HIDATIC, hidatice, adj.n. (In sintagma) Chist hidatic = tumoare benigna plina cu lichid, provocata de dezvoltarea in unele organe (ficat, plamani etc.) a larvelor de tenie; echinococoza. – Din fr. hydatique.

HIDATIC ~ca (~ci, ~ce): Chist ~ tumoare benigna cu un continut lichid, care se formeaza in unele organe din cauza dezvoltarii larvelor de tenie. /<fr. hydatique

acantom s.n. tumoare benigna a epiteliului malpighian. (< fr. acanthome)

ADENOM s. n. tumoare benigna a tesutului glandural. (< fr. adenome)

ADENOMIOM s. n. tumoare benigna din tesut glandular si muscular. (< fr. adenomyome)

ANGIOM s. n. tumoare benigna a vaselor sangvine sau limfatice. (< fr. angiome)

BOTRIOMICOM s. n. mica tumoare benigna pediculara, de natura infectioasa, asemanatoare cu zmeura. (< fr. botryomycome)

CHELOID s. n. tumoare benigna a pielii, fibroasa, alungita, pe locul unei cicatrice. (< fr. cheloide)

CHIST¹ s. n. 1. tumoare benigna de forma unei pungi plina cu continut (semi)lichid. 2. invelis protector foarte rezistent la unele animale inferioare. 3. stadiu larvar al teniei. 4. celula globuloasa bogata in substante de rezerva, cu functia de organ de inmultire a unor plante inferioare. (< fr. kyste)

CHISTOM s. n. tumoare benigna de origine glandulara. (< fr. kystome)

CILINDROM s. n. tumoare benigna a tesutului epitelian cu celule cilindroide. (< fr. cylindrome)

CONDILOM s. n. tumoare benigna a tegumentelor si mucoaselor la nivelul anusului sau organelor genitale. (< fr. condylome)

CONDROM s. n. tumoare benigna a tesutului cartilaginos. (< fr. chondrome)

CORTICOSUPRARENALOM s. n. tumoare benigna sau maligna a cortexului suprarenal, la femei. (dupa fr. corticosurrenalom)

CROMAFINOM s. n. tumoare benigna a tesutului cromafin medular al glandei suprarenale. (< fr. chromaffinome)

DENTOM s. n. tumoare benigna a unui dinte adult. (< fr. dentome)

ELASTOFIBROM s. n. tumoare benigna care se dezvolta in tesuturile superficiale ale trunchiului, in regiunea subscapulara. (< elasto- + fibrom)

ELASTOM s. n. tumoare benigna din tesut elastic. (< fr. elastome)

ENDOMETRIOM s. n. tumoare benigna constituita din elemente epiteliale, care se dezvolta in tesuturi mai indepartate de uter. (< fr. endometriome)

ENOSTOZA s. f. tumoare benigna a canalului medular al unui os. (< fr. enostose)

FIBROANGIOM s. n. tumoare benigna caracterizata prin proliferarea tesutului conjunctiv si a vaselor. (< fr. fibroangiome)

FIBROCONDROM s. n. tumoare benigna formata din tesut fibros si cartilaginos; condrofibrom. (< fr. fibrochondrome)

FIBROM s. n. tumoare benigna formata din tesut fibros, in tesutul conjunctiv. (< fr. fibrome)

FIBROMIOM s. n. tumoare benigna a tesutului conjunctiv si muscular. (< fr. fibromyome)

FOLICULOM s. n. tumoare benigna dezvoltata din celulele foliculului ovarian. (< fr. folliculome)

HEMANGIOM s. n. tumoare benigna a vaselor sangvine. (< fr. hemangiome)

LEIOMIOM s. n. tumoare benigna a fibrelor musculare netede. (< fr. leiomyome)

LIMFANGIOM s. n. tumoare benigna a vaselor limfatice. (< fr. lymphangiome)

LUTEOM s. n. tumoare benigna a corpului galben al ovarului. (dupa fr. luteinome)

MEDULOSUPRARENALOM s. n. tumoare benigna a substantei medulare a glandei suprarenale. (dupa fr. medullo-surrenalom)

MENINGIOM s. n. tumoare benigna a meningelor. (< fr. meningiome)

MEZOTELIOM s. n. tumoare benigna sau maligna a tesutului mezotelian. (< fr. mesotheliome)

MIOFIBROM s. n. tumoare benigna a tesutului muscular. (< fr. myofibrome)

MIOM¹ s. n. tumoare benigna a tesutului muscular. (< fr. myome)

NEUROFIBROM s. n. tumoare benigna din tesutul fibros al tecilor nervilor. (< fr. neurofibrome)

NEV s. m. tumoare benigna a pielii, de natura epidermica, vasculara etc.; alunita. (< lat., fr. noevus)

