prunel s.m. sg. (reg.) tuica de prune.

tirimoc s.n. (reg.) s.n. (reg.) tuica de prune.

slibovita (-te), s. f. – tuica de prune. – Var. sligovit. Sb. sljivovica (Scriban), din sl. sliva „prune”, de unde si germ. Sliwowitz › it. slivoviz.

tabardos s. n. – tuica de prune. – Var. tabaros, taparnos, topardos. Tig. tabardo (Vasiliu, GS, VII, 127; Graur 190; Juilland 177).

SLIBOVITA ~e f. Varietete de tuica tare din prune. /<pol. sliwowica, sb. sljivovica, ung. sligovica

livej, livejuri, s.n. (reg.) zeama de prune dupa obtinerea tuicii, care devine otet.

LIN², linuri, s. n. 1. Vas de lemn, de tabla sau de beton in forma de jgheab, in care se aduna si se storc strugurii. 2. Vas de lemn, de tabla sau de beton in care se pune la fermentat materia prima folosita la fabricarea berii, a spirtului etc.; vas, cada de doage unde se pun la fermentat prunele din care se face tuica. – Din ngr. linos.

tuica (-ci), s. f. – Vinars de prune, bautura tipica a taranilor rom. Origine necunoscuta, dar probabil creatie expresiva. Cf. sb., cr. cujka (Cihac, II, 437), care provine din rom., ca si sas. tsuike. – Der. tuicar, s. m. (fabricant de tuica); tuicarie, s. f. (alambic).

tuica, tuici, s. f. Bautura alcoolica obtinuta prin fermentarea si distilarea prunelor sau a altor fructe. ◊ Cazan de tuica = alambic. ◊ Expr. (Pop.) Cu tuica in nas = afumat, ametit, beat. ♦ Cantitate de tuica care incape intr-un pahar. – Cf. scr. cujka.

tuica s. (Transilv. si Ban.) palinca. (~ de prune.)

tuica ~ci f. Bautura alcoolica tare, obtinuta prin fermentarea si distilarea prunelor sau a altor fructe. [G.-D. tuicii] /Orig. nec.

pisoalca, pisoalce, s.f. 1. (pop.; peior.) persoana care urineaza des (in pat); pisotca, pisoarca. 2. (reg.) om moale, flescait. 3. (reg.) apa caldicica, salcie ori sarata. 4. (reg.) ciorba goala, zeama lunga. 5. (pop.) vin, tuica de proasta calitate. 6. (reg.) vreme ploioasa, umeda; ploaie marunta si deasa de durata; pisornita. 7. (reg.; in sintagma) prune pisoalce = specie de prune zemoase; prune pisolcoase.