GATAR, gatare, s. n. Curea lata a hamului, care se trece peste gatul calului; hamut. – Gat + suf. -ar.

GREBANAR, grebanare, s. n. Curea a hamului care se trece peste greabanul calului. V. gatar. – Greaban + suf. -ar.

INTRECE, intrec, vb. III. Tranz. 1. A depasi pe cineva in mers, a lasa in urma. 2. A dovedi superioritate fata de cineva, intr-o anumita privinta; a depasi. ♦ Refl. recipr. A cauta sa se depaseasca unul pe altul. ◊ Loc. adv. Pe intrecute = cautand sa se depaseasca unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumita limita; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decat trebuie, a prisosi ◊ Loc. adv. (Pop.) De intrecut = mai mult decat trebuie, de prisos. ◊ Expr. (Refl.) A se intrece cu gluma (sau cu saga, rar, cu vorba) = a depasi limitele bunei-cuviinte; a impinge lucrurile prea departe, a exagera. – In + trece.

COLNIC, colnice, s. n. 1. Colina¹. 2. Drum ingust care trece peste un deal sau prin padure. 3. Loc mic, in padure, lipsit de arbori; luminis. – Din bg., scr. kolnik.

NESOCOTI, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu pretui (la valoarea cuvenita); a desconsidera, a dispretui; a nu tine seama de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a incalca o lege, o dispozitie. – Ne- + socoti.

FORTA, fortez, vb. I. Tranz. 1. A determina cu forta pe cineva la ceva; a sili, a constrange, a obliga. ♦ Refl. A-si da osteneala, a se stradui, a face un efort. 2. A manui cu violenta un mecanism, o inchizatoare etc., deteriorandu-le din nepricepere, nerabdare, intentii frauduloase etc.; a sfarama, a sparge. ◊ Expr. A forta usa cuiva = a intra cu sila in casa cuiva. A forta (cuiva) mana = a constrange (pe cineva) sa faca ceva. A forta nota = a intrece masura in comportarea fata de cineva; a exagera. ♦ A supune la un efort prea mare o masina, un animal etc. ♦ (Mil.) A trece peste un obstacol in ciuda rezistentei opuse de inamic. – Din fr. forcer, it. forzare.

FRUNTAR, fruntare, s. n. 1. Grinda principala care margineste prispa in partea de sus si pe care se sprijina grinzile secundare ale casei. 2. Curea care leaga cele doua parti laterale ale capetelei si care trece peste fruntea calului. – Lat. frontale sau frunte + suf. -ar.

PUNTE, punti, s. f. 1. Pod ingust (format adesea dintr-o scandura sau dintr-o barna) asezat peste un sant, peste o rapa sau peste o apa, care poate fi trecut numai cu piciorul. ◊ Expr. Punte de scapare = mijloc de a trece peste o dificultate, de a iesi dintr-un impas. A se face (sau a se pune) luntre si punte v. luntre. ♦ Scandura groasa sau panou ingust asezat pe o schela, pe care circula muncitorii cand lucreaza la inaltime. ◊ Punte de comunicatie = placa metalica rabatabila folosita ca legatura intre doua vagoane de cale ferata. ♦ Pod suspendat sau mobil care leaga vasele de chei. ♦ Pod suspendat sau mobil la o cetate sau la un castel medieval. 2. Planseu metalic sau de lemn, orizontal, care inchide corpul unei nave la partea superioara sau care compartimenteaza nava pe nivele. 3. Dispozitiv de masura a unor marimi electrice format din patru elemente, o sursa de energie si un instrument de masura. 4. Pluta in care se introduce fitilul candelei. 5. (Chim.; sintagma) Punte de hidrogen = legatura de hidrogen. – Lat. pons, -ntis.

SOLDAR, soldari, s. m. Curea de ham care trece peste soldul calului. – Sold + suf. -ar.

