BUTUC, butuci, s. m. 1. Bucata dintr-un trunchi de copac taiat si curatat de crengi; butura. ♦ Bucata groasa de lemn de foc; bustean, buturuga. ◊ Expr. (Adverbial) A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel incat sa nu mai poata misca; a lega cobza, a lega fedeles. A dormi butuc = a dormi adanc. ♦ Bucata groasa de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la macelarie; trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor. 2. Fig. Om prost si necioplit. 3. Partea de jos, mai groasa, a tulpinii vitei de vie (de la pamant pana la punctul de ramificatie). 4. Partea centrala a unui corp rotativ, care se monteaza pe un arbore si in care sunt infipte spite (la roti), pale (la elice) etc. Butucul rotii. 5. Bucata groasa de lemn prevazuta cu gauri, in care se prindeau in vechime picioarele, mainile sau gatul arestatilor si prizonierilor. 6. Partea superioara a jugului. 7. Talpa sau scaunul razboiului de tesut. – Et. nec.

BUTURUGA, buturugi, s. f. Bucata noduroasa sau scorburoasa dintr-un trunchi de copac; butuc, butura. ♦ Bucata groasa de lemn de foc; bustean. – Cf. butura si tumurug.

JGHEAB, jgheaburi, s. n. 1. Conducta sau canal deschis in partea superioara, facut in piatra, intr-un trunchi de copac etc., permitand (prin inclinarea sa) scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent. ♦ Canal de scurgere pentru apa sau adapatoare pentru vite. ♦ Streasina. 2. Crestatura, scobitura, adancitura. 3. Fagas, rapa facuta la munte de suvoiul ploilor; p. ext. vale. 4. Santulet, canal mic care serveste la udatul semanaturilor (in gradinile de zarzavat); rigola. 5. Scocul morii. – Din sl. zlebu.

ULEI¹, uleie, s. n. (Reg.) 1. trunchi de copac scorburos, intrebuintat pentru a pastra anumite lucruri. ♦ Vas facut dintr-un lemn scobit. 2. Stup, stiubei de albine (facut dintr-un trunchi de copac scorburos). – Din bg. ulej.

ULUC, uluce, s. n. 1. Jgheab facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, din care se adapa vitele sau in care li se pune nutretul. 2. Canal de lemn sau tabla pus de-a lungul stresinii caselor, pentru a aduna si a conduce spre burlane apa de pe acoperisuri. ♦ Canal, teava pentru captarea si scurgerea apei dintr-un izvor. 3. Jgheab de scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare o moara; laptoc, scoc (1). ♦ Jgheab prin care curge (la moara) faina macinata. 4. Scobitura, sant facut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea imbina cu alta piesa. – Din tc. oluk.

MONOXIL, -A, monoxili, -e, adj., s. n. (Barca primitiva) facuta dintr-un trunchi de copac scobit. – Din fr. monoxyle.

TROFEU, trofee, s. n. 1. (In antichitate) Armura unui dusman invins, asezata de obicei pe un trunchi de copac, in semn de victorie; p. ext. monument ridicat in amintirea unei victorii sau in cinstea unui erou, pe care se asezau de obicei armele invinsului. 2. Prada de razboi luata de la un inamic. 3. Parte a unui animal vanat pastrata pentru valoarea sau frumusetea ei. 4. Cupa, obiect ornamental oferit invingatorului intr-o intrecere sportiva. – Din fr. trophee.

SCORBURA, scorburi, s. f. 1. Scobitura (mare) in trunchiul unui copac putrezit pe dinauntru; p. ext. trunchi de copac gaunos, putrezit. 2. Gaura, vagauna mica intr-un mal, in stanca etc.; pestera; p. gener. cavitate, gaura, scobitura. – Et. nec.

PIROGA, pirogi, s. f. Ambarcatie rudimentara, lunga si ingusta, cu vasle sau cu panze, construita prin scobirea sau cioplirea unui trunchi de copac ori confectionata din piei cusute, folosita de anumite populatii din Africa, India, din insulele din sud-estul Asiei si din Oceanul Pacific. – Din fr. pirogue.

SAICA, saici, s. f. (Inv. si reg.) Ambarcatie fluviala mica, cu panze, cu fundul plat, servind la transportul marfurilor si al persoanelor. ♦ Luntre facuta dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singura vasla, servind la pescuit. – Din bg., scr. sajka, tc. sayka.

CIOBACA, ciobace, s. f. (Reg.) Luntre pescareasca rudimentara, de obicei scobita dintr-un trunchi de copac. – Din ucr. cobak.

LODBA, lodbe, s. f. (Reg.) Bucata lunga de lemn, despicata dintr-un trunchi de copac; scandura groasa facuta din despicatura unui trunchi, cioplita numai cu securea. [Var.: lobda s. f.] – Din ucr. lodva.

DUBA², dube, s. f. 1. Luntre mica de pescuit (in lacuri), construita dintr-un trunchi de copac scobit. 2. Putina ingropata in pamant sau groapa captusita cu lemn, in care se pun pieile de tabacit impreuna cu tanantii. – Cf. ucr. dub „stejar, luntre”, rus. dubka „salupa de stejar”.

CIRCUMFERINTA s. 1. v. cerc. 2. v. perimetru. 3. grosime. (~ unui trunchi de copac.)

ulei (trunchi de copac, vas, stup) s. n., pl. uleie

ADAPATOARE ~ori f. 1) Loc unde se adapa animalele. 2) Vas facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, folosit pentru adapatul vitelor; jgheab; uluc. ~ automata. /a adapa + suf. ~atoare

BUDAI ~ie n. pop. 1) Vas de dimensiuni reduse, din doage, avand forma unui con taiat la varf si folosit pentru pastrarea diferitelor bauturi sau pentru transportul bucatelor in camp. 2) Uluc de fantana, facut dintr-un trunchi de copac scobit. /<ung. bodony

BUTUC ~ci m. 1) Bucata dintr-un trunchi de copac taiat. 2) Bucata groasa de lemn de foc; bustean; buturuga. ◊ A dormi ~ a dormi adanc, fara simtire; a dormi bute; a dormi bustean. A-i trage cuiva ~cul a pacali pe cineva. 3) Bucata din tulpina unui copac gros, destinat efectuarii diferitelor operatii (despicatul lemnelor de foc, taiatul carnii la macelarie etc.); trunchi. 4) inv. Trunchi de lemn, prevazut cu gauri, in care se prindeau mainile, picioarele si gatul arestatilor si prizonierilor. 5) fig. Om prost si needucat. 6) Partea de jos, mai groasa, a tulpinei vitei de vie. 7) Partea centrala a unei roti in care se monteaza spitele. /Orig. nec.

