TERTINA, tertine, s. f. Poezie in forma fixa, alcatuita din strofe de trei versuri, dintre care al doilea rimeaza cu primul si cu al treilea din strofa urmatoare; tertet (2). ♦ Strofa dintr-o astfel de poezie. – Din it. terzina.

TRISTIH, tristihuri, s. n. (Lit.) Strofa de trei versuri. – Cf. gr. tristihos, it. tristico.

RITORNELA ~e f. 1) Reluare intr-o melodie a unui refren dupa fiecare strofa cantata. 2) Fragment de muzica instrumentala care se intercaleaza intre elementele componente ale unui program de dansuri. 3) Scurta poezie compusa din strofe de cate trei versuri, dintre care primul rimeaza cu al treilea. 4) Vers sau grup de versuri care se repeta la intervale regulate intr-o poezie. /<it. ritornello, fr. ritournelle

SAFIC ~ca (~ci, ~ce) (in poezia lirica clasica): Vers ~ care consta din cinci picioare endecasilabice cu cezura dupa al doilea picior. Strofa ~ca strofa constand din trei versuri safice si unul adonic. /<fr. saphique

TERTINA ~e f. 1) Poezie cu forma fixa compusa din strofe a cate trei versuri, dintre care primul rimeaza cu al treilea, in timp ce al doilea vers rimeaza cu primul si cu al treilea din strofa urmatoare. 2) Strofa dintr-o astfel de poezie. /<it. terzina

SAFIC, -A adj. Vers safic = vers endecasilabic cu cinci picioare, cu cezura dupa al doilea picior, folosit in poezia lirica antica; strofa safica = strofa compusa din trei versuri safice si unul adonic. [Cf. fr. saphique, lat. sapphicus, gr. sapphikos < Safo – poeta greaca din antichitate].

TERTET s.n. 1. Ansamblu format din trei persoane (instrumentisti sau cantareti) care executa impreuna o bucata muzicala; bucata muzicala scrisa pentru un astfel de ansamblu. 2. (Lit.) Strofa formata din trei versuri; tertina. 3. Linia de atac, alcatuita din trei jucatori, a unei echipe de hochei pe gheata. [< it. terzetto, cf. fr. tercet].

TERTINA s.f. 1. Poezie cu forma fixa, alcatuita din strofe de trei versuri, dintre care primul vers rimeaza cu al treilea, iar al doilea cu primul si al treilea din strofa urmatoare. ♦ Strofa dintr-o astfel de poezie. 2. (Rar; liv.) Terna. [< it. terzina].

RITORNELA s.f. 1. Fragment de muzica instrumentala care preceda sau incheie o arie. ♦ Fragment de muzica instrumentala care preceda dansurile sau alterneaza cu ele. 2. Vers sau grup de versuri repetate in intervale regulate intr-o poezie. ♦ Poezie de trei versuri, dintre care ultimul, cu caracter epigramatic, rimeaza cu primul. [Var. riturnela s.f. / < it. ritornello, cf. fr. ritournelle].

TRISTIH s.n. Strofa formata din trei versuri. [Cf. it. tristico, gr. tristichon].

HAIKAI s. n. mic poem clasic japonez, din trei versuri, primul si al treilea heptasilabice, iar al doilea pentasilabic, de o deosebita delicatete a expresiei; haiku. (< fr. haikai)

RITORNELA s. f. 1. fragment de muzica instrumentala cu caracter de refren care incadreaza cantul in piesele strofice sau dansurile in muzica de dans. 2. vers sau grup de versuri repetate la intervale regulate intr-o poezie. ◊ poezie de trei versuri, ultimul rimand cu primul. (< it. ritornello, fr. ritornelle)

SAFIC, -A adj. 1. care apartine poetei Safo. ♦ vers ~ = vers grec sau latin endecasilabic cu cinci picioare (trei trohei, doi iambi si o silaba), cu cezura dupa al doilea picior, in poezia lirica; strofa ~a = strofa din trei versuri safice si unul adonic. 2. referitor la safism. (< fr. saphique, lat. sapphicus, gr. sapphikos)