SARI, sar, vb. IV. Intranz. I. (Despre fiinte) 1. A se desprinde de la pamant, avantandu-se in sus printr-o miscare brusca, si a reveni in acelasi loc; a salta. ♦ A dansa, a topai, a zburda. ◊ Expr. (Tranz.) Sare tontoroiul (sau dragaica), se spune despre o persoana neastamparata. 2. A se deplasa, a trece dintr-un loc in altul prin salturi. ◊ Loc. adv. Pe sarite = a) mergand in salturi; b) trecand peste anumite parti, omitand anumite parti (la o lectura, scriere etc.). ♦ Fig. A trece brusc dintr-o situatie in alta, de la o idee la alta. 3. A trece peste ceva printr-o saritura; a escalada. ◊ Expr. A sari peste cal = a depasi limita admisa; a exagera. ◊ Tranz. A sarit din doi pasi cele patru trepte. (Expr.) A sari garduri (sau, intranz., peste garduri) = a umbla dupa aventuri amoroase. ♦ Tranz. Fig. A omite, a trece cu vederea. 4. A se ridica brusc de undeva (si a porni). ◊ Expr. A sari (cuiva) de gat = a se repezi sa imbratiseze pe cineva; a arata cuiva dragoste (exagerata). A-i sari (cuiva) inainte = a alerga in intampinarea cuiva. ♦ A se grabi, a se repezi (sa faca ceva); a interveni grabnic intr-o actiune, in ajutorul cuiva. ◊ Sariti! = cuvant prin care se cere ajutor de catre o persoana desperata. ♦ A se repezi cu dusmanie la cineva; a ataca. ◊ Expr. A sari in capul cuiva sau a-i sari cuiva in cap = a certa pe cineva. ♦ A interveni brusc (si neasteptat) intr-o discutie; a intra (brusc) in vorba. 5. A se ivi pe neasteptate; a rasari. ◊ Expr. A sari in ochi = a fi evident. II. (Despre lucruri) 1. A se deplasa brusc si cu putere in sus, de obicei sub impulsul unor forte din afara. ◊ Expr. A sari in aer = a se distruge, a se preface in bucati (in urma unei explozii). ♦ Spec. (Despre obiecte elastice) A se ridica brusc in sus in urma unei lovituri, a atingerii unei suprafete dure etc. Mingea sare. 2. (Cu determinari locale introduse prin prep. „din” sau „de la”). A-si schimba brusc pozitia, a se desprinde brusc din locul in care a fost fixat. ◊ Expr. A-i sari (cuiva) inima (din loc) = a se speria foarte tare; a se emotiona tare. A-i sari (cuiva) tandara (sau tafna, mustarul) = a se infuria, a se mania. A-i sari (cuiva) ochii (din cap) = a) exprima superlativul unei stari de suferinta fizica; b) (in imprecatii si in juraminte) Sa-mi sara ochii daca te mint. A-si sari din minti = a innebuni. A-si sari din tatani (sau din balamale, din fire) = a se enerva foarte tare, a se mania. ♦ A tasni, a improsca. [Prez. ind. si: (pop.) sar, sai] – Lat. salire.

TRAVERSA, traversez, vb. I. Tranz. A trece de pe o parte (a unui loc, a unui drum) pe cealalta parte; a trece peste... ♦ A strabate, a taia de-a curmezisul (munti, tari, mari, oceane etc.) ♦ Fig. A trai, a simti, a suporta (o anumita vreme). Traverseaza o criza morala. – Din fr. traverser.

