1) ceara f., pl. ceri (lat. cera, d. vgr. keros; it. pv. sp. pg. cera, fr. cire). O substanta galbena moale din care albinele isi fac fagurii. O substanta galbena care se formeaza in urechi. Un copacel catarator perpetuu verde cultivat p. frumusetea florilor lui carnoase si mirositoare (asclepias [sau hoya] carnosa). Galben ca ceara sau ca ceara de galben (in Munt. galben ca turta de ceara), foarte palid (de frica, de boala). Ceara rosie (sau ceara tare), o compozitiune rasinoasa de sigilat scrisorile s. a. Ceara de pamint, ozocherita. V. mungiu.

turta¹ ~e f. 1) Produs de patiserie latit si rotund, obtinut dintr-o bucata de aluat si copt pe vatra. ◊ A face (sau a lasa) (pe cineva) ~ a bate tare (pe cineva). A se imbata ~ a se imbata foarte tare. Beat ~ foarte beat. A trage cenusa (sau spuza) la ~a lui a-si apara interesele proprii. 2) (nume generic) Prajitura de orice fel, avand o asemenea forma. ~ cu mere. ~e cu mac. ◊ ~ dulce prajitura facuta din faina de grau, oua, miere, mirodenii, acoperita cu glazura sau presarata cu zahar farin 3) Substanta presata care are o asemenea forma. ~ de ceara. /<lat. turta