilor interioare din blocuri. ♦ Fig. persoana fara vointa, fara initiativa, care face totul mecanic. [Pr.: a-u-] – Din fr. automate.

BARBAT, -A, barbati, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. persoana adulta de s*x masculin. ♦ Om in toata firea. 2. Sot. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

AS, asi, s. m. 1. Moneda romana de arama sau de bronz, folosita ca unitate monetara. 2. Carte de joc marcata cu un singur punct sau semn si care de obicei este considerata ca avand cea mai mare valoare fata de cartile de aceeasi culoare; birlic. 3. Fig. persoana care se distinge in mod cu totul deosebit intr-un domeniu oarecare prin pricepere sau indemanare. – Din fr. as, it. asso.

FACtotUM m. invar. livr. persoana care initiaza, hotaraste si rezolva (aproape) toate problemele care se ivesc intr-o institutie, intr-o organizatie etc. /<fr. factotum, lat. fac totum

A INSTALA ~ez tranz. 1) (masini, aparate tehnice etc.) A aseza la locul destinat (fixand toate piesele) pentru a functiona; a monta. 2) (persoane) A pune (oficial) intr-o functie. 3) (persoane) A face sa se instaleze. /<fr. installer, lat. installare

XENOFOB ~a (~i, ~e) si substantival (despre persoane) Care manifesta ura si dispret fata de persoanele de alta nationalitate; dusmanos fata de tot ce este strain. /<fr. xenophobe

scofelici s.m. sg. (reg.) persoana (mai ales copil) care scotoceste peste tot; scofelitor.

PIRAMIDA, piramide, s. f. 1. Poliedru cu baza poligonala si cu fete triunghiulare care se unesc intr-un punct comun. 2. Monument gigantic de piatra in forma de piramida (1). 3. Gramada de diferite obiecte sau de materiale, aranjate in forma de piramida (1). ◊ (Mil.; iesit din uz) Piramida de arme (sau de pusti) = grup de pusti asezate cu talpa patului pe pamant si sprijinite una de alta la varful tevii. 4. Figura de gimnastica, executata de mai multe persoane care se asaza in randuri suprapuse, tot mai inguste, de forma unei piramide (1). [Pl. si: (reg.) piramizi] – Fr. pyramide (< gr.).

BARBAT¹, barbati, s. m. 1. persoana adulta de s*x masculin. ♦ Om in toata firea, plin de barbatie. 2. Sot. – Lat. barbatus.

CIMOTIE ~i f. pop. persoana inrudita prin alianta cu alta persoana; membru al aceleiasi familii; ruda; neam. ◊ Cu toata ~a cu toti ai casei; cu toata familia. [Art. cimotia; G.-D. cimotiei; Sil. -ti-e] /<ung. csimota

FUM¹ ~uri n. 1) Produs al arderii care se ridica in atmosfera sub forma de rotocoale. ◊ Perdea de ~ strat des de fum artificial, servind pentru a camufla un obiectiv militar. 2) Cantitate de asemenea produs, provenit din arderea tutunului, pe care o inspira dintr-o data un fumator. A trage un ~ de tigara. 3) ist. Casa cu tot ce este pe langa ea, impreuna cu persoanele ce locuiesc intr-insa; gospodarie. 4) fig. Stare a omului buimac (de bautura). 5) la pl. Ambitie desarta. ◊ Cu ~uri (in cap) zapacit. A avea ~uri a fi infumurat si cu pretentii nejustificate. /<lat. fumus

A LIPSI ~esc 1. intranz. 1) (despre persoane) A fi lipsa; a absenta. 2) A nu fi prezent atunci cand ar trebui sa existe in mod normal. 3) A fi in cantitate insuficienta; a nu fi de ajuns. ◊ A-i ~ cuiva o doaga a nu fi in toate mintile. 4) A se dispensa de ceva. 2. tranz. (persoane) A face sa nu mai beneficieze de ceva inerent si necesar; a priva. /<ngr. lipso

PLACID ~da (~zi, ~de) si adverbial (despre persoane) 1) Care vadeste blandete si calmitate. Ramanea ~ in toate imprejurarile. 2) Care nu manifesta interes pentru nimic si pentru nimeni; nepasator; indiferent. /<fr. placide

A RUGA rog tranz. (persoane) A solicita printr-o adresare politicoasa sau umila. ◊ Te rog (frumos)! se spune, ca formula de politete, cand cineva se adreseaza unei persoane, cerandu-i un serviciu. ~ (pe cineva) de toti dumnezeii a cere foarte insistent; a implora. Ma rog se spune cand vorbitorul lasa o hotarare la discretia interlocutorului sau. /<lat. rogare

BRICOLER s.m. (Rar) persoana care se ocupa in timpul liber cu tot felul de lucrari manuale de intretinere si de reparatii. [< fr. bricoleur].

scotelici, scotelici, s.m. (reg.) persoana (mai ales copil) care cauta, umbla peste tot, scotoceste.

cirnat (cirnati), s. m. – Produs alimentar din carne si condimente, introduse in intestine de porc, oaie. – Var. cirnat. Megl. carnat. Lat. *carnāceus (Cipariu, Gram., 354; Puscariu 374; Candrea-Dens., 267; REW 1701; DAR); cf. v. sard. karnatu (Atzori 90), sicil. karnatssu, port. carnas, sp. carnaza, port. carnaz, toti cu sensul primitiv. – Der. cirnatar, s. m. (persoana care prepara sau vinde cirnati); cirnatarie, s. f. (magazin de cirnati). Din rom. provine sb., cr. krnata, ca si bg. kurnace (St. Mladenov, Spisanie za bulg. Academija, XLIII, 93; Mladenov 266).

ZEAMA, zemuri, s. f. 1. Fiertura de carne sau de legume, constituind un fel de mancare; partea lichida a bucatelor, apa in care fierb. ◊ Expr. A manca singur bucatele si a lasa altora zeama = a trage singur tot folosul, lasand altora foarte putin sau nimic. A nu fi nici de zeama oualor sau a nu fi de nici o zeama, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeama lunga sa se-ajunga = mancare facuta cu sos mult, pentru a ajunge la multe persoane. Zeama lunga = vorbarie lunga, lipsita de interes. tot de-o zeama = deopotriva. Soarbe-zeama = om prost, molau. Zeama de clopot (sau de harlet) = moartea. Zeama de vorbe = vorbarie desarta; vorbe goale. ♦ Zeama de varza = lichid acrisor in care s-a murat varza; moare. 2. Lichidul pe care il contin celulele si tesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. 3. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeama = ou fiert putin, cu albusul necoagulat. – Lat. zema (< gr. zema).

UNANIMITATE s. f. Acord total de idei, de opinii, de sufragii; totalitate de persoane. ◊ Loc. adv. In (sau cu) unanimitate = cu aprobarea tuturor, fara ca nimeni sa aiba alta parere, alta atitudine. – Din fr. unanimite, lat. unanimitas, -atis.

NEAGA s. f. sg. (Pop.) persoana incapatanata, rea, care contrazice mereu si care face totul numai dupa capul ei. ◊ Expr. A sta neaga-rea pe capul cuiva (sau in spinarea cuiva) = a nu lasa in pace pe cineva, a nu-l slabi din ochi. – Et. nec.

RENTA, rente, s. f. Venit, profit regulat pe care il poate obtine un proprietar in virtutea dreptului sau de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plata a dreptului de folosinta a acestora); dobanda produsa de o obligatiune. ◊ Renta viagera = suma de bani pe care o persoana se obliga s-o plateasca periodic alteia pe toata durata vietii acesteia. ♦ (Si in sintagma renta feudala) Plata (in munca, produse sau bani) la care era obligat iobagul fata de stapanul sau. – Din fr. rente.

COLECTIV¹ ~a (~i, ~e) 1) Care se face impreuna; realizat prin participarea mai multor persoane; comun. Munca ~a. Opera ~a. Contract ~. 2) Care apartine tuturor; aflat in posesiunea tuturor; comun; obstesc. Proprietate ~a. 3) Care exprima notiunea de totalitate, de colectivitate. ◊ Substantiv ~ substantiv care numeste o pluralitate de obiecte de acelasi fel, luate ca un tot intreg. /<fr. collectif, lat. collectivus

A SE DESPUIA ma despoi intranz. 1) (despre persoane) A se dezbraca in pielea goala; a scoate toate hainele; a se dezgoli. 2) (despre arbori, arbusti) A-si lepada frunzisul; a ramane fara frunze; a se desfrunzi; a se dezgoli. /<lat. dispoliare

A SE DEZGOLI ma ~esc intranz. 1) (despre persoane) A se dezbraca in pielea goala; a scoate toate hainele; a se despuia. 2) (despre arbori, arbusti) A-si lepada frunzisul; a ramane fara frunze; a se desfrunzi; a se despuia. /dez- + a goli

PERSONAL² ~a (~i, ~e) 1) Care apartine unei persoane ca individ izolat; al unei singure persoane; particular; privat; individual. Transport ~. 2) Care tine de o persoana; propriu unei persoane; individual. Dosar ~. ◊ Raspundere ~a raspundere care i se atribuie cuiva sau pe care si-o ia cineva in mod individual. Pronume ~ pronume care prin forma sa indica una din cele trei persoane. Mod ~ mod verbal ale carui forme se schimba dupa persoane. (Tren) ~ tren de pasageri (care se opreste in toate statiile). /<lat. personalis, germ. Perssonel, it. personale

STILAT ~ta (~ti, ~te) 1) Care are o purtare aleasa; manierat; rafinat. 2) si substantival (despre persoane) Care imita fara discernamant si in mod exagerat tot ceea ce este la moda. /v. a stila

A STIMULA ~ez tranz. 1) fiziol. (tesuturi, organe, celule si functii ale lor) A face sa-si intensifice activitatea printr-un stimul. 2) (persoane, manifestari si activitati ale lor) A sustine pe toate caile (moral si material); a face sa-si ia avant. 3) A face sa sporeasca activitatea, potentialul; a face sa se intensifice. ~ industria. /<fr. stimuler, lat. stimulare

TIGAN ~i m. 1) persoana care face parte dintr-un grup etnic originar din India, raspandit aproape in toata lumea, ducand (in unele zone) o viata seminomada; rom. ◊ A se muta ca ~ul cu satra (sau cu cortul) a se muta foarte des; a nu avea un loc stabil de trai. A se deprinde ca ~ul cu scanteia (sau cu ciocanul) a se deprinde cu greutatile, cu nevoile. A se ineca ca ~ul la mal a suferi o nereusita tocmai la sfarsitul unei actiuni. tot ~ul isi lauda ciocanul se spune despre o persoana care se lauda (fara motiv) cu ce are. Calea ~ului Calea Lactee. 2) pop. iron. persoana bruneta. 3) peior. persoana cu apucaturi urate. /<bulg. tiganin

UBICVIST² ~sti m. persoana care face impresia ca se afla concomitent in toate locurile; om care se caracterizeaza prin ubicuitate. /<fr. ubiquiste

SOLIDAR, -A adj. 1. Care priveste, care leaga, care angajeaza mai multe persoane, fiecare fiind responsabila de intreaga obligatie care revine tuturor. 2. Legat temeinic de cineva printr-o unitate de conceptii, de sentimente si de interese; strans unit. 3. (Despre piese de masini) Care este strans legat de altceva; care ia parte in aceeasi masura cu alta piesa la o actiune. [< fr. solidaire, cf. lat. solidus – intreg].