TRECE, trec, vb. III. I. 1. Intranz. A merge fara a se opri, printr-un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a strabate un loc fara a se opri, a-si urma drumul, a fi in trecere pe undeva. ◊ Expr. A trecut baba cu colacii = e prea tarziu, n-ai prins momentul, ai scapat ocazia. ♦ A merge randuri-randuri, formand un convoi, o coloana; a se succeda, a se perinda. ◊ Expr. (Tranz.) A trece in revista = a) a inspecta trupele adunate in acest scop (intr-o anumita formatie); b) a lua in consideratie fapte, evenimente in succesiunea si desfasurarea lor. 2. Intranz. A merge intr-o anumita directie, spre o anumita tinta, cu un anumit scop. ♦ (Despre ape curgatoare, despre drumuri, sosele etc.) A avea cursul sau traseul prin... 3. Intranz. A se abate din drum pe undeva sau pe la cineva, a face o (scurta) vizita cuiva. 4. Tranz. (Pop.) A ocoli. ◊ Expr. A trece cu vederea = a) a nu lua in seama (pe cineva sau ceva), a nu da importanta cuvenita, a neglija, a omite; b) a nu lua ceva in nume de rau, a nu tine seama de...; a ierta, a uita. 5. Intranz. (Adesea fig.) A depasi, a merge mai departe de..., a lasa in urma. 6. Tranz. A sari, a pasi peste un obstacol, peste o bariera, pentru a ajunge dincolo sau de cealalta parte. ◊ Expr. A trece hopul = a scapa de o greutate, de o primejdie. Nu zi hop pana nu treci santul = nu te lauda prea devreme cu o izbanda inca nesigura. ♦ A strabate un drum de-a curmezisul; a traversa. ♦ Intranz. A pasi peste cineva sau ceva, calcand in picioare, zdrobind. ◊ Expr. A trece peste cineva = a desconsidera, a dispretui pe cineva. 7. Tranz. A transporta (dincolo de... sau peste...). 8. Tranz. A atinge un corp, un obiect cu o miscare usoara de alunecare pe suprafata lui. ◊ Expr. (Intranz.) A trece cu buretele peste ceva = a da uitarii ceva, a ierta greselile cuiva. 9. Tranz. A petrece prin..., peste..., pe dupa... 10. Intranz. A se duce intr-alt loc, a merge dintr-un loc in altul; a schimba un loc cu altul. ◊ Expr. A trece la cineva sau in randurile cuiva (sau a ceva) ori de partea cuiva = a se ralia la ceva (sau cu cineva). ♦ Fig. (Determinat prin „in cealalta lume”, „din lume”, „din viata” etc.) A muri. ♦ A schimba o stare cu alta, o lucrare sau o actiune cu alta. 11. Intranz. A ajunge la..., a fi transmis (din mana in mana. de la unul la altul, din om in om) pana la... ♦ Tranz. A da, a transmite ceva. 12. Intranz. A-si indrepta atentia spre o noua indeletnicire, spre un nou camp de activitate; a incepe sa se ocupe cu altceva, a se apuca de altceva. ◊ Expr. A trece la fapte = a actiona. 13. Tranz. A introduce, a inregistra, a inscrie (intr-un registru, intr-o rubrica, intr-o clasificare); a repartiza pe cineva undeva. ♦ A inscrie un bun pe numele cuiva. 14. Tranz. A sustine cu succes un examen; a declara reusit, admis; a fi promovat intr-o clasa superioara. II. 1. Intranz. si tranz. A parcurge un drum sau un spatiu limitat, ingust. ◊ Expr. A-i trece cuiva printre degete, se spune cand cineva lasa sa-i scape ceva, cand pierde ceva. Ii trec multi bani prin maini, se spune cand cineva cheltuieste fara socoteala, cand risipeste bani multi. ♦ Tranz. A supune unei operatii de filtrare, de cernere, de strecurare. ♦ Intranz. A strabate greu un spatiu ingust, a-si face drum (cu greu) printr-un spatiu ingust; a razbate. ◊ Expr. A trece ca un caine prin apa = a nu se alege (din viata, din scoala etc.) cu nici o experienta, cu nici o invatatura. A trece prin foc si prin apa = a indura multe nevoi si necazuri, a razbate prin multe greutati. (Tranz.) A trece pe cineva prin toate apele = a ponegri, a calomnia pe cineva. 2. Intranz. Fig. A avea de suferit, de indurat; a fi supus ia... 3. Intranz. A iesi de partea cealalta (facand o spartura, o taietura, o deschizatura); a strapunge. ◊ Expr. A trece (pe cineva) pe sub ascutisul sabiei (sau sub sabie, sub palos) = a omori. ♦ (Rar; despre agenti fizici sau chimici; cu determinari introduse prin prep. „prin”) A patrunde in intregime prin... 4. Tranz. (Despre anumite stari fiziologice) A cuprinde, a coplesi pe cineva (fara a putea fi oprit). III. 1. Intranz. (Despre unitati de timp) a se scurge, a se desfasura (apropiindu-se de sfarsit). ◊ Expr. Mai trece ce mai trece... = dupa o bucata de vreme..., dupa un timp (nu prea lung). Nu e timpul trecut (sau vremea trecuta) = nu e prea tarziu, mai e timp. ♦ Refl. A lua sfarsit: a nu mai fi actual. 2. Intranz. A disparea, a pieri (dupa o bucata de vreme). ♦ (Despre suferinte, necazuri, boli etc.) A inceta sa mai existe, sa se mai faca simtit sa mai actioneze. 3. Tranz. A petrece un timp, o epoca din viata. ◊ Expr. A-si trece vremea = a-si folosi vremea fara rost. A-si trece din vreme = a-si petrece timpul mai usor, mai repede. ♦ Refl. (Inv.) A se intampla, a se petrece. 4. Intranz. A depasi o anumita varsta, o anumita limita de timp. 5. Refl. A-si pierde vigoarea, fragezimea tineretii; a imbatrani. ♦ (Despre fructe) A fi prea copt. ♦ (Despre plante) A se vesteji, a se stinge. 6. Refl. (Despre anumite materiale) A se consuma. IV. Intranz. A fi mai mare sau mai mult decat o anumita marime, valoare, cantitate; a depasi. ◊ Expr. Treaca de la mine (sau de la tine etc.), se spune cand se face o concesie. ♦ A ajunge pana dincolo de... ♦ Tranz. (Inv. si reg.) A depasi limita obisnuita, normala. ◊ Expr. (Refl.; pop.) A se trece din pahare (sau din baut) = a bea prea mult; a se ameti de bautura. (Refl.) A se trece cu firea = a lua lucrurile prea in serios; a se emotiona. A trece masura = a exagera. V. 1. Refl. (Pop.: in forma negativa) A nu putea fi luat in seama; a nu avea crezare, a nu avea trecere. ♦ Tranz. A nu ierta, a nu ingadui. 2. Intranz. A fi considerat..., a fi luat drept... 3. Intranz. (Rar) A se transforma, a se preface in... – Lat. traicere.