CANOE ~ f. 1) Luntre sportiva usoara, cu prora si pupa, condusa cu o pagaie. 2) Sport nautic practicat cu aceasta ambarcatie. 3) Ambarcatie ingusta si lunga, facuta dintr-un trunchi de copac scobit, din scoarta de copac sau din piei cusute; piroga. [Sil. -no-e] /<fr. canoe

CIOBACA ~ce f. inv. Luntre pescareasca facuta dintr-un trunchi de copac scobit. [Sil. cio-ba-] /<ucr. tobak

CIRCUMFERINTA ~e f. 1) geom. Linie curba inchisa, ale carei puncte sunt egal departate de un punct fix numit centru; cerc. 2) Lungime a unui cerc. 3) Linie care inconjoara un corp de forma relativ rotunda. ~a unui trunchi de copac. [G.-D. circumferintei] /<lat. circumferentia, fr. circonference

DUBA² ~e f. reg. 1) Luntre pescareasca de dimensiuni mici, confectionata dintr-un trunchi de copac (prin scobire). 2) Butoi ingropat sau groapa captusita cu lemn pentru tabacit piele. /cf. ucr. dub

JGHEAB ~uri n. 1) Conducta (din lemn, din tabla sau din alt material) deschisa pe toata intinderea partii de sus, servind la scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent; uluc; scoc. 2) Vas facut din scanduri ori scobit dintr-un trunchi de copac sau din piatra, folosit pentru adapatul vitelor; adapatoare; uluc. 3) Santulet facut pe muchia unei piese de lemn pentru a o imbina cu iesitura altei piese; crestatura; scobitura. [Monosilabic] /<sl. zlebu

SCANDURA ~i f. Bucata de lemn cu suprafata plana, obtinuta prin taierea de-a lungul a unui trunchi de copac, folosita in lucrari de constructie, tamplarie etc. ◊ (A fi sau a ramane) ca ~a a fi foarte slab. A-i suna cuiva ~a a muri. A lasa pe cineva ~ (sau ca ~a) a saraci pe cineva. [G.-D. scandurii] /<lat. scandula

TREUCA ~ci f. Vas facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, din care mananca sau beau animalele; troaca. /Orig. nec.

TROFEU ~e n. 1) (in antichitate) Echipament al unui dusman invins, expus pe un trunchi de copac in semn de victorie. 2) Monument comemorativ al unei victorii pe care sunt expuse armele celor invinsi. 3) Prada de razboi, luata de la dusman; captura. ◊ ~e de vanatoare blana, coltii sau coarnele unui animal vanat, pastrate ca obiecte decorative. /<fr. trophee

ULUC ~ce n. 1) Vas facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, folosit pentru adapatul vitelor; adapatoare. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat sub acoperisul caselor; streasina. 3) Canal din scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare roata unei mori; laptoc; scoc. 4) Jgheab prin care curge faina la moara. 5) Sant mic facut pe muchia unei piese de lemn pentru a se imbina cu alta piesa. /<turc. oluk

TARAN s.n. arma folosita de popoarele antice pentru daramarea cetatilor asediate, alcatuita dintr-un trunchi de copac lung si gros, prevazut la un capat cu un varf greu de metal. [Pl. -nuri. / < fr. taranche].

cedva, cedve, s.f. (reg.) jumatate dintr-un trunchi de copac din care se face o covata.

chituc, chituci, s.m. (reg.) trunchi de copac, butuc; caravei.

cionc², cioncuri, s.n. (reg.) gramada de crengi folosita la abaterea apei de la tarm, fixate pe un trunchi de copac asezat vertical pe cursul raului.

corobaie, corobai, s.f. (reg.) 1. scorbura; trunchi de copac gaunos. 2. vale adanca, hodoghina, scochina.

birna (barne), s. f. – Grinda, traversa. – Mr. brin,, megl. brǫna. Sl. bruvino (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Cihac; DAR; Puscariu, Lr., 284); cf. bg. bravno, sb. brovno, rut. berveno, rus. bervno. – Der. birnui, vb. (a face un zid din trunchi de copac).

planca, planci, s.f. (reg.) 1. drum in panta podit cu prajini sau cu trunchiuri de copaci si marginit pe laturi, pe care se transporta, prin alunecare, bustenii grei; jilep. 2. podea de trunchi de copac pe care se depoziteaza bustenii (in padure sau in curtea fabricii de cherestea). 3. chinga capriorilor casei.

prigla, prigle, s.f. (reg.) 1. (in forma: priga) trunchi de copac tanar folosit la foc; lemn de foc. 2. chinga de lemn cu care se aprind capriorii unei case.

sarciner, sarcinere, s.n. si sarcineri, s.m. (reg.) 1. (s.n.) par lung si gros infipt in pamant, facut din trunchiul unui copac tanar, cu crengile retezate aproape de tulpina, pe care taranii si ciobanii atarna, la tara, diferite obiecte gospodaresti; prepeleac, olar, sarcior; cuier. 2. (s.n.) lemn fixat vertical pe pluta, de care plutasii isi agata hainele sau alte obiecte. 3. (s.n.) nume dat unor obiecte asemanatoare ca forma cu sarcinerul si care au diverse intrebuintari: a) trunchi de copac tanar, cu crengile retezate aproape de tulpina, infipt in pamint, pe care se cladeste claia de fan; b) fiecare dintre prajinile legate cate doua crucis si asezate in partile claii de fan; c) arac pentru sustinut fasolea; d) par la gard. 4. (s.m.) persoana care transporta o greutate, o sarcina.

bustean (busteni), – 1. trunchi de copac taiat. – 2. (Rar) Lemn ars. – Var. bostean, (Mold.) bustihan. – Mr. bustina „funingine”. Origine necunoscuta. Puscariu, Dacor., III, 657, propusese sas. bumstam, din germ. Baumstamm „trunchi de copac”, care nu prezinta dificultati in privinta folosirii generale a cuvintului, dar care nu corespunde prezentei din mr., si nici der. bustenit, adj. (innegrit); bustina, s. f. (negura, intunecime); bustusag, s. n. (inv., Trans., incendiu, devastare). In toti acesti der. pare a se recunoaste un reprezentant al lat. bustum „ars” sau „rug”.

sihla, sihle, s.f. (reg.) 1. padure deasa de copaci tineri; hatis. 2. numele mai multor specii de conifere: brad, molid, pin. 3. (in forma: silha) trunchi de copac. 4. (in forma: silha) nume de planta; coada-calului.

sulinar, sulinari, s.m. si sulinare, s.n. 1. (s.m.; reg.) variatate de crap de forma lunguiata; sulac. 2. (s.n.; inv. si reg.) tub de canal, pentru scurgerea apei. 3. (s.n.; inv. si reg.) copac tanar sau trunchi de copac inalt, subtire si drept. 4. (s.n.; inv. si reg.) lemn gros, drept si rotund; carambul loitrei carului sau carutei. 5. (reg.) fiecare dintre cele doua tepuse de pe coama caselor taranesti; bold, sageata, sulita, teapa. 6. (s.n.; reg.) mana curenta. 7. (s.n.; reg.) lastar dat din taietura trunchiul unei salcii.

