INVECHI, invechesc, vb. IV. Refl. A deveni vechi; a se uza, a se degrada. ♦ A deveni inactual, anacronic; a nu se mai folosi. ♦ (Despre vin) A se imbunatati cu trecerea timpului suferind un proces de maturizare, in urma caruia capata buchet si insusiri gustative deosebite. – In + vechi.

FI, sunt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fiinta. A fi sau a nu fi. ◊ Expr. De cand sunt (sau esti etc.) = (in legatura cu o negatie) de cand ma aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodata. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = fie! sa zicem ca se poate! Treaca-mearga!. 2. A se afla, a se gasi intr-un anumit loc, la o anumita persoana. Cine-i acolo? ♦ A-si avea originea, a se trage, a proveni. De unde esti? 3. A trai, a vietui, a o duce; (despre lucruri, situatii, actiuni etc.) a dura, a dainui, a tine. Vechi obiceiuri care sunt si astazi. ◊ Expr. Cat e lumea si pamantul = totdeauna; (in constructii negative) niciodata. ◊ (Impers.; urmat de determinari temporale, fixeaza momentul unei actiuni, sugereaza trecerea timpului etc.) Era intr-o seara. E mult de atunci. 4. A se indeplini, a se intampla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost. ◊ Expr. ce-o fi, o fi exprima indiferenta, neputinta sau resemnarea cuiva in fata unei situatii. Fie! = a) accept sa se faca asa cum sustii; b) merita, nu e pacat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-as crede)! Asa a fost sa fie = asa a trebuit sa se intample, era inevitabil ca lucrurile sa se petreaca in alt chip. (Fam.) Este? = nu-i asa (ca am dreptate, ca se confirma ceea ce spun) ? 5. A avea pretul...; a costa, a valora. Cat sunt vinetele? 6. (In superstitii, ghicitori etc.) A insemna, a prevesti, a fi semn ca... Ce e cand ti se bate tampla? ◊ Expr. A nu fi bine (sau a buna) = a prevesti ceva rau. B. (Cu functie copulativa) 1. (formeaza, impreuna cu numele predicativ, predicatul) El este vesel. ◊ Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se gasi intr-o situatie prielnica, favorabila, a avea parte de liniste, de multumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (intr-o disputa). 2. (construit cu dativul; impreuna cu un nume predicativ, exprima o stare sau o actiune aratate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten. ◊ Expr. Ce mi-e (sau ti-e etc.)... = ce importanta are, ce folos decurge din... (Fam.) Ti-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! 3. (In constructii impersonale, cu subiectul logic in dativ; in legatura cu notiuni exprimand un sentiment, o senzatie, o stare sufleteasca) A simti. Mi-a fost greu. ◊ Loc. vb. A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i placea, a indragi, a iubi. ◊ Expr. Mi-e (sau ti-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propozitie secundara cu verbul la conjuctiv) imi pasa, imi vine (greu sau usor); port grija, sunt interesat. ◊ Expr. Mi-e (sau ti-e etc.) ca... (sau sa nu...) = ma tem (sau te temi etc.) ca... (sau sa nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o notiune temporala) A urma (sa se faca), a trebui (sa se faca). Cand a fost sa plece. 5. (De obicei impers.; la imperfect si urmat de un verb la conjunctiv) A avea putinta, posibilitatea, ocazia sa...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult pana sa... Era sa moara. 6. (Impers.; urmat de un suspin) A putea, a trebui, a considera ca este cazul sa..., a se cuveni. E ceva de facut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, serveste la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formeaza timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu viitorul I formeaza viitorul anterior) Voi fi terminat. 2. (Cu conditionalul prezent formeaza perfectul optativ-conditional) N-ar mai fi plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formeaza perfectul conjunctivului) Sa fi spus. 4. (Cu infinitivul formeaza perfectul infinitivului) Se poate lauda a fi invatat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formeaza prezumtivul prezent si perfect) Sa se fi afland multi in lume? III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, serveste la alcatuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sunt (fam. si pop. is, prescurtat -s), esti (pr. iesti), este (pr. ieste, prescurtat e, ii, i), suntem (acc. si: suntem); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv sa fiu; imper. pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost] – Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).

VETUSTATE s. f. (Livr.) Vechime, batranete. ♦ Stare de deteriorare provocata de trecerea timpului. – Din fr. vetuste, lat. vetustas, -atis.