TIP¹ I. s. n. 1. model, forma careia ii corespunde o anumita grupa de obiecte sau de fenomene; model original dupa care se efectueaza obiecte de acelasi fel; prototip. 2. individ, exemplar care intruneste anumite trasaturi caracteristice pentru un grup, o rasa etc. ◊ totalitatea caracterelor distinctive esentiale ale unui grup, ale unei rase, familii etc. ◊ caracter distinctiv, particularitate. ◊ exemplar ale carui caractere constituie trasaturile esentiale ale unei specii, familii etc. de plante sau de animale. II. s. m. f. 1. personaj care intruneste trasaturile comune, caracteristice tuturor indivizilor din categoria pe care o reprezinta. 2. (fam.) persoana de mare originalitate; individ, ins. (< fr. type, lat. typus)

AUTOCRATIE, (2) autocratii, s. f. 1. Forma de guvernare in care toate puterile statului sunt concentrate in mana unei singure persoane, care exercita o putere absoluta, despotica, nesocotind interesele si vointa poporului. 2. Stat care are forma de guvernare descrisa mai sus. [Pr.: a-u-] – Dupa fr. autocratie (< gr.).

GALOMAN, -A, galomani, -e, adj., s. m. si f. (persoana) care admira fara rezerve (si adesea fara spirit critic) tot ceea ce apartine francezilor sau vine de la ei. – Din fr. gallomane.

XENOMAN, -A, xenomani, -e, s. m. si f. persoana care are o preferinta deosebita pentru straini si pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din fr. xenomane.

PLOUA, pers. 3 ploua, vb. I. 1. Intranz. impers. A cadea, a curge ploaia. ◊ Expr. A ploua cu galeata (sau ca din cofa) = a ploua foarte tare, cu picaturi mari si repezi. Ploua de varsa = ploua foarte tare. A ploua ca prin sita = a ploua marunt si des; a cerne, a bura. Parca tot ii ninge si-i ploua, se spune despre o persoana posomorata si mereu nemultumita. (Fam.) A se face ca ploua = a da impresia ca nu observa un lucru sau un fapt neplacut. ♦ Tranz. impers. A cadea ploaia asupra cuiva sau a ceva; a uda. 2. Tranz. si intranz. P. a**l. A cadea (de sus) sau a lasa sa cada ceva in cantitate sau in numar mare si in mod neintrerupt. [Pr.: plo-ua] – Lat. plovere (= pluere).

NINGE, pers. 3 ninge, vb. III. Intranz., impers. 1. A cadea zapada. ◊ Expr. (Parca) ii tot ninge si-i ploua (intruna), se spune despre o persoana vesnic nemultumita, posomorata. A-i ninge in barba (sau pe cap, in par) = a incarunti. ♦ Tranz. A acoperi ceva cu zapada. 2. A cadea ca fulgii de zapada; a cerne. ♦ Tranz. A lasa sa cada (ca fulgii de zapada). – Lat. ningere.

SOCIETAR, -A, societari, -e, s. m. si f. 1. Membru al unei societati literare, muzicale, teatrale; (in special) actor al unui teatru care primeste o cota-parte din veniturile teatrului. ◊ Societar de onoare = actor care primeste salariu pe tot timpul vietii din partea teatrului la care este angajat. 2. persoana care detine actiuni emise de o societate anonima pe actiuni; asociat intr-o intreprindere comerciala particulara. [Pr.: -ci-e-] – Din fr. societaire.

COMUN ~a (~i, ~e) 1) Care apartine mai multor persoane. Casa ~a. Pamant ~. 2) Care se face impreuna; realizat de mai multe persoane; colectiv. Munca ~a. Opera ~a. Actiune ~a. 3) Care apartine tuturor; aflat in posesiunea tuturor; obstesc; colectiv. Bun ~. Interes ~. Vointa ~a. Drept ~. 4) Care nu se deosebeste prin nimic; lipsit de originalitate; obisnuit; ordinar; banal; trivial; vulgar. Metoda ~a. Figura ~a. Stil ~. Maniera ~a. ◊ In ~ impreuna. A iesi din ~ a se deosebi; a se distinge. /<fr. commun, lat. communis

DIFUZ ~a (~i, ~e) 1) Care este raspandit in toate directiile; imprastiat; risipit. Lumina ~a. Durere ~a. 2) fig. (despre persoane si manifestarile lor) Care are gandirea incoerenta. Scriitor ~. /<fr. diffus, lat. diffusus

INVENTAR ~e n. Document in care sunt trecute si evaluate, sub aspect cantitativ si valoric, toate mijloacele de care dispune la un anumit moment o persoana fizica sau juridica. ◊ ~ gospodaresc totalitate a valorilor materiale aflate in gospodaria unei intreprinderi, a unei institutii sau a unei organizatii. /<fr. inventaire, lat. inventarium

A LA lau tranz. pop. (persoane) 1) A spala (pe cap). 2) fig. fam. A m**a din toate partile; a uda in intregime; a scalda. ◊ La-ma-mama om marginit la minte. /<lat. lavare

TARA tari f. 1) Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ si politic. ~ industrial-agrara. ◊ A trece peste mari si tari a face un drum foarte departe. ~a lui Cremene loc unde domneste anarhia. A pune ~a la cale a discuta chestiuni majore fara a avea competenta necesara. ~a nimanui a) comunitate dezorganizata; b) zona neutra (intre doua armate inamice). 2) totalitate a locuitorilor unui astfel de teritoriu. ◊ A se pune cu ~a a intra in conflict cu toata lumea. A afla targul si ~a a afla toata lumea. 3) Loc unde s-a nascut si traieste o persoana; patrie; bastina. 4) fig. Teritoriu de mare intindere avand anumite caracteristici specifice (de clima, de relief, resurse economice); meleag; tinut; regiune. ◊ La ~ la sat. De ~ rural. [G.-D. tarii] /<lat. terra

XENOMAN, -A s.m. si f. persoana care are o preferinta deosebita pentru straini si pentru tot ceea ce provine de la ei. [< fr. xenomane].

XENOFOB, -A adj., s.m. si f. (Cel) care uraste persoanele sau popoarele de alta nationalitate, care este dusman a tot ceea ce este strain. [< fr. xenophobe, cf. gr. xenos – strain, phobos – ura].

SCEPTIC, -A, sceptici, -ce, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (persoana) care nu are incredere in nimic, care se indoieste de toate. 2. Adj. Care apartine scepticismului, privitor la scepticism. 3. S. m. si f. Adept al scepticismului (1). – Din fr. sceptique.

SNOB, SNOABA, snobi, snoabe s. m. si f., adj. (persoana) care admira si adopta fara discernamant si cu orice pret tot ce este la moda. – Din fr. snob.

CETATEAN ~eana (~eni, ~ene) m. si f. 1) persoana care face parte din populatia stabila a unui stat, avand toate drepturile si obligatiile prevazute de lege. ~ cu drepturi egale. 2) fam. persoana considerata ca unitate particulara distincta fata de alte persoane; individ; ins. /cetate + suf. ~ean

A DEZLEGA dezleg tranz. 1) A face sa se dezlege. ◊ ~ punga a) a cheltui; b) a da bani. ~ sacul a spune tot ce are de spus. 2) A scuti de o obligatie. 3) rel. (persoane) A ierta de pacate. 4) (probleme) A examina amanuntit, oferind o solutie; a rezolva; a delibera; a solutiona. 5) (ghicitori, enigme, sarade) A patrunde cu mintea, gasind explicatia. /<lat. disligare

A RADE rad tranz. 1) (par, barba, mustati) A taia de la radacina, inlaturand complet (cu briciul sau cu masina de barbierit); a barbieri. 2) (persoane) A lipsi de par cu ajutorul briciului. ◊ ~ (pe cineva) fara sapun a critica foarte aspru. ~ o mama de bataie a bate zdravan. ~ o palma a da o palma (cu putere). 3) (animale sacrificate) A curata de elementele necomestibile (par, solzi, murdarie etc.). 4) (unele straturi subtiri) A desparti de unde este prins (cu o unealta taioasa). 5) (legume) A curata de coaja. 6) A da prin razatoare; a razui. 7) fig. A face sa nu mai existe; a sterge (de pe fata pamantului); a distruge; a prapadi; a nimici. 8) fig. (persoane, de obicei la jocul de carti) A face sa piarda toti banii. 9) rar (despre pasari in zbor, proiectile lansate etc.) A atinge usor la suprafata (apa, pamantul). /<lat. radere

UNANIM ~a (~i, ~e) si adverbial 1) Care exprima un acord complet; acceptat de toti membrii unei colectivitati; comun; general. Decizie ~a. 2) la pl. (despre persoane) Care au aceeasi opinie; de aceeasi parere. /<fr. unanime

GENERAL²-A I. adj. 1. comun, aplicabil unui mare numar de persoane, fiinte sau obiecte dintr-o anumita categorie. ◊ care priveste pe toti, la care ia parte multa lume. 2. universal. ◊ care priveste, se ocupa de ceva in linii mari, in ceea ce are esential. ◊ (despre notiuni) care rezulta dintr-o generalizare. 3. care are loc, exista pe o mare intindere. 4. (despre functii, grade etc.) de rang superior; care poarta raspunderea unei directii, a unei institutii, intreprinderi etc. II. s. n. categorie desemnand unitatea trasaturilor fundamentale, esentiale ale unei clase de obiecte si procese, care se manifesta ca lege a existentei si dezvoltarii acestora. (< fr. general, lat. generalis)

persoana (persoane), s. f. – Fiinta umana, individ. Fr. personne. – Der. personaj (var. personagiu), s. m., din fr. personnage, var. din it. personaggio; personal, adj. (de persoana, al persoanei; s. n., tren de persoane), din fr. personnel; personalitate, s. f.; personifica, vb.; impersonal, adj., toate din fr.

buligai m., pl. tot asa (ruda cu bulihai, budihache si uligaie). Cov. Fam. persoana grasa si proasta.

FIINTA, fiinte, s. f. 1. tot ceea ce are viata (si se misca); vietuitoare, vietate. ♦ Spec. Om; persoana. 2. Existenta; viata. ◊ In fiinta = a) (loc. adj.) existent; b) (loc. adv.) in realitate, aievea. ◊ Expr. A da fiinta = a) a da viata, a naste; b) a realiza, a fauri, a concretiza. – Fi + suf. -inta.