RAZBI, razbesc, vb. IV. 1. Intranz. A-si face drum, a strabate (anevoie), a trece peste piedici; a razbate. 2. Intranz. A ajunge undeva inlaturand obstacolele. ♦ A izbuti, a reusi. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A se face auzit, a ajunge pana la... ♦ (Despre mirosuri) A se raspandi. 3. Tranz. A invinge, a infrange, a rapune. ♦ ◊ Expr. A razbi (pe cineva) cu bataia = a bate (pe cineva) foarte tare. 4. Tranz. (Despre stari fizice sau sufletesti) A cuprinde, a birui, a coplesi. 5. Tranz. si intranz. A termina, a prididi, a ispravi. – Din sl. razbiti.

DEPASI, depasesc, vb. IV. Tranz. 1. A intrece pe cineva sau ceva care merge in acelasi sens; a lasa in urma. 2. A trece peste o anumita limita, a intrece o anumita masura, un anumit nivel. ♦ A intrece puterile sau competenta cuiva. Aceasta problema ma depaseste. – Din fr. depasser (dupa pasi).

SALTA, salt, vb. I. I. 1. Intranz. si refl. (Despre fiinte) A face un salt (sau salturi repetate); a sari. * Expr. (Intranz.) A-i salta (cuiva) inima (de bucurie) = a tresari de bucurie, a se bucura mult. ♦ A se ridica (putin) de la pamant, a se inalta in picioare pentru a se urca undeva. 2. Intranz. (Despre lucruri) A se misca (repetat) de jos in sus sub impulsul unei forte din afara. ♦ (Despre ape, valuri) A fi agitat, a se involbura; a clocoti. 3. (Despre fiinte si despre lucruri) A se misca, a se deplasa in salturi. ♦ (Despre oameni) A merge sprinten. ♦ (Rar) A dansa. 4. Intranz. A trece peste ceva printr-un salt. ♦ A sari, a tasni de undeva; a se ivi, a rasari (pe neasteptate si sarind). Izvoare salta de sub piatra. ♦ A se ridica in inaltime, a se inalta in vazduh. II. Tranz. A misca, a deplasa din loc ridicand (usor) in sus. ♦ Tranz., refl. si intranz. Fig. A(-si) imbunatati situatia materiala, sociala. ♦ Refl. Fig. (Despre copii si plante) A creste in inaltime, a se inalta. – Lat. saltare.

