CARDAMA, cardamale, s. f. Planta erbacee mica, cu tulpina taratoare, ramificata si cu flori mici, albe (Nasturtium officinale). – Din ngr. kardamon.

VENTRILICA, ventrilici, s. f. 1. Planta erbacee cu tulpina culcata sau agatatoare si cu flori albastre, care cresc la subsuoara frunzelor; ventricea. (Veronica tournefortii). 2. Planta erbacee paroasa, cu tulpina taratoare la baza si ridicata la varf, cu flori albastre, albe sau albe trandafirii, cu dungi inchise (Veronica officinalis). – Et. nec.

SERPUSOR, serpusori, s. m. Planta erbacee cu ramuri drepte, cu tulpina taratoare, cu frunze mici, inguste, paroase si ascutite, dispuse in forma de evantai (Lycopodium complanatum). – Sarpe + suf. -usor.

CORNISOR, cornisoare, s. n. (Bot.) 1. Bradut (1). 2. Mica planta erbacee de munte, cu tulpina taratoare, cu frunze lanceolate, fin dintate si cu spice terminale (Lycopodium annotinum). – Corn¹ + suf. -isor.

CORNUT, cornuti, s. m. 1. Planta erbacee cu tulpina taratoare si cu fructele in forma de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. Planta erbacee cu flori albe (Cerastium arvense). – Corn¹ + suf. -ut.

LATIR s. m. Planta erbacee furajera din familia leguminoaselor, cu tulpina taratoare si ramificata, cu frunzele terminate cu un carcel si cu flori albastre, violete, roz, albe sau galbene (Lathyrus sativus). – Din lat. lathyrus (nume stiintific).

NASTUREL, nasturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; nasturas. 2. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina taratoare, cu flori mici. albe, grupate in inflorescente bogate, intrebuintata ca salata si ca planta medicinala (Nasturtium officinale). – Nasture + suf. -el.

RACHITICA, rachitele, s. f. 1. Diminutiv al lui rachita. 2. (La pl.) Mic arbust totdeauna verde, cu tulpina taratoare, cu fructe rosii, acrisoare, comestibile (Oxycoccus quadripetalus). 3. Arbust cu flori mici, galbene si cu frunze ascutite, acoperite pe o parte si pe alta cu solzi stelati care le dau un aspect argintiu (Elaeagnus angustifolia). – Rachita + suf. -ica.

RACOVINA, racovine, s. f. 1. Mica planta erbacee taratoare, cu flori mici, albe sau albe-verzui si cu fructul o capsula lunguiata (Galium rotundifolium). 2. Mica planta erbacee cu tulpina taratoare, cu flori albe, cu petalele mai scurte decat sepalele, folosita in medicina populara (Stellaria media). [Var.: racuina, racoina s. f.] – Et. nec.

SCRANTITOARE, scrantitori, s. f. Nume dat mai multor specii de plante din familia rozaceelor, cu tulpina taratoare, cu flori hermafrodite, mai ales galbene (Potentilla). – Scranti + suf. -toare.

SILNIC, -A, silnici, -ce, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care se face in sila, de nevoie; care este impus, fortat, silit² (1). ◊ Munca silnica = pedeapsa judiciara grea, care se aplica pentru fapte penale grave, constand din inchisoare si munca fortata (in ocnele de sare). ♦ Care este ilegal. 2. Greu de suportat, apasator, penibil. 3. Care este nenatural; fortat. 4. Dificil, greoi, anevoios. ♦ (Rar) Silit² (2). II. S. m. si f. (Rar la f.) Numele a doua plante erbacee din familia labialelor, cu tulpina taratoare, cu flori albastre sau violete, ale caror flori si frunze se intrebuinteaza in medicina populara (Glechoma hederaceum si hirsutum). – Din sl. silĩnĩku.

STOLON s. (BOT.) tulpina taratoare.

TULPINA s. I. 1. v. trunchi. 2. tulpina taratoare = stolon. 3. v. lujer. 4. (BOT.) cotor, tuleu, (reg.) beldie. (~ la plantele erbacee mari.) 4. tulpina taratoare v. stolon. II. v. spita.