stiob¹, stioburi, s.n. (reg.) 1. vas de lemn (de diferite forme si dimensiuni) in care se varsa laturile; jghiab pentru porci. 2. trunchi de copac scorburos sau scobit, ingropat in pamant si servind ca ghizd la o fantana putin adanca.

stiobarau s.n. (reg.) trunchi de copac scorburos sau scobit care, ingropat in pamant, serveste ca ghizd la o fantana putin adanca.

stiubaroc s.n. (reg.) 1. trunchi de copac scorburos sau scobit care, ingropat in pamant, serveste ca ghizd la fantana. 2. fantana cu izvor la mica adancime si cu ghizdul din copac scorburos.

stiubei, stiubeie si stiubeiuri, s.n. (reg.) 1. vas facut dintr-un trunchi de copac scobit (in care se pastreaza alimente, obiecte casnice sau in care se oparesc rufele). 2. stup primitiv, facut dintr-un trunchi de copac scorburos, sau scobit; totalitatea albinelor dintr-un asemenea stup. 3. adapost pentru stupi. 4. trunchi de copac scorburos sau scobit care, ingropat in pamant, serveste ca ghizd la o fantana putin adanca. 5. (inv.) apeduct. 6. fantana cu izvorul la mica adancime, care are ca ghizd un trunchi de copac scorburos. 7. fantana cu apa sarata. 8. deschizatura facuta in acoperisul unei case pentru luminarea sau aerisirea podului.

stubeu, stubeie, s.n. (reg.) 1. stup primitiv, facut dintr-un copac scorburos sau scobit. 2. fantana cu izvorul la mica adancime, care are ca ghizd un trunchi de copac scorburos sau scobit. 3. groapa adanca; rapa, vagauna.

tulubat, tulubeti, s.m. (reg.) 1. trunchi de copac (curatat de coaja); animal (mai ales oaie) jupuit. 2. om gras. 3. (adj.) rotund (capul). 4. partea moale a corpului albinei.

ciobaca (-aci), s. f. – Luntre scobita dintr-un trunchi de copac. Mag. csobak, rut. cobak „vas de lemn” (DAR). Din aceeasi radacina (sl. cbani) mag. csobany, de unde rom. cioban, s. n. „vas de lemn”, si sb. cobanija, de unde rom. ciobanie, s. f. (Trans., vas de lemn), pronuntat ciobane. Cf. ciovei.

copac (copaci), s. m. – Arbore. – Var. (inv.) copaci. Mr., megl. cupaci, istr. copat „desis, hatis”. Origine indoielnica. Probabil in legatura cu cuvintele urmatoare, si cu sl. kopati, kopajǫ, „a excava, a goli”, cf. bg. kopaci „genist”, calabr. copano „trunchi de copac gol pe dinauntru”. In acest caz, forma primitiva ar fi copaci, forma actuala fiind un sing. analogic; primul sens a fost probabil acela de „trunchi”, ca in alb. kopac sau in calabr. Este poate vorba de radicalul lui kopati, cu suf. de folosire sau aptitudine -aci, ca in tragaci, stingaci, cirmaci, etc., iar sensul sau ar fi acela de „trunchi gol pe dinauntru” sau de „trunchi de scobit, de facut albii”. Pentru relatia semantica intre notiunea de „trunchi” si de „golit”, cf. si cele doua sensuri ale sp. tueco. In general se considera ca rom. este imprumut din alb. (Cihac, II, 716; Meyer 198; Philippide, II, 708; Pascu, II, 219; DAR); insa aceasta solutie este evident insuficienta. Altii se gindesc la o radacina autohtona (Miklosich, Slaw. Elem., 10). – Der. copacel, s. m. (arbust; balsamina, Impatiens balsamine); copacarie, s. f. (arboret, cring). Din rom. provin rut. kopac (Capidan, Raporturile, 526), mag. kopacs „tufis” (Candrea, Elemente, 406; Edelspacher 17) si probabil alb.

copaie (copai), s. f. – Albie, troaca dintr-o singura bucata, facuta dintr-o jumatate de trunchi de copac scobit, ca o luntre. Are folosiri multiple, ca albie de spalat, covata de framintat, lighean sau leagan, astfel incit ajunge echivalent al acestor cuvinte. – Mr. cupane, megl. cupana. Sl. (bg. kopanja, sl. kopanja), din sl. kopati, kopajo „a goli” (Cihac, II, 72; Conev 64; DAR), cf. a scobi. Aceleiasi radacini sl. ii apartin copai, vb. (a sapa; a prasi), cf. sb. kopati „a sapa”; copanca, s. f. (Maram., groapa facuta de caderea unui copac), din rut. kopanka „groapa”; copeneata, s. f. (cutie; piulita de pisat), dintr-un cuvint sl. neindentificat.

TROFEU s.n. 1. Armura unui dusman invins asezata pe un trunchi de copac, ca semn al victoriei; (p. ext.) monument de piatra sau de marmura purtand armele unui dusman invins si ridicat pentru a comemora o victorie. ♦ Sculptura sau pictura infatisand un asemenea monument. 2. Prada de razboi luata de la inamic. ♦ Victorie, biruinta. ♦ Ofranda adusa unei divinitati, provenind din prada de razboi. 3. Coarnele unui cerb vanat. [Pron. -feu, pl. -ee, -euri. / < fr. trophee, cf. it. trofeo < lat. tropaeum, gr. tropaion].

duba (dube), s. f. – 1. Ambarcatie, luntre facuta dintr-un trunchi de copac scobit. – 2. Ciubar de lemn. – 3. (Trans.) Vas pentru fructe, din coaja de cires. – 4. Puscarie, temnita. – 5. Vehicul inchis, cu gratii, cu care se transporta detinutii. – 6. (Trans.) Instrument muzical rustic. Sl. dyba „trunchi” (Cihac, II, 95), cf. rut., rus. dub „stejar; luntre”, sb. dubak „duba, vehicul”. Pentru evolutia semantica, cf. dring; la sensul de „temnita” s-a ajuns plecindu-se de la butucul de care erau legati, detinutii, pol. dyby (cf. Bogrea, Dacor., I, 263), sau sl. dyba, de unde diba, s. f. (butuc). Cf. dimb, dumbrava. Der. dubai, vb. (Trans., a cinta la duba); dubas, s. n. (Mold., barca pescareasca; ponton), din rus. dubas, cf. tc. duba „ponton”; dubasar, s. m. (Mold., pontonier).