OSTEOCONDROM s. n. tumoare benigna a tesutului osos si cartilaginos. (< fr. osteochondrome)

OSTEOM s. n. tumoare benigna a tesutului osos. (< fr. osteome)

PAPILOM s. n. tumoare benigna, in forma de papila, pe piele si pe mucoase. (< fr. papillome)

PERICONDROM s. n. tumoare benigna a pericondrului. (< fr. perichondrome)

POLIADENOM s. n. tumoare benigna a glandelor. (< fr. polyadenome)

RABDOMIOM s. n. tumoare benigna a tesutului muscular striat. (< fr. rhabdomyome)

SPLENOM s. n. tumoare benigna a splinei. (< fr. splenome)

TIMOCITOM s. n. tumoare benigna a timusului din timocite. (< fr. thymocytome)

XANTOM s. n. tumoare benigna, galbena, a pielii, continand colesterol. (< germ. Xanthan, fr. xanthome)

ANGIOM s. n. tumoare benigna a vaselor sanguine sau limfatice.[Pr.: -gi-om] – Din fr. angiome.

CHIST, chisturi, s. n. 1. tumoare benigna de forma unei pungi inchise, de obicei cu un continut lichid sau semilichid. 2. Invelis protector secretat de unele animale inferioare aflate in conditii de mediu nefavorabile. – Din fr. kyste.

CILINDROM, cilindroame, s. n. (Med.) tumoare benigna a tesuturilor epiteliale cu celule cilindroide. – Din fr. cylindrom.

CONDROM, condroame, s. n. tumoare benigna cartilaginoasa. – Din fr. condrome.

MIOM, miomuri, s. n. tumoare benigna a tesutului muscular. [Pr.: mi-om. – Pl. si: mioame] – Din fr. myome.

TERATOM, teratomuri, s. n. tumoare benigna congenitala complexa, de natura embrionara, formata din diferite tesuturi, care nu are nici o legatura cu organele sau cu regiunea unde s-a format. – Din fr. teratome.

POLIP, polipi, s. m. 1. Nume generic dat animalelor celenterate de forma unui saculet si cu gura inconjurata de tentacule, care traiesc fixate. 2. tumoare benigna care se formeaza pe unele mucoase. – Din fr. polype.

FIBROM, fibroame, s. n. tumoare benigna formata mai ales in tesutul conjunctiv fibros si localizata de obicei la san, la uter si la intestin. – Din fr. fibrome.

LIMFANGIOM, limfangioame, s. n. (Med.) tumoare benigna congenitala a vaselor limfatice. [Pr.: -gi-om] – Din fr. lymphangiome.

LIPOM, lipomuri, s. n. tumoare benigna formata din tesut adipos. – Din fr. lipome.

NEV, nevi, s. m. tumoare benigna a pielii, uneori colorata in brun, cenusiu sau albastru. – Din lat. naevus.

NEVROM, nevroame, s. n. tumoare benigna foarte dureroasa, care se dezvolta in tesutul sau pe traiectul unui nerv. [Var.: neurom s. n.] – Din fr. nevrome.

ADENOM ~oame n. tumoare benigna a unei glande. /<fr. adenome

ANGIOM ~oame n. tumoare benigna a vaselor sangvine sau limfatice. /<fr. angiome

CHIST ~uri n. 1) tumoare benigna aparuta in urma unor procese patologice. 2) Invelis protector pe care il au unele animale inferioare aflate in conditii nefavorabile. 3) Perioada larvara a teniei. /<fr. kyste

CONDROM ~oame n. tumoare benigna a tesutului cartilaginos. /<fr. condrome

FIBROM ~oame n. tumoare benigna formata intr-un tesut conjuctiv. /<fr. fibrome

FIBROMIOM ~oame n. tumoare benigna formata intr-un tesut muscular. [Sil. -mi-om] /<fr. fibromyome

LIPOM ~uri n. tumoare benigna formata din tesut gras. /<fr. lipome

MIOM ~uri n. tumoare benigna a tesutului muscular. [Sil. mi-om; Pl. si mioame] /<fr. myome

NEVROM ~oame n. tumoare benigna, formata intr-o structura a sistemului nervos. /<fr. neurome

TERATOM ~uri n. (la om sau la animale) tumoare benigna congenitala, aparuta in urma unor tulburari in dezvoltarea embrionara a tesuturilor. /<fr. teratome

ANGIOM s.n. (Med.) tumoare benigna, formata prin largirea vaselor sanguine. [Pron. -gi-om, pl. -oame. / < fr. angiome, cf. gr. angeion – vas].