TERZET s. n. 1. formatie muzicala din trei interpreti. ◊ piesa muzicala scrisa pentru o astfel de formatie. 2. strofa formata din trei versuri; tertina. 3. linia de atac, alcatuita din trei jucatori, a unei echipe de hochei pe gheata. (< it. terzetto)

TERTINA s. f. strofa din trei versuri, dintre care primul rimeaza cu al treilea, iar al doilea cu primul si al treilea din strofa urmatoare; poezie din astfel de strofe. (< it. terzina)

TRISTIH, -A I. adj. 1. (despre celule) dispus in trei randuri sau serii. 2. (despre frunze, muguri) asezat pe siruri longitudinale. II. s. n. strofa din trei versuri. (< it. tristico, lat. tristichus)

HAIKU (HAIKAI) (cuv. japonez) s. n. Poem clasic japonez, cultivat incepand cu sec. 15; alcatuit din trei versuri, primul si ultimul din cinci silabe, iar al doilea din sapte; se caracterizeaza printr-o deosebita concizie si delicatete a expresiei lirice. Au compus h.: Matsuō Bashō (1644-1694), Uejima Onitsura (1661-1738), Yosa Buson (1716-1784), Kobayashi Issa (1763-1827).

SAFIC, -A, safice, adj. (In sintagmele) Vers safic = vers endecasilabic cu cinci picioare, folosit in vechea lirica greaca si latina. Strofa safica = strofa compusa din patru versuri, primele trei safice, iar ultimul adonic. – Din fr. saphique, lat. sapphicus.

DATA s. 1. (inv.) veleat. (La ce ~ s-a intamplat evenimentul?) 2. termen, timp, vreme, zi, (pop.) soroc, (inv.) sorocire, veleat. (La ~ hotarata ...) 3. v. oara. 4. v. rand, (reg.) vers. (In trei dati am fost pe deal.)

RAND s. 1. (inv. si pop.) sir, (livr. inv.) linie. (Un ~ dintr-un text.) 2. (MIL.) sir, (inv. si reg.) stroi. (Un ~ de ostasi aliniati.) 3. v. convoi. 4. sir, sirag, (reg.) ord, sar, (inv.) rang. (Un ~ de plopi.) 5. (inv.) oranduiala. (~ intr-o succesiune.) 6. v. tagma. 7. data, (reg.) vers. (In trei ~uri am fost la el.) 8. serie. (Closca scoate un nou ~ de pui.)

ARHILOC s. n. vers antic prezentand doua variante: mare ~ = vers din patru dactili (sau spondei) si trei trohei; mic ~ = vers din trei picioare, cu doi dactili si o silaba. (< lat. archilochium)

TRIPODIE s. f. vers din trei picioare metrice. (< fr. tripodie, gr. tripodia)

TERNAR, -A, ternari, -e, adj. 1. Care este compus din trei unitati sau din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. 2. (Despre versuri) Alcatuit din trei picioare metrice, avand fiecare cate o silaba accentuata. 3. (Muz.; despre o succesiune ritmica, o masura sau forma muzicala) Care se divizeaza in trei. – Din fr. ternaire, lat. ternarius.

TRIPODIE, tripodii, s. f. vers compus din trei picioare. – Din fr. tripodie, ngr. tripodia.

TRISILAB, trisilabe, s. n. Cuvant sau (mai rar) vers compus din trei silabe. – Din fr. trissyllabe.

RONDEL, rondeluri, s. n. Specie a poeziei lirice cu forma fixa, avand 13 (sau 14) versuri repartizate in trei strofe, in care primul vers este identic cu al saptelea si al treisprezecelea, iar al doilea cu al patrulea si ultimul vers. – Din it. rondello, fr. rondel.