A CREDE cred 1. tranz. 1) A accepta ca fiind adevarat sau posibil. ~ cele spuse. ◊ Cred si eu se intelege de la sine. 2) (de regula, urmat de o completiva) A gasi de cuviinta; a socoti; a considera; a gandi. 3) A pretui printr-o judecata favorabila; a considera; a socoti; a aprecia. Acest semn il credem de bun augur. 4) (persoane) A trata cu ingaduinta, cunoscand situatia; a intelege. 2. intranz. 1) A avea (toata) nadejdea; a se increde. 2) A avea o anumita credinta religioasa; a fi credincios. /<lat. credere

PRIMAR¹ ~a (~i, ~e) 1) Care constituie un inceput; care caracterizeaza un inceput; initial; primordial; incepator. Etapa ~a. ◊ Scoala ~a scoala incepatoare. Var ~, vara ~a a) grad de rudenie stabilit intre copiii fratilor sau ai surorilor; b) persoana aflata in acest grad de rudenie. 2) Care se prezinta simplu de tot; rudimentar. /<lat. primarius

A RADIA¹ ~ez 1. tranz. (raze de lumina sau de caldura, unde sonore, elemente etc.) A imprastia in toate directiile; a imprastia radial; a emite, a iradia. 2. intranz. fig. (despre persoane sau despre fata lor) A exprima incantare. ~ de bucurie. [Sil. -di-a] /<fr. radier

A SCULA scol intranz. 1) A face sa se scoale. 2) fig. (persoane) A atrage intr-o actiune ampla de interes comun; a mobiliza. ~ tot satul. /<lat. excubulare

TABU s.n. 1. Ceea ce este considerat sacru si in mod sacramental inhibitoriu in religiile polineziene. ♦ Ceea ce este sacru si interzis in toate formele de religii primitive si chiar evoluate. ♦ Situatie, obiect, timp, loc, persoana, functie facand obiectul unei credinte sau al unor practici religioase. 2. (Fig.) Interdictie, prohibitie nejustificata. ♦ (Fam.) persoana de care nimeni nu se poate atinge, care nu poate fi criticata sau atacata, discutata; lucru, problema despre care nu se poate discuta sau care nu poate fi criticata. 3. Tip de interdictie de vocabular care duce la inlocuirea unui cuvant cu un altul sau cu o perifraza metaforica, ori cu o varianta formala, datorita unor motive mistico-religioase. [< fr. tabou, cf. polinez. tabu – sacru].

QUANTUM MUTATUS AB ILLO! (lat.) cat de mult s-a schimbat! – Vergiliu, „Eneida”, II, 274. Reflectia lui Enea, caruia Hector i se aratase in vis plin de rani, cu totul altul decat stralucitorul viteaz care fusese candva. Reflectie la vederea unei persoane ajunsa intr-o stare de mare decadere fizica sau spirituala.

DRAGOSTE, dragoste, s. f. I. Sentiment de afectiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afectiune fata de o persoana de s*x opus; iubire, amor. ◊ Loc. adv. Cu (multa) dragoste sau cu toata dragostea = cu (multa) placere, (foarte) bucuros. ◊ Loc. vb. A prinde dragoste de (sau pentru, fata de) cineva (sau de ceva) = a se indragosti de cineva (sau de ceva). ◊ Expr. A avea dragoste = a-i placea sa... A se topi (sau a se sfarsi, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patima. ♦ (Concr.) Fiinta iubita; p. gener. ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva. ♦ Legatura s*xuala; relatii amoroase. II. Planta erbacee cu frunze in forma de lance, dintate si cu flori roz-purpurii (Sedum fabaria). – Din sl. dragostĩ.

COMEDIAN, -A, comedieni, -e, s. m. si f. Actor sau actrita de comedie; comediant. ♦ Fig. persoana care stie sa se prefaca, care adopta atitudini teatrale in viata de toate zilele. [Pr.: -di-an] – Din fr. comedien.

DRAGOSTE f. 1) Sentiment de afectiune si devotament fata de cineva sau de ceva; iubire: amor; drag. ◊ Cu multa ~ (sau cu toata ~ea) cu multa placere; foarte bucuros. 2) Sentiment de afectiune fata de o persoana de s*x opus; amor; iubire. ◊ A prinde ~ fata de cineva a se indragosti. 3) Fiinta iubita. 4) Sentiment de afectiune foarte puternica (si durabila) (pentru cineva sau ceva); pasiune; patima. [Art. dragostea; G.-D. dragostei] /<sl. dragosti

A INSPECTA ~ez tranz. 1) (activitati ale persoanelor, institutiilor, organizatiilor etc.) A controla in mod oficial, pentru a constata daca totul decurge cum trebuie. 2) A examina, a cerceta cu atentie. [Sil. in-spec-] /<fr. inspecteur, lat. inspectare

TIP s.n. 1. Forma sau model caruia ii corespunde o anumita grupa de obiecte sau de fenomene. ♦ Model, exemplar, esantion. ♦ Specie. 2. Exemplar care are toare caracterele si pretul unui produs pus in vanzare. 3. Forma exemplara la care se pot referi o serie de alte exemplare cu caractere comune. 4. Schema ideala, exemplificatoare a unei categorii de persoane, fiinte sau lucruri. 5. Fizionomie caracteristica a unei rase, a unei populatii etc. // s.m. 1. Individ care intruneste anumite trasaturi caracteristice pentru un grup, o rasa etc. 2. Planta ale carei caractere formeaza trasaturile esentiale ale unei specii. 3. (Fam.) persoana de o mare originalitate. ♦ (Peior.) Individ. 4. Personaj care intruneste trasaturile comune, caracteristice tuturor indivizilor din categoria pe care o reprezinta. // Element secund de compunere savanta cu semnificatia „exemplar”, „model”, „imprimat”, „matrita”. [< fr. type, it. tipo, lat. typus – caracter, gr. typos – model].

nafaca, nafacale, s.f. (inv.) 1. toate mijloacele de subzistenta (in bani si in natura) ce-i revin unei persoane; portie, tain, mertic. 2. salariu, leafa; pensie. 3. (cu forma nacaf) ospat, praznic. 4. (cu forma nacafa) obicei, deprindere, narav. 5. (cu forma nacafa) preocupare, pasiune. 6. pretentie; capriciu, toana. 7. necaz, neajuns; belea, pacoste, napasta. 8. defect, viciu.

PLENAR, -A adj. 1. (despre sedinte, adunari) cu participarea tuturor membrilor. ◊ (s. f.) sedinta, adunare la care partipica toti membrii unei organizatii, institutii etc. ♦ ~a largita = plenara la care participa si persoane care nu fac parte din organizatia respectiva. 2. deplin, intreg, complet; plenitudinar. (< lat. plenarius)

TEREZA DIN CALCUTTA (Maica Tereza) (pe numele adevarat Agnes Gonxha Bojaxhiu) (1910-1997), calugarita albaneza, stabilita in India. A intemeiat, in 1948, la Calcutta „Misionarele caritatii”, ordin calugaresc dedicat ingrijirii persoanelor aflate in saracie extrema (mai ales leprosi, muribunzi etc.), azi raspandit in toata lumea, inclusiv in Romania. Premiul Nobel pentru pace (1979).

TAP, tapi, s. m. 1. Masculul caprei domestice, al caprei negre si al caprioarei. ◊ Tap ispasitor = a) (in Biblie) tap (1) pe care marele preot il incarca la sarbatorirea ispasirii cu toate pacatele neamului lui Israel si care era apoi alungat in desert; b) fig. persoana asupra careia se arunca vina pentru greselile altora. ◊ Expr. A sta ca un tap logodit = a sta teapan, p*****t, aiurit. 2. Pahar special de bere, cu toarta, avand capacitatea de 300 ml; continutul unui astfel de pahar. 3. (Art.) Numele unei constelatii in care intra Soarele la solstitiul de iarna. – Cf. alb. cap, cjap, scr. cap.

TIGAN, -A, tigani, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. persoana ce face parte dintr-o populatie originara din India si raspandita in mai toate tarile Europei, traind in unele parti inca in stare seminomada. ◊ Expr. A arunca moartea in tigani = a arunca vina pe altul. A se muta ca tiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic. A se ineca ca tiganul la mal = a nu reusi, a esua intr-o actiune tocmai cand era pe punctul de a o duce la bun sfarsit. tot tiganul isi lauda ciocanul, se spune despre cei care se lauda cu ceea ce le apartine. E invatat ca tiganul cu ciocanul (sau cu scanteia), se spune despre cei deprinsi cu nevoile. 2. Epitet dat unei persoane brunete. 3. Epitet dat unei persoane cu apucaturi rele. II. Adj. (Rar) Tiganesc. – Din sl. ciganinu. Cf. rus. tagan.

FACtotUM s. m. invar. (Livr.) persoana care (intr-o institutie, intr-o organizatie etc.) initiaza, hotaraste si rezolva (aproape) toate problemele care se ivesc. – Din fr. factotum, lat. fac totum.

NOI pron. pers. 1 pl. 1. (Desemneaza pe cel care vorbeste si persoana sau persoanele pe care acesta si le asociaza in vorbire) S-a inserat si noi tot pe loc stam. ◊ Loc. adv. (La acuzativ) La noi = acasa; in tara, in regiunea etc. de bastina. 2. (La dativ, in formele ne, ni, cu valoare posesiva) Casa ne e frumoasa. (Cu valoare de dativ etic) Ne esti departe. 3. (La dativ sau la acuzativ, in forma ne, cu valoare de pronume reflexiv) Ne povesteam multe. 4. (In stilul oticial-administrativ) Eu. Noi, directorul scolii, am hotarat. ◊ (Ca plural al modestiei) Noi credem ca una dintre caracteristicile muzicii este melodia. Multumim celor care ne-au ajutat. [Dat.: noua, ne, ni; acuz.: (pe) noi, ne] – Lat. nos.

A PALI² ~esc intranz. 1) (despre persoane sau despre fata lor) A deveni palid. 2) (despre surse de lumina) A straluci tot mai slab; a pierde din intensitate. /<fr. palir

ROM² ~i m. pop. persoana care face parte dintr-un grup etnic originar din India, raspandit aproape in toata lumea, ducand (in unele zone) o viata seminomada; tigan. /< tig. rom

popean, popeni, s.m. (reg.) persoana inrudita cu un preot, neam, ruda a unui preot (care participa pe la toate praznicele).

ORBILA s. m. (Glumet) Porecla data unei persoane care nu vede sau nu observa nimic in jurul sau, care se impiedica de tot ce-i sta in cale, care este lipsita de spirit de observatie. – Orb² + suf. -ila.