TARAN s. n. arma la popoarele antice pentru daramarea cetatilor asediate, dintr-un trunchi de copac lung si gros, prevazut la un capat cu un varf greu de metal. (< fr. taranche)

TROFEU s. n. 1. armura unui dusman invins asezata pe un trunchi de copac, ca semn al victoriei; monument de piatra sau de marmura purtand armele unui dusman invins, pentru a comemora o victorie. 2. prada de razboi luata de la inamic. ◊ victorie, biruinta. ◊ ofranda adusa unei divinitati din prada de razboi. 3. produs vanatoresc reprezentativ pentru cele mai importante specii de vanat (coarne de cerb, colti de mistret etc.). 4. cupa, obiect ornamental oferit invingatorului intr-o intrecere sportiva. (< fr. trophee)

hruba (hrube), s. f. – 1. Incapere subterana, subsol. – 2. Coliba, bordei ingropat. – 3. Parte exterioara a hornului. Mag. huruba „coliba ingropata” (Cihac, II, 507; DAR). Ultimul sens pare sa fie in legatura cu rut. hruba „soba” (Candrea; Scriban). Der. pe baza bg. koruba „scorbura intr-un trunchi de copac”, cf. alb. korube „stup” (Conev 80) nu este probabila. Nu este clara nici legatura cu germ. Grube (Tiktin). Cf. tig. hrobos „sant”, poate din rom.

leagan (leagane), s. n. – 1. Patut care se balanseaza pentru copiii mici. – 2. Inceput, origine. – 3. Scrinciob, dulap. – 4. (Inv.) Caleasca, sareta. – 5. Scaunel, capra vizitiului la trasurile cu suspensie. – 6. Virsa, instrument de pescuit in forma conica. – Var. leangan, leagana. Mr. leagina, megl. legan, istr. leagar. Der. legana, vb. (a da in leagan un copil; a adormi cu cintece un copil; a dezmierda, a desfata; refl., a se da in leagan; a merge leganat, a se balansa; refl., a se clatina, a oscila, a se balabani; refl., inv., a se indoi, a sovai); leganator, adj. (care incinta); leganatoare, s. f. (servitoare care leagana); leganatura, s. f. (leganare). Origine nesigura. Pare sa provina dintr-un lat. *lecanis, din gr. λεϰάνη (si, de asemeni, λαϰάνη sau λεϰάνιον), „taler, galeata, jgheab”, cf. rus. lochani „lighean” (Vasmer, II, 62). De fapt, forma traditionala a leaganului este cea a unei copai facute dintr-un trunchi de copac taiat in doua, in directia inaltimii, si scobit, cf. albie, copaie. Dupa Boissacq 568, cuvintele gr. provin prin intermediul lui λέϰος „taler”, dintr-o radacina indoeurop. *leq- „a se incovoia”, cf. lat. lanx „taler, terezie de balanta”. Semantismul pare normal: nu si fonetismul, care prezinta o oarecare dificultate. Ar trebui sa se admita o schimbare de accent, facilitat poate de vb. legana (cf. pieptene-pieptana, cumpana-cumpani, geamana-ingemana, etc.). Si asa, rezultatul ar trebui sa fie leagina (ca in mr.), unde i s-ar fi deschis sub influenta lui e anterior si al lui e final de la pl. Forma de pl. a oscilat de la leagene (sec. XVII, inv.) › legene la leagane, care este forma acceptata astazi, poate datorita unei repugnante instinctive de a admite schimbarea lui g › g in interiorul cuvintului. Este un cuvint comun (ALR, I, 287); si prezenta formei rotacizate (cf. istr.) arata fara putinta de tagada o apartenenta la fondul lingvistic primitiv. Der. din gr. λεϰάνη sau λαγένα a fost deja propusa de Roesler 571, dar nu a fost acceptata, si nici n-ar putea fi, caci Roesler pornea de la gr. moderna. Laurian si Massim se gindeau la gr. λίϰνον „leagan”; si Candrea presupune ca acest ultim cuvint ar fi trecut in lat. in forma *liginus, a carei der. nu pare corecta (caci dificultatea rezultatului gi › ga, se explica, neconvingator, prin paralelismul cu cearcan si mesteacan). Toate celelalte ipoteze pleaca de la vb. legana, considerat ca originar, in timp ce leagan ar fi un postverbal. Parerea cea mai acceptata astazi, din cite se pare, este cea a lui Puscariu, care se bazeaza pe un lat. *ligināre, der. din ligare. Explicatia semantica se gaseste in faptul ca anumite leagane se leaga de o grinda din tavan pentru a le usura balansul (Puscariu, Lat. li, 172; Puscariu 957; REW 5028; Tiktin; Puscariu, Dacor., I, 228; Rosetti, I, 58 si 168; Iordan, BF, IX, 149; cf. Rohlfs, Differenzierung, 57; Draganu, Dacor., III, 509-14, explica lat. *ligināre printr-un radical *lig- „a misca”). – Dar obiceiul leaganelor legate de tavan exista doar in Trans. si nu e sigur ca-i cel initial; fonetismul nu inceteaza sa prezinte dificultati; si nici evolutia semantica propusa nu pare probabila, deoarece *ligināre „leagane” ar trebui sa insemne, dupa acelasi Puscariu, „a lega leaganul”, adica faza de pregatire a lui legana, care se da o singura data; asa ca *ligināre doar in mod fortat ar putea ajunge sa insemne „a legana” (dupa cum in iter facere nu putem conchide ca facere ar putea ajunge sa insemne „a calatori”). Cu atit mai putin pare convingator etimonul *legivinare, de la levis compus cu agināre (Candrea-Dens., 943; Densusianu, GS, II, 317), cu sensul de „a se misca incet”. In fine, nu sint probabile explicatiile incercate pe baza imprumuturilor moderne din mag. lengetni, logatni (Cihac, II, 511); din alb. lekunt „a legana” (Miklosich, Rum. Unters., II, 22); din bg. legalo „cuib” (Byhan 264); din mag. lengeni „a undui, a face valuri” (Scriban).

lodba (lodbe), s. f. – Lemn, trunchi de copac, lemn brut. – Var. loadba, lodba, lodva. Rut. lodva (Tiktin; Scriban; Candrea). Este mai putin sigura legatura cu pol. łupka „butuc” (Cihac, II, 175).

punte (punti), s. f. – 1. Pod ingust. – 2. Pluta de candela. – 3. Platforma unei mori de apa. – 4. Platforma unei ambarcatii. – 5. Traversa care sustine cele doua brate ale ferastraului de mina. – 6. In mitologia populara ultima vama a mortilor, situata pe un pod deasupra iadului, in care cad sufletele pacatosilor. – Mr. punte, megl. punti. Lat. pǒntem (Puscariu 1402; Candrea-Dens., 1474; REW 6649), cf. vegl. puant, it., port. ponte, prov., fr., cat. pont, sp. puente. S-a specializat pentru a desemna podurile care servesc numai pietonilor formate in general doar dintr-un trunchi de copac care uneste cele doua maluri ale unui riu sau ale unei prapastii; trecatorile pentru carute se numesc pod. – Der. puntas s. m. (inv., timplar constructor de punti).