AMFIBRAH ~i m. Picior de vers format din trei silabe, prima si ultima fiind scurte (neaccentuate). /<lat. amphibrachus, fr. amphibraque

RONDEL ~uri n. Specie a poeziei lirice cu forma fixa, compusa din treisprezece (sau paisprezece) versuri repartizate in trei strofe, cu anumite repetari ale primelor doua versuri. /<it. rondello, fr. rondel

TRIPODIE ~i f. vers compus din trei picioare. /<fr. tripodie, ngr. tripodia

ARHILOC s.m. vers al poeziei latine si grecesti, prezentand doua variante : mare arhiloc = vers compus din sapte picioare, dintre care primele patru sunt dactili (sau spondei) si ultimele trei sunt trohei ; mic arhiloc = vers format din trei picioare, cu doi dactili si o silaba. [Cf. lat. archilochium, gr. archilocheios < Archilochos – poet liric grec din antichitate].

AMFIBRAH s.m. Picior de vers format din trei silabe, dintre care prima si ultima sunt scurte sau neaccentuate. [Cf. fr. amphibraque, lat., gr. amphibrachys].

AMFIMACRU s.m. Picior de vers format din trei silabe, dintre care prima si ultima sunt lungi, iar cea din mijloc scurta. [Cf. fr. amphimacre, lat. amphimacrus, gr. amphimakros].

TRIPODIE s.f. vers compus din trei picioare. [Gen. -iei. / < fr. tripodie, gr. tripodia].

FALISC s. n. picior de vers antic din trei dactili si un iamb. (< it. falisco, lat. faliscum)

TRIMETRU s. n. vers antic din trei perechi de picioare iambice. (< fr. trimetre, lat. trimetrus)

O’CONNOR [oukonə], Frank (pe numele adevarat Michael O’Donovan) (1903-1966), scriitor irlandez. Piese de teatru („Desaga timpului”), versuri in maniera („trei frati in varsta”), subtil si original povestitor umoristic (vol. de schite „Noaptea nuntii”). Studii critice („Arta teatrului”).

TRIMETRU, trimetre, s. n. (Lit.) vers antic compus din trei perechi de picioare iambice. – Din fr. trimetre, lat. trimetrus.

FALISC s.n. Picior de vers antic format din trei dactili si un iamb. [< lat. phalisc(um metrum)].

TRIMETRU s.n. vers antic compus din trei perechi de picioare iambice. [Pl. -re. / cf. fr. trimetre, lat. trimetrus, gr. trimetros < tri – cu trei, metron – masura].

EPITRIT s. n. vers greco-latin din trei silabe lungi si una scurta. (< fr. epitritos)

TRIBRAH s. m. picior de vers greco-latin din trei silabe scurte. (< fr. tribraque)

TERNAR ~a (~i, ~e) 1) Care consta din trei elemente. Numar ~. 2) Care este de ordinul trei; al treilea la rand. 3) (despre versuri) Care este compus din trei picioare metrice. /<fr. ternaire

ARHILOC, arhilocuri, adj. (In sintagma) vers arhiloc (si substantivat, s. n.) = vers format din sapte sau din trei picioare. – Din n. pr. Arhiloc.

SI J’ECRIS QUATRE MOTS, J’EN EFFECERAI TROIS (fr.) daca scriu patru cuvinte, voi sterge trei dintre ele – Boileau, „Satires”, III, 52. vers celebru prin care se recomanda scriitorilor o mare exigenta fata de propria creatie.

PEON² s.m. Picior de vers clasic de patru silabe, dintre care trei sunt scurte si una lunga. [Pron. pe-on. / < fr. peon, lat. paeon, cf. gr. paion < Paion – epitet al lui Apolo].

ASCLEPIAD¹ adj., s.m. (vers) compus dintr-un spondeu (sau troheu), doi sau trei coriambi si un iamb. [Pron. -pi-ad. / < fr. asclepiade, cf. lat. asclepiadeum (metrum) < Asclepiade – poet grec din antichitate].

LEONIN², -A adj. versuri leonine = versuri in care rimeaza emistihurile; rima leonina = rima cu doua sau trei silabe asemanatoare. [Pron. le-o-. / < fr. leonin, cf. Leon de Saint-Victor – poet din sec. XII].

