Rezultate din textul definițiilor
AUTODINA s. f. Montaj special de radioreceptie in care acelasi tub electronic serveste ca detector si ca oscilator. [Pr.: a-u-] – Din fr. autodyne.
CATOD, catozi, s. m. 1. Electrod prin care iese curentul electric continuu de conductie dintr-o baie de electroliza, la polul negativ al sursei. 2. Electrod al unui tub electronic care emite electroni. – Din fr. cathode.
GRILA, grile, s. f. 1. Electrod in forma de sita, de spirala, de gard din sarma, intercalat intre anodul si catodul unui tub electronic sau intre alti doi electrozi, prin deschiderile caruia poate trece un flux de electroni sau de ioni; gratar (5), sita. 2. Gardulet fix sau mobil alcatuit dintr-o retea de vergele paralele, care inchide sau apara golul unei usi, al unei ferestre, al unei vitrine etc. 3. (Mil.) Obstacol facut din bare de otel, asezat in fata sau in spatele santului unei fortificatii sau la deschiderile unei cazemate. 4. Prajitura in forma de grila (2), preparata din aluat si unsa cu sirop de zahar sau miere. – Din fr. grille.
OCHI1, (I, II 4, 7, 11, 12, III) ochi, s. m. (II 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 13) ochiuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre cele doua organe ale vederii, de forma globulara, sticloase, asezate simetric in partea din fata a capului omului si a unor animale; globul impreuna cu orbita, pleoapele, genele; irisul colorat al acestui organ; organul vederii unui animal sau al unei insecte, indiferent de structura lui. ◊ Loc. adv. Vazand cu ochii = repede. Ochi in ochi = privindu-se unul pe altul. Cu ochii inchisi = a) fara discernamant; b) pe dinafara, pe de rost; foarte usor, fara dificultati. ◊ Expr. (A fi) numai ochi (si urechi) = (a privi) foarte atent (la ceva). A dormi numai cu un ochi = a dormi usor, nelinistit; a dormi iepureste. Cat vezi cu ochii (sau cu ochiul) = cat cuprinzi cu privirea, pana la departari foarte mari. A vedea cu ochii lui = a vedea el insusi, a fi de fata la o intamplare. A vedea cu ochii altuia = a nu avea pareri proprii, a judeca prin prisma altuia. A pazi (sau a ingriji) pe cineva ca ochii din cap = a pazi, a ingriji etc. pe cineva cu cea mai mare atentie. A arata (pe cineva sau ceva) din ochi = a semnala cuiva in mod discret (pe cineva sau ceva), facand o miscare usoara a ochilor in directia voita. A iubi pe cineva (sau a-i fi drag cuiva) ca lumina ochilor (sau mai mult decat ochii din cap) = a iubi (sau a fi iubit) din tot sufletul. A i se scurge (sau a-i curge) cuiva ochii dupa cineva (sau dupa ceva) = a se uita cu mult drag la cineva sau la ceva, a-i placea foarte mult cineva sau ceva, a tine mult la cineva sau la ceva. A nu avea ochi sa vezi pe cineva = a fi manios pe cineva, a nu putea suferi pe cineva. A privi pe cineva cu (sau a avea pe cineva la) ochi buni (sau rai) = a (nu) simpatiza pe cineva. A nu vedea (lumea) inaintea ochilor = a fi foarte suparat, a fierbe de manie. A da ochii (sau ochi) cu cineva = a intalni pe cineva (pe neasteptate). A da cu ochii de cineva (sau de ceva) = a vedea ceva sau pe cineva care iti iese intamplator in cale; a zari. A-si vedea visul cu ochii = a-si vedea realizata o dorinta. E cu ochi si cu sprancene = e evident, e clar. A i se intoarce (cuiva) ochii in cap (sau pe dos), se zice cand cineva este in agonie, cand moare. A(-si) da ochii peste cap = a) a cocheta, a afecta2; a face f*****e; b) (a fi pe punctul de) a muri. A privi cu ochii mari = a privi atent, a fi uimit de ceea ce vede. A pune (o arma) la ochi sau a lua la ochi = a tinti, a ochi. A lua (pe cineva) la ochi = a avea banuieli asupra cuiva, a suspecta. A pune ochii (pe cineva sau pe ceva) = a-i placea cineva sau ceva; a pune sub observatie, a urmari. A face un lucru cu ochii inchisi = a face un lucru foarte usor, fara dificultate, fara ezitare. Intre patru ochi = fara martori, in intimitate. Plin ochi = foarte plin. (Fam.) Cu un ochi la faina si cu altul la slanina, se spune despre cel care: a) se uita crucis sau b) ravneste la doua lucruri deodata. (Munceste, lucreaza, alearga, se fereste, fuge etc. de ceva) de-si scoate ochii = (munceste, lucreaza etc.) cat poate, din rasputeri. 2. Facultatea de a vedea, simtul vazului, vedere; privire, uitatura. ◊ Loc. adv. Cu ochi pierduti = cu privirea neconcentrata, privind in gol; in extaz. Sub ochii nostri = a) sub privirea noastra; b) acum, in prezent. In ochii cuiva = dupa parerea cuiva, dupa aprecierea cuiva, in constiinta cuiva; in fata cuiva. De (sau pentru) ochii lumii = de forma, pentru a salva aparentele. ◊ Expr. A privi cu ochi de piatra = a privi nepasator, rece, inmarmurit. A avea ochi = a se arata priceput in a aprecia un lucru dintr-o privire. A masura (sau a judeca, a pretui etc.) din ochi = a aprecia cu aproximatie, cu privirea, insusirea unui obiect sau a unei fiinte; a studia, a cerceta, a a**liza cu privirea ceva sau pe cineva. A vinde (sau a da, a cumpara) pe ochi = a vinde (sau a cumpara) apreciind cantitatea cu privirea. A sorbi pe cineva din ochi = a tine foarte mult la cineva, a-l privi cu drag. A manca (sau a inghiti) cu ochii = a manca cu mare pofta; a pofti. Incotro vede cu ochii sau unde il duc ochii = indiferent unde, in orice directie, fara tinta, aiurea. ♦ Fig. Putere de patrundere, discernamant; judecata, ratiune. 