BOC², bocuri, s. n. Masa (sau trunchi de copac inclinat) pe care se lucreaza pieile la bazinul cu lapte de var. – Germ. Bock.

BUTUC, butuci, s. m. 1. Bucata dintr-un trunchi de copac taiat si curatat de crengi; bucata groasa de lemn de foc; bustean. ◊ Expr. A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel incat sa nu se mai poata misca; a lega cobza, a lega fedeles. A dormi butuc = a dormi adanc. ♦ Bucata groasa de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la macelarie; (in trecut) trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor. 2. Fig. Om prost si necioplit. 3. Partea de jos, mai groasa, a tulpinii vitei de vie (de la pamant pana la punctul de ramificatie). 4. Partea centrala a unui corp rotativ, care se monteaza pe un arbore si in care sunt infipte spite (la roti), pale (la elice) etc. Butucul rotii. 5. Bucata groasa de lemn prevazuta cu gauri, in care se prindeau in vechime picioarele, mainile sau gatul arestatilor si prizonierilor. 6. Partea superioara a jugului. 7. Talpa sau scaunul razboiului de tesut.

BUTURUGA, buturugi, s. f. Bucata noduroasa sau scorburoasa dintr-un trunchi de copac avand radacinile infipte inca in pamant sau smulsa cu radacini cu tot; bucata groasa de lemn de foc. Buturuga mica rastoarna carul mare (= un lucru neinsemnat poate avea uneori o importanta deosebita). – Din butura + suf. -uga.

PASTRAV, pastravi, s. m. 1. Peste de apa dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre si rosii si burta galbuie, care traieste in apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasa (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fara picior, in forma de scoica de culoare cenusie-negricioasa, care cresc pe trunchiurile copacilor, producand un putregai alb al lemnului. – Din bg. pastarva.

XOANON s.n. Statuie sculptata in trunchiul copacilor din epoca arhaica a Greciei antice. (din fr., gr. xoanon)

SCORBOROSI, pers. 3 scorboroseste, vb. IV. Refl. (Despre trunchiurile copacilor) A deveni scorburos. – Din scorboros.

BABITA s. 1. v. pelican. 2. (BOT.; Polyporus) (reg.) copita, (Olt.) copitarita. (~ este o ciuperca.) 3. (BOT.; Ganoderma applanatum) iasca, vacalie de fag. (~ este o ciuperca dezvoltata pe trunchiul copacilor.)

SCORTOS adj. 1. v. aspru. 2. (reg.) scortoros. (trunchi, copac ~.) 3. (reg.) scortosat. (Mana, piele ~oasa.)

CEPUIT n. Taiere a crengilor de pe trunchiurile copacilor pentru a usura sortarea si manipularea lor. [Sil. -pu-it] /Din cep

XOANON s.n. Statuie sculptata in trunchiul copacilor din epoca arhaica a Greciei antice. [< fr., it., gr. xoanon].

mazanaie, mazanii, s.f. (reg.) umflatura pe trunchiul copacilor; lemn cu noduri mari; tumoare.

nicoreata, nicorete, s.f. (reg.) 1. soi de ciuperca de culoare alburie sau bruna-galbuie, care creste pe ramurile si trunchiul copacilor. 2. numele unei ciuperci otravitoare.

DATURA s. f. gen de plante din familia solanacee, foarte toxice, care cresc pe trunchiul copacilor; ciumafaie. (< fr. datura)

MES², mesuri, s. n. (Reg.) Fiecare dintre inelele care se formeaza anual in trunchiul copacilor, dupa care se poate recunoaste varsta acestora.

ALBURN, alburnuri, s. n. Totalitatea straturilor tinere situate intre scoarta si inima trunchiului unui copac, prin care trec apa si sarurile minerale; albet, albulet. – Din it. alburno, lat. alburnum.

BARNA, barne, s. f. 1. trunchi de copac (cojit si fatuit cu barda) folosit in constructii. 2. Aparat de gimnastica feminina, format dintr-o grinda de lemn lunga, dispusa orizontal deasupra solului, la o anumita inaltime, pe care se executa exercitii de echilibru. – Din sl. bruvĩno.

BUSTEAN, busteni, s. m. trunchi de copac taiat si curatat de crengi; partea trunchiului unui copac ramasa in pamant dupa taiere; bustihan. ◊ Expr. (Adverbial) A dormi bustean = a dormi adanc. A (se) lamuri bustean = a lasa (sau a ramane) nedumerit in urma unei explicatii neclare. – Et. nec.

CILINDRICITATE, cilindricitati, s. f. (Tehn.) Proprietate a unei portiuni din trunchiul unui copac de a se apropia de forma cilindrica. – Din fr. cylindricite.

GAUNOS, -OASA, gaunosi, -oase, adj. (Despre copaci sau trunchiuri de copaci) Care este gaurit, gol, mancat pe dinauntru; scorburos. ♦ (Despre nuci) Care este fara miez; sec. ♦ (Pop.; despre dinti, masele) Cariat (intr-un stadiu avansat). ♦ Fig. (Despre actiuni, manifestari ale oamenilor) Care este lipsit de continut, de temei. [Pr.: ga-u-] – Gauna (inv. „gaura mica” < lat.) + suf. -os.

ZAVOR, zavoare, s. n. 1. Incuietoare la usi, uneori si la ferestre, constand dintr-o mica bara mobila care intra intr-o ureche fixata in toc; ivar. 2. Dispozitiv folosit pentru blocarea mecanica, comandata sau automata, a unuia dintre organele mobile principale ale unui aparat, ale unei masini etc. 3. (Pop.; la pl.) Catuse, fiare. 4. (Reg.) Despicatura lunga din trunchiul unui copac; leat intrebuintat la facerea gardurilor; razlog. – Din sl. zavoru.

PLUTA¹, plute, s. f. Ambarcatie usoara, plutitoare, uneori prevazuta cu flotoare, construita din trunchiuri de copac prinse impreuna si destinata transportului trunchiurilor pe ape curgatoare. ◊ Expr. A face pluta = a inota plutind orizontal (pe spate). (Rar) A cadea de-a pluta = a cadea intins la pamant. ♦ Platforma de lemn plutitoare, folosita pentru salvare pe apa. ◊ Pluta-far = pluta mare, cu o baliza din panouri si o instalatie de semnale de ceata, servind pentru orientare. – Din. bg. pluta.

POCIUMB, pociumbi, s. m. (Inv. si pop.) 1. Fiecare dintre parii lungi care servesc la sustinerea sau la fixarea unui gard, a unui perete, a unor plante etc.; tarus, stalp. ♦ Spec. Lemnul in jurul caruia se roteste vartelnita. 2. (Inv. si reg.) trunchi de copac ramas in pamant dupa taiere; butuc. – Et. nec.

TOCMAGEI s. m. pl. 1. (Reg.) Diminutiv al lui tocmagi. 2. Numele mai multor specii de ciuperci cu corpul subtire si foarte ramificat, care cresc de obicei la baza trunchiurilor unor copaci (Cavaria). – Tocmagi + suf. -ei.