TABLOU, tablouri, s. n. I. 1. Pictura, desen, gravura etc. executate pe o panza, pe un carton etc.; p. ext. pictura, desen, gravura, fotografie etc. inramate si asezate (in scop decorativ) pe peretii unei incaperi. ◊ Tablou viu (sau vivant) = grup de persoane care stau nemiscate intr-o anumita pozitie, pentru a infatisa sau a evoca o scena simbolica. ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A ramane tablou = a ramane surprins, inlemnit. 2. Priveliste de ansamblu din natura, care evoca o reprezentare picturala si impresioneaza prin frumusete si pitoresc. 3. Fig. Descriere sau evocare facuta prin cuvinte. 4. Diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care marcheaza schimbarea decorului, trecerea timpului etc. 5. Tabel (1). 6. Grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere (dispuse in siruri si coloane). II. 1. Placa de marmura, de metal, de lemn pe care sunt montate diferite aparate folosite la actionarea unui sistem tehnic sau la controlul functionarii lui; placa impreuna cu aparatura respectiva. ◊ Tablou de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele si instrumentele necesare controlului si manevrarii unui vehicul. 2. Placa prevazuta cu carlige de care se agata fisele muncitorilor dintr-o intreprindere, cheile camerelor dintr-un hotel sau dintr-un sanatoriu etc. – Din fr. tableau.

ACRONIC ~ca (~ci, ~ce) Care nu are legatura cu trecerea timpului; atemporal. /<fr. acronique

A IMBATRANI ~esc 1. intranz. 1) (despre organisme vii) A deveni batran; a ajunge (treptat) in stare de batranete. 2) (despre masini, unelte, materiale) A pierde lent calitatile initiale prin trecerea timpului. 2. tranz. 1) (persoane) A face sa devina batran inainte de timp; a aduce in stare de batranete. 2) A face sa para mai batran decat este in realitate. Machiajul ~este. [Sil. -ba-tra-] /in + batran

A SE INVECHI pers. 3 se ~este intranz. 1) A-si pierde calitatile initiale prin trecerea timpului; a deveni vechi. 2) A nu mai corespunde epocii sau modei; a iesi din uz; a se demoda. 3) (despre vin) A capata calitati deosebite prin pastrare indelungata. /in + vechi

A SE PERIMA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) (despre idei, conceptii) A-si pierde valoarea o data cu trecerea timpului; a deveni neactual. 2) (despre actiuni judiciare) A se anula in mod automat din cauza depasirii termenului prevazut de lege. /<fr. perimer

VETUSTATE s.f. (Liv.) Vechime, batranete; stare de deteriorare, produsa de trecerea timpului. [Cf. fr. vetuste, lat. vetustas].

cursoare, cursori, s.f. (inv.) 1. curent, curs, flux; forta. 2. curgere, scurgere, hemoragie. 3. diaree, urdinare, cufureala. 4. dezvoltare, evolutie. 5. trecerea timpului, durata sa, cursul anilor.

MUTATIE s. f. 1. schimbare, modificare, transformare. ◊ (lingv.) transformare a unei serii de sunete in altele. ◊ mutatia valorilor estetice = procesul de percepere diferita, cu trecerea timpului, a elementului estetic din structura operei literare. 2. (jur.) transmitere a unui lucru dintr-o proprietate intr-alta. ◊ schimbare de domiciliu; formele necesare in acest scop. ◊ schimbarea vocii la baieti in perioada pubertatii. 3. modificare cromozomiala cu efecte genetice, datorita unor cauze spontane sau unor agenti mutageni. (< fr. mutation, lat. mutatio)

cursura s.f. (inv.) 1. curgerea apei, curs, curent, cursoare. 2. scurgere, hemoragie. 3. diaree, urdinare, cufureala. 4. coltuc de paine. 5. durata timpului, trecerea acestuia, cursul vremii.

BENIUC, Mihai (1907-1988, n. Sebis, jud. Arad), scriitor si psiholog roman. Acad. (1955), prof. univ. la Bucuresti. Cultivind lirismul direct, expresia energica, tonul profetic, afirma in versurile sale („Cintece de pierzanie”, „Marul de linga drum”, „Materia si visele”, „Culorile toamnei”, „Patrula de noapte”) solidaritatea declarativa cu satul natal, forta revolutiei, victoriile socialiste sau mediteaza asupra senectutii si trecerii timpului („Elegii ”, „Lumini crepusculare”). Lucrari de zoopsihologie („Psihologia aminala”).