3. (La pl.) Obraz, fata. ◊ Loc. adv. De la ochi sau (verde) in ochi = cu indrazneala, fatis, fara crutare. II. P. a**l. 1. S. n. Fiecare dintre spatiile libere ale unei ferestre, in care se monteaza geamurile; panou de sticla care inchide fiecare dintre aceste spatii. ♦ Mica deschizatura inchisa cu sticla, facuta intr-un perete exterior, folosind la aerisirea sau la iluminarea unei incaperi. ◊ Ochi de bou = nume dat ferestrelor rotunde de mici dimensiuni folosite pentru iluminarea si aerisirea podurilor, a mansardelor sau a incaperilor de serviciu ale unui edificiu. 2. S. n. Portiune de loc, in forma circulara, acoperita cu altceva (apa, nisip, zapada etc.) decat mediul inconjurator. 3. S. n. Intindere de apa in forma circulara, in regiuni mlastinoase, marginita cu papura; loc unde se aduna si stagneaza apa. ♦ Vartej de apa, bulboana; copca. 4. S. n. si m. Orificiu facut intr-o panza de nava, plasa, foaie de cort, prin care se poate petrece o sfoara, o franghie, un cablu; ochet. ♦ Bucla formata prin indoirea unei sfori, a unei franghii etc., petrecuta cu un capat prin indoitura; lat. ♦ Fiecare dintre golurile (simetrice) aflate intre firele unei impletituri, ale unor tesaturi, ale unor plase etc.; golul impreuna cu firele care il marginesc. ♦ Fiecare dintre verigile din care se compune un lant; za. 5. S. n. Orificiu circular situat pe partea superioara a unei masini de gatit, pe care se asaza vasele pentru a le pune in contact direct cu flacara. 6. S. n. (Mai ales la pl.) Mancare facuta din oua prajite in tigaie sau fierte fara coaja, astfel ca galbenusul sa ramana intreg (cu albusul coagulat in jurul lui). 7. S. m. Complex de muguri existent pe nod la vita de vie sau la subsuoara frunzelor unor plante. 8. S. n. Despartitura intr-o magazie, intr-un hambar etc.; boxa. 9. S. n. Fiecare dintre petele colorate de pe coada paunului. 10. S. n. Particula rotunda de grasime care pluteste pe suprafata unui lichid. 11. S. m. (In sintagmele) Ochi magic = tub electronic cu ecran fluorescent, care se foloseste in special la aparatele de receptie radiofonica sau radiotelegrafica, ca sa arate in ce masura este realizat acordul pe lungimea de unda dorita; indicator de acord.12. S. m. Fiecare dintre punctele de pe zaruri, carti de joc etc. 13. S. n. Fig. Pata de lumina, licarire, punct stralucitor. III. S. m. Compuse: ochi-de-pisica = a) disc de sticla sau de material plastic (montat intr-o garnitura de metal) care reflecta razele de lumina proiectate asupra lui si care este folosit ca piesa de semnalizare la vehicule sau la panourile fixe de pe sosele; b) varietate de minerale care, slefuite intr-un anumit mod, capata o luminozitate neobisnuita; ochi-de-ciclop = fereastra speciala care separa acustic incaperile unui studio, permitand insa o vizibilitate buna; ochiul-boului = a) (Bot.) nume dat mai multor plante din familia compozeelor, cu inflorescente mari, albe sau viu colorate; b) (Ornit.) pitulice; ochiul-lupului = a) planta erbacee cu flori mici albastre si cu fructe nucule (Lycopsis arvensis); b) planta erbacee cu tulpina ramificata si cu florile dispuse in forma de spice (Plantago indica); ochii-pasaruicii = planta erbacee cu frunze lanceolate si cu flori albastre, albe sau rosii (Myosotis palustris); b) nu-ma-uita; ochiul-sarpelui = a) planta erbacee cu frunze mici in forma de rozeta, acoperite cu peri albi matasosi, cu flori albastre, rar albe, placut mirositoare (Eritrichium nanum); b) mica planta erbacee cu frunze paroase si cu flori mici, albastre inchis (Myosotis arvensis); ochii-soricelului = a) mica planta erbacee cu tulpini rosietice, cu frunzele bazale dispuse in rozeta, cu flori alburii, rareori liliachii (Saxifraga adscendens); b) nu-ma-uita; ochiul-soarelui = vanilie salbatica; ochiul-paunului = fluture de noapte care are pe aripi pete rotunde, colorate, asemanatoare cu cele de pe coada paunului (Saturnia pyri); Ochiul-Taurului = numele unei stele din constelatia Taurului. – Lat. oc(u)lus.
LAMPA, lampi, s. f. Aparat ori dispozitiv care produce lumina prin arderea unui combustibil sau cu ajutorul curentului electric. ◊ Lampa fulger = blitz. Lampa cu halogen = lampa cu incandescenta in balonul careia se introduce un amestec de gaze inerte care contine halogeni, in scopul maririi duratei de functionare si a stralucirii. Lampa de radio = tub electronic. Lampa de sudat (sau de lipit) = aparat care produce o flacara foarte puternica, necesara in operatia de lipire a unor piese metalice. – Din germ. Lampe, rus. lampa, fr. lampe.
CONVERTOR, convertoare, s. n. Circuit electronic cu un singur tub electronic, care realizeaza transformarea frecventei semnalelor incidente in radioreceptoare. – Din engl. converter.