TAPA, tape, s. f. Scobitura, taietura care se face la capatul lemnelor de constructie pentru a le putea imbina unele cu altele. ♦ Taietura care ramane in trunchiul unui copac cand taietorul loveste cu toporul o data piezis si alta data orizontal. – Et. nec.

RAZLOG, razlogi, s. m. (Reg.) Despicatura lunga din trunchiul unui copac, intrebuintata la facerea gardurilor. – Din sl. razlogu.

SCORBUROS, -OASA, scorburosi, -oase, adj. (Despre copaci sau trunchiuri de copaci) Cu scorburi (1), gaunos, scorborosit; (despre pamant, munti etc.) plin de vagauni, de pesteri. [Var.: (reg.) scorboros, -oasa adj.] – Scorbura + suf. -os.

SCANDURA, scanduri, s. f. Piesa de lemn cu sectiunea transversala dreptunghiulara, mai mult lata decat groasa, obtinuta prin taierea in lung a trunchiului unui copac si intrebuintata la lucrari de constructii si de tamplarie. ◊ Expr. A fi (sau a se usca, a ramane) ca scandura (sau scandura) = a fi extrem de slab. A lasa pe cineva scandura (sau ca scandura) = a lasa pe cineva complet sarac. ♦ Podele, dusumea. – Lat. scandula.

DESCOJIT adj. 1. cojit. (Fruct ~.) 2. cojit, jupuit. (trunchi de copac ~.)

GAUNOSI vb. (pop.) a se scorborosi, (reg.) a se scorburi. (trunchiul de copac s-a ~.)

SCORBUROS adj. gaunos, (rar) desert, (reg.) bortos, bosturos, buduganios, bustihos, buturos, corobaios, corobanos, scorborosit, scrobos, stupos. (trunchi ~ de copac.)

BARNA ~e f. 1) Grinda cioplita din trunchiul unui copac (cojit), folosita, mai ales, in constructii. 2) sport Aparat pentru exercitiile de echilibru constand dintr-o grinda lunga si ingusta, dispusa orizontal la o anumita inaltime. /<sl. bruvino

COROBANA ~e f. pop. trunchi de copac gaunos; scorbura de copac. /Orig. nec.

PALANCA¹ palanci f. 1) inv. Constructie primitiva de fortificatie, facuta din trunchiuri de copaci, asezate orizontal, sau din pari grosi batuti in pamant si legati intre ei; palisada. 2) reg. Constructie rudimentara folosita ca gard sau ca adapost pentru animale. /<pol. palanka, ung. palank

PALISADA ~e f. Constructie primitiva de fortificatie, facuta din trunchiuri de copaci, asezate orizontal, sau din pari grosi, batuti in pamant si legati intre ei; palanca. /<fr. palissade

PASTRAV² ~i m. Ciuperca comestibila de forma unei scoici, de culoare cenusie-inchisa, care creste pe trunchiuri de copaci. /<bulg. pastavra

PLUTA¹ ~e f. 1) Platforma plutitoare, formata din trunchiuri de copaci prinsi impreuna si transportati pe o apa curgatoare. 2) Ambarcatie simpla, facuta din busteni sau din scanduri unite intre ele. /<bulg. pluta

RAZLOG ~gi m. reg. Despicatura lunga din trunchiul unui copac, folosita pentru garduri. /<sl. razlogu

RONDELA ~e f. 1) Disc mic, subtire, cu gaura la mijloc, care se imbraca pe surub, intre piesa fixata si piulita, pentru a asigura o imbinare mai buna; saiba. 2) Bucata mica, rotunda, de carton, care acopera alicele dintr-un cartus de vanatoare. 3) Fiecare dintre bucatile rotunde de metal pregatite special pentru baterea monedelor si medaliilor. 4) Mostra transversala din trunchiul unui copac, folosita pentru analiza structurii microscopice sau pentru determinarea varstei arborilor. [G.-D. rondelei] /<fr. rondelle

SPAN ~uri n. 1) Aschie desprinsa in procesul prelucrarii metalelor la strung sau la freza. 2) Despicatura din trunchiul unui copac din care se fac doage sau sindrila. /<germ. Span

TESITURA ~i f. 1) Taietura oblica (mai ales in trunchiul unui copac). 2) Suprafata ramasa in urma tesirii unui obiect. 3) Parte de material (mai ales de lemn), desprinsa prin tesire. /a tesi + suf. ~tura

TUMURUG ~gi m. inv. reg. trunchi de copac, lung si rotund, folosit in constructii. /<turc. tomruk

PERPENDICULAR, -A adj. 1. (Despre drepte, plane) Care cade astfel pe o dreapta sau pe un plan incat sa formeze un unghi drept. 2. Stil perpendicular = varianta a stilului gotic creata in Anglia in sec. XIV si manifestata mai ales in economia boltilor, care dispar sub multimea arcelor, formate dintr-un sir de trunchiuri de copac rasturnate, bogat ornamentate cu muluri decorative. // s.f. Linie, dreapta perpendiculara. [< fr. perpendiculaire, cf. lat. perpendicularis < perpendiculum – fir cu plumb].

plancui, plancuiesc, vb. IV (reg.; despre despre busteni, trunchiuri de copac) a da drumul pe planca (pe jilip), a impinge pe planca trunchiurile.

plesurare, plesurari, s.f. (reg.) taiere si inlaturare a unui inel din scoarta trunchiului unui copac; inelare, secuire.

prajinis, prajinisuri, s.n. (reg.) arboret tanar (format din copaci cu trunchiul drept).

bota (bote), s. f. – 1. Butoi, ciubar. – 2. Vas de lemn, donita. – Var. boata. Cuvint romanic (it. botte, cf. sp. bota), intrat pe filiera orientala (ngr. μπότης, alb. bote „urcior”, bg. bota „vas de lemn”). Dupa Miklosich, Lexicon, 49, din sl. butaru „vatra”, „doaga”; pare insa cuvint tarziu in sl. Din per. buta „vatra”, dupa Popescu-Ciocanel 16. – Der. botar, s. m. (dogar); botca, s. f. (celula de fagure in care se dezvolta matca; scobitura in trunchiul unui copac).

sapalau, sapalaie, s.n. (reg.) 1. sapa mare si grea. 2. (in forma: sapalau) tarnacop. 3. tarnacop a carui parte metalica e ascutita la un capat si in forma de ciocan la celalalt capat; ghionoi. 4. lopatica cu care se curata de pamant brazdarul si cormana plugului; otic. 5. (in forma: sapalau) unealta cu care se jupoaie scoarta de pe trunchiurile de copaci.

scorb s.m. (inv. si reg.) gaura, cavitate (in pamant sau in trunchiul unui copac).