COLNIC ~ce n. 1) Ridicatura de teren de forma alungita si cu pante line, mai mica decat dealul; deal mic; colina. 2) Drum ingust care trece peste un asemenea deal sau printr-o padure. 3) Teren fara copaci (acoperit cu iarba si flori) intr-o padure; poiana; luminis. /<bulg., sb. kolnic

A DEBORDA ~ez 1. intranz. (despre ape curgatoare) A iesi din albie; a trece peste maluri; a se revarsa; a irupe. 2. tranz. (alimente) A da afara din stomac pe gura; a vomita; a varsa. /<fr. deborder

FRUNTAR ~e n. 1) Element de harnasament constand dintr-o curea care trece peste fruntea calului. 2) Fasie de panza folosita pentru a lega fruntea nou-nascutilor. 3) bis. Fasie de hartie cu o inscriptie, care se pune pe fruntea mortului. /<lat. frontale

GARD ~uri n. 1) Constructie (de lemn, de piatra, de metal etc.) care inconjoara un teren, o curte sau o gradina. ◊ ~ viu imprejmuire formata din plantatii dese de arbusti. A nimeri (sau a da) (ca Eremia) cu oistea in ~ a spune sau a face ceva nepotrivit intr-o situatie; a da gres. A lega ceva de ~ a abandona ceva; a se lasa de ceva. A sari peste ~ a trece peste limitele admise. A dezlega calul de la ~ a gasi iesire dintr-o incurcatura. 2) Baraj de nuiele sau de trestie facut de-a curmezisul unei ape curgatoare pentru a opri pestele. 3) pl. sport Obstacole amplasate special pe o pista de alergari. /<alb. gardh, sl. gradu

A GAZA ~ez tranz. 1) (spatii limitate) A expune actiunii unor gaze toxice in vederea distrugerii unor organisme daunatoare. 2) (persoane, anumite zone) A intoxica cu un gaz de lupta. 3) (lichide) A satura cu gaze. 4) (tesaturi) A trece peste o flacara pentru a arde capetele de fibre iesite la suprafata. /<fr. gazer

GATAR ~e n. Curea lata de la ham care se trece peste greabanul calului, la inhamat. /gat + suf. ~ar

GREBANAR ~e n. Parte a hamului care se trece peste greabanul calului. /greaban + suf. ~ar

HAMUT ~uri n. inv. Parte a hamului care trece peste gatul calului. /<rus. homut

A IRUPE irup intranz. 1) (despre actiuni, stari, fenomene ale naturii etc.) A incepe brusc si cu violenta; a se starni; a izbucni; a se dezlantui; a se declansa. 2) (despre lichide, aburi, gaze) A iesi cu putere printr-o deschizatura ingusta; a tasni; a izbucni. 3) (despre persoane) A intra cu violenta. 4) (despre ape curgatoare) A iesi din albie; a trece peste maluri; a se revarsa; a deborda. /<lat. irrumpere

A SE REVARSA se revarsa intranz. 1) (despre ape curgatoare) A iesi din albie; a trece peste maluri; a irupe; a deborda. 2) fig. (despre multimi sau despre lumina, caldura etc.) A se imprastia din abundenta peste tot; a se difuza; a se raspandi. ◊ ~ zorile (sau ~ de ziua) a se ivi zorile; a se face ziua. 3) pop. (despre unele parti ale corpului omenesc) A atarna din cauza grasimii; a se lasa in jos. /<lat. reversare

SCRIPCA ~ci f. reg. Instrument muzical constand dintr-o cutie de rezonanta pe care sunt intinse patru coarde, care produc sunete, cand se trece peste ele cu arcusul (sau cand sunt ciupite); vioara; violina. A canta la ~. /<ucr., rus. skripka

SOLDAR ~e n. Element de harnasament constand dintr-o curea, care trece peste soldul calului. /sold + suf. ~ar

