putoi, putoi, s.m. (pop. si fam.) 1. baiat mic. 2. toi (pentru tuica, rachiu). 3. (la pl.) turturi de gheata. 4. planta denumita sangele-voinicului. 5. fruct de ardei iute (mic). 6. specie de cartofi lungareti, galbui.

SCUT, scuti, s. m. Sloi mare de gheata. ♦ turtur.

TURLOI, turloaie, s. n. (Pop.) 1. Fluierul piciorului; p. ext. partea piciorului de la genunchi in jos. 2. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului. 3. Jgheab, teava prin care curge apa (din izvor, din cismea etc.). 4. turtur de gheata. – Et. nec.

CIUCURE, ciucuri, s. m. 1. Ornament facut dintr-o impletitura sau dintr-un manunchi de fire, cu care se impodobesc marginile unui covor, ale unei draperii, unui obiect de imbracaminte etc. ◊ Loc. adj. si adv. (Plin) ciucure (de... sau cu...) = (incarcat) pana la refuz (de... sau cu...). 2. (Rar) turtur de gheata. ♦ (La pl.; urmat de determinari) Ornamente de cristal sau de sticla care atarna de marginile candelabrelor sau ale lampilor. [Var.: ciucur s. m.] – Cf. lat. cicculum (= ciccum „ciorchine”).

SLOI, sloiuri, s. n. 1. Bloc de gheata care pluteste pe apele curgatoare si statatoare, inainte ca acestea sa inghete cu totul sau in timpul dezghetului. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) un sloi (de gheata) prin inima (sau pe spinare, rar peste obraz) = a-l trece (pe cineva) fiori de spaima. A fi sloi = a-i fi cuiva foarte frig, a fi inghetat. ♦ Fig. Om rece, nepasator, necomunicativ, lipsit de caldura sufleteasca. 2. (Rar) turtur de gheata. – Din bg. sloj.

CIUCURE ~i m. 1) Ornament constand dintr-un manunchi de fire legate sau impletite, cu care se impodobeste marginea unor obiecte; canaf. ◊ Plin ~ incarcat peste masura. 2) Fiecare dintre ornamentele de cristal sau de sticla, care atarna la o lustra. 3) pop. turtur de gheata. /cf. lat. cicculum

TURLOI ~oaie n. pop. 1) Partea de jos a piciorului, cuprinsa intre genunchi si laba; fluierul piciorului. 2) Fiecare dintre fluierele cimpoiului; trisca. 3) Teava prin care curge apa dintr-un izvor; sipot. 4) turtur de gheata. /Orig. nec.

scut, scuturi, s.n. (reg.) 1. turtur de gheata. 2. murdarie, jeg. 3. sloi mare de gheata. 4. conglomerat de materii.

sloiet, sloieti, s.m. (reg.) turtur de gheata.

stur s.m. 1. (inv. si reg.) turtur de gheata; promoroaca. 2. (inv.) bucata de sare de proasta calitate, aruncata in jurul minei. 3. (reg.) zgura; scrum. 4. (reg.) pojar.

sulig, -a, s.f. si m. (reg.) 1. (s.f.) tulpina tanara a stufului, care apare primavara la un nod al rizomului. 2. (s.m.) turtur de gheata.

sulughit, sulughituri, s.n. (reg.) turtur de gheata.

CHICIURA s. f. Strat de gheata care se formeaza iarna pe arbori si pe case din vaporii de apa sau din picaturile de ploaie; promoroaca. – Bg. kicur „manunchi, buchet; turtur de gheata”.

scut (-turi), s. n. – turture, ciucure de gheata. Poate legat de sl. skutu „marginea, bordura unei haine” (Scriban).

stur (-ri), s. m. – 1. turture, ciucure de gheata, promoroaca. – 2. Funingine. – 3. Stiva de sare de proasta calitate care se arunca. – 4. (Trans.) Zgura. – Mr. stur „coloana”. Origine indoielnica. Ar putea fi vorba de lat. stylus (Puscariu 1664; Candrea), cf. alb. stulj. Cuvint rar. Cf. tureatca.

TURTUR, turturi, s. m. 1. Sloi mic de gheata de forma prelungita si usor ascutita spre varf, care se formeaza de-a lungul stresinilor sau pe ramuri, prin inghetarea imediata a apei care se scurge. 2. (La pl.) Franjuri. 3. Jgheab prin care curge apa (la fantana). [Var.: turture s. m.] – Et. nec.

turtur ~i m. 1) Formatie mica de gheata in forma de con, care atarna de stresini sau de ramurile copacilor, aparuta prin inghetarea picaturilor de apa ce se preling. 2) mai ales la pl. pop. Fascicul de fire unite intre ele, prins ca ornament de marginea unor piese decorative sau vestimentare. /Orig. nec.

SLOI s. turtur, (Olt., Ban si Transilv.) sloiete. (~ de gheata.)

gheata gheturi f. 1) Apa solidificata la o temperatura mai joasa de zero grade. turture de ~. ◊ A (se) sparge (sau a (se) rupe) ~a a porni (la) o actiune dupa anumite sovaieli si lipsa de indrazneala. 2) la pl. Intinderi mari de astfel de apa solidificata. Gheturi polare. 3) fig. Atitudine lipsita de atentie si de bunavointa fata de cineva; raceala; indiferenta. 4) Stare de neliniste sufleteasca (adesea spontana si de scurta durata), provocata de un pericol; frica; teama. ◊ A fi cu ~a (sau cu frica) in spate a fi mereu intr-o stare de neliniste. 5): Bani ~ bani in numerar (platiti pe loc); bani pesin. 6) Planta erbacee avand frunze carnoase acoperite cu papile albe si flori de culoare roz, rosie sau alba. [G.-D. ghetii] /<lat. glacia

turtur s. 1. (pop.) turloi, (reg.) scut, (Munt. si Dobr.) suliga, (prin Dobr.) sulughita, (Olt.) tortolos, tuturoi, (inv.) stur. (Pe stresini s-au format ~i.) 2. sloi, (Olt., Ban. si Transilv.) sloiete. (~ de gheata, pe apa.)