BUDAI, budaie, s. n. (Reg.) 1. Vas din doage, de forma unui trunchi de con, in care se pastreaza laptele, se duc bucatele la camp, se tin bauturi etc. 2. Trunchi scobit, intrebuintat ca ghizd la fantana. – Din magh. bodon.

GALEATA, galeti, s. f. 1. Vas de lemn, de metal etc. de forma unui trunchi de con cu baza mare in partea superioara, cu toarta, folosit pentru transportul (si pastrarea) unor lichide, unor materiale granulare sau pulverulente etc.; continutul acestui vas; caldare. ◊ Expr. A ploua (sau a turna) cu galeata = a ploua foarte tare, torential. 2. Veche masura de capacitate pentru lapte, cereale etc., a carei valoare a variat in timp, pe regiuni si pe substante; continutul acestei masuri. 3. Dijma in grane care se percepea in evul mediu, in tarile romane. – Lat. galleta.

ODOROB, odoroabe, s. n. (Reg.) Cos de nuiele in forma unui trunchi de con, fara fund, care serveste la pescuit. – Din rus. udoroba „oala sparta”.

POLIZOR¹, polizoare, s. n. Masina-unealta folosita la prelucrarea prin aschiere a suprafetelor cu ajutorul unei pietre abrazive in forma de disc, de cilindru, de trunchi de con etc., care are o miscare de rotatie. – Din fr. polissoir.

PUTINA, putini, s. f. Vas de lemn, de obicei de forma unui trunchi de con, facut din doage legate cu cercuri si folosit mai ales la pastrarea unor branzeturi, muraturi etc. ◊ Expr. A spala (sau a sterge) putina = a fugi pe furis, a disparea din fata unui pericol sau a unei situatii neplacute. – Lat. *putina.

FES, fesuri, s. n. Acoperamant al capului pentru barbati, de forma unui trunchi de con, facut din pasla sau postav (rosu) si adesea impodobit cu un ciucure, purtat mai ales de musulmani. ◊ Expr. (Fam.) Interesul poarta fesul, se spune la adresa celui care face anumite actiuni numai pentru a dobandi avantaje. A-i turti (cuiva) fesul = a face pe cineva sa ramana uimit in fata unei prostii savarsite; a comite o mare prostie. ♦ Caciulita crosetata sau calota de fetru purtata (de femei si de copii) pe varful capului. – Din tc. fes.

CONICITATE s. f. Marimea caracteristica a unui trunchi de con² drept, egala cu diferenta dintre diametrul mare si diametrul mic raportata la lungimea acestuia; p. ext. forma conica. – Din fr. conicite.

ETALAJ, etalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioara, in forma de trunchi de con, a cuvei unui furnal. – Din fr. etalage.

TIPIE, tipii, s. f. (Reg.) Colina cu varful tesit, de forma unui trunchi de con. – Et. nec.

TRONCONIC, -A, tronconici, -ce, adj. (Rar) Care are forma unui trunchi de con. – Din fr. tronconique.

SITISCA, sitisti, s. f. (Reg.) Vas de forma unui trunchi de con, cu fundul perforat, folosit in gospodarie la strecurarea laptelui si a altor lichide; strecuratoare. ♦ Strecuratoare pentru ceai. – Sita + suf. -isca.

TRONCON s. v. trunchi de con.

TRUNCHI s. 1. (BOT.) tulpina, (inv. si reg.) stebla. (~ de copac.) 2. v. butuc. 3. butuc, scaun. (~ de macelarie.) 4. v. corp. 5. (ANAT.) talie. (Graul ii ajungea pana la ~.) 6. v. tors. 7. (GEOM.) trunchi de con = (rar) troncon.

CADA cazi f. 1) Vas mare pentru imbaiat; baie. 2) Vas mare din doage, in forma de trunchi de con, in care se strivesc strugurii si se lasa sa fermenteze. 3) Recipient mare, deschis (din lemn, metal, beton etc.) pentru lichide, folosit in diverse operatii tehnologice. [G.-D. cazii] /<sl. kadi

COFA ~e f. 1) Vas din doage cercuite, cu o singura toarta, avand forma de cilindru sau de trunchi de con, in care se pastreaza apa. ◊ A pune (sau a baga) in ~ pe cineva a) a pune in incurcatura pe cineva; a dezorienta; b) a-si demonstra superioritatea fata de cineva intr-un domeniu de activitate. Ploua (sau toarna) cu ~a ploua tare. 2) (in Moldova medievala) Unitate de masura pentru lichide egala cu aproximativ 1,288 l. /cf. bulg., sb. kofa