scorborosit, scorborosita, adj. 1. (reg.; despre copaci sau trunchiuri de copaci) scorburos, gaunos, scorburit, bortos, bustihos, buturos. 2. (reg.; despre dinti, masele) cariat. 3. (inv.; despre pamant, munti) adancit, afundat, cu vagauni, pesteri si rape. 4. (fig.; reg.; despre sunete) infundat, surd, inabusit.

s*********a, s*********i, s.f. 1. (inv.) eliberare (din robie, din inchisoare, din captiviate etc.). 2. (reg.; la razboiul de tesut) distanta dintre sulul dinainte pana la spata. 3. (pop.) jgheab foarte lat si lung, construit din trunchiuri de copac, folosit la coborarea bustenilor dintr-o padure de munte; uluc, jilip. 4. (reg.) bucata de lemn lunga de un metru, folosita la sprijinirea acoprisului. 5. (inv. si pop.) descarcare (a unei arme de foc). 6. (reg.) faina pentru plamadeala. 7. (reg.) popas.

ciolpan (ciolpani), s. m. – trunchi de copac; se spune mai ales despre partea de jos a copacului cazut, care ramine cu radacina. – Var. ciulpan, ciorpan. Probabil din sl. cerpu „aschie, bucatica de lemn.” Din aceeasi radacina deriva ciorpec, s. n. (scindurica negeluita pentru acoperisuri), cf. Berneker 147 si DAR.

huzar (huzari), s. m. – (Bucov.) Parte de jos a trunchiului unui copac, ciot. Rut. huzer (DAR).

intina (intinez, at), vb. – 1. A taia incomplet trunchiul unui copac, pentru a-l putea dobori apoi cu usurinta. – 2. A lasa un obiect in echilibru instabil, micsorindu-i baza sau punctul de sprijin. Lat. tenuāre (Tiktin; Candrea-Dens., 876; REW 8654; DAR; Rosetti, I, 168). Conjugarea este inv., actualmente se foloseste mai ales part. cu functie adj.

trinchet (-te), s. n. – trunchi de copac din care se fac catarge, catargul de la prora. – Var. trunchet. It. trinchetta (Tiktin), prin intermediul tc. trinket (Seineanu, II, 365); var. din ngr. τρουγϰέτο (dupa Tiktin, prin contaminare cu trunchi).

tulpina (-ni), s. f. – 1. trunchi de copac. – 2. Tija centrala a unei plante. – Var. trupina, turpina. Bg., sb. trupina, de la trupu, cf. trup (Cihac, II, 425; Tiktin). Forma inv. este trupina, din care pare sa se fi dezvoltat *trulpina, cu l expresiv; r s-ar fi disimilat intr-o faza posterioara.

ALBURN, alburnuri, s. n. Strat lemnos situat intre scoarta si inima trunchiului unui copac. – It. alburno (lat. lit. alburnum).

BUSTEAN, busteni, s. m. trunchi de copac taiat si curatat de crengi; partea trunchiului unui copac ramasa in pamant dupa taiere. ◊ Expr. A dormi bustean = a dormi adanc. A (se) lamuri bustean = a lasa (sau a ramane) nedumerit in urma unei explicatii neclare.

CLOCIUMB s. m. (Reg.) Partea ramasa deasupra pamantului din trunchiul unui copac taiat; buturuga. – Din cloamba + pociumb.

SULHAR, sulhari, s. m. (Reg.) trunchi de copac subtire, lung si drept, curatat de crengi.

Gigantes, fiii lui Uranus si ai lui Gaea (v. si Gaea). Erau fiinte monstruoase, de statura uriasa si cu o forta de neinvins. Desi de origine divina, erau totusi muritori: puteau fi omoriti, dar numai de catre un zeu si de catre un muritor in acelasi timp, motiv pentru care zeii, in gigantomahie (lupta dintre olimpieni si giganti), l-au chemat in ajutor pe Heracles. Se spunea ca Gaea i-ar fi nascut pe giganti ca sa-i razbune pe fratii lor, titanii, inchisi de catre Zeus in Tartarus. Gigantii au atacat cerul, aruncind cu stinci si cu trunchiuri de copaci. Ei au fost insa nimiciti de catre olimpieni, cu sprijinul lui Heracles (v. si Heracles). Printre giganti se numarau: Alcyoneus, Clytius, Enceladus, Ephialtes, Eurytus, Hippolytus, Mimas, Pallas, Polybotes, Porphyrion si Thoas.

HASCA, hasti, s. f. (Reg.) copac uscat, cu trunchiul gaunos; trunchi gaunos de copac. – Cf. ucr. chaqssca „tufis”.

LIANA, liane, s. f. Nume generic dat plantelor cu tulpina foarte lunga, subtire si flexibila, care se agata sau se incolacesc pe trunchiurile sau ramurile copacilor, pe ziduri etc. [Pr.: li-a-] – Din fr. liane.

HASCA hasti f. pop. copac uscat cu trunchi gaunos. /cf. ucr. chasta

LIANA ~e f. Planta erbacee agatatoare cu tulpina foarte lunga, subtire si flexibila, care creste incolacindu-se pe trunchiurile si ramurile copacilor, mai ales in padurile tropicale si in jungla. [G.-D. lianei; Sil. li-a-] /<fr. liane

ciolha, ciolhe, s.f. (reg.) trunchi gaunos de copac.

coloada, coloade, s.f. (reg.) trunchi gros de copac; bustean, caladau.

BARNA, barne, s. f. trunchi gros de copac, cojit (si fatuit cu barda), folosit ca material de constructie. Vezi gunoiul (sau paiul) din ochiul altuia si nu vezi barna din ochiul tau = te supara micile defecte ale altora, dar nu-ti dai seama de defectele tale mari. – Slav (v. sl. bruvĩno).

BUSTEAN ~eni m. 1) Tulpina a unui copac curatata de crengi; trunchi. 2) Bucata groasa de lemn de foc; butuc; buturuga. 3) fig. fam. Persoana lipsita de pricepere si de simtire; om nepriceput si nesimtit. ◊ A dormi ~ a dormi adanc, fara simtire; a dormi bute. A (se) lamuri ~ a da (sau a primi) o explicatie neclara; a lasa (sau a ramane) nelamurit. /Orig. nec.

LEMN ~e n. 1) Parte dura a arborilor, constand dintr-un tesut compact sau fibros, aflat intre scoarta si maduva. 2) Material provenit din tulpina sau ramurile groase ale unui arbore taiat si folosit in constructii sau pentru confectionarea diferitelor obiecte. 3) mai ales la pl. trunchiuri, ramuri, crengi de copaci sau tufari taiati si folositi drept combustibil. ~e de foc. ◊ Ger de crapa ~ele ger cumplit. A ramane ~ a ramane incremenit. 4) : ~-cainesc arbust cu frunze mici, cu flori albe si fructe negre, cultivat in parcuri, pentru a forma garduri vii. ~ul-domnului arbust din familia compozitelor cu flori galbene si cu miros de lamaie. /<lat. lignum

copac, copaci, s. m. Planta cu trunchiul lemnos si inalt, ale carei crengi se ramifica la o distanta oarecare de sol, formand o coroana; arbore, pom. [Var.: (reg.) copaci s. m.] – Cf. alb. kopac.