DIODA, diode, s. f. Element al unui circuit electric cu doi electrozi, care are o rezistenta mica fata de un sens de trecere a curentului electric si foarte mare fata de sensul opus; tub electronic care are doi electrozi (dintre care unul emite electroni). ◊ Dioda tunel = dioda de constructie speciala folosita ca amplificator si generator de oscilatii. Dioda stabilizatoare de tensiune = dioda folosita ca element de referinta in stabilizatoarele de tensiune si de curent. Dioda (electro)luminescenta = dioda cu proprietatea de a emite lumina atunci cand este polarizata direct; led. [Pr.: di-o-] – Din fr. diode.
CULOT, culote, s. n. Piesa izolanta montata la partea inferioara a unui tub electronic, in care sunt prinse rigid piciorusele conectate ca electrozi. – Din fr. culot.
LAMPA s. 1. v. felinar. 2. v. tub electronic. 3. lampa de spirt v. spirtiera.
TUB s. 1. v. conduct. 2. (BOT.) tub ciuruit = vas ciuruit, vas liberian. 3. v. teava. 4. (inv. si reg.) sulinar. (~ de canal.) 5. (FIZ.) tub electronic = lampa. (Un ~ de radio.)
trioda (tub electronic) s. f. (sil. tri-o-), g.-d. art. triodei; pl. triode
CATOD ~zi m. 1) Electrod negativ al unei surse de curent continuu. 2) Electrod al unui tub electronic care emite electroni. /<fr. cathode
GRILA1 ~e f. Electrod al unui tub electronic care regleaza fluxul de electroni (sau ioni). /<fr. grille
LAMPA lampi f. Aparat fix sau portativ care produce lumina prin arderea unui combustibil sau cu ajutorul curentului electric, folosit la iluminat sau pentru semnalizari. ~ cu gaz. ~ electrica. ◊ ~ de radio tub electronic. ~ de sudat (sau de lipit) lampa cu benzina, folosita la sudarea pieselor metalice. [G.-D. lampii] /<germ. Lampe, fr. lampe
DISECTOR s.n. (Telev.) Disector de imagini = tub electronic al carui catod, cand e luminat, poate emite electroni. [< fr. dissecteur].
VIDEOCAPTOR s.n. Tub videocaptor = tub electronic de televiziune pentru traducerea imaginilor in semnale electromagnetice; camera de televiziune; vidicon. [< video- + captor].
AUTODINA s.f. Montaj de radioreceptie care foloseste acelasi tub electronic ca detector si oscilator. [Pron. a-u-, pl. -ne. / fr. autodyne].
CULOT s.n. Piesa izolanta montata la partea de jos a unui tub electronic, in care sunt fixate piciorusele conectate la electrozi. [< fr. culot].
LAMPA s.f. 1. Aparat fix sau portativ care produce lumina. ◊ Lampa de radio = tub electronic. 2. Aparat portativ folosit ca sursa de caldura pentru anumite operatii. [Pl. lampi, (rar) lampe. / cf. germ. Lampe, fr. lampe, it. lampa < gr., lat. lampas].
AUTODINA s. f. montaj de radioreceptie care foloseste tub electronic ca detector si oscilator. (< fr. autodyne)
BALON1 s. n. 1. vehicul aerian dintr-un corp sferic umplut cu un gaz mai usor decat aerul, la care este atasata o nacela. ♦ (fam.) a lua (pe cineva) in ~ = a face glume pe seama cuiva. ◊ basica de cauciuc foarte subtire, asemanatoare unei mingi, cu care se joaca copiii. 2. minge (de fotbal, de baschet etc.). 3. (mar.) vela triunghiulara la ambarcatiile de regate. 4. invelis transparent sau translucid, etans, care inchide corpul luminos al unei lampi electrice, al unui tub electronic etc. 5. vas de forma sferica pentru anumite reactii chimice (de laborator). (< fr. ballon)
BIGRILA s. f. tub electronic cu doua grile. (< fr. bigrille)
CLISTRON s. n. tub electronic folosit ca generator si amplificator de unde de foarte inalta frecventa. (< fr., engl. klystron)
CULOT s. n. piesa izolanta montata la partea de jos a unui tub electronic, in care sunt fixate piciorusele conectate la electrozi. (< fr. culot)
DINATRON s. n. 1. tub electronic care se comporta ca si cand ar avea o rezistenta negativa. 2. efect care se manifesta prin micsorarea curentului anodic ca urmare a emisiei secundare la tetrode. (< engl., fr. dynatron)
DINODA s. f. electrod al unui tub electronic avand rolul de a furniza o emisiune secundara. (< fr. dynode)
DIODA s. f. tub electronic cu doi electrozi, redresor de curent. (< fr. diode)
DISECTOR s. n. (tv.) ~ de imagini = tub electronic al carui catod, cand e luminat, poate emite electroni. (< fr. dissecteur)
DUODIODA s. f. tub electronic care contine intr-un singur invelis doua diode. (< fr. duodiode)
DUOTRIODA s. f. tub electronic care contine intr-un singur invelis doua triode. (< fr. duotriode)
ENEODA s. f. tub electronic cu noua electrozi. (< fr. enneode)
FAZITRON s. n. tub electronic pentru modulatia de faza a oscilatiilor de inalta frecventa. (< fr. phasitron)
HEPTODA s. f. tub electronic cu sapte electrozi. (< fr. heptode, germ. Heptode)
HEXODA s. f. tub electronic cu sase electrozi. (< fr. hexode, germ. Hexode)
ICONOSCOP s. n. tub electronic cu un ecran fotosensibil pentru transmiterea imaginilor in televiziune. (< fr. iconoscope)
ISOSCOP s. n. tub electronic, ca orticonul, avand in loc de condensator un dispozitiv generator de camp electric si in care fasciculul de electroni este modulat. (< germ. Isoskop)
IZOSCOP s. n. tub electronic in care condensatorul orticonului e inlocuit printr-un dispozitiv generator de camp magnetic. (< fr. isoscope)