FES ~uri n. 1) (in unele tari orientale) Acoperamant pentru cap in forma de trunchi de con, confectionat din postav (de obicei rosu) si impodobit cu ciucure (negru), purtat de barbati. 2) Boneta de panza, de stofa etc.; scufie. ◊ Interesul poarta ~ul se spune cand interesul propriu serveste drept stimulent pentru efectuarea unei actiuni avantajoase. A turti ~ul a face o prostie. /<turc. fes

PUTINA ~i f. Vas in forma de trunchi de con, facut din doage plate cercuite, in care se tin, mai ales, branzeturile si muraturile. ◊ A spala (sau a sterge) ~a a pleca, a fugi (din fata unui pericol sau a unei imprejurari nefavorabile). [G.-D. putinei] /<lat. putina

TRONCON ~uri n. geom. Portiune dintr-un con cuprinsa intre baza si o sectiune paralela cu baza; trunchi de con. /Din tronconic

GUYOT s.n. (Geol.) Relief submarin de origine vulcanica, in forma de trunchi de con cu sectiune ovala, care se ridica izolat pe fundul oceanului. [< fr., engl. guyot, cf. Guyot – geolog american].

DEJA, deje, s. f. (Reg.) Vas scund de lemn, cilindric sau in forma de trunchi de con (folosit la prepararea vinului). – Magh. dezsa.

CONICITATE s.f. (Mat.) Marime caracteristica a unui trunchi de con drept, egala cu diferenta dintre diametrul mare si diametrul mic raportata la lungimea acestuia; (p. ext.) forma conica. [Cf. fr. conicite].

TRONCONIC, -A adj. In forma de trunchi de con. [Cf. fr. tronconique].

CONICITATE s. f. marime caracteristica a unui trunchi de con drept, diferenta dintre diametrul mare si cel mic, raportata la lungimea acestuia; (p. ext.) forma conica. (< fr. conicite)

TRONCON s. n. trunchi de con. (< tronconic)

TRONCONIC, -A adj. in forma de trunchi de con. (< fr. tronconique)

TRONCON, tronconuri, s. n. (Rar) trunchi de con. – Din tronconic (derivat regresiv).

BITRONconIC, -A adj. In forma a doua trunchiuri de con cu baza comuna. // s.n. Vas cu aceasta forma, raspandit la noi cu deosebire in prima epoca a fierului. [< bi- + tronconic].

TRONCON s.n. trunchi de con. [Cf. fr. tronc de cone].

BITRONconIC I. adj. in forma a doua trunchiuri de con cu baza comuna. II. s. n. vas cu aceasta forma. (< bi- + tronconic)

trunchi, trunchiuri, s. n. 1. Partea cea mai groasa a unui copac, cuprinsa intre radacina si locul de unde pornesc ramurile principale; tulpina. ♦ Tulpina unui copac taiat (de la nivelul solului, uneori curatata de crengi si de coaja); bustean. ♦ Bucata groasa de lemn (din tulpina unui copac) pe care se crapa lemnele de foc, se taie carnea etc. 2. Trupul unui om, fara cap si fara membre. 3. ♦ (Anat.; in sintagma) trunchi cerebral = portiunea nevraxului alcatuita din maduva prelungita, punte si mezencefal. 4. (In sintagma) trunchi de piramida (sau de con, de prisma) = corp geometric obtinut prin sectionarea unei piramide (sau a unui con etc.) printr-un plan paralel cu baza si aflat intre acest plan si baza. – Lat. trunculus.

BUDAI ~ie n. pop. 1) Vas de dimensiuni reduse, din doage, avand forma unui con taiat la varf si folosit pentru pastrarea diferitelor bauturi sau pentru transportul bucatelor in camp. 2) Uluc de fantana, facut dintr-un trunchi de copac scobit. /<ung. bodony

trunchi ~uri n. 1) Parte mai groasa a unui arbore, cuprinsa intre radacina si locul de unde cresc crengile. ~ de copac. 2) Tulpina taiata de la radacina si curatata de crengi; bustean. 3) Bucata din tulpina unui copac gros pe care se efectueaza diferite operatii. 4) Parte a organismului omenesc cu exceptia capului si a membrelor; trup; corp; tors. ◊ ~ de con (sau de piramida) corp geometric rezultat din taierea unui con (sau a unei piramide) printr-un plan paralel cu baza. [Monosilabic] /<lat. trunculus