SCOARTA, scoarte, s. f. 1. Invelis extern (gros si tare) al trunchiului si al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coaja. ◊ Expr. Obraz de scoarta = om necioplit, lipsit de rusine de buna-cuviinta. (Reg.) Mama (sau sora) de scoarta = mama (sau sora) vitrega. 2. Invelisul exterior si solid al globului pamantesc, cu o grosime care variaza intre 5 si 8 km in zona oceanica si intre 30 si 80 km in zona continentala; coaja care se formeaza la suprafata pamantului dupa ploi mari urmate de seceta. 3. (Anat.; in sintagma) Scoarta cerebrala = partea exterioara a emisferelor cerebrale, formata din substanta nervoasa cenusie. 4. Coperta rigida a unei carti, a unui registru etc. ◊ Expr. Din scoarta in scoarta = de la prima pana la ultima pagina, de la inceput pana la sfarsit, in intregime. 5. Perete de scanduri cu care se inlocuiesc loitrele carului cand se transporta graunte. 6. Covor cu urzeala de lana sau bumbac si bateala din lana. – Lat. scortea.

MASTIC ~uri n. 1) Masa constituita dintr-un amestec de substante minerale si vegetale care se intareste in contact cu aerul (folosita la lipit, la chituit etc.). 2) Rasina aromatica de origine vegetala, provenita dintr-un arbore tropical (folosita la fabricarea lacurilor, chiturilor etc.). 3) Amestec continand colofoniu, ceara si alte substante, folosit pentru a unge locurile de altoire si ranile copacilor. 4) Suc rasinos aromatic extras din trunchiul unui arbore tropical, care serveste la fabricarea unor bauturi alcoolice, la prepararea unor lacuri, ca fixator pentru parfumuri etc. /<fr. mastic

PIROGA ~gi f. Ambarcatie ingusta si lunga, facuta dintr-un trunchi (prin scobire), din scoarta de copac sau din piei cusute, propulsata cu ajutorul panzelor sau a vaslelor (folosita de amerindieni, de populatiile bastinase din Oceania etc.); canoe. /<fr. pirogue

trunchi, trunchiuri, s. n. 1. Partea cea mai groasa a unui copac, cuprinsa intre radacina si locul de unde pornesc ramurile principale; tulpina. ♦ Tulpina unui copac taiat (de la nivelul solului, uneori curatata de crengi si de coaja); bustean. ♦ Bucata groasa de lemn (din tulpina unui copac) pe care se crapa lemnele de foc, se taie carnea etc. 2. Trupul unui om, fara cap si fara membre. 3. ♦ (Anat.; in sintagma) trunchi cerebral = portiunea nevraxului alcatuita din maduva prelungita, punte si mezencefal. 4. (In sintagma) trunchi de piramida (sau de con, de prisma) = corp geometric obtinut prin sectionarea unei piramide (sau a unui con etc.) printr-un plan paralel cu baza si aflat intre acest plan si baza. – Lat. trunculus.

trunchi s. 1. (BOT.) tulpina, (inv. si reg.) stebla. (~ de copac.) 2. v. butuc. 3. butuc, scaun. (~ de macelarie.) 4. v. corp. 5. (ANAT.) talie. (Graul ii ajungea pana la ~.) 6. v. tors. 7. (GEOM.) trunchi de con = (rar) troncon.

ARBORE, arbori, s. m. 1. Planta lemnoasa cu trunchi solid si ramuri cu frunze care formeaza o coroana; copac; p. ext. pom. ◊ Compuse: arbore-de-paine = specie de arbore al carui fruct se mananca copt in cuptor, ca painea (Artocarpus incisa); arborele-vietii = a) arbore decorativ cu tulpina piramidala si cu frunze verzi, solzoase (Thuja occidentalis); b) fig. figura reprezentand evolutia omului de-a lungul vietii sale. ♦ Arbore genealogic = figura care (sub forma unui arbore cu ramuri pornite dintr-un trunchi comun) reprezinta filiatia membrilor unei familii si indica gradele de inrudire dintre ei. 2. Organ de masina care primeste si transmite o miscare prin rotatia in jurul axei sale. 3. Catarg. [Var.: arbor, (inv.) arbure s. m.] – Lat. arbor, -is.

BUTURUGA ~gi f. 1) Partea de la pamant a unui trunchi (cu tot cu radacina), ramasa dupa ce s-a taiat copacul. ◊ ~ga mica rastoarna carul mare un lucru de mica importanta poate (uneori) duce la transformari importante. 2) Bucata groasa de lemn de foc; bustean; butuc. 3) Bucata de lemn groasa si noduroasa. [G.-D. buturugii] /Orig. nec.

trunchi ~uri n. 1) Parte mai groasa a unui arbore, cuprinsa intre radacina si locul de unde cresc crengile. ~ de copac. 2) Tulpina taiata de la radacina si curatata de crengi; bustean. 3) Bucata din tulpina unui copac gros pe care se efectueaza diferite operatii. 4) Parte a organismului omenesc cu exceptia capului si a membrelor; trup; corp; tors. ◊ ~ de con (sau de piramida) corp geometric rezultat din taierea unui con (sau a unei piramide) printr-un plan paralel cu baza. [Monosilabic] /<lat. trunculus

LEPIDODENDRON s.m. Arbore fosil din clasa ferigilor, cu trunchiul inalt pana la 30 m si gros pana la 3 m, care se ramifica in ramuri duble. [Pl. -ni. / < fr. lepidodendron, cf. gr. lepis – solz, dendron – copac].

CIOT, cioturi, s. n. 1. Parte ramasa dintr-un copac dupa ce restul a fost taiat sau rupt. ♦ Parte mica ramasa dintr-un obiect (de forma lunga). Un ciot de creion. ♦ Nod proeminent intr-un trunchi, intr-o ramura, intr-o scandura etc. 2. Parte ramasa dintr-un picior, dintr-un brat sau (la animale) din coada, dupa ce restul a fost taiat, rupt. [Var.: cioata s. f., (rar) ciotur s. n.] – Et. nec.

trunchiu (-i), s. m. – 1. Corp (uman). – 2. Tulpina (de copac). – 3. Linie directa a unei a unei familii, ascendent comun. – 4. Butuc, bustean. – 5. Butucul macelariei. – 6. Butucul rotarului. – Lat. trunculus (Densusianu, Hlr., 139; Puscariu 1765; REW 8955), cf. sp. troncho. – Der. trunchia, vb., formatie neol., dupa fr. tronquer; truncher, s. m. (Mold., macelar, stapin); trunchios, adj. (cu trunchi robust).