PEON² s. m. picior de vers (antic) solemn, de patru silabe, dintre care una lunga si trei scurte. (< fr. peon, lat. paeon, gr. paion)

ASCLEPIAD, asclepiade, adj. (In sintagma) vers asclepiad (si substantivat, m.) = vers din metrica antica, alcatuit dintr-un spondeu (sau troheu), doi (sau trei) coriambi si un iamb. [Pr.: -pi-ad] – Din fr. asclepiade, lat. asclepiadeus.

LEONIN², -A, leonini, -e, adj. (In sintagma) versuri leonine = versuri ale caror emistihuri rimeaza. Rima leonina = rima in care doua sau trei silabe sunt asemanatoare. [Pr.: -le-o-] – Din fr. leonin.

LEONIN², -A adj. versuri e = versuri in care rimeaza emistihurile; rima ~a = rima foarte bogata, cu doua sau trei silabe asemanatoare. (< fr. leonin)

DACTIL, dactili, s. m. (In metrica moderna) Picior de vers format dintr-o silaba accentuata urmata de doua silabe neaccentuate; (in metrica greco-latina) picior compus din trei silabe, prima lunga si celelalte doua scurte. [Pl. si: (n.) dactile] – Din fr. dactyle, lat. dactylys.

TRIOLET, triolete, s. n. 1. Poezie de opt (sau sapte) versuri (de cate opt silabe fiecare), in care primul vers este identic cu al patrulea si cu al saptelea, iar al doilea cu al optulea. 2. Grup de trei note de valoare egala, care se executa in timpul necesar pentru executarea a doua dintre ele. [Pr.: tri-o-] – Din fr. triolet.

IONIC¹ ~ca (~ci, ~ce) 1): Stil (sau ordin) ~ unul dintre cele trei stiluri (sau ordine) ale vechii arhitecturi grecesti, caracterizat prin coloane zvelte cu capitel impodobit cu doua volute laterale. 2) (despre versuri) Care consta din patru silabe, dintre care doua sunt lungi si doua sunt scurte. [Sil. i-o] /<lat. ionicus, fr. ionique

TRIOLET s. n. 1. (muz.) diviziune ritmica speciala din trei note de durata egala cu aceea a doua note obisnuite; triola. 2. poezie cu forma fixa, asemanatoare rondelului, cu doua rime, din opt versuri octosilabice, dintre care primul, al patrulea si al saptelea fiind identice. (< fr. triolet)

TRIOLET s.n. 1. (Muz.) Grup de trei note egale ca valoare, care se executa intr-o singura bataie, in loc de doua note. 2. Poezie cu forma fixa, asemanatoare rondelului, alcatuita din opt versuri, dintre care primul, al patrulea si al saptelea vers sunt identice. [Pron. tri-o-, var. trioleta s.f. / < fr. triolet].

TRIOLET ~e n. 1) muz. Grup de trei note egale ca valoare, echivaland cu doua note ale aceleiasi figuri ritmice, care se executa intr-o singura bataie. 2) Poezie cu forma fixa alcatuita din opt versuri, dintre care primul vers este identic cu al patrulea si al saptelea, iar al doilea este identic cu al optulea. /<fr. triolet

IMAGISM (‹ engl., fr.; „les imagistes”, termen apartinand lui Ezra Pound) s. n. Miscare antiromantica aparuta in poezia engleza si americana (1909-1917) sub influenta lui W. Whitman, a simbolistilor francezi, a poeziei clasice greco-latine, japoneze si chineze, ca si a esteticii lui T.E. Hulme. Reprezentantii i., Amy Lowell, R. Aldington, Hilda Doolittle, D.H. Lawrence, J.G. Fletcher, F.S. Flint, J. Joyce (dintre care primii trei si teoreticieni), cultiva expresia lapidara, maxima concentrare structurala, exactitatea si concretetea limbajului comun, subiectele „triviale”, ritmurile noi, imaginea pura, metafora complexa si incifrata, jocul de ritmuri, versul liber ca mijloc de concepere a „lumii haotice”,. Mai mult decat in poezia pe care a generat-o, i. rezida in disciplinarea discursului poetic si in reinnoirea limbajului, in beneficiul poeziei anglo-saxone de mai tarziu.