TARA tari f. 1) Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ si politic. ~ industrial-agrara. ◊ A trece peste mari si tari a face un drum foarte departe. ~a lui Cremene loc unde domneste anarhia. A pune ~a la cale a discuta chestiuni majore fara a avea competenta necesara. ~a nimanui a) comunitate dezorganizata; b) zona neutra (intre doua armate inamice). 2) Totalitate a locuitorilor unui astfel de teritoriu. ◊ A se pune cu ~a a intra in conflict cu toata lumea. A afla targul si ~a a afla toata lumea. 3) Loc unde s-a nascut si traieste o persoana; patrie; bastina. 4) fig. Teritoriu de mare intindere avand anumite caracteristici specifice (de clima, de relief, resurse economice); meleag; tinut; regiune. ◊ La ~ la sat. De ~ rural. [G.-D. tarii] /<lat. terra

A SE VARSA se varsa intranz. 1) (despre ape curgatoare) A-si duce apele intr-un alt rau, in mare etc. 2) A iesi din albie; a trece peste maluri; a irupe; a se revarsa. /<lat. versare

VIOARA¹ viori f. Instrument muzical con-stand dintr-o cutie de rezonanta pe care sunt intinse patru coarde, care produc sunete cand se trece peste ele cu arcusul (sau cand sunt ciupite); violina. Concert pentru ~. [G.-D. viorii; Sil. vi-oa-] /<lat. viola

VOLINA ~e f. Instrument muzical constand dintr-o cutie de rezonanta si patru coarde, care produc sunete cand se trece peste ele cu arcusul (sau cand sunt ciupite); vioara. /<it. violino

PASARELA s.f. 1. Punte mobila folosita pentru urcarea sau coborarea de pe o nava. ♦ Platforma pe puntea de sus a unei nave, unde sta ofiterul de cart sau timonierul. 2. Pod ingust pentru pietoni care trece peste o linie ferata, peste o sosea etc.; legatura intre doua cladiri la nivelul etajelor. [Var. paserela s.f. / < fr. passerelle].

SUPRA- Element prim de compunere savanta cu semnificatia: 1. „Deasupra”, „peste”, „care se adauga”. 2. „Supliment”, „adaugare”. 3. „Care trece peste o limita”, „exces”. 4. „Transcendent”, „de dincolo de lumea sensibila”, „supranatural”. 5. „Superlativ”, „foarte”, „extraordinar”, „prea”. V. super-. [< fr. supra-, it. sopra-, cf. lat. supra].

SURMONTA vb. I. tr. (Frantuzism) A trece peste un obstacol, o greutate; (fig.) a invinge, a depasi. [< fr. surmonter].

TRANZIENT, -A (Fiz.) Tranzitoriu. ♦ (Liv.) Care trece (repede); trecator, efemer. [Pron. -zi-ent, var. transient, -a adj. / cf. engl. transiens, it. transiente, lat. transiens < transire – a trece peste].

TRIPLARE s.f. Actiunea de a tripla si rezultatul ei. ♦ Depasire a unui vehicul, de orice fel, de catre un autovehicul, atunci cand acela este angajat in depasirea unui alt vehicul, oprit sau in mers, daca prin aceasta manevra se trece peste axa care desparte cele doua sensuri de circulatie ale drumului. [< tripla].

DEBORDA vb. I. intr. 1. A se revarsa; a trece peste marginile unui vas prea plin. 2. A varsa, a vomita. [< fr. deborder].

ESCALADA vb. I. tr. A sari, a trece peste un obstacol inalt, catarandu-se, folosind o scara. [< fr. escalader].

privesti, privestesc, vb. IV (reg.) 1. (despre lichide) a acoperi, a trece peste, a revarsa peste margini. 2. (despre tesaturi, materiale textile, obiecte confectionate) a tivi indoind sau innadind materialul; a intoarce, a dubla pentru a face o tivitura dubla; a coase doua bucati una peste alta; a insaila; a petrece una peste alta marginile unui obiect de imbracaminte. 3. (despre sindrila, sita, scanduri) a fixa, a aseza (partial) una peste alta intr-un anumit fel; (despre bucati de lemn, grinzi) a suprapune capele pentru a innadi. 4. (despre obiecte, pereti) a astupa o crapatura. 5. (in forma: privesti) a umbla incercand sa nu fie observat.