Andromacha (sau Andromache), fiica lui Eetion, regele cetatii Thebae din Mysia, si sotia lui Hector, fiul lui Priamus, cu care a avut un copil, pe Scamandrius, zis si Astyanax. Dupa ce si-a vazut intreaga familie – atit tatal cit si cei sapte frati – nimicita de Achilles, Andromacha a asistat la uciderea sotului ei, Hector, sub zidurile Troiei, de catre acelasi Achilles (v. si Achilles). Ulterior, grecii i-au omorit si copilul. Ea insasi, indurerata si neconsolata, a fost luata ca prada de razboi de catre fiul lui Achilles, Neoptolemus (sau Pyrrhus) si dusa in Epirus. Cu acesta din urma Andromacha a avut trei fii: pe Molossus, Pielus si Pergamus. La moartea sa, Neoptolemus a lasat-o pe Andromacha impreuna cu regatul sau lui Helenus, fratele lui Hector. In timpul trecerii lui Aeneas prin Epirus, Andromacha domnea acolo alaturi de Helenus, cu care a avut inca un fiu, pe Cestrinus. In sfirsit, dupa moartea lui Helenus, Andromacha a plecat in Mysia cu fiul ei Pergamus, care a intemeiat acolo cetatea Pergamului.

RESNAIS, Alain (n. 1922), regizor de film. Contemporan Noului Val fara sa faca parte din el, socheaza si seduce prin originalitatea discursului centrat pe tema obsesiva a memoriei, uitarii, trecerii timpului („Noapte si ceata”, „Hirosima, dragostea mea”, „Anul trecut la Marienbad”, „Providenta”). Dupa 1990, renunta la obsesiile de tinerete optand pentru registrul solar, stenic al comediei de replica si de situatie („A fuma – a nu fuma”, „Refrenul e cunoscut”, „Nu pe gura”).

CURGERE, curgeri, s. f. I. Actiunea de a curge. II. Fig. 1. Desfasurare, trecere de timp; rastimp. 2. Evolutie istorica, inlantuire a evenimentelor. ♦ Schimbare continua; devenire. – V. curge.

PAUZA ~e f. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; recreatie; odihna; ragaz; repaus. 2) Perioada de trecere in timpul vorbirii. 3) muz. Semn grafic care se pune pe portativ pentru a indica intreruperea melodiei si durata de tacere. 4) lingv. Semn de punctuatie constand dintr-o bara care indica o oprire (putin mai mare decat la virgula) in timpul lecturii sau care deosebeste doua parti diferite ale aceluiasi text. [G.-D. pauzei; Sil. pa-u-] /<lat. pausa, fr. pause, germ. Pause

SEAMA s. v. apreciere, atentie, avantaj, beneficiu, bir, calcul, categorie, cinste, cinstire, castig, conditie, consideratie, dare, epoca, fel, folos, gen, impozit, interval, onoare, perioada, pretuire, profit, rang, ragaz, rastimp, respect, randuiala, rost, socoteala, soi, spatiu, specie, speta, stare, stima, suma, teapa, timp, tip, treapta, trecere, vaza, varsta, vreme.

SIDERAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de astri; propriu astrilor; astral. 2) Care provine de la astri; astral. Lumina ~a. ◊ Zi ~a interval de timp intre doua treceri consecutive ale oricarei stele la acelasi meridian. timp ~ timp care are drept unitate de masura ziua siderala. /<fr. sideral, lat. sideralis

precurgere s.f. (inv.) desfasurare, trecere, scurgere (a timpului).

SIDERAL, -A adj. Care se refera la astri; astral. ♦ Zi siderala = interval de timp intre doua treceri consecutive ale unei stele la acelasi meridian; an sideral = intervalul de timp in care Pamantul efectueaza o revolutie in jurul Soarelui. [Cf. fr. sideral, lat. sideralis].