TATA tati m. 1) (si cuvant de adresare) Barbat considerat in raport cu copiii sai. ◊ ~ bun tata adevarat. ~-socru tatal sotului sau al sotiei, privit in raport cu nora sau cu ginerele. ~ mare, ~-mosu bunic. Din ~ in fiu din generatie in generatie. 2) Barbat de varsta aproximativ egala cu a unui parinte. 3) (si ca termen de adresare a unui tanar catre un om mai in varsta) Barbat respectat si apropiat cuiva. 4) pop. persoana care a initiat un domeniu de activitate sau o realizare importanta. 5) persoana care protejeaza pe cineva sau ii acorda un sprijin. 6) (in religia crestina) Creator a tot ce exista; Dumnezeu. ◊ ~l nostru numele unei rugaciuni la crestini. (A sti) ca (pe) „~l nostru” a sti (ceva) foarte bine; a sti pe de rost. [Art. tata; G.-D. tatei, lui tata] /<lat. tata

PLENAR adj. (Despre sedinte, adunari) Care se tine cu participarea tuturor membrilor. // s.f. Sedinta, adunare la care participa toti membrii unei organizatii, ai unei institutii etc. ◊ Plenara largita = plenara la care participa si persoane care nu fac parte din organizatia sau din unitatea repectiva. [Cf. fr. plenier, it. plenario].

CONFUNDA vb. I. 1. tr. A lua o persoana drept alta sau un lucru drept altul. 2. refl. A se contopi; a forma un tot. [P.i. confund. / < lat. confundere – a turna la un loc, a contopi, cf. it. confondere].

FRUNTE, frunti, s. f. 1. (La oameni) Partea superioara a fetei, formata din osul frontal, cuprinsa intre sprancene si par si marginita lateral de tample; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; fata, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) tot ce e mai bun, mai ales, mai de seama, ceea ce e de calitate superioara; persoana care se distinge, care se releva primul (dintre altii). ◊ Loc. adv. In frunte sau (loc. prep.) in fruntea cuiva (sau a ceva) = in fata, inainte (fata de cineva sau de ceva); fig. in locul intai, de cinste, de conducere. ♦ Lichid obtinut la inceputul unei distilari fractionate. – Lat. frons, -ntis.

RUDA¹, rude, s. f. 1. persoana care face parte din aceeasi familie cu alte persoane, unite intre ele prin legaturi de sange sau prin alianta; rudenie (2), rubedenie. ◊ Expr. A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care iti acorda protectie; a avea proptele. Pe ruda (si) pe samanta = a) pe toti, fara exceptie, pana la unul; b) peste tot. ♦ Familie, neam, vita. 2. (Pop.) Soi, samanta de animale sau de plante. ◊ Loc. adj. De ruda = de prasila, de reproductie. Berbec de ruda. – Din bg. roda.

FACtotUM s. m. inv. 1. (fam.) persoana care initiaza, hotaraste si rezolva diferite treburi intr-o institutie, organizatie etc. 2. (fig.) mester la toate. (< fr. factotum, lat. fac totum)

CONFUNDA, confund, vb. I. 1. Tranz. A lua o persoana drept alta sau un lucru drept altul; a asemana, a asemui. 2. Refl. A forma un singur tot; a se contopi. – Din fr. confondre, lat. confundere.

CAMPION ~oana (~oni, ~oane) m. si f. 1) persoana sau echipa care cucereste primul loc intr-un campionat. ◊ ~ absolut sportiv plasat pe locul intai la toate probele sportive din cadrul unui campionat. 2) fig. Luptator de frunte pentru o idee, pentru o cauza. [Sil. -pi-on] /<it. campione, fr. champion

PIRANDA ~e f. pop. 1) persoana de s*x feminin care face parte dintr-un grup etnic originar din India, raspandit aproape in toate tarile europene, ducand in unele locuri o viata seminomada; tiganca. 2) Sotie a tiganului. /<tig. pirando

TRANTA ~e f. 1) Lupta corp la corp intre doua persoane, care cauta sa se doboare unul pe altul la pamant cu ajutorul bratelor. 2) Cadere violenta cu toata greutatea corpului. /v. a tranti

NATIONAL, -A I. adj. referitor la o natiune. ♦ limba ~a = limba comuna si unica a tuturor membrilor unei natiuni; sosea ~a = sosea care leaga centrele importante ale unei tari. II. s. m. 1. persoana care apartine unui stat prin nationalitate. 2. sportiv al nationalei. III. s. f. echipa sportiva reprezentativa a unei tari. (< fr. national, lat. nationalis)

GRUP, grupuri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemanatoare, aflate laolalta. ♦ Ansamblu de obiecte, de piese etc. de acelasi fel, reunite pe baza caracteristicilor functionale si alcatuind un tot. Grup electrogen. ◊ Grup sanitar = incapere prevazuta cu closet, chiuveta (si, uneori, cu cada de baie). 2. Ansamblu de persoane reunite (in mod stabil sau temporar) pe baza unei comunitati de interese, de conceptii etc.; grupa, colectiv. ◊ Loc. adv. In grup = mai multi laolalta, in colectiv. In grupuri de cate... = cate (atatia) deodata. ◊ Expr. Grupuri-grupuri = (in) mai multe cete sau gramezi. ♦ Spec. Fractiune politica; grupare formata din reprezentantii unui partid sau ai unui curent politic. 3. (Mat.) Multime de elemente in care fiecarei perechi de elemente ii corespunde un element din aceeasi multime, in care este adevarata asociativitatea oricare ar fi elementele multimii, in care exista un element neutru si un element opus legii de compunere a multimii. – Din fr. groupe.

NATAFLET, -EATA, natafleti, -te, adj., s. m. si f. (persoana) care este lipsita de istetime, care nu stie sa se descurce, pe care o inseala cu usurinta toti; p. ext. (om) prost, tont, natang. [Var.: nataflete adj., s. m.] – Probabil contaminare intre natarau si flet.

A INCINGE incing tranz. 1) (cingatori) A infasura strangand bine mijlocul. 2) (persoane sau mijlocul) A lega cu o cingatoare. 3) (arme) A prinde de mijlocul corpului. 4) fig. A cuprinde din toate partile; a invalui; a impresura. [Ger. incinzand] /<lat. incingere

MARUNT ~ta (~ti, ~te) 1) Care este de proportii foarte reduse; mic de tot. Pietre ~te. Pasi ~ti. ◊ Bani ~ti bani in monede divizionare de valoare mica. 2) (despre scris) Care este cu litere foarte mici. 3) (despre persoane) Care este mic de statura; scund. 4) fig. Care este de mica importanta. ◊ Multe si ~te lucruri de tot felul, dar lipsite de importanta. 5) fig. (despre oameni) Care dovedeste lipsa de noblete sufleteasca; lipsit de generozitate; meschin. /<lat. minutus

NEtot ~oata (~oti, ~oate) si substantival (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; prost; neghiob; nerod; tamp; tont; natang; nauc; stupid. /ne- + tot

POLICHINELLE POLISINEL/ s. m. 1. personaj caraghios din comedia bufa. ◊ marioneta cu cocoasa in fata si in spate. 2. (fig.) persoana considerata in societate ca un bufon. ◊ persoana lipsita de o linie ferma de conduita si de o opinie personala constanta. ♦ secretul lui ~ = secret cunoscut de toata lumea. (< fr. polichinelle)

DALAI LAMA (< mongol ta-le „ocean de intelepciune“; tibetan bla-ma „superior religios“), titlu conferit conducatorului spiritual al ordinului monahal budist tibetan Gelugpa (Palaria Galbena) de catre Altan Han in 1578, cu ocazia convertirii sale si a supusilor sai la budism. In mai putin de 49 de zile de la moartea unui D.L. trebuie desemnat un succesor, in persoana unui baiat nascut in perioada acestui interval; in timpul minoratului lui D.L. autoritatea este exercitata de un regent. Titlul este purtat de toti conducatorii acestui ordin monahal. Din sec. 17, D.L. devine si seful politic al statului tibetan. Titlul este acordat persoanelor considerate a fi reincarnari ale lui Avalokitesvara Bodhisattva. Ultimul D.L., al 14-lea, Tenzin Gyatso (n. 1935), instalat la Lhasa in 1940, traieste in exil in India, din 1959, in urma unei revolte a tibetanilor condusa de el; a primit Premiul Nobel pentru pace (1989).

conciliez v. tr. (lat. conciliare). Impac persoane cu idei sau cu interese opuse ori lucruri care par contrarii. Atrag, cistig: talentele lui ii conciliaza favoarea tuturor.

TABIET ~uri n. inv. Placere pe care o persoana si-o satisface regulat si cu strictete. ◊ Om cu ~uri om cu deprinderi fixe, manifestate cu regularitate. Cu ~ cu tot confortul; comod; confortabil. [Sil. -bi-et] /<turc. tabiat

POLISINEL s.m. 1. (Lit.) Personaj caraghios din comedia bufa. ♦ Marioneta cu cocoasa in fata si in spate. 2. (Fig.) persoana considerata in societate ca un bufon. ♦ persoana lipsita de o linie ferma de conduita si de o opinie personala constanta. ◊ Secretul lui polisinel = secret cunoscut de toata lumea; ceea ce toata lumea stie, dar se tine secret. [Pl. -li, scris si polichinelle. / < fr. polichinelle, cf. it. Pulcinella – personaj din comedia italiana bufa].

REMORCA, remorci, s. f. 1. Vehicul fara autopropulsie, tras de un vehicul motor si destinat transportului de persoane sau de marfuri. ◊ Loc. adj. La remorca = remorcat. ◊ Expr. A fi la remorca cuiva (sau a ceva) = a depinde cu totul de cineva (sau de ceva), a fi condus, dominat (de cineva sau de ceva). 2. Odgon, cablu cu care se remorcheaza o nava sau o ambarcatie. – Din fr. remorque.