BOSTAN ~i m. 1) reg. Planta erbacee cu tulpina taratoare, cu fructe comestibile mari, rotunde sau lunguiete, folosite in alimentatia omului si a animalelor; dovleac. ~ turcesc. ~ alb. 2) Planta erbacee cu frunzele adanc crestate, cu fructul mare, sferic, avand coaja verde si miezul rosu, dulce si foarte zemos; harbuz; pepene verde. 3) fig. pop. Cap de om (prost). /<turc. bostan

CARDAMA ~le f. Planta erbacee mica, cu tulpina taratoare si cu flori mici albe. /<ngr. kardamon

CASTRAVETE ~ti m. 1) Planta leguminoasa, avand tulpina taratoare, frunze mari acoperite cu peri aspri, flori galbene si fruct verde alungit. 2) Fructul comestibil al acestei plante. 3): ~-de-mare animal marin nevertebrat, cu corpul moale si alungit; holoturie. /<bulg. krastavec

CIULIN ~i m. 1) Planta erbacee cu tulpina taratoare si ramificata, cu frunze adanc crestate si cu flori rosii, ce creste pe terenuri necultivate. 2) Fruct ghimpos al acestei plante. /cf. rus. tilim

DORITOARE ~ f. Planta cu tulpina taratoare si cu flori mici, albastre sau liliachii. /a dori + suf. ~toare

NASTUREL ~i m. (diminutiv de la nas-ture) Planta erbacee cu tulpina taratoare, cu frunze penate, cu flori mici, albe si cu fructe silicve, folosita in alimentatie si in medicina; macris-de-balta. /nasture + suf. ~el

PEPENE ~i m. 1) (de obicei urmat de determinativul verde) Planta leguminoasa comestibila, cu tulpina taratoare, avand la coacere, fructul mare, sferic, cu coaja verde si cu miez, de obicei, rosu, suculent si dulce. 2) Fruct al acestei plante. ◊ A-si iesi din ~i a-si pierde rabdarea, infuriindu-se. A scoate din ~i pe cineva a face pe cineva sa-si piarda rabdarea infuriindu-l. 3) (de obicei urmat de determinativul galben) Planta leguminoasa comestibila, cu tulpina taratoare, avand la coacere fructul mare, sferic sau lunguiet, cu coaja galbena sau verzuie si cu miez galbui, suculent si dulce. 4) Fruct al acestei plante. 5) reg. Planta leguminoasa avand tulpina taratoare si fructe lunguiete de culoare verde, care se consuma pana la coacere; castravete. 6) Fruct al acestei plante; castravete. /<lat. pepo, pepinis

PIPER ~i m. 1) Arbust exotic cu tulpina taratoare, avand frunze ovale, flori mici, galbene, si fructe boabe (negre la coacere), folosite drept condiment. ◊ A avea (sau a fi) cu ~ la nas a fi rautacios. A i se sui ~ul la nas a se supara. 2) reg. Planta legumicola cultivata pentru fructul ei carnos, bogat in vitamine, la inceput verde, apoi galben sau rosu, avand gust dulce sau iute intepator; ardei. ◊ ~-rosu boia de ardei. Iute ca ~ul a) care se irita usor; suparacios; b) care este sprinten, harnic. 3) Fruct al acestei plante. /<ngr. piperi, sl. piperu

RACHITICA ~ele f. (diminutiv de la rachita) 1) Arbust pitic cu tulpina taratoare, cu frunze eliptice, lucioase si persistente, cu fructe comestibile, de culoare rosie. 2) Arbust cu flori mici, galbene, ale carui frunze ascutite, acoperite pe ambele parti cu un fel de solzi, au o nuanta argintie. /rachita + suf. ~ica

RACOVINA ~e f. Mica planta erbacee cu tulpina taratoare si paroasa, cu frunze alungite, cu flori mici albe si cu fructul o capsula. [G.-D. racovinei] /Orig. nec.