CHIST s.n. 1. tumoare benigna constand dintr-o punga plina cu un continut lichid, semilichid sau gazos. 2. (Zool.) Invelis foarte rezistent pe care si-l fac unele animale inferioare pentru a se apara contra influentelor neprielnice ale mediului. 3. Stadiul larvar al teniei. 4. Celula globuloasa bogata in substante de rezerva, care indeplineste functia de organ de inmultire a unor plante inferioare. [Pl. -turi. / < fr. kyste, cf. gr. kystis – basica].

CONDILOM s.n. (Med.) tumoare benigna a tegumentelor si mucoaselor. [Pl. -oame. / < fr. condylome, cf. gr. kondyloma – umflatura].

DENTOM s.n. (Med.) tumoare benigna a unui dinte adult. [Pl. -oame. / < fr. dentome].

ELASTOM s.n. (Med.) tumoare benigna, compusa din tesut elastic. [Pl. -oame. / < fr. elastome].

ENDOMETRIOM s.n. (Med.) tumoare benigna constituita din elemente epiteliale, care se dezvolta in tesuturi mai indepartate de uter. [Pron. -tri-om, pl. -oame. / < fr. endometriome].

ENOSTOZA s.f. (Med.) tumoare benigna a canalului medular al unui os. [< fr. enostose].

FIBROBLASTOM s.n. (Med.) tumoare benigna formata din fibroblasti. [Pl. -oame. / < fr. fibroblastome].

FIBROCONDROM s.n. (Med.) tumoare benigna formata din tesut fibros si cartilaginos. [Pl. -oame. / < fr. fibrochondrome].

FIBROLIPOM s.n. (Med.) tumoare benigna grasa a tesutului conjunctiv. [Pl. -oame. / < fr. fibrolipome].

FIBROMIOM s.n. (Med. tumoare benigna a tesutului conjunctiv si muscular. [Pron. -mi-om, pl. -oame. { < fr. fibromyome].

HEMANGIOM s.n. (Med.) tumoare benigna a vaselor sanguine. [< fr. hemangiome, cf. gr. haima – sange, angeion – vas].

MENINGIOM s.n. (Med.) tumoare benigna a meningelor. [Pron. -giom, pl. -oame. / < fr. meningiome].

MIOFIBROM s.n. (Med.) tumoare benigna a tesutului muscular. [Pron. mi-o-, pl. -oame. / < fr. myofibrome].

OSTEOCONDROM s.n. (Med.) tumoare benigna a tesutului osos si cartilaginos. [Pl. -oame. / < fr. osteochondrome].

OSTEOM s.m. tumoare benigna a tesutului osos. [Pl. -oame. / < fr. osteome, cf. gr. osteon – os].

PERICONDROM s.n. (Med.) tumoare benigna a pericondrului. [Pl. -oame. / < fr. perichondrome].

POLIADENOM s.n. (Med.) tumoare benigna a glandelor. [Pl. -oame. / < fr. polyadenome].

RABDOMIOM s.n. (Med.) tumoare benigna a tesutului muscular striat. [Pron. -mi-om, pl. -oame. / < fr. rhabdomyom].

SPLENOM s.n. (Med.) tumoare benigna a splinei. [Pl. -oame. / < fr. splenome].

ADENOM s.n. (Med.) tumoare benigna a unei glande. [Pl. -oame, -muri. / < fr. adenome, cf. gr. aden – glanda].

CHELOID s.n. (Med.) tumoare benigna a pielii, fibroasa, alungita, care apare adesea pe locul unei cicatrice. [Pron. -lo-id. / < fr. cheloide, cf. gr. chele – cleste, eidos – forma].

CILINDROM s.n. (Med.) tumoare benigna cu celule cilindroide a tesuturilor epiteliale. [Pl. -oame. / < fr. cylindrome].

CONDROM s.n. (Med.) tumoare benigna a tesutului cartilaginos. [Pl. -oame. / < fr. chondrome, cf. gr. chondros – cartilaj].

FIBROM s.n. tumoare benigna formata din tesut fibros, care se formeaza in special in tesutul conjunctiv. [Pl. -oame. / < fr. fibrome].

LIMFANGIOM s.n. (Med.) tumoare benigna (congenitala) a vaselor limfatice. [Pl. -oame. / < fr. lymphangiome, cf. gr. lympha – apa, gr. angeion – vas].

LIPOM s.n. tumoare benigna de tesut adipos; steatom. [Pl. -omuri, -oame. / < fr. lipome, cf. gr. lipos – grasime].

MIOM s.n. tumoare benigna a tesutului muscular. [Pron. mi-om, pl. -oame. / < fr. myome].

NEUROM s.n. (Med.) tumoare benigna a nervului simpatic. [Pl. -oame, var. nevrom s.n. / < fr. neurome].

NEV s.m. (Med.) tumoare benigna a pielii, de natura epidermica, vasculara etc.; alunita. [< lat., fr. naevus].