SIDERAL, -A adj. referitor la astri; astral. ♦ zi ~a = interval de timp intre doua treceri consecutive ale unei stele la acelasi meridian; an ~ = intervalul de timp in care Pamantul efectueaza o revolutie in jurul Soarelui. (< fr. sideral, lat. sideralis)

TROPIC¹ I. s. n. fiecare dintre cele doua paralele de pe globul terestru la latitudinea de 2³s2⁷', nord (T ul Cancerului sau al Racului) si sud (T ul Capriconului). ◊ (pl.) zona, regiune situata in jurul celor doua tropice. II. adj. an ~ = interval de timp intre doua treceri consecutive ale Soarelui prin acelasi punct al ecuatorului. (< fr. tropique, lat. tropicus)

ALBU, Florenta (1934-2000, n. Florica, jud. Ialomita), poeta romana. Elegii si meditatii grave pe tema disparitiei satului ancestral, a golului existential si a trecerii necrutatoare a timpului („Epitaf”, „Poem in Utopia”, „Efectul de sera”).

SIDERAL, -A, siderali, -e, adj. Care tine de astri, privitor la astri, care vine de la astri, in raport cu pozitia acestora; astral. ◊ An sideral = interval de timp (de 365 de zile, 9 ore si 9 secunde) in care Soarele, in miscarea lui aparenta, plecand de la o stea, ajunge iarasi acolo. Zi siderala = timp scurs intre doua treceri consecutive ale unei stele la acelasi meridian. Ora siderala = a 24-a parte dintr-o zi siderala. Minut sideral = a 60-a parte dintr-o ora siderala. timp sideral = timp a carui unitate de masura este ziua siderala. – Din fr. sideral, lat. sideralis.

CURS¹, cursuri, s. n. I. 1. Miscare a unei ape curgatoare in directia pantei; p. ext. albia, intinderea sau directia unei ape curgatoare. 2. (Inv.) Mers (repede). II. Fig. 1. trecere, durata, interval (de timp). ◊ Loc. prep. In cursul... = in timpul cat dureaza ceva. In curs de... = in timp de... 2. Desfasurare, mers, directie a unor evenimente. ◊ Expr. A da curs unei cereri = a lua in considerare, a rezolva o cerere. III. Pret sau cost, la un moment dat, al unei hartii de valoare in raport cu alta hartie de valoare. ◊ Cursul actiunilor = pretul la care se vand si se cumpara actiunile la un moment dat. Cursul bursei = pretul la care este cotata la un moment dat, la bursa, o hartie de valoare, o valuta straina etc. ♦ Putere de circulatie a unei monede. – Lat. cursus (cu unele sensuri dupa fr. cours).

AN² ~i m. Perioada de timp cuprinzand 12 luni, in care Pamantul face o revolutie in jurul Soarelui. ◊ ~ bisect (sau bisectil) an avand 366 de zile. An-lumina unitate de masura egala cu distanta strabatuta de lumina in vid intr-un an. Pe ~ in cursul unui an. ~ agricol perioada de timp de la o toamna la alta, cat tine ciclul de lucrari agricole. Cu ~ii a) timp indelungat; b) cu trecerea anilor. ~i de zile ani in sir. Din ~ in paste foarte rar. /<lat. annus

STINGERE, stingeri, s. f. Faptul de a (se) stinge; stins¹. ♦ Semnal prin care se anunta intr-o unitate militara trecerea la odihna de noapte; timpul cand se da acest semnal. ♦ Moarte, deces. – V. stinge.

vohod (-duri), s. n. – trecerea preotului in biserica in timpul slujbei. – Var. vahod. Sl. vuchodu (Tiktin).

VOGA s. f. (Frantuzism) Interes viu, dar trecator, provocat de o intamplare, o persoana, o moda etc.; faima, trecere de care se bucura (catva timp) cineva sau ceva; renume, moda. – Din fr. vogue.

OCLUZIUNE s.f. 1. (Rar) Inchidere; faptul de a inchide. ♦ (Med.) Astupare, inchidere a unui orificiu sau a unui canal; obstructie (1). 2. Inchidere a canalului vorbitor intr-un anumit punct al lui in timpul pronuntarii unei consoane. 3. Ocluziunea ciclonilor = trecere a ciclonului mobil in stadiul final de evolutie. 4. Bula de gaz ramasa intr-o piesa de metal dupa turnare. [Pron. -zi-u-, var. ocluzie, oclusiune s.f. / cf. fr. occlusion < lat. occludere – a inchide].