A ARANJA ~ez tranz. 1) A pune intr-o anumita ordine; a ordona; a orandui; a dispune; a aseza. ~ lucrurile. 2) (aparate, mecanisme, automobile etc.) A face sa functioneze in conditii bune. 3) (afaceri, probleme etc.) A aduce la conditiile cerute printr-un acord mutual. 4) (persoane) A pune la punct. 5) (persoane) A desemna intr-un post sau intr-o functie buna; a aseza. 6) (fapte, stari de lucruri etc.) A satisface in toate privintele. 7) (piese muzicale) A prelucra pentru a fi interpretat de instrumente sau pentru voce. 8) A face sa se aranjeze. /<fr. arranger

ATRACTIE ~i f. 1) fiz. Proprietate a corpurilor de a se atrage reciproc. Forta de ~ magnetica. ◊ ~ universala proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitatie. 2) Afectiune (puternica si durabila) pentru o anumita activitate sau pentru o persoana; interes nestavilit fata de cineva sau de ceva. ~ pentru pictura. [G.-D. atractiei; Sil. a-trac-ti-e] /<fr. attraction, lat. attractio, ~onis

BURIC ~ce n. 1) Cicatrice ramasa la mijlocul abdomenului (la om si la mamifere) dupa taierea cordonului ombilical; ombilic. 2) fig. Loc sau parte a unui lucru, a unui spatiu sau a unei suprafete situata la o distanta egala de marginile sau capetele periferice; centru; mijloc. ◊ ~cul pamantului centrul pamantului. 3) fig. Organ, persoana, institutie etc. cu rol decisiv in ceva; centru. ◊ A se crede ~cul pamantului a se considera cel mai important dintre toti. 4) Cordon ombilical prin care fetusul este integrat in organismul mamei si primeste de la ea hrana. ◊ Copilul cu multe moase ramane cu ~cul netaiat cand se apuca prea multi de o treaba, nu se realizeaza nimic. 5): ~cul degetului partea bombata de la varful degetului. /<lat. umbulicus

PLIN² ~a (~i, ~e) 1) si fig. (in opozitie cu gol) (despre vase, recipiente, incaperi etc.) Care contine atat cat poate cuprinde. Pahar ~. Sac ~. Magazie ~a. ◊ ~ (cu) ochi umplut pana la limita. A fi ~ de sine a fi increzut. 2) si fig. Care poseda sau contine o cantitate ori un numar mare (de ceva). ~ de bani. ~ de greseli. ~ de emotii. 3) Care cuprinde toate elementele necesare; caruia nu-i lipseste nimic; intreg; complet. ◊ Luna ~a luna rotunda. Voce ~a voce puternica si sonora. 4) (despre persoane sau despre parti ale corpului) Care are forme rotunde. ~ la trup. Fata ~a. 5) Care este fara goluri; care nu e desert. Nuca ~a. Stiulete ~. /<lat. plenus

PUBLIC² ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de o colectivitate de oameni; propriu unei colectivitati omenesti. Atitudine ~ca. Manifestare ~ca. ◊ Opinie ~ca parere a colectivitatii. Viata ~ca a) viata politica si administrativa dintr-un stat; b) activitatea unei persoane in raport cu functiile sociale pe care le exercita. 2) Care apartine intregii societati. Bunuri ~ce. Invatamant ~. 3) Care este accesibil pentru toti membrii societatii; pus la dispozitia tuturor; comun. Biblioteca ~ca. ◊ Gradina ~ca parc. 4) Care apartine statului; de stat. 5) Care are loc in prezenta unui mare numar de oameni. Scrutin ~. Judecata ~ca. /<lat. publicus, fr. public

ginere (gineri), s. m. – 1. Sotul unei femei, in raport cu parintii acesteia. – 2. Mire. – Mr. dzinere, megl. ziniri, istr. ziner. Lat. gener (Puscariu 720; Candrea-Dens., 745; REW 3730; DAR), cf. it. genero, prov. genere, fr. gendre, sp. yerno, port. genro. Cuvint comun in toate regiunile (ALR, II, 259). Nu are sensul de „barbat casatorit” pe care Sandfeld 37 il presupune, deducindu-l din ngr. γαμβρός; indica numai persoana casatorita, din punctul de vedere al inrudirii sale spirituale cu socrii, sau in cursul ceremoniei de nunta. – Der. gineri, vb. (a face pe cineva sa-i fie ginere, a-si da fata dupa cineva); ginerie, s. f. (gradul de rudenie al ginerelui cu socrii).

se pron. refl. – Arata ca persoana care indeplineste o actiune este si aceea care o sufera. – Var. Munt. sa. Mr. se. Lat. se (REW 7761), conservat in toate limbile romanice. Ca si in sp. are si valoare de pron. nehotarit: se spune = fr. on dit; sade cum se sade = „sade ca toata lumea”.

BUCURIE, bucurii, s. f. 1. Sentiment de multumire, de satisfactie sufleteasca. ◊ Loc. adv. Cu bucurie sau cu toata bucuria = din toata inima. ◊ Expr. A nu mai putea de bucurie = a se bucura foarte mult. Noroc si bucurie, formula de salut. 2. (Concr.) persoana, obiect, veste etc. care bucura. – Din bucura + suf. -ie.

NEtot, NETOATA, netoti, netoate, adj., s. m. si f. (persoana) cu mintea marginita, care pricepe greu un lucru, care actioneaza fara judecata; (om) redus la minte; prost, natarau, neghiob, prostanac. – Ne- + tot.

EDEC, edecuri, s. n. 1. Odgon lung cu care se lega de catarg sau de babalele din prora o ambarcatie sau o nava pentru a fi remorcata de pe mal impotriva curentului unui curs de apa. ◊ Expr. A trage la edec = a remorca o ambarcatie sau o nava de pe mal cu un odgon impotriva cursului apei. A fi la edecul cuiva = a depinde cu totul de cineva, a fi la remorca cuiva. 2. Lucru care se gaseste de multa vreme intr-o gospodarie; lucru necesar, p. ext persoana (indispensabila) care se gaseste de multa vreme undeva. – Din tc. yedek.

STIMA ~e f. 1) Sentiment favorabil determinat de o opinie buna fata de o persoana pentru meritele sau pentru calitatile acesteia; respect. Demn de ~. A inspira ~. ◊ A avea ~ pentru cineva a stima pe cineva. Cu ~, cu toata ~a formula de politete cu care se incheie o scrisoare sau o cerere. 2) Atitudine care decurge din acest sentiment. [G.-D. stimei] /<it. stima, fr. estime

STRADA, strazi, s. f. 1. Drum (pavat sau asfaltat) in interiorul unei localitati, de-a lungul caruia se insira, de o parte si de alta, trotuarele si casele. ◊ Expr. Omul de pe strada = un anonim, o persoana oarecare (reprezentand opinia publica). A arunca (pe cineva) in strada = a da (pe cineva) afara din casa; p. ext. a lua (cuiva) tot ce are, a saraci. 2. Locuitorii unei strazi (1). [Pl. si: (inv.) strade] – Din ngr. strata, it. strada.

IDENTITATE ~ati f. 1) Caracter identic; coincidenta sub toate aspectele; egalitate. 2) Proprietate a unui lucru de a-si pastra timp indelungat caracterele fundamentale. 3) Ansamblu de date care contribuie la identificarea unei persoane. Act de ~. 4) mat. Egalitate dintre doua expresii, care, la schimbarea sistemului de valori ale literelor, pastreaza aceeasi valoare numerica. [G.-D. identitatii] /<lat. identitas, ~atis, fr. identite

MIC mica (mici) 1) Care are dimensiuni mai reduse decat cele considerate normale; care este de marime sub norma obisnuita. Masa ~a. ◊ Degetul ~ deget aflat la extremitatea mainii sau a piciorului. In ~ pe scurt; in sumar; in proportii reduse. 2) A carui intensitate este sub nivelul mediu; slab. Lumina ~a. 3) Care este redus numeric, cantitativ. 4) Care dureaza mai putin ca de obicei; de scurta durata. 5) Care este de importanta redusa; neinsemnat. Un ~ functionar. ◊ Socru mic tatal miresei. Soacra mica mama miresei. 6) (despre persoane) Care este de varsta copilariei. 7) si substantival Care s-a nascut ultimul in familie; mezin. ◊ Cu ~ cu mare (sau ~ si mare) cu totii impreuna. /<lat. miccus

ENCICLOPEDIE, enciclopedii, s. f. 1. Tip de lucrare lexicografica de proportii diferite care trateaza sistematic termeni de baza (nume comune si proprii), notiuni din toate domeniile sau dintr-un anumit domeniu de cunostinte, fie in ordine alfabetica, fie pe probleme sau pe ramuri. 2. Ansamblu multilateral de cunostinte omenesti. ◊ (Fam.) Enciclopedie ambulanta = persoana care are cunostinte multe, diverse si precise. – Din fr. encyclopedie.

INAINTE adv. 1) In spatiul aflat in fata; dinainte; anterior. A se duce ~. ◊ A-i iesi cuiva ~ a intampina pe cineva. A i-o lua cuiva ~ a intrece pe cineva. 2) Intr-o perioada de timp trecuta; in trecut. Mai ~ vreme. 3) Mai intai; la inceput. ◊ ~ de toate in primul rand. Mai ~ a) mai demult; b) mai repede decat altcineva; mai devreme; c) in primul rand; la inceput. ~-mergator a) premegator; inaintas; precursor; b) persoana cu vederi progresiste. 4) In continuare; mai departe. De azi (sau de acum, de aici) ~. ◊ Zi-i (spune) ~! Continua! 5) (cu valoare de interjectie) Strigat exprimand indemnul de a inainta. Ura! ~! /<lat. in ab ante

ORA ore f. 1) Unitate de masura a timpului (egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi si cuprinzand 60 de minute sau 3.600 de secunde); ceas. ◊ ~ de ~ mereu, intruna. Din ~ in ~ cu regularitate la un interval de un ceas. Pe ~ in timp de o ora. ~ academica 45 de minute. 2) Distanta care poate fi parcursa intr-un interval de o asemenea durata. Parisul se afla la trei ore de zbor. 3) Moment al zilei calculat de la miezul noptii (sau de la amiaza). Ora 10. ◊ De ultima ~ foarte actual; recent; nou de tot. 4) Durata de timp nedeterminata. ◊ La ora actuala in prezent. 5) Timp rezervat dinainte pentru o anumita activitate. ◊ Ore de primire timp din ziua de lucru a unei persoane oficiale rezervat primirii solicitantilor. 6) Expunere sistematica si organizata dupa un program a unei materii de studiu intr-o institutie de invatamant. ~ de literatura. [G.-D. orei] /<lat. hora, it. ora

A SE DEZUNI ma dezunesc intranz. rar 1) (despre obiecte unite) A se desprinde unul de altul sau dintr-un tot. 2) (despre comunitati) A-si pierde coeziunea interna; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se destrama; a se dezagrega. 3) (despre doua sau mai multe persoane) A trai in vrajba; a se vrajmasi; a se dusmani; a se invrajbi; a se uri. /dez- + a uni

INDIVIDUALISM n. 1) filoz. Teorie care considera individul drept valoare suprema in toate domeniile vietii (economie, politica, morala etc.). 2) Tendinta de a proteja valorile si drepturile individului rupt de societate. 3) Atitudine a celui care se preocupa in mod exclusiv de propria persoana, ignorand interesele altora. [Sil. -du-a-] /<fr. individualisme

DIRECTIE s.f. I. 1. Orientare in spatiu a unei persoane sau a unui obiect fata de un punct de referinta; loc catre care se indreapta cineva sau ceva; sens al unei miscari, al unei pozitii etc. 2. (Mat.) Proprietate comuna tuturor dreptelor paralele cu o dreapta fixa. II. 1. Conducere, dirijare (a unei institutii, a unei intreprinderi etc.). ◊ Directie de scena = regie. 2. Functie de director; (p. ext.) durata cat o persoana indeplineste aceasta functie. 3. Organ care conduce o intreprindere, o institutie etc. ♦ Diviziune in cadrul unui minister, al unei mari institutii etc., care se ocupa de o anumita ramura de activitate. 4. Birou, local unde functioneaza o directie. III. totalitatea pieselor sau sistemul cu care se dirijeaza un vehicul. ♦ Parte mobila a ampenajului vertical cu ajutorul caruia pilotul manevreaza avionul in plan orizontal. [Gen. -iei, var. directiune s.f. / cf. fr. direction, lat. directio].

atot- Dat. (inv.) al adj. pron. tot. Intra ca element de compunere intr-o serie de termeni care indica atribute ale lui Dumnezeu, ale naturii sau ale altor entelehii; numai in mod umoristic se poate aplica persoanelor. Corespunde lat. omni-, sp. todo-. Cel de al doilea element poate fi puternic, rabdator, stiutor, vazator etc.