SILNIC² ~ci f. Planta erbacee cu tulpina taratoare, paroasa, ale carei frunze si flori sunt folosite in scopuri medicinale. /<sl. siliniku

STRUGURE ~i m. 1) (mai ales la vita de vie) Grup de fructe dezvoltate dintr-o inflorescenta; ciorchine. 2) la pl. Fructe ale vitei de vie; poama. ◊ ~ele-ursului arbore sau arbust cu tulpina taratoare, cu frunze alterne, persistente, cu flori albe sau roz, dispuse in ciorchine si cu fructe rosii, mici, comestibile. /Cuv. autoht.

SAPTE¹ num. card. Sase plus unu. ~ carti. ◊ ~-degete planta erbacee cu tulpina taratoare, cu frunze alungite, zimtate, si cu flori purpurii, care creste prin locuri umede. /<lat. septem

TATARCA ~ce f. 1) Planta erbacee cu tulpina taratoare, cu frunze dintate si cu fructe galbui, bombate la capat si alungite spre coada; tidva. 2) Vas facut din fructul uscat si golit de miez al acestei plante, folosit pentru baut; tidva. /tatar + suf. ~ca

VaRTEJ ~uri n. 1) Loc pe cursul unei ape unde aceasta capata o miscare de rotatie, formand o adancitura si antrenand tot ce aduce curentul. 2) Masa de aer puternica care se misca repede, atragand si ridicand in cercuri praf, nisip, zapada etc. 3) (la oameni, mai ales in crestet sau pe corpul animalelor) Portiune unde parul creste in toate partile. 4) Miscare de rotatie (ametitoare). In ~ul dansului. 5) Stare de buimaceala; zapa-ceala. 6) Unealta care func-tioneaza prin miscari circulare. 7) Crestatura rotunjita facuta ca semn la urechile vitelor. 8): ~ul pamantului a) planta legumicola cu tulpina taratoare si cu flori galbene dispuse in ciorchine; b) planta cu tulpina joasa, avand cate trei frunze la un nod si flori rosii in varful tulpinii, care creste printre stanci. /<sl. vrutezi

VUIETOARE ~ori f. Arbust de munte, cu tulpina taratoare, cu frunze persistente, cu flori mici si cu fructe negre, comestibile, in forma de bobite. /a vui + suf. ~toare

CONVOLVULUS s. m. planta erbacee perena, cu tulpina taratoare sau agatatoare, lunga si cu flori albe; volbura, rochita-randunicii. (<fr., lat. convolvulus)

prelungoasa s.f. (reg.) planta erbacee cu tulpina taratoare, cu flori albe sau violete, folosita in medicina populara; silnica.

secfiu¹, secfii, s.m. (reg.) 1. numele mai multor plante erbacee cu flori variat colorate si cu miros placut: a) garoafa. b) (la pl.) cuisoare. c) garofita. 2. (in forma: sacfiu) planta erbacee, cu tulpina taratoare, cu frunze opuse, cu flori albastre-violete, roz sau albe, asezate la subsuoara frunzelor; brebenoc, cununita, merisor, saschiu. 3. (la pl.; in forma: sanfii) stanjenei. 4. (in forma: sacfiu) cuisoare (condiment).

silnica s.f. (reg.) planta medicinala cu tulpina taratoare si cu flori albastre sau violete, branca, nejelnica, orbalt.

CARDAMA, cardamale, s. f. Planta erbacee mica, cu tulpina taratoare, ramificata si cu flori mici, albe (Nasturtium officinale). – Ngr. kardamon.

NASTUREL (‹ nasture) s. m. 1. Diminutiv al lui nasture. 2. Mica planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina taratoare, ramificata, cu frunze alterne penate si cu flori mici, albe, dispuse in raceme (Nasturtium officinale). Cunoscuta din Antichitate ca planta medicinala si condiment, creste in locuri cu exces de umiditate. Si astazi este intrebuintata ca salata si ca planta medicinala (are actiune diuretica, depurativa, expectoranta, afrodisiaca etc.). Sin. cardama, macris de balta, iarba voinicului s.a.

RUG¹, rugi. s. m. 1. tulpina (taratoare) a unor plante. 2. Mur¹. 3. Maces. 4. Compus: rug-de-munte sau rug-de-zmeura = zmeur. – Lat. rubus.