TROPIC s.n. Fiecare dintre cercurile imaginare de pe suprafata Pamantului situate la latitudinea de 23⁰ 27' nord si sud. ♦ (La pl.) Zona, regiune aflata in jurul celor doua tropice; zona tropicala. // adj. An tropic = interval de timp care se scurge intre doua treceri consecutive ale Soarelui prin acelasi punct al ecuatorului. [< fr. tropique, cf. gr. tropikos].

soh, sohuri, s.n. (reg.; in sintagme) soh bun = trecerea firelor de urzeala prin spata, in timpul navadirii, cate doua fire in fiecare dinte; soh rau = aceeasi trecere, dar cate doua fire intr-un dinte si cate unul in urmatorul.

POARCA, poarce, s. f. 1. (Pop.) Scroafa. 2. Joc de copii, la care unul dintre jucatori, numit porcar, impinge cu un bat spre o groapa o minge, o bila etc., in timp ce ceilalti jucatori incearca sa-i opreasca trecerea; p. ext. minge, bila etc. cu care se joaca ◊ Expr. A bate poarca = a juca jocul descris mai sus. – Lat. porca.

TRAFIC s. n. 1. transport de marfuri sau de persoane pe o anumita cale de comunicatie si la un interval de timp dat. ◊ comert ilicit. ♦ ~ de influenta = negociere a trecerii de care se bucura cineva pe langa o persoana influenta. 2. totalitatea legaturilor de telecomunicatie stabilite intr-un anumit interval de timp, cu anumite mijloace tehnice si in conditii date. (< fr. trafic)

CRANACH, Lucas (numit si C. cel Batrin) (1472-1553), pictor si gravor german. Tablourile sale cu teme religioase (a fost adept al Reformei) si mitologice ilustreaza trecerea de la gotic la Renastere („Repaus in timpul fugii in Egipt”, „Venus si Amor”), cuprinzind elemente din viata contemporana si dind un loc important peisajelor. Portrete („Luther”, „Autoportret”), stampe.

PURCEA, -ICA, purcele, s. f. 1. Puiul de s*x feminin al scroafei; p. gener. scroafa (tanara). ◊ Expr. (Fam.) A lua purceaua de coada (sau de nas) = a se imbata. 2. (Art.) Numele unui joc de copii la care unul dintre jucatori impinge cu un baston o minge, o bila, un os etc., in timp ce ceilalti jucatori cauta sa-i impiedice cu bastoanele trecerea; p. restr. minge, popic etc. care serveste la acest joc. – Lat. porcella.

CANTONA, cantonez, vb. I. Intranz. (Despre unitati militare in trecere) A se opri si a se instala pentru un timp oarecare in casele locuitorilor. – Fr. cantonner.

DISPARITIE s. 1. pieire, (fam. fig.) evaporare, volatilizare. (disparitia cuiva fara urma.) 2. v. moarte. 3. (fig.) moarte. (disparitia vegetatiei in timpul iernii.) 4. cadere, suprimare, (inv.) supresiune. (disparitia vocalelor finale.) 5. v. incetare. 6. incetare, trecere. (disparitia durerii.)

TRANZITORIU, -IE adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de trecere, de tranzitie; intermediar. ♦ (Despre finctionarea unui sistem) Caracterizat prin variatia in timp a cel putin unei marimi. [Pron. -riu. / cf. fr. transitoire, lat. transitorius].

PRIORITATE s.f. Intaietate; precadere. ♦ Prioritate de trecere = intaietatea de a trece printr-o intersectie nedirijata cand la aceasta sosesc in acelasi timp, din directii diferite, mai multe autovehicule. [Cf. fr. priorite < lat. prior – mai inainte].

PRIORITATE s. f. Insusirea de a fi primul in timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanta, ca valoare, ca demnitate; precadere, primordialitate, intaietate. ◊ Prioritate de trecere = intaietate si ordine de trecere printr-o intersectie nedirijata a unui vehicul in raport cu celelalte care sosesc in acelasi timp din directii diferite. [Pr.: pri-o-] – Din fr. priorite.

DISCONTINUITATE, discontinuitati, s. f. Lipsa de continuitate intre mai multe elemente care se succeda in timp sau in spatiu; intermitenta. ♦ (Mat., Fiz.) Variatie brusca si in salturi a valorii unei marimi; trecere de la o valoare la alta, indepartata de ea, a unei marimi. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. discontinuite.