cap (-pete), s. n. – 1. Extremitatea superioara a corpului omenesc. – 2. Aspect, infatisare. – 3. Minte, inteligenta, spirit. – 4. Viata, existenta. – 5. Individ, ins. – 6. (Pl.) Capital, avutie. – 7. Sef, capetenie, conducator. – 8. Partea cea mai inalta, mai importanta. – 9. Inceput, parte initiala. – 1O. Extremitate, parte extrema cu care se sfirseste ceva. – 11. Fata, avers, parte a monedei cu efigia. – 12. (Inv.) Capitol, paragraf. – 13. Pomana din 33 de colaci care se impart pentru odihna sufletului celor morti; se face de obicei chiar in ziua mortii (capul de tarina) la 6 si la 12 saptamini. – Mr. cap, capite; megl. cap, cǫp, capiti, istr. cǫpete. Lat. *capum, forma vulgara de la caput (Puscariu 269; Candrea-Dens., 236; REW 1668; DAR; Rohlfs, Differenzierungen, 51); cf. it. capo, prov., cat., fr. chef, sp., port. cabo, toate cu sensuri der. Din punct de vedere semantic, cuvintul rom. reprezinta, deci, o faza arhaica, intocmai ca sp. cabeza, fata de fr. si it. Cf. capatii, capatina, capcaun, capintortura. Pl. reproduce lat. capita (cf. om, pl. oameni). Totusi, s-a dezvoltat un pl. analogic, capi, care se foloseste numai cu sensul 7, si intr-un mod destul de oscilant: Balcescu scrie indiferent capetele armatei si capii armatei. Der. capat, s. n. (parte extrema; sfirsit, deces, moarte; bucata, fragment; extremitatea osiei carului; colac care se da de pomana pentru odihna sufletului mortilor; inv., capitol, paragraf), sing. analogic format pe baza pl. capete (ca sunet-sunete, ropot-ropote etc.); timbrul a se explica prin labiala precedenta cf. omat-ometi, fat-feti; capes, adj. (tenace; incapatinat), cuvint derivat artificial de Odobescu; capetel, s. m. (inv., inceput; capat, fragment, crimpei; colac de pomana), dim. al lui capat cu suf. -el (Dupa Candrea-Dens., 237; REW 1636 si DAR, din lat. capitellum „capsor”; dar semantismul corespunde mai bine der. pe care o sugeram); capetea (var. capatea(la), capetea, capeteala), s. f. (parte a friului care trece peste capul si botul calului), der. de la capetel (cf. cel-cea; purcel-purcea; catel-catea etc.), asa cum pe drept a observat Candrea (pentru Puscariu 277; REW 1637 si DAR, din lat. capitium al carui rezultat *capet s-a format probabil cu suf. -ea); capetenie, s. f. (capetenie, sef), de la capete, cu suf. abstract -enie; capui (var. incapui) vb. (a pune stapinire, a captura; a dota, a aproviziona; a imparti pomana numita cap sau capetel), cuvint pe care DAR; Puscariu, Dacor., I, 595 si Scriban il deriva de la mag. kapni „a capata, a obtine”, dar care nu pare posibil a fi separat de cap, cel putin cu ultimul sau sens; este totusi probabil sa se fi produs o contaminare intre cele doua cuvinte, singura care ar explica celelalte acceptii din rom. De aceeasi provenienta trebuie sa fie capuse, s. f. (mugure, mai ales de vita de vie; paduche al oilor, Melophagus ovinus; ricin, Ricinus communis), mr., megl. capusa, prin intermediul suf. dim. -us, f. -use (ca manuse, piciorus, etc.). Der. propusa de Puscariu, Dacor., I, 594, a fost acceptata de REW 1658 si DAR; cf. Rosetti, I, 113. Semantismul nu pare ca reprezinta vreo dificultate; cf. sp. capullo, pe care A. Castro, RFE, 1918, 34, il deriva de la caput si care are acelasi sens. Celelalte explicatii sint mai putin convingatoare (din bg., dupa Pascu, II, 184; de la *cap, postverbal de la capēre, su sensul de „(lucru) care se sterpeleste”, dupa Giuglea, Contributions