CUCURBITACEE, cucurbitacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu tulpini taratoare sau agatatoare, cu frunze mari, cu fructul carnos avand coaja tare; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. ◊ (Adjectival) Planta cucurbitacee. – Din fr. cucurbitacee.

RUG² ~i m. 1) tulpina taratoare a unor plante erbacee. 2) Planta erbacee cu tulpina spinoasa, cu flori albe sau roz si cu fructe negre comestibile; mur. 3) Trandafir salbatic; maces; rasura; ruja. /<lat. rubus

DECUMBENT, -A adj. (Bot.; despre tulpinile taratoare) Care are un varf ascendent. [Cf. lat. decumbere = a se culca jos].

DECUMBENT, -A adj. (despre ramuri sau tulpini taratoare) cu varf ascendent. (< engl. decumbent)

STRUG, strugi, s. m. (Reg.) tulpina taratoare; rug.

BATAT, batati, s. m. Planta perena din tarile calde, cu tulpina lunga, taratoare, cu frunze mari, cu flori albe sau roz, cultivata pentru tuberculele sale comestibile bogate in amidon, vitamine si zahar, cartof dulce (Ipomoea batatas); p. restr. tuberculul acestei plante. – Din. rus. batat. Cf. sp., port., it. batata.

VOLBURA, volburi, s. f. I. 1. Vant puternic cu vartejuri; vartej; p. ext. furtuna. ♦ Tramba (de zapada, de nisip, de praf etc.), sul; involburare. ♦ Fig. Tulburare, invalmaseala; galagie. 2. Vartej de apa; valtoare, bulboana. II. Planta erbacee cu tulpina subtire, taratoare sau agatatoare, cu flori albe sau roz, avand corola in forma de palnie; rochita-randunicii, poala-randunicii, poala-Maicii-Domnului, adormitele (Convolvulus arvensis). [Var.: holbura, bolbura. s. f.] – Lat. volvula (< volvere).

TILISCA, tilisti, s. f. Planta erbacee cu rizomul tarator, cu tulpina acoperita de peri moi, cu flori trandafirii dispuse in ciorchine (Circaea lutetiana). – Et. nec.

REPENT adj. (BOT.) tarator. (Plante ~; tulpini ~.)

TROSCOT n. Planta erbacee cu tulpina ramificata, taratoare, cu frunze mici, alterne, netede la margini, folosita in scopuri medicinale. /<sl. troskotu

PLAGIOTROP, -A adj. (Despre tulpini) Culcat, tarator. [< fr. plagiotrope].

LATIR s.m. Planta erbacee leguminoasa cu tulpina lunga, taratoare si foarte ramificata, avand flori albe, violete sau rosii, grupate in racem. [Cf. it. latir, lat. lathyrus].

LATIR s. m. planta erbacee leguminoasa cu tulpina lunga, taratoare si foarte ramificata, avand flori albe, violete sau rosii, grupate in racem. (< lat. lathyrus, gr. lathyros)

PIEDICUTA, piedicute, s. f. Planta erbacee cu tulpina lunga si taratoare, cu frunzele mici si dese, cu inflorescenta in forma de spic (Lycopodium clavatum). – Piedica + suf. -uta.

PIPIRIGUT, pipiriguti, s. m. Mica planta erbacee cu rizomul tarator si cu tulpina cilindrica, terminata cu un spic de flori brune-verzui (Heleocharis palustris). – Pipirig + suf. -ut.

STOLON, stoloni, s. m. tulpina sau ramura taratoare care, in contact cu pamantul, formeaza radacini si da nastere unei plante noi. – Din fr. stolon.

CURPEN, curpeni, s. m. 1. Mladita lunga si subtire a vitei de vie sau a altei plante agatatoare, care se incolaceste sau se agata de alte plante, de araci etc.; tulpina unor plante taratoare ca dovleacul, pepenele etc.; p. ext. ramura tanara si flexibila. 2. Arbust cu tulpina subtire, agatatoare si ramificata, cu frunze compuse, cu flori mari, violete sau albe, in panicule (Clematis vitalba). – Cf. alb. kurpen.