TRANZITORIU, -IE adj. 1. care face trecerea de la o stare la alta; de tranzitie; intermediar; tranzient (1). ◊ (p. ext.) care dureaza putin timp. 2. (despre functionarea unui sistem) caracterizat prin variatia in timp a cel putin unei marimi. (< fr. transitoire, lat. transitorius)

TRANSMISIUNE s.f. 1. Faptul de a transmite; transmitere. 2. Comunicare intre un post emitator si un post receptor de telegrafie, telefonie sau radiofonie; emisiune radiofonica. ♦ (la pl.) Ansamblul mijloacelor tehnice de legatura utilizate de unitatile militare in timpul operatiilor. ◊ Trupe de transmisiuni = trupe specializate in executarea si asigurarea legaturilor prin radio, telefon etc. 3. (Jur.) trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. [Pron. -si-u-, var. transmisie s.f. / cf. fr. transmission, lat. transmissio].

TRANZITORIU, -IE, tranzitorii, adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de tranzitie; intermediar. ♦ (Despre functionarea unui sistem) Caracterizat prin variatia in timp a cel putin unei marimi. – Din lat. transitorius, fr. transitoire.

TRAFIC s.n. 1. Transport de marfuri sau de persoane raportat la o anumita cale de comunicatie si la un interval de timp dat. 2. Activitate economica avand drept scop schimbul de marfuri si de alte valori. ♦ Comert ilicit. ♦ Trafic de influenta = negociere a trecerii de care se bucura cineva pe langa o persoana influenta, facuta in scopul unui castig personal ilicit. [< fr. trafic, cf. it. traffico].

trecere s. 1. v. deplasare. 2. v. treacat. 3. v. traversare. 4. (TEHN.) pasaj. (~ intr-un proces tehnologic.) 5. v. pasaj. 6. escaladare. 7. v. transmitere. 8. v. bagare. 9. v. patrundere. 10. v. intrare. 11. v. repartizare. 12. v. inregistrare. 13. scurgere. (~ timpului.) 14. v. tranzitie. 15. v. transformare. 16. v. incetare. 17. v. promovare. 18. v. influenta. 19. v. autoritate. 20. v. apreciere.

DISCONTINUITATE s. f. 1. lipsa de continuitate; intrerupere. ◊ (mat., fiz.) variatie brusca, in salturi, a valorii unei marimi; trecerea de la o valoare la alta, fara parcurgerea valorilor intermediare. ◊ modificare rapida a valorii unui element meteorologic pe distante mici. 2. categorie filozofica desemnand distributia si succesiunea cu intreruperi in spatiu si timp a materiei. (< fr. discontinuite)

APUS¹, apusuri, s. n. 1. trecere a unui astru sub orizont; priveliste oferita de soare cand apune. 2. Unul dintre cele patru puncte c*******e, opus rasaritului; vest; p. ext. loc pe orizont, regiune, tara situata spre acest punct c******l. 3. timp al zilei cand apune soarele; asfintit. 4. Fig. Declin, decadere, disparitie. – V. apune.

REPRIZA, reprize, s. f. 1. Fiecare dintre intervalele sau etapele succesive de timp care imparte in parti egale durata totala a unei intreceri sportive, intre care se interpun pauze variabile dupa natura jocului. 2. Durata a unei faze intr-o operatie tehnica; etapa de lucru. ◊ Loc. adv. In reprize = pe rand, in etape. 3. trecere a unui motor de autovehicul de la un regim de mers cu turatia joasa la unul cu turatia inalta, printr-o accelerare brusca. 4. Reluare sau repetare a unei operatii tehnice intrerupte. 5. Defect la suprafata unei piese turnate datorat umplerii incomplete a formelor de turnare, care se prezinta sub forma santurilor, a unor rotunjiri etc. – Din fr. reprise.

TRAFIC, traficuri, s. n. 1. Totalitatea transporturilor de marfuri sau de persoane care se fac pe o anumita cale de comunicatie, cu anumite mijloace de transport, intr-un interval de timp si in conditii precizate. ♦ Totalitatea legaturilor de telecomunicatie stabilite intr-un anumit interval de timp si in anumite conditii tehnice. 2. Activitate economica avand drept scop schimbul de marfuri si de alte valori. ♦ Comert ilicit. ♦ Expr. A face trafic de influenta = a trage foloase ilicite din influenta pe care cineva o are asupra cuiva, din trecerea de care se bucura pe langa cineva. – Din fr. trafic.