KENOTRON s. n. tub electronic cu doi electrozi, pentru redresarea curentilor alternativi de inalta tensiune. (< fr. kenotron)
LAMPA s. f. 1. aparat fix sau portativ care produce lumina. ♦ ~ de radio = tub electronic; ~ fulger = blitz. 2. aparat portativ folosit ca sursa de caldura pentru anumite operatii. (< fr. lampe, germ. Lampe, rus. lampa)
MAGNETRON s. n. tub electronic in care intensitatea curentului de electroni este comandata de un camp magnetic exterior. (< fr. magnetron)
NEUTRODINA s. f. (telec.) receptor amplificator compensat, destinat a micsora cuplajul capacitiv dintre circuitul de grila si cel anodic intr-un tub electronic pentru a evita intrarea in oscilatie. (< fr. neutrodyne)
OCTAL s. n. (inform.) sistem de numeratie ~ = sistem de numeratie cu baza 8; soclu ~ = soclu de tub electronic cu opt contacte. (< fr. octal)
OCTODA s. f. tub electronic cu opt electrozi. (< fr. octode)
PENTAGRILA s. f. tub electronic cu vid, cu un catod, un anod si cinci grile. (dupa engl. pentagrid)
PENTODA s. f. tub electronic cu cinci electrozi. (< fr. pentode)
POLIODA s. f. tub electronic cu mai multi electrozi. (< fr. polyode)
RUMBATRON s. n. tub electronic folosit in dispozitivele de producere a curentilor de foarte inalta frecventa. (< fr. rhumbatron)
SELECTRON s. n. tub electronic in memoria calculatoarelor. (< engl. selectron)
STABILIVOLT s. m. tub electronic cu descarcare in gaze, ca stabilizator de tensiune. (< engl. stabilivolt)
SUPERICONOSCOP s. n. tub electronic mult mai sensibil decat inconoscopul. (< fr. supericonoscope)
SUPERORTICON s. n. tub electronic videocaptor, bazat pe efectul fotoelectric extern, mult mai sensibil decat orticonul si iconoscopul. (< germ. Superorthikon)
TIRATRON s. n. tub electronic cu trei electrozi folosit ca redresor comandat, ca amplificator de curent etc. (< fr. thyratron)
TRIODA s. f. tub electronic cu trei electrozi. (< fr. triode)
VAPOTRON s. n. tub electronic de mare putere pentru statii de radioemisie, care se raceste cu apa distilata fierbinte. (< fr. vapotron)
VIDEOCAPTOR s. n. tub ~ tub electronic de televiziune pentru traducerea imaginilor in semnale electrice; camera de televiziune; vidicon. (< fr. videocaptor)
BOMBARDARE (‹ bombarda) s. f. Actiunea de a bombarda. ♦ B. electronica = proiectare de electroni rapizi asupra anodului unui tub electronic sau asupra unui electrod care se afla la un potential electric mai inalt decit sursa de electroni. B. ionica (sau catodica) = proiectare de electroni pozitivi rapizi asupra catodului unui tub electronic sau asupra unui electrod aflat la un potential electric mai scazut decit sursa de ioni pozitivi.
AUTODINA s. f. Montaj special de radioreceptie in care acelasi tub electronic serveste ca detector si ca oscilator. [Pr.: a-u-] – Dupa fr. autodyne.
CARCINOTRON, carcinotroane, s. n. tub electronic cu vid inaintat, folosit in domeniul frecventelor foarte inalte. – Din fr. carcinotron.
CATOMETRU, catometre, s. n. Aparat folosit pentru controlul marimilor caracteristice ale tuburilor electronice. – Din fr. catometre.
GAZOTRON, gazotroane, s. n. tub electronic cu gaz, cu descarcare in arc, folosit ca dioda redresoare pentru tensiuni mari. – Din rus. gazotron.
GETTER s. n. (Tehn.) Substanta folosita pentru mentinerea vidului in tuburile electronice. [Pr.: ghetar] – Din engl., fr. getter.
HEPTODA, heptode, s. f. tub electronic cu vid care are sapte electrozi. – Din fr. heptode, germ. Heptode.
HEXODA, hexode, s. f. tub electronic cu vid, care are sase electrozi. – Din fr. hexode, germ. Hexode.
ICONOSCOP, iconoscoape, s. n. tub electronic care are un ecran fotosensibil si este folosit pentru transmiterea imaginilor in televiziune. – Din fr. iconoscope.
KENOTRON, kenotroane, s. n. tub electronic cu doi electrozi, folosit pentru redresarea curentilor alternativi de inalta tensiune. (Sil. -tron) – Din fr. kenotron.
NUVISTOR, nuvistoare, s. n. tub electronic miniatural construit din metal si ceramica, folosit in domeniul frecventelor inalte. – Din fr., engl. nouvistor.
VAPOTRON, vapotroane, s. n. tub electronic de mare putere pentru statii de radioemisie, a carui racire se face cu apa. – Din fr. vapotron.
MAGNETRON, magnetroane, s. n. tub electronic (folosit in special ca generator de oscilatii de inalta frecventa) in care intensitatea curentului de electroni este comandata printr-un camp magnetic exterior. – Din fr. magnetron.
PENTODA, pentode, s. f. tub electronic cu cinci electrozi. – Din fr. pentode.
PENTAGRILA, pentagrile, s. f. tub electronic cu vid, cu un catod, un anod si cinci grile (1). – Din engl. pentagrid (dupa grila).
POLIODA, poliode, s. f. tub electronic cu mai mult de doi electrozi. [Pr.: -li-o-] – Din fr. polyode.
OCTODA, octode, s. f. tub electronic cu un anod, un catod si sase grile, folosit de obicei ca schimbator de frecventa in radioreceptoare. – Din fr. octode.
FAZITRON, fazitroane, s. n. tub electronic care realizeaza modulatii ale oscilatiilor de inalta frecventa. – Din fr. phasitron.