CURPEN ~i m. tulpina unor plante taratoare. ~ de bostan. ◊ ~ de cartofi tulpina aeriana a cartofului. /Cuv. autoht.

STOLON ~i m. tulpina sau ramura taratoare care da radacini si formeaza o planta noua in locurile unde contacteaza cu solul. /<fr. stolon

VREJ ~uri n. tulpina a plantelor taratoare sau agatatoare; curpen. ~ de castravete. /< bulg. vrez

podica s.f. (reg.) planta erbacee cu tulpina lunga si taratoare, cu ramuri secundare indreptate in sus, cu frunze mici, ascutite si dese, cu inflorescenta in forma de spic; bradisor, bunceag, bunget, cornatel, cornisor, piedica, piedicuta.

STOLON s. m. tulpina sau ramura taratoare care, in contact cu pamantul, formeaza radacini, dand nastere la noi plante. (< fr. stolon)

POPILNIC, popilnici, s. m. 1. Mica planta erbacee cu tulpina scurta, cu doua frunze mari in forma de rinichi, cu o floare de culoare rosu-inchis situata in varful tulpinii si cu rizom tarator, folosit la prepararea unui ceai expectorant (Asarum europaeum). 2. (Si in sintagma popalnic iepuresc) Mica planta erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunza lucitoare si cu flori violacee, trandafirii sau albe (Hepatica nobilis). [Var.: (reg.) popalnic, pochivnic s. m.] – Cf. pol. kopytnik, scr. kopitnic.

tarator, -OARE, taratori, -oare, adj. Care se taraste. ♦ Planta taratoare = planta a carei tulpina se intinde pe pamant. ♦ (Substantivat) Animal care se taraste. – Tari + suf. -tor.

VREJ, vrejuri, s. n. tulpina a unor plante agatatoare sau taratoare; p. ext. lastar. [Pl. si (m.) vreji] – Din bg. vrez.

SEMItarator, -OARE, semitaratori, -oare, adj., s. f. (Planta) cu tulpina intinsa partial pe pamant. – Semi- + tarator.

tarator adj. (BOT.) repent. (Plante ~oare; tulpini ~oare.)

GAINUSA² ~e f. (diminutiv de la gaina) la pl. Planta erbacee otravitoare, inalta si subtire, cu radacini taratoare si cu flori albe, dispuse in varful tulpinii. /gaina + suf. ~usa

tarator ~oare (~ori, ~oare) Care se taraste. ◊ Planta ~oare planta a carei tulpina se intinde pe pamant. /a tari+ suf. ~tor

REPENT, -A adj. (despre tulpini) care se taraste pe pamant, dand nastere din loc in loc la radacini; tarator. (< lat. repens)

REPENT, -A, repenti, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care sta culcat pe pamant (si din loc in loc da nastere la radacini); tarator. – Din lat. repens, -tis.

REPENT, -A adj. (Despre plante si despre tulpinile lor) Care sta culcat la pamant si din loc in loc da nastere la radacini; tarator. [Pl. -nti, -nte. / < engl. repent, cf. lat. repens < repere – a se tari].

IEDERA, iedere, s. f. Specie de arbust tarator sau agatator, cu frunze verzi stralucitoare si cu flori mici, galbene-verzui, adesea cultivat ca planta decorativa (Hedera helix). ◊ Iedera alba = arbust cu tulpina intinsa pe pamant, cu frunze pieloase si cu flori albe-galbui, aglomerate in capitule (Daphne blagayana). – Lat. hedera.

RUTISOR, rutisoare, s. n. Nume dat mai multor plante erbacee: a) planta cu tulpina inalta, cu flori galbene dispuse in buchete pe varfurile ramurilor (Thalictrum foetidum); b) planta cu frunze ovale si flori trandafirii sau albe (Thalictrum aquilegifolium). ◊ Compus: rutisor-galben = planta cu rizom tarator si cu numeroase flori galbene mici, dispuse in umbele (Thalictrum flavum). – Ruta²+ suf. -isor.