ALES², -EASA, alesi, -se, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Deosebit dintre altii sau dintr-un tot. 2. (Adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Deosebit, distins, remarcabil; scump, rar. ◊ Loc. adv. Mai ales = in special, indeosebi. 4. (Despre tesaturi) Lucrat cu flori sau cu modele. II. S. m. si f. (art.) persoana iubita (cu care se casatoreste cineva). – V. alege.

A CASCA casc 1. tranz. (gura) A desface despreunand buzele si falcile (pentru a manca, a vorbi etc.); a deschide. ◊ ~ gura (la ceva sau la cineva) a) a privi cu curiozitate sau mirare naiva la ceva sau la cineva; b) a umbla fara nici o treaba (uitandu-se in toate partile). ~ ochii a) a face ochi mari (de mirare, de spaima etc.); a se holba; b) a baga de seama; a fi atent. Casca-gura (sau gura-casca) calificativ atribuit unei persoane care umbla fara nici un rost. 2. intranz. A deschide larg gura printr-o miscare reflexa, inspirand adanc si expirand prelung (din cauza somnului, oboselii etc.). /<lat. cascare

RAU² rea (rai, rele) 1) (in opozitie cu bun) Care are insusiri negative; lipsit de calitati bune. Purtare rea. ◊ Viata rea (sau trai ~) viata plina de greutati; trai zbuciumat. Vorbe rele barfeli; calomnii. Veste rea veste care intristeaza. ~ conducator de caldura (sau de electricitate) care nu transmite caldura (sau electricitate). A duce casa rea cu cineva a se certa tot timpul; a trai in dusmanie. A-si face sange ~ (sau inima rea) a se mahni; a se intrista. 2) Care este cainos la suflet; plin de rautate; avan. Om ~. ◊ Poama rea (sau soi ~) persoana cu apucaturi, deprinderi urate. ~ de mama focului foarte rau. ~ la inima lipsit de omenie; hain. 3) (despre actiuni, fapte ale oamenilor) Care contravine regulilor moralei. Purtare rea. Deprinderi rele. 4) (in superstitii) Care aduce sau prevesteste nenorociri. Semn ~. Vis ~. /<lat. reus

chear (ea dift.) adj. (lat. clarus, limpede, ca adv. claro; it. chiaro, pv. clar, fr. clair, sp. pg. claro. V. clar). Vechi. Pur, limpede: vin chear, cheara si adevarata istorie. Adv. Limpede, lamurit: mai chear ne spune, va vedea bine si chear, mult mai chear. Azi. Curat, in adevar [!]: era chear el (sau el insusi sau el singur), acesta e chear d***u (curat d***u, d***u curat, d***u´n persoana, d***u gol). Tocmai: chear ma gindeam (sau ma gindeam chear) sa vin la tine, vin chear de la Roma (de la Roma chear, de la Roma insasi). Insusi: chear d***u sa fie, tot nu ma tem. Chear asa, curat asa, bine zici (cind e exclamativ, acc. e pe chear, cind nu, nu formeaza locutiune, si acc. e pe asa: e chear asa cum iti spun). Ba ca chear (iron.), da, da! bine zici! curat! curat asa! Chear atunci, in ori-ce caz, chear daca, ori-ce ar fi, chear asa sa fie: Zicea ca ma va ucide! Chear atunci, tot nu trebuia sa-i spui! Chear din senin sau din chear senin (dintr´un senin clar), fara cel mai mic motiv: s´a suparat chear din senin. V. savai.

consiliu m. (lat. consilium). Sfat, sfatuire, parere data cuiva ca sa faca ceva. Adunare p. a se sfatui. Localu consiliului. Consiliu de ministri, consiliu p. a delibera despre afacerile statului. Consiliu de razboi, consiliu p. justitia militara. Consiliu de stat, consiliu p. a prepara legi, ordonante si regulamente, a rezolva dificultatile care se ridica in materie administrativa si a judeca apelurile contentiosului administrativ. Consiliu judetenesc (gresit zis judetean), consiliu compus din 18 membri, p. afacerile judetului. Consiliu comunal, consiliu compus tot din 18 membri, p. afacerile comunei. Consiliu permanent, consiliu alaturat ministerului Educatiunii Nationale. Consiliu de familie, consiliu compus din rude si prezidat de un judecator ca sa apere interesele unui minor. Consiliu judiciar, persoana numita de un tribunal ca sa-l infrineze pe cel declarat in stare de prodigalitate sau incapacitate civila sau legala. Consiliu de disciplina, tribunal instituit p. disciplina. Consiliu de zece, un tribunal secret in foasta [!] republica a Venetiii.

SUVERAN, -A, suverani -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea suprema. ♦ Fig. Absolut, fara margini; total, suprem. ♦ (Despre state, popoare) Care se bucura de suveranitate. 2. S. m. si f. Conducator al unui stat monarhic; monarh. ♦ Fig. persoana sau colectivitate libera sa dispuna de soarta sa, de actele sale. – Din fr. souverain.

EXACT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre lucruri) Care corespunde intru totul adevarului; in totala conformitate cu realitatea; intocmai; precis. 2) Care reproduce cu fidelitate realitatea, originalul sau modelul. Copie ~ta a unui text. 3) (despre instrumente de masura) Care indica cu exactitate; precis. Valoare ~ta. 4) (despre persoane) Care face cele promise la timpul cuvenit; punctual. /<fr. exact, lat. exactus

CARNE, carnuri, s. f. 1. Nume dat tesutului muscular al corpului omenesc sau al animalelor. ◊ Carne vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ◊ Expr. A taia (sau a da, a trage) in carne vie = a) a taia, a lovi in plin; b) fig. a curma fara crutare un rau. Carne de tun = masa de militari trimisi de clasele exploatatoare spre a lupta cu pierderi sangeroase in razboaie de cotropire. A fi rau (sau bun) de carne = a se vindeca greu (sau usor) de o rana. In carne si oase = in persoana, in realitate. Carne din carnea cuiva = descendent direct din cineva, legat prin sange de cineva. A-si pune (sau a-si baga) carnea in (sau la) saramura = a face mari sfortari, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A pune (sau a prinde etc.) carne = a se ingrasa. A creste carnea pe cineva = a simti o satisfactie. A tremura carnea pe cineva = a tremura de frica. 2. Bucata din tesutul muscular al animalelor taiate, intrebuintata ca aliment. 3. Parte moale de sub coaja fructelor, care inconjura semintele. – Lat. caro, carnis.

COR¹, coruri, s. n. 1. Grup de cantareti care executa impreuna o compozitie muzicala. ◊ Loc. adv. In cor = (toti) deodata, in acelasi timp, impreuna. ◊ Expr. A face cor cu altii = a face cauza comuna cu altii, a se solidariza cu altii (in scopuri rele). ♦ Compozitie muzicala destinata sa fie cantata de mai multe persoane; executarea unei astfel de compozitii. 2. (In teatrul antic) Grup de actori care luau parte la desfasurarea actiunii dramatice ca personaj colectiv, exprimand, prin cantec, recitare, mimica sau dans, opinia publica; p. ext. versurile cantate de acest grup. – Din lat. chorus. Cf. germ. Chor.

A SE INCALZI ma ~esc intranz. 1) A deveni (mai) cald; a capata o temperatura mai inalta. Laptele s-a ~it. Vremea s-a mai ~it. 2) (despre persoane) A simti o senzatie de caldura. Am mers repede si m-am ~it. 3) A se expune unei radiatii termice (la o sursa de caldura). ~ la soare. 4) fig. A fi cuprins de elan; a capata tot mai multa caldura sufleteasca; a se insufleti; a se inflacara; a se anima; a se antrena; a se entuziasma; a se electriza; a se ambala. 5) A face exercitii fizice prealabile in vederea unui efort sportiv. /in + cald

A SE INDARJI ma ~esc intranz. 1) (despre persoane) A actiona cu darzenie sporita; a deveni mai darz; a se inversuna. 2) fam. A se supara foarte tare; a-si iesi din sarite; a se infuria. 3) (despre lupte) A deveni mai darz; a se desfasura tot mai intens; a se inversuna; a se incrancena. /in + darz

IDENTIFICA vb. I. tr. 1. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru, a recunoaste. 2. A stabili identitatea dintre doua marimi, a le considera identice. ♦ refl. A se transpune in situatia cuiva, a simti sau a actiona intocmai cu cineva, a-si insusi intru totul ideile cuiva. [P.i. identific, 3,6 -ca. / cf. fr. identifier].

PUBLIC, -A adj. 1. (Op. privat) Care priveste tot poporul, care apartine intregii natiuni. ♦ Care poate fi folosit de toata lumea. 2. Care se petrece, care are loc in fata unei adunari de oameni. 3. Care vine de la colectivitate, la care participa intreaga colectivitate. ♦ Opinie publica = v. opinie. // s.n. 1. Colectivitate mare de oameni; multime, lume. 2. totalitatea persoanelor care asista la un spectacol, la o conferinta etc. [Cf. fr. public, it. pubblico, lat. publicus].

IDENTIFICA vb. I. tr. 1. a constata, a stabili identitatea unei persoane, a unui lucru; a recunoaste. 2. a considera mai multe obiecte, fiinte, marimi etc. ca fiind identice. II. refl. a se transpune in situatia cuiva, a simti sau a actiona intocmai ca cineva, a-si insusi intru totul ideile cuiva. (< fr. identifier, lat. identificare)

companie (-ii), s. f. – 1. Subunitate militara mai mare decit plutonul si mai mica decit batalionul. – 2. Tovarasie, insotire. – 3. Grup mic de persoane care isi petrec vremea impreuna, societate. Mare intreprindere constituita sub forma de societati. – Var. (inv.) cumpanie. Mr. cumbanie. It. compagnia (sec. XVIII) si apoi din fr. compagnie. S-a specializat in companie „companie militara” si companie, cu toate celelalte sensuri ale cuvintului sp. sau fr. – Der. companist, s. m. (inv., negustor asociat companiei comerciantilor greci din Trans., sec. XVIII); companion, s. m. (tovaras), inv.