MEZENCHIMOM s. n. tumoare (benigna), la nivelul tesuturilor mezenchimului. (< fr. mesenchymome)

ANGIOM, angioame, s. n. tumoare benigna a vaselor sangvine sau limfatice.[Pr.: -gi-om] – Din fr. angiome.

RADIOTERAPIE (‹ fr. {i}) s. f. Utilizarea unor surse de radiatii in tratamentul medical (de ex. cazul tumorilor canceroase si al dermatozelor). Radiatiile ionizante (indeosebi razele X sau diferiti izotopi radioactivi) sunt folosite pentru distrugerea celulelor maligne. Tratamentul poate fi extern, cand se efectueaza dupa extirparea chirurgicala a tumorii sau cand aceasta nu poate fi operara; in anumite situatii sursele radioactive pot fi implantate in tumori. Deoarece radiatiile ele insele pot provoca cancer, nu sunt recomandate in cazul tumorilor benigne. Tratamentele prin r. sunt insotite de greata, caderea parului, pierderi in greutate, slabiciune. Pentru a reduce inflamatiile, radiatiile infrarosii si cele ultraviolete sunt aplicate cu lampi speciale. Se mai numeste radiologie terapeutica.

ADENOFIBROM s. n. tumoare glandulara benigna. – Din fr. adenofibrome.

ADENOM s. n. tumoare glandulara benigna, constituita din celule epiteliale. – Din fr. adenome.

PAPILOM, papiloame, s. n. tumoare epiteliala benigna, care se formeaza pe piele si pe mucoase. [Pl. si: papilomuri] – Din fr. papillome.

EXOSTOZA ~e f. tumoare osoasa benigna care provoaca schiopatarea. /<fr. exostose

ADENOFIBROM s.n. (Med.) tumoare glandulara benigna, formata din tesutul glandei si din tesutul conjunctiv. [< fr. adenofibrome].

FIBROADENOM s.n. (Med.) tumoare glandulara benigna, formata din celule si fibre conjunctive. [< fibro- + adenom].

PAPILOM s.n. (Med.) tumoare epiteliala benigna, care se formeaza pe piele si pe mucoase. [Pl. -oame. / < fr. papillome].

TERATOM s.n. (Med.) tumoare congenitala benigna, formata din tesuturi multiple, fara legatura cu organele in care se dezvolta. [Pl. -oame. / cf. fr. teratome, it. teratoma].

ADENOFIBROM s. n. tumoare glandulara benigna, din celule si fibre conjuctive; fibroadenom. (< fr. adenofibrome)

ASTROCITOM s. n. tumoare gliala benigna a nevraxului. (< fr. astrocytome)

LIPOM s. n. tumoare grasa benigna; adipom, steatom. (< fr. lipome)

MIXOM s. n. tumoare moale, benigna, a tesutului conjunctiv mucos. (< fr. myxome)

ADENOFIBROM, adenofibroame, s. n. tumoare glandulara benigna. – Din fr. adenofibrome.

ADENOM, adenoame, s. n. tumoare glandulara benigna, constituita din celule epiteliale. – Din fr. adenome.

TERATOM (‹ fr.; {s} gr. teras „monstru”) s. n. tumoare embrionara (benigna sau maligna) care se dezvolta pe baza celulelor multipotente, in masa sa coexistand tesuturi epiteliale cu structuri nefunctionale (unghii, par, dinti, tesut muscular, tesut adipos, epiteliu intestinal etc.); se formeaza in special pe t*******e, ovare, mediastin si regiunea sacrococcigiana.

FIBROADENOM, fibroadenoame, s. n. tumoare de natura benigna, localizata de obicei la san sau la uter. [Pr.: -bro-a-] – Fibrom + adenom (dupa fr. adenofibrome).

tumoare ~ori f. med. Tesut nou format care se dezvolta prin inmultirea anormala si patologica a unor celule si care tinde spre autonomie biologica. ~ benigna. ~ maligna. [G.-D. tumorii] /<fr. tumeur, lat. tumor, ~oris

MALIGN, -A adj. (Despre boli; op. benign) Grav, periculos, primejdios. ◊ tumoare maligna = tumoare canceroasa; pustula maligna = antrax. ♦ (Rar) Inclinat spre rau. [< lat. malignus, cf. fr. maligne].

benign ~a (~i, ~e) 1) (despre boli, tumori etc.) Care nu prezinta gravitate; fara consecinte grave. 2) fig. Care este lipsit de gravitate, de intensitate; usor; inofensiv. /<lat. benignus

SARCOID, -A adj., s.n. (Mica tumoare a pielii) care seamana cu sarcomul, dar de natura benigna. [Pron. -co-id. / < fr. sarcoide].

SARCOID, -A adj., s. n. (mica tumoare a pielii) care seamana cu sarcomul, dar de natura benigna. (< fr. sarcoide)