SFERT, sferturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele patru parti egale in care se poate imparti un intreg; a patra parte dintr-un intreg; firtai. ◊ Loc. adv. Pe sfert (sau pe trei sferturi) = (cam) cat a patra parte (sau cat trei parti) din intreg. ◊ Expr. trei sferturi = pozitie a capului intermediara intre pozitia din fata si cea din profil. 2. (Inv.) Dare in bani reprezentand a patra parte din bir si platibila de patru ori pe an. [Var.: (reg.) sfert s. n.] – Din sl. cetvrutu.

FELE, fele, s. f. (Reg.) Masura de capacitate pentru lichide, egala cu circa trei sferturi de litru; p. ext. continutul acestei masuri. – Din magh. fele.

CUC, cuci, s. m. 1. Pasare calatoare cu pene cenusii, cu coada lunga cu pete albe, care isi depune ouale in cuiburi straine pentru a fi clocite de alte pasari si care este cunoscuta prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). ◊ Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare ora, sfert, jumatate sau trei sferturi de ora, marcheaza timpul prin sunete care intai imita cantecul cucului. (1); fig. lucru extravagant. ◊ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fara rost. ♦ (Ir.) Cuc-armenesc = pupaza. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, strain. ◊ Expr. Singur cuc = absolut singur. 2. Intra in compunerea unor nume de plante: ciubotica-cucului, limba-cucului etc. 3. (La unele jocuri de copii) Lovitura cu mingea in inaltime. – Lat. cucus.

potorisca, potoristi, s.f. (reg.) 1. unitate de masura de capacitate egala cu o jumatate de decilitru. 2. (in forma: potolisca) sticla de trei sferturi de litru.

TROACAR s.n. Jacheta femeiasca lunga; un fel de pardesiu trei sferturi. [Pl. -re. / < fr. trois-quarts].

fel (feluri), s. n. – 1. Clasa, tip, gen, specie. – 2. (Inv., rar) Stirpe. – 3. Soi, teapa. – 4. Obicei, stil. – 5. Purtari, mod de a fi. – 6. Capriciu, chef. 7. Fel de mincare. – De fel, in nici un caz. Mag. -fele „asemanator”, fel „parte”, cu sensul de „soi, fel” in mai multe compuneri, cf. minden fele „de orice fel” (Cihac, II, 498; Scriban; DAR), cf. sb., slov. fela „clasa”, bg. Trans. feli (Miklosich, Bulg., 121), Giuglea, Dacor., II, 637, respinge aceasta der., care pare evidenta si propune, prin intermediul alb. fjalje, lat. fabella „istorioara”, cf. it. favella. Der. falie, s. f. (Trans., inrudire), poate prin intermediul sb. (DAR); feliusag, s. n. (Mold., soi, teapa); feluri, vb. (inv., a varia); felurit, adj. (variat); felurime, s. f. (varietate, diversitate). Din acelasi cuvint mag. provine fele, s. f. (masura de capacitate, folosita in Trans., in valoare de trei sferturi de litru).

TROACAR s. n. jacheta femeiasca lunga; un fel de pardesiu trei sferturi. (< fr. trios-quarts)