FILAMENT, filamente, s. n. 1. Formatie in forma de fir lung si subtire a unor celule din tesuturile animale sau vegetale. ♦ Spec. Piciorusul sau codita staminei. 2. Fir metalic foarte subtire din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent la trecerea curentului electric. – Din fr. filament, lat. filamentum.
ENEODA, eneode, s. f. tub electronic cu noua electrozi, utilizat in radioreceptoarele cu modulatie de frecventa. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. enneode.
DUOTRIODA, duotriode, s. f. tub electronic care contine doua triode. [Pr.: du-o-tri-o-] – Din fr. duotriode.
TETRODA, tetrode, s. f. tub electronic cu patru electrozi situati intr-un balon cu vid. – Din fr. tetrode.
TORIU s. n. Element chimic radioactiv, cu aspect asemanator cu cel al platinei, folosit la fabricarea sitelor pentru lampile de iluminat cu gaz aerian, pentru activarea filamentelor tuburilor electronice, drept combustibil nuclear etc. – Din fr. thorium.
TRANZISTORIZA, tranzistorizez, vb. I. Tranz. A supune un aparat de tip vechi operatiei de inlocuire a tuburilor electronice cu tranzistoare; a echipa cu tranzistoare. – Din engl. transistorize, fr. transistoriser.
TUN, tunuri, s. n. 1. Arma de artilerie care arunca proiectile la distanta mare; p. gener. nume dat tuturor armelor de artilerie. ◊ Expr. A scapa ca din (gura de) tun, se spune cand cineva reuseste sa fuga (scapand de o situatie neplacuta). (Poti) sa dai cu tunul, se spune despre cineva care doarme adanc si nu se trezeste usor sau despre un loc unde nu se afla nici o fiinta vie. ◊ (Pus pe langa un verb, ii intensifica actiunea; pe langa un adjectiv, ii da valoare de superlativ; adverbial) A inghetat tun. Sanatos tun. 2. (In sintagma) Tun electronic = parte a unor tuburi electronice care produce un fascicul filiform de electroni cu aceeasi viteza. 3. (Inv. si pop.) Tunet. – Lat. tonus.
TRIODA, triode, s. f. tub electronic cu trei electrozi. [Pr.: tri-o-] – Din fr. triode.
SELECTRON, selectroane, s. n. tub electronic din prima generatie de calculatoare. – Din engl. selectron.
STABILIVOLT, stabilivolti, s. m. tub electronic cu descarcare electrica in gaze, utilizat ca stabilizator de tensiune electrica. [Var.: stabilovolt s. m.] – Din engl. stabilovolt (dupa stabiliza).
SOCLU, socluri, s. n. 1. Suport sau postament (din piatra) care sustine o coloana, o statuie etc. ♦ Partea de jos (mai proeminenta) a unei cladiri, a unui grilaj de fier etc. 2. Partea de metal a unui bec electric care se fixeaza in dulie. ♦ Piesa prin intermediul careia se fixeaza tuburile electronice de sasiul aparatelor in care sunt montate. 3. (Geogr.; in sintagma) Soclu continental = zona a uscatului, afundata cu panta lina sub apele marii, pana la adancimea de 200 de metri. – Din fr. socle.
SUPERICONOSCOP, supericonoscoape, s. n. tub electronic pentru televiziune de tipul iconoscopului, dar la care imaginea este captata mai intai de un fotocatod. – Din fr. supericonoscope.
CINESCOP ~oape n. tehn. tub electronic cu ajutorul caruia se realizeaza imaginile televizate. /<fr. cinescope
DIODA ~e f. tub electronic cu doi electrozi, folosit in radiotehnica, energetica, electronica etc. [Sil. di-o-] /<fr. diode
FAZITRON ~oane n. tehn. tub electronic cu ajutorul caruia se realizeaza modulatii ale oscilatiilor de frecventa inalta. /<fr. phasitron
FILAMENT ~e n. 1) Formatie organica filiforma, care intra in componenta unui tesut animal sau vegetal; fibra. 2) Piciorus de sustinere a anterei la o stamina. 3) Fir metalic din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent cand este strabatut de curent electric. /<fr. filament, lat. filamentum
HEPTODA ~e f. tub electronic cu sapte electrozi. /<fr. heptode, germ. Heptode
HEXODA ~e f. tub electronic cu sase electrozi. /<fr. hexode, germ. Hexode
ICONOSCOP ~oape n. tub electronic folosit in televiziune la realizarea imaginilor. [Sil. -no-scop] /<fr. iconoscope
KENOTRON ~oane n. tub electronic cu doi electrozi folosit pentru redresarea curentului alternativ de inalta tensiune. [Sil. -no-troni /< fr. kenotron
KOVAR n. Aliaj de fier, nichel si cobalt, folosit la fabricarea becurilor electrice, a tuburilor electronice etc. / Orig. nec.
MAGNETRON ~oane n. tub electronic generator de oscilatii de foarte inalta frecventa. /<fr. magnetron
OCTODA ~e f. tehn. tub electronic cu opt electrozi. /<fr. octode
ORTICON ~oane n. tehn. tub electronic cu ajutorul caruia camerele de televiziune iau vederi. /<germ. Ortikon
PENTODA ~e f. tub electronic cu cinci electrozi. /<fr. pentode
POLIODA ~e f. tehn. tub electronic cu multi electrozi. [Sil. -li-o-] /<fr. polyode
TRIODA ~e f. tehn. tub electronic cu trei electrozi. [Sil. tri-o-] /<fr. triode
BIGRILA s.f. (Electr.) tub electronic cu doua grile. [Cf. fr. bigrille].
CLISTRON s.n. (Electr.) tub electronic folosit ca generator si amplificator de unde de foarte inalta frecventa. [< fr., engl. klystron].
DINATRON s.n. (Fiz.) tub electronic care se comporta ca si cand ar avea o rezistenta negativa. [< fr. dynatron].