SOLIDAR, -A, solidari, -e, adj. 1. Legat (de cineva sau de ceva) printr-o responsabilitate si un interes comun; unit. ♦ De care raspund in egala masura si impreuna mai multe persoane; spec. care leaga intre ei intr-un raport de obligatii mai multi creditori si un debitor sau mai multi debitori si un creditor. 2. Care este legat prin constructie de alta piesa sau de alt obiect, formand impreuna un tot unic. – Din fr. solidaire.

A PISCA pisc tranz. 1) (fiinte) A apuca cu varful degetelor de piele strangand-o (si provocand durere); a ciupi. 2) (bucati mici, varfuri, margini) A inlatura cate putin prin rupere sau taiere; a ciupi. 3) fam. (despre persoane) A fura in cantitati neinsemnate si pe nesimtite; a ciupi. 4) si fig. (despre insecte) A face sa aiba o senzatie dureroasa (prin intepare sau muscare); a ciupi; a manca; a musca. ◊ Cat te-ar ~ un purice putin de tot. Pisca de limba se spune despre condimente sau bauturi alcoolice care produc o senzatie de usturime. 5) fig. A intepa cu vorba; a critica usor; a ciupi. 6) (fiinte) A lovi usor (cu biciul, cu palma); a ciupi. 7) (coardele unor instrumente muzicale) A apuca cu varful degetelor, facand sa vibreze; a ciupi. /Orig. nec.

MARTURIE, marturii, s. f. 1. Declaratie facuta de o persoana pentru a adeveri un lucru sau pentru a-si sustine parerile. ♦ Spec. Depozitie facuta de un martor in fata unei instante judecatoresti. ◊ Marturie minicinoasa = infractiune care consta in fapta unui martor de a face afirmatii mincinoase sau de a nu spune tot ce stie. ◊ Expr. A sta (sau a fi) marturie = a se afla de fata, a fi martor. ♦ (Inv.) Marturisire a credintei. ♦ (Rar) Martor. 2. Dovada, atestare; semn, proba, indiciu. 3. (Reg.) Targ saptamanal (fixat in zilele in care oamenii veneau la oras pentru a depune marturii 1). – Martur + suf. -ie.

CREDINTA ~e f. 1) Incredere deplina in adevarul unui lucru; convingere adanca. ~ in succes. ◊ Om de (buna) ~ persoana pe care te poti bizui; om in care poti avea incredere. A-si pune ~a in cineva (sau a se lasa in ~a cuiva) a se increde in cineva; a se bizui pe cineva. A-si manca ~a a pierde increderea tuturor. 2) Devotament fata de cineva sau ceva; fidelitate. A jura ~. ~ conjugala. 3) Forma a constiintei sociale in care realitatea este reflectata si interpretata ca fiind dependenta de fiinte si forte supranaturale; confesiune; cult; religie. [G.-D. credintei] /<lat. credentia

A POTRIVI ~esc tranz. 1) A face sa se potriveasca. 2) A face sa ocupe pozitia necesara; a pune sa stea cum trebuie; a aseza; a aranja. 3) (volumul, masa, marimea) A determina cu aproximatie. 4) (instrumente muzicale) A face sa produca sunetele necesare; a acorda. 5) (ceasul) A pune sa mearga la fel cu altul. 6) (persoane) A face sa capete un aspect ingrijit; a gati, a chiti; a aranja; a dichisi. 7) (mancaruri) A gusta adaugand anumite ingrediente (pentru a da un gust bun). 8) (vorbe, glume) A rosti la timpul si la locul cuvenit. 9) A hotari (in minte), examinand toate posibilitatile; a chibzui; a cumpani. ~ cum e mai bine. /Din potriva

RESPECT respecte n. Sentiment sau atitudine de inalta stima fata de o persoana; cinste; consideratie; deferenta. ◊ A pune pe cineva la respect a face pe cineva sa se poarte respectuos; a pune la punct pe cineva. A tine pe cineva la respect (sau la distanta) a nu-i permite cuiva sa se poarte prea familiar. Cu tot respectul (sau respectele mele) formula de salut, exprimand o deosebita consideratie. /<fr. respect, lat. respectus

hrisov (hrisoave), s. n. – Scrisoare, act ce servea ca titlu de proprietate, de privilegiu, pergament. Se numeau astfel toate documentele ce proveneau de la cancelaria domneasca, si care purtau sigiliul domnitorului. – Var. (inv.) hrisovul, (pop.) hristov. Ngr. χρμσόβουλον „bula de aur” (Roesler 579; DAR), cf. v. sb. hrisovoli. Sec. XVII. Pentru nume, cf. si bula „sigiliu papal” si „document papal”. – Der. hrisovolit, s. m. (persoana care se bucura de un drept sau privilegiu, in virtutea unui document al domnitorului).

COLECTIV, -A I. adj. 1. rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate. ♦ substantiv ~ = substantiv care, la singular, denumeste o multitudine de obiecte identice, considerate ca un intreg; sufix ~ – sufix cu ajutorul caruia se formeaza substantive colective; numeral ~ = numeral care exprima ideea de grupare a obiectelor in timp si spatiu. 2. care apartine tuturor; comun, obstesc, social. II. s. n. grup de oameni care lucreaza in acelasi loc de productie, cu interese si conceptii comune, purtand fiecare raspunderea muncii depuse, sub o conducere unica. (< fr. collectif, lat. collectivus)

secatura, secaturi, s.f. 1. (pop.) loc secat al unei ape (unde se poate prinde peste). 2. (inv. si reg.) loc intr-o padure defrisat si folosit ca pasune sau ca ogor; curatura, seci. 3. (inv.) spatiu liber, loc gol. 4. (inv.) portiune, element, fragment (dintr-un tot, dintr-un ansamblu). 5. (inv.) planta sau parte a unei plante care si-a pierdut seva, germenele de viata; uscatura. 6. (reg.) boala a oilor care se manifesta prin uscarea pielii. 7. (pop.; la pl.) lucru, fapt, vorba, afirmatie etc. fara valoare, fara importanta, fara sens; fleac, nimic. 8. (pop.; deprec.) persoana lipsita de orice valoare, de caracter etc.; lichea, otreapa, osistie, zdreanta, sichimea, martafoi, pramatie, puslama.

CUNOSTINTA, cunostinte, s. f. 1. Cunoastere (2). ♦ Expr. A avea (sau a lua) cunostinta de ceva = a sti, a fi informat. A aduce (ceva) la cunostinta cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunostinta publica = a da de stire tuturor. In cunostinta de cauza = cunoscand bine ceva. A-si pierde cunostinta = a nu mai sti de sine, a lesina. ♦ (Rar) A-si veni in cunostinta = a se trezi din lesin. ♦ (Rar) Minte, ratiune. 2. (La pl.) totalitatea notiunilor, ideilor, informatiilor pe care le are cineva intr-un domeniu oarecare. 3. persoana pe care vorbitorul o cunoaste. ♦ Expr. A face cunostinta cu cineva = a lega relatii sociale cu o persoana. (Fam.) A face cuiva cunostinta cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva. 4. (Inv.) Multumire, recunostinta. – Cunoaste + suf. -inta (cu sensul 3 dupa fr. connaissance).

ajutor n., pl. oare si uri (lat. adjutorium). Actiunea de a ajuta: a chema, a veni, a sari in ajutor cuiva, a-i aduce ajutor. persoana care ajuta (dupa fr. adjoint, adjunct, ori aide, ajutor): primaru si ajutoarele lui (nu ajutorii!). Un bir numit si ajutorinta (sec. 18). Ajutor! strigat de cerut ajutor (adica: sariti in ajutor, dati-mi ajutor!). – Fem. d. ajutor (de primar, de ex.) nu e ajutoare, ci ajutatoare sau (mai bine!) tot ajutor, s. n. ca sprijin, reazem s. a. Cp. cu membru, mester si sef.

MILITAR, -A, militari, -e, s. m. si f., adj. l. S. m. si f. persoana care face parte din cadrele armatei sau care isi face stagiul militar; ostas, ostean. 2. Adj. Care apartine armatei sau militarilor (1), privitor la armata sau la militari, specific armatei sau militarilor; facut dupa principii proprii armatei; militaresc, ostasesc. ◊ Serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care sunt obligati sa-l presteze toti barbatii valizi ai unei tari. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de catre armata. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. Militar.

SFANT² sfinti m. 1) (la crestini) persoana care si-a consacrat viata apararii religiei si care dupa moarte este considerata facatoare de minuni. ◊ La ~ul asteapta niciodata. Parca i-a iesit un ~ din gura se spune despre cineva care a enuntat tocmai ceea ce trebuia. A sta ca un ~ a fi foarte cuminte. A se ruga la toti sfintii a) a se adresa cu rugaminti tuturor celor ce ar putea da un ajutor; b) a ruga insistent; a implora. 2) art. Fiinta suprema, care a creat lumea; Dumnezeu. ◊ Ferit-a ~ul in nici un caz. /<sl. sventu

agent m. (lat. agens, de la agere, a lucra). tot ceia ce lucreaza: lumina si caldura-s agenti ai naturii. Acela care face afacerile altuia, ale statului: prefectii, ministrii is agentii guvernului. Mic functionar executiv: agent de politie. Agent de schimb, mijlocitor autorizat p. negocierea efectelor publice. Agent de afaceri, acela care se insarcineaza sa conduca p. altu afaceri de interes. Agent diplomatic, persoana trimeasa ca diplomat. – Vechi aghent (rus. agent).

CATERING s.n. Cuvant recent, de origine engleza, care, atat in Marea Britanie, cat si in SUA, denumeste activitatea de alimentatie publica in toata complexitatea ei, fiind sinonim cu fr. restauration – restauratie; preluat in limba romana cu sens restrans, de livrare si servire de preparate culinare si bauturi sau de organizare de evenimente sociale (nunti, aniversari etc.) si de afaceri (bufete, cocteiluri etc.) in alte locuri (sedii de firme, institutii) decat restaurantele, de catre unitati specializate, la comanda unui client (persoana fizica sau juridica). – Din engl. catering.

PERSAN, -A, persani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. persoana care facea parte din populatia de baza a Persiei sau era originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Persiei sau persanilor (1), privitor la Persia sau la persani, originar din Persia; persienesc. ◊ Covor persan (si substantivat, n.) = covor de calitate superioara (la origine confectionat in Persia), cu batatura alcatuita din fire innodate si taiate la o anumita lungime pe toata suprafata covorului. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de persani (1). [Var.: persian, -a s. m. si f., adj.] – Din fr. persan.