APUS¹, apusuri, s. n. 1. trecere a unui astru sub orizont; priveliste oferita de soare cand apune. 2. Unul dintre cele patru puncte c*******e, opus rasaritului si aflat la 90° de punctul sud (in directia miscarii acelor unui ceasornic); p. ext. loc pe orizont, regiune unde apune soarele; vest. ♦ Nume generic dat statelor din vestul Europei si din America; Occident. 3. timp al zilei cand apune soarele; asfintit. ♦ Fig. Declin, decadere. – V. apune.

ZBOR¹, zboruri, s. n. 1. Planare si miscare in aer a unei pasari, a unei insecte etc. cu ajutorul aripilor; p. ext. deplasare in atmosfera a unui corp care se mentine in aer (cu sau fara consum de energie). ◊ Platforma de zbor = platforma pe un aerodrom sau pe puntea unui vapor portavion, de pe care decoleaza avioanele. ◊ Loc. adv. Din (sau in, intr-un) zbor = a) in timpul zborului; b) in fuga, repede, iute; c) dintr-o data; d) in treacat. ◊ Expr. A-si lua zborul = a) a se inalta in aer; b) a incepe sa alerge repede; c) a pleca; a evada, a fugi; d) a se pierde, a disparea; e) fig. (rar) a se dezvolta, a-si lua avant. ♦ trecere rapida prin aer a unui obiect aruncat sau purtat de vant. 2. Fig. Mers iute, vijelios; viteza, goana, fuga. ♦ Avant, elan. – Postverbal al lui zbura.

COT¹ coate n. 1) Articulatie dintre brat si antebrat. 2) Parte exterioara a acestei articulatii. ◊ ~ la ~ cu cineva alaturi de cineva; impreuna. A da din coate a) a impinge pe cei din jur pentru a-si asigura trecerea; b) a actiona energic, dar fara scrupule, pentru a-si atinge scopul. A-si da coate (sau a-si da cu ~ul) unul altuia a impinge cu cotul pentru a atrage atentia asupra unui lucru sau a unei vorbe. 3) Partea din afara a manecii care acopera aceasta articulatie. ◊ A-si roade coatele (pe bancile scolii) a-si face timp indelungat invatatura. /<lat. cubitus

REVOLUTIE s.f. I. 1. Schimbare brusca, prin salt, a unui fenomen, care trece de la o stare calitativa veche la o stare calitativa noua, superioara. 2. Transformare radicala in raporturile social-economice si politice ale unei societati si care consta in trecerea puterii politice din mainile vechii clase dominante, in mainile unei clase noi, precum si in sfaramarea vechilor relatii de productie si instaurarea unor relatii de productie noi, corespunzatoare nivelului de dezvoltare a fortelor de productie. 3. (Fig.) Schimbare profunda, radicala, intr-un anumit domeniu; transformare brusca si totala. ♦ (In ideologia marxista) Revolutie culturala = parte componenta a revolutiei socialiste, cuprinzand schimbarile pe care aceasta le aduce in planul moral-spiritual. II. 1. Miscare periodica a unui corp ceresc; timpul in care un corp ceresc parcurge intreaga sa orbita. 2. (Geom.) Miscare de rotatie a unui corp in jurul unei drepte fixe. 3. Schimbare geologica a scoartei terestre. 4. (Fiz.) Miscare a unui corp care parcurge o curba fixa. ♦ Miscare de rotatie completa a unei roti in jurul osiei sale. [Gen. -iei. / cf. fr. revolution, lat. revolutio].

GALERIE ~i f. 1) Drum subteran in forma de coridor lung, care permite accesul minerilor la zacamant. 2) Loc de plimbare sau de trecere dintr-o cladire in alta, avand o forma boltita, mai mult lunga decat larga, si fiind acoperit cu sticla sau cu un material transparent. 3) Muzeu sau sectie a unui muzeu unde sunt expuse opere de pictura si de sculptura; colectie de opere de arta. 4) Bara (de lemn sau de metal) de care se atarna perdelele. 5) Canal subteran sapat de unele animale. 6) Balcon situat la cel mai inalt nivel intr-o sala de teatru. 7) Spectatorii asezati pe locurile unui astfel de balcon. 8) fam. Public (asezat, de obicei, in urma unei sali de spectacole) care se manifesta zgomotos in timpul reprezentatiei. ◊ A face ~ a se purta agitat la o manifestare (in semn de aprobare, incurajare etc.). 9) Succesiune de elemente omogene; sir; serie. ~a personajelor. [G.-D. galeriei] /<fr. galerie, it. galleria