DUODIODA s.f. tub electronic care contine intr-un singur invelis doua diode. [Pron. du-o-di-o-. / < germ. Duodiode].
ISOSCOP s.n. tub electronic asemanator cu orticonul, avand in loc de condensator un dispozitiv generator de camp electric si in care fasciculul de electroni este modulat. [Pl. -scoape. / < germ. Isoskop].
SELECTRON s.n. (Cib.) tub electronic folosit in memoria calculatoarelor. [< engl. selectron].
SUPERORTICON s.n. tub electronic pentru televiziune, mult mai sensibil decat orticonul si iconoscopul. [< germ. Superorthikon].
TETRODA s.f. tub electronic asemanator cu trioda, care are doua grile intre catod si anod. [< fr. tetrode].
TORIU s.n. Metal radioactiv de culoare cenusie-inchisa, intrebuintat la fabricarea sitelor pentru lampile care lumineaza cu gaz aerian, pentru activarea filamentelor tuburilor electronice etc. [Pron. -riu, scris si thoriu. / < fr. thorium].
TIRATRON s.n. (Fiz.) tub electronic cu trei electrozi, care serveste la redresarea curentului alternativ si poate functiona ca schimbator de frecventa. [< fr. thyratron].
VAPOTRON s.n. tub electronic de mare putere pentru statii de radioemisie, care se raceste cu apa distilata fierbinte. [< fr. vapotron].
CATOMETRU s.n. (Fiz.) Aparat pentru masurarea tensiunii catodice la tuburile electronice. [< germ. Katometer – nume comercial].
DIODA s.f. tub electronic format din doi electrozi, dintre care unul este incandescent in timpul functionarii. [< fr. diode, cf. gr. di – cu doi + (electr)od].
DUOTRIODA s.f. tub electronic care contine intr-un singur invelis doua triode. [Pron. du-o-tri-o-. / < germ. Duotriode].
ENEODA s.f. (Electr.) tub electronic cu noua electrozi. [Pron. -ne-o-. / < fr. enneode].
FAZITRON s.n. (Fiz.) tub electronic pentru modulatia de faza a oscilatiilor de inalta frecventa. [< fr. phasitron].
GETTER s.n. Substanta folosita pentru realizarea vidului in tuburile electronice. [Pron. ghe-tar. / < engl., fr. getter].
HEPTODA s.f. (Electr.) tub electronic cu sapte electrozi. [< fr. heptode].
HEXODA s.f. (Electr.) tub electronic cu sase electrozi. [Pl. -de. / < fr. hexode].
ICONOSCOP s.n. tub electronic cu un ecran fotosensibil, cu ajutorul caruia se transmit imaginile posturilor de televiziune. [Pl. -scoape. / < fr. iconoscope, cf. gr. eikon – imagine, skopein – a privi].
KENOTRON s.n. tub electronic cu doi electrozi, folosit pentru redresarea curentilor alternativi de inalta tensiune. [< fr. kenotron].
MAGNETRON s.n. tub electronic in care intensitatea curentului electronic este comandata de un camp magnetic exterior. [< fr. magnetron].
OCTODA s.f. tub electronic cu opt electrozi. [< fr. octode, cf. gr. okto – opt + (electr)od].
PENTODA s.f. tub electronic cu cinci electrozi. [< fr. pentode, cf. gr. pente – cinci + (electr)od].
POLIODA s.f. tub electronic cu mai multi electrozi. [Pl. -de. / < fr. polyode, cf. gr. polys – numeros + (electr)od].
STABILIVOLT s.m. (Fiz.) tub electronic cu descarcare in gaze, folosit ca stabilizator de tensiune. [Var. stabilovolt s.m. / cf. engl. stabilovolt, germ. Stabilovolt].
SUPERICONOSCOP s.n. tub electronic mult mai sensibil decat iconoscopul. [< fr. supericonoscope].
TRIODA s.f. tub electronic cu trei electrozi. [Pron. tri-o-. / < fr. triode, cf. gr. tri – cu trei + (electr)od].
TUB s.n. 1. Teava de metal, de sticla etc. 2. Recipient din metal subtire in care se tin diferite paste, preparate cosmetice etc. 3. Formatiune anatomica de forma tubulara in organismele vii (mai ales la animale). ♦ Tub fonator = organ, in forma de canal, cu care se realizeaza sunetele vorbirii, delimitat de laringe si de buze si nari. 4. (Tehn.) Aparat in forma de teava in care sunt introdusi doi sau mai multi electrozi, folosit la diferite montaje. ♦ tub electronic = tub in care se gasesc doi sau mai multi electrozi si in care se produc descarcari electrice. ♦ (La unele instrumente muzicale) Teava care produce sunete de diferite tonalitati la trecerea unui curent de aer prin ea. ♦ Invelis cilindric din metal sau din carton care contine explozibilul si proiectilul unei arme de foc. [Cf. fr. tube, lat. tubus].
CATOMETRU s. n. aparat pentru masurarea tensiunii catodice la tuburile electronice. (< fr. catommetre)
GETTER [GHE-TAR] s. n. substanta pentru realizarea vidului in tuburile electronice. (< engl. getter)
REACTIE s. f. 1. faptul de a reactiona; atitudine, manifestare ca raspuns la ceva; riposta. 2. raspuns nemijlocit al materiei vii la actiunea unui e******t. 3. transformare a uneia sau a mai multor substante chimice sub actiunea unor agenti externi sau a altor substante chimice. 4. (fiz.) forta care se opune unei actiuni, fiind egala si de sens contrar cu aceasta. ♦ ~ nucleara = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particula grea sau de un foton sufera o schimbare a structurii sale; ~ in lant = proces care se poate reinnoi prin el insusi pentru ca o parte a produsului e intotdeauna in stare a reimpulsiona reactia; ~ gravitationala = modificare a directiei si a modulului vectorului de viteza caracteristice unei nave spatiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorita campului gravitational al acestuia. 5. (cib.; si in forma reactiune) stabilire, in sistemele de transmisie, tehnice automate, in organismele vii si in societate, a unor semnale prin care faza initiala a unui proces este influentata de informatia referitoare la starea organelor de executie sau la rezultatul procesului; conexiune inversa, retroactiune (2). ◊ derivare a unei puteri din circuitul de iesire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice si introducerea ei in circuitul de intrare. (< fr. reaction)
TRANZISTORIZA vb. tr. a inlocui in aparate, instrumente, sisteme tehnice vechi tuburile electronice cu tranzistoare; a echipa cu tranzistoare. (< fr. transistoriser, engl. transistorize)
tub2 s. n. 1. teava de metal, de sticla, de cauciuc etc. 2. recipient din metal subtire in care se tin diferite paste, preparate cosmetice etc. 3. formatiune anatomica de forma tubulara in organismele vii. ♦ ~ fonator = organ in forma de canal cu care se realizeaza sunetele vorbirii, delimitat de laringe si de buze si nari. 4. (tehn.) aparat in forma de teava in care sunt introdusi doi sau mai multi electrozi, la diferite montaje. ♦ ~ electronic = tub in care se gasesc doi sau mai multi electrozi si in care se produc descarcari electrice; ~ Geissler = tub care contine un gaz rarefiat si in care se produc descarcari electrice, la reclamele luminoase. ◊ (la unele instrumente muzicale) teava care produce sunete de diferite tonalitati la trecerea unui curent de aer prin ea. ◊ invelis cilindric din metal sau din carton care contine explozibilul si proiectilul unei arme de foc. (< fr. tube, lat. tubus)
BERG, Aksel Ivanovici (1893-1976), radiotehnician rus. Lucrari in domeniile proiectarii generatoarelor cu tuburi electronice si problemelor de stabilizare a frecventei.
BIPLACA (‹ bi + placa) s. f. tub electronic cu doi anozi si un catod, utilizat ca element redresor si pentru detectie.
BONCI-BRUEVICI, Mihail Aleksandrovici (1888-1940), radiotehnician rus. Cercetator si inventator in domeniul tuburilor electronice de putere al emisiei si propagarii undelor scurte; sub conducerea sa a fost construita una dintre primele statii de radioemisie de mare putere.
MAGNETRON (‹ fr. {i}; {s} magneto- + fr. [elec]tron „electron”) s. n. tub electronic cu catod axial si anod cilindric generator de oscilatii de foarte inalta frecventa (unde centimetrice si milimetrice), al carui flux de electroni este comandat printr-un camp magnetic axial de o valoare critica, aleasa astfel incat la variatii mici ale tensiunii anodice sa corespunda variatii mari ale curentului anodic. Se foloseste, mai ales, la aparatura de radiolocatie, precum si la instalatiile de incalzire de frecventa suprainalta.
PHILIPS [filips], companie olandeza fondata in 1891, la Eindhoven, de inginerul Gerard P. (1858-1942) si de tatal sau, bancherul Frederik P. Initial s-a numit P. electronics N.V.; in 1912 a luat actualul nume, iar in 1914 a creat P. Research Laboratories. Dupa Primul Razboi Mondial, a devenit cea mai mare exportatoare din lume de lampi cu incandescenta. Dupa 1927, s-a lansat in fabricarea tuburilor electronice si a aparatelor de radio, creandu-si numeroase filiale. In prezent isi desfasoara activitatea in aproximativ 60 de tari, cuprinzand productie de instalatii de iluminat, aparate electrocasnice, instalatii si aparate pentru sunet si imagine, semiconductori, echipamente electronice si medicale etc.
KOVAR s. n. Aliaj ternar cu compozitia 54% fier, 27% nichel si 19% cobalt; are coeficientul de dilatare termica egal cu al sticlei si al platinei si este folosit in fabricarea becurilor electrice, a tuburilor electronice etc.
TORIU (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Thor) s. n. Element radioactiv (Th; nr. at. 90, m. at. 232,038) din grupa actinoidelor. Este un metal cenusiu, greu, ductil. Se gaseste in natura in monazit, in torit si torianit. In combinatii este tetravalent. T. natural este primul element al seriei radioactive naturale a toriului. Utilizat la fabricarea sitelor pentru lampile de iluminat cu gaz aerian, pentru activarea filamentelor tuburilor electronice etc. Prin bombardarea lui neutroni se obtine izotopul de masa atomica 233 al uraniului, intrebuintat drept combustibil nuclear. A fost descoperit de J.J. Berzelius in 1828.
HEPTODA (‹ fr. {i}; {s} hepta-) s. f. tub electronic cu vid, care are sapte electrozi; catodul emitator, cinci grile si anodul. Are functia de schimbator de frecventa sau de amplificator de panta variabila, de inalta sau medie frecventa.
MONOSCOP, monoscoape, s. n. tub cu fascicul electronic, folosit in televiziune pentru generarea unui semnal de imagine corespunzator unei imagini fixe. – Din fr. monoscope.
DEFOCALIZARE s.f. (Fiz.) Focalizare defectuoasa a fasciculului electronic intr-un tub catodic. [Dupa fr. defocalisation].
MONOSCOP s.n. (Telev.) tub cu fascicul electronic pentru generarea unui semnal de imagine corespunzator unei anumite imagini fixe. [< fr. monoscope].
DEFOCALIZARE s. f. focalizare defectuoasa a fasciculului electronic intr-un tub catodic. (dupa fr. defocalisation)
MONOSCOP s. n. tub cu fascicul electronic generator de semnale de televiziune, care da anumite imagini fixe mai mult, sau mai putin complicate. (< fr. monoscope)
-ODA2 elem. „tub cu vid, circuit electronic”. (< fr., germ. -ode, cf. gr. hodos, drum)
BALEIAJ s. n. 1. explorare cu ajutorul unui fascicul electronic a suprafetei ecranului unui tub catodic. 2. evacuare fortata cu ajutorul unui curent de aer sau al unui amestec carburant a gazelor arse din cilindrul unui motor cu ardere interna. (< fr. balayage)
ORTICON (‹ germ.; {s} orto- + gr. iekos „imagine”) s. n. tub de luat vederi, folosit in camerele de televiziune. Spre deosebire de iconoscop, din care deriva, la acest tub fasciculul luminos si fasciculul electronic de explorare lovesc ecranul-mozaic in mod perpendicular. Se mai numeste orticonoscop.
BALEIA vb. I. tr. A parcurge cu un fascicul electronic suprafata ecranului luminescent al unui tub catodic. [Pron. -le-ia. / < fr. balayer, cf. balai – matura].
BALEIA vb. tr. 1. a parcurge cu un fascicul electronic suprafata ecranului luminescent al unui tub catodic. 2. (fig.) a matura. (< fr. balayer)
CARACTEROGRAF s. n. aparat electronic pentru vizualizarea pe ecranul unui tub catodic a dispozitivelor semiconductoare. (< engl. characterographe)
CARACTEROGRAF, caracterografe, s. n. Aparat electronic care permite vizualizarea pe ecranul unui tub catodic a caracteristicilor dispozitivelor semiconductoare. – Din engl. characterographe.
BALEIAJ s.n. 1. (Fiz.) Trecere a unui fascicul electronic pe suprafata ecranului luminescent al unui tub catodic. 2. Indepartarea gazelor arse din cilindrul unei masini cu ardere interna cu ajutorul unui curent de aer. [< fr. balayage].
DECATRON, decatroane, s. n. tub cu descarcare electrica in gaze, utilizat in tehnica calculatoarelor electronice, in tehnica nucleara, a dispozitivelor de comunicatie si de comanda etc. ca dispozitiv de comanda. – Din fr. decatron.
SCHIATRON s.n. tub catodic al carui ecran devine mai putin luminos in punctul de impact cu fasciculul electronic. [Pron. schi-a-, scris si skiatron. / < fr. skiatron].
SCHIATRON s. n. tub catodic al carui ecran devine mai putin luminos din punctul de impact cu fasciculul electronic. (< fr. skiatron)
ORGA s. f. 1. instrument muzical complex, cu claviatura, bazat pe un sistem de tuburi sonore, in care sunetele se produc prin trecerea unui curent de aer sub presiune. ♦ ~ de lumini = a) set de becuri diferit colorate, cu aprindere si intensitate comandate electronic. b) totalitatea dispozitivelor de comanda a aparatelor de iluminat intr-o sala de spectacol, intr-un platou de filmare sau de televiziune. 2. ~ geologica = ansamblu de coloane verticale in unele roci, prin fisurare. ◊ sustinerea unei lucrari miniere subterane cu stalpi asezati unul langa altul. (< fr. orgue)
ORGA, o**i, s. f. 1. Instrument muzical complex, al carui mecanism se compune dintr-un sistem de tuburi sonore, puse in actiune cu ajutorul unor pedale, al unei claviaturi si al unor manete de registru, prin care trece aerul suflat de niste foale. ◊ Orga de lumini = a) set de becuri colorate diferit ale caror aprindere si intensitate sunt comandate electronic in concordanta cu zonele spectrale ale unui semnal acustic; b) pupitru de comanda pentru reglarea intensitatii luminoase a surselor de lumina in studiouri, teatre etc. 2. Sistem de armare a unei lucrari miniere subterane, stalp langa stalp, ca tuburile de orga (1). – Din fr. orgue.
REGISTRU s.n. 1. Condica in care se consemneaza diferite date si acte oficiale. 2. Dispozitiv cu ajutorul caruia se regleaza tirajul sau inchiderea unui canal, a unui cilindru. 3. Suprafata dintre doua profiluri orizontale care se intind pe lungimea unei fatade. 4. Intinderea scarii muzicale pe care o poate emite un instrument sau o voce. ♦ (Concr.) Garnitura de tuburi de orga (sau de coarde de clavecin) cu acordaj diferit, dar cu acelasi timbru. 5. Dispozitiv folosit in centralele telefonice automate la dirijarea selectiei legaturilor. ♦ Registru de memorie = dispozitiv care face parte din organele de comanda si calcul ale unui calculator electronic. 6. (Poligr.) Ansamblul semnelor de reper care indica suprapunerea exacta a tiparului pe ambele fete ale hartiei. [< fr. registre, it. registro, germ. Register].
REGISTRU s. n. 1. condica in care se consemneaza diferite date si acte oficiale. ♦ ~ de stare civila = condica in care sunt inregistrate nasterile, casatoriile, decesele etc. 2. dispozitiv cu ajutorul caruia se regleaza tirajul sau inchiderea unui canal, a unei conducte. 3. (arhit.) suprafata orizontala de decoratie intre doua chenare sau delimitata compozitional. 4. intindere a scarii muzicale pe care o poate emite un instrument sau o voce. ◊ garnitura de tuburi (la orga), de butoane (la acordeon) sau de coarde (la clavecin) cu acordaj diferit, dar cu acelasi timbru. ◊ (fig.) trasaturile particulare, tonalitatea proprie unei opere literare, a unui discurs etc. ◊ ansamblu de idei, de teme etc. 5. dispozitiv folosit in centralele telefonice automate la dirijarea selectiei legaturilor. 6. (si s. m.) circuit, dispozitiv din organele de comanda si de calcul ale unui calculator electronic destinat memorarii. 7. (poligr.) ansamblul semnelor de reper care indica suprapunerea exacta a tiparului pe ambele fete ale hartiei. 8. (mar.) institutie de stat, societate care stabileste normele de constructie a navelor, ce trebuie respectate de proprietar sau armator. (< fr. registre, it. registro, germ. Register)