ORB² oarba (orbi, oarbe) 1) si substantival (despre fiinte) Care nu vede cu amandoi ochii. Cal ~. Alfabet pentru orbi. ◊ A se tine (de ceva) ca ~ul de gard a urma intru totul modelul imitat. ~ului degeaba ii spui ca s-a facut lumina pe cel prost in zadar il povatuiesti. 2) fig. Care este lipsit de lumina; cufundat in intuneric; obscur. ◊ Fereastra oarba adancitura in perete, sub forma de fereastra, facuta in scop decorativ. Camera oarba camera fara ferestre. Cartus ~ cartus cu exploziv, dar fara glont; cartus fals. 3) fig. (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de ratiune, de judecata. Supunere oarba. Incredere oarba. /<lat. orbus

A ACOPERI acopar tranz. 1) (obiecte, fiinte) A inzestra cu un invelis exterior (in scop protector sau decorativ). 2) mil. (trupe, obiective etc.) A apara, luand asupra sa atacurile inamicului. 3) (lucruri, persoane) A pune intr-un loc ferit; a tainui; a ascunde; a dosi. 4) (zgomote, melodii etc.) A face sa nu se auda depasind in intensitate; a astupa. 5) (datorii banesti, cheltuieli etc.) A compensa in bani sau in natura; a achita. 6) sport (distante) A strabate de la un capat la altul; a parcurge. ◊ ~ terenul a fi in permanenta activ pe tot terenul de joc. /<lat. acco[o]perire

PARALELA s.f. 1. Linie sau suprafata situata in toata intinderea ei la egala distanta de alta linie sau de alta suprafata cu care nu se intretaie oricat de mult s-ar prelungi. ♦ Fiecare dintre cercurile imaginare paralele cu ecuatorul care unesc punctele de egala latitudine de pe suprafata Pamantului. 2. (La pl.) Aparat de gimnastica format din doua bare paralele sustinute de stalpi. 3. (Fig.) Comparatie, apropiere facuta intre doua persoane, intre doua lucruri etc., in care se scot in relief asemanarile si deosebirile. [Cf. fr. parallele, lat. parellelus].

GLAS ~uri n. 1) Sunet sau ansamblu de sunete emise de om cu ajutorul coardelor vocale; facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; grai. ~ puternic. ~ ragusit. ◊ Intr-un ~ toti deodata. A da ~ a) a striga; b) a exprima (verbal sau in scris). A ridica ~ul a se rasti. A capata (sau a prinde) ~ a capata curaj. A-i pieri (sau a i se stinge) ~ul a) a nu mai putea sa vorbeasca; b) a nu mai avea ce raspunde; a se da batut. 2) mai ales la pl. Murmur produs de mai multe persoane ce vorbesc concomitent. 3) Sunet sau ansamblu de sunete scoase de pasari sau de animale. 4) fig. Zgomot produs de unele fenomene naturale. ~ul apelor. 5) fig. Sunet produs de un instrument muzical. ~ de vioara. /<sl. glasu

A ADUCE aduc 1. tranz. I. 1) (persoane sau lucruri) A lua ducand cu sine (undeva sau la cineva). 2) A apropia de corp sau de o parte a corpului. ~ mana la cap. 3) A face sa capete o anumita directie sau inclinatie. ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) a pomeni (despre ceva sau despre cineva). 4) A face sa se produca; a provoca; a pricinui; a cauza. ~ castig. Norii negri aduc ploaie. 5) A face sa ajunga intr-o anumita stare sau situatie. ~ (pe cineva) la sapa de lemn a saraci cu totul pe cineva. 6) A infatisa spre examinare. ~ un argument. II. (impreuna cu unele substantive formeaza locutiuni verbale, avand sensul substantivului cu care se imbina): ~ la cunostinta a instiinta. ~ multumiri a multumi. ~ jertfa a jertfi. A-si ~ aminte a-si aminti. 2. intranz. 1) pop. (urmat de un substantiv precedat de prepozitia cu) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se potrivi; a semana; a se asemana. 2) (urmat de un determinant precedat de prepozitia a) A emana un miros specific (de obicei, neplacut). ~ a mucegai. ~ a dogorat. /<lat. adducerre

DESCOPERI, descopar, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoana ceea ce le acopera. ♦ Refl. A-si scoate palaria, caciula etc. ♦ Fig. A lasa neocrotit, neaparat, expus unui atac. A descoperi aripa dreapta a unei armate. ♦ A face sa nu aiba acoperire legala. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) da pe fata, a (se) dezvalui, a (se) da de gol, a (se) trada. 2. A gasi un lucru cautat, necunoscut sau ascuns; a afla. ◊ Expr. A descoperi America, se spune in bataie de joc cuiva care face caz de un lucru stiut, cunoscut de toata lumea. ♦ A patrunde o taina, un mister. – Lat. disco(o)perire.

VARF ~uri n. 1) Partea de deasupra (ascutita) a obiectelor inalte; creasta. ~ul acoperisului. ~ul copacului. ◊ Cu ~ incarcat pana sus; foarte plin. Cu ~ si indesat mai mult decat trebuie; cu prisosinta. Asta pune (sau face) ~ (la toate) asta e peste orice masura; asta este din cale-afara. 2) Partea cea mai inalta a unui munte sau a unui deal; culme; creasta; coama; spinare; crestet; pisc. 3) Capatul (de obicei mai ascutit) al unui obiect sau organ. ~ul cutitului. ~ul degetului. ◊ Din ~ul buzelor a) de man-tuiala; b) cu dispret; sfidator. 4) Punct de intretaiere a doua laturi ale unei figuri geometrice. 5) fig. Moment central in desfasurarea unei activitati. ~ul adunarii. ◊ Ore de ~ ore cu o mare aglomeratie sau cu o solicitare intensa. 6) la pl. totalitate a persoanelor de frunte ale unei societati, clase, organizatii. /<sl. vruhu

CENTURA s.f. 1. Curea lata de piele, de panza etc., folosita mai ales de militari; centiron. ◊ Centura de salvare = dispozitiv format din corpuri plutitoare care se fixeaza in jurul taliei, servind la mentinerea unei persoane la suprafata apei fara sa inoate; colac de salvare. 2. Cingatoare. ◊ Centura pelviana = oasele bazinului. ♦ (Sport) a) Linie imaginara la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile la lupte. 3. (Mil.) Centura de fortificatii = zona fortificata aflata la o distanta potrivita pentru a le feri de focul armelor grele ale unui eventual dusman; cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. 4. Fasie continua de table de otel care formeaza bordajul unei nave. 5. Grinda orizontala din beton armat, rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile exterioare ale unei cladiri, avand rolul de a le lega intre ele. 6. Cadru de forma circulara. 7. Centuri de radiatie = zone de grosime variabila, care inconjura Pamantul, caracterizate printr-un nivel ridicat de radiatie corpusculara ionizata. [< fr. ceinture].

CORP¹ ~uri n. 1) Organism considerat ca un tot anatomic si functional; trup. ◊ ~ neinsufletit cadavru. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla fata in fata. A face ~ comun cu cineva (sau cu ceva) a se asocia, a se solidariza cu cineva. 2) Parte a organismului omenesc fara cap si membre; trunchi; trup. 3) Partea principala a unui obiect, a unei constructii sau masini. ~ul navei. ◊ ~ de case ansamblu de cladiri, reunite prin ceva comun. 4) : ~ ceresc element al universului; astru. 5): ~ geometric corp, marginit de fete definite geometric. 6) : ~ delict dovada materiala a incalcarii legii. 7) Unitate cu care se masoara, in tipografie, marimea literelor. ~ de litera. 8) Grup de persoane care formeaza o unitate profesionala. ~ didactic. ~ diplomatic. 9) Mare unitate militara formata din mai multe divizii. ~ de infanterie. 10) totalitate a volumelor unei colectii de materiale referitoare la un anumit domeniu; corpus. ~ de legi. /<fr. corps, lat. corpus

acel, acea pron demonstrativ, pl. acei, acele (lat. eccu-ille). Arata persoana ori lucru departat, in opoz. cu accest [!]: acel om, acea femeie; omu acela, femeia aceia; acei oameni, acele femei, oamenii aceia, femeile acelea. O bataie ca aceia (Fam.), o bataie teapana (ca aceia pe care o stiti.) Un betiv ca acela, un mare betiv. Eu nu-s de aceia, de acelea, is om onest ori bun (nu din acei oameni ori din acele femei cu nume rau). De aceia, pentru aceia, din acest motiv, de asta. Dupa aceia (nord), dupa asta, pe urma, apoi. tot acela, acelasi. V. si cel.

COMANDA ~enzi f. 1) Dispozitie, scrisa sau orala, emisa de o autoritate sau de o persoana oficiala, spre a fi indeplinita de cei vizati; ordin; porunca. A da ~. ◊ Ton de ~ ton poruncitor. La ~ la cererea si dupa dorinta unui superior. 2) Functie de conducere militara. ◊ A lua ~anda a fi numit la conducerea unei actiuni militare. 3) Cerere prin care se solicita livrarea unui produs, executarea unei lucrari sau prestarea unui serviciu. 4) Marfa comandata. 5) Operatie prin care se manevreaza un sistem tehnic. ~ programata. ~ manuala. 6) Element al unui mecanism care asigura functionarea ansamblului. ◊ Semnal de ~ semnal transmis de dispozitivele automate pentru a determina desfasurarea unui proces tehnic. Panou (sau tablou) de ~ placa pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comanda. [G.-D. comenzii] /<fr. commande

FAMILIE s. f. 1. forma istorica de comunitate umana, grup de oameni legati prin consangvinitate si inrudire; (spec.) grup social avand la baza casatoria, alcatuit din soti si copii. ◊ totalitatea persoanelor care descind dintr-un stramos comun; neam, descendenta. ◊ dinastie. ◊ (la romani) totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (fig.) grup de oameni strans unit, legat prin interese si idealuri comune. 3. ~ lexicala = serie de cuvinte inrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la acelasi cuvant de baza. ◊ grup de limbi cu trasaturi comune care provin din aceeasi limba initiala. 4. diviziune a ordinului, mai mare decat genul. ◊ grup de plante, animale, elemente sau combinatii chimice cu trasaturi comune. ♦ ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup. 5. ~ radioactiva = ansamblul format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. 6. (mat.) multime de drepte, curbe sau suprafete care au o caracteristica intrinseca comuna, ecuatiile lor continand un parametru real. (< lat. familial, it. famiglia, fr. familie)

FAMILIE s.f. 1. totalitatea persoanelor inrudite, care sunt din acelasi neam; rude de sange, rude, neamuri; (spec.) grup social care are la baza casatoria si este alcatuit din soti si copii. ♦ Neam, descendenta. ♦ Copiii in raport cu parintii lor. ♦ Dinastie. ♦ (Ist., la romani) totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (Fig.) Grup de oameni etc. strans unit, legat prin interese si idealuri comune. 3. Serie de cuvinte care deriva din acelasi cuvant. ♦ Grup de limbi care au aceeasi origine, tragandu-se dintr-o limba mai veche, numita limba comuna. 4. Grup de plante, de animale, de elemente sau de combinatii chimice cu trasaturi comune. ◊ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup care duc o viata organizata; ◊ (fiz.) familie radioactiva = ansamblul format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. [Gen. -iei. / < lat. familia, cf. fr. famille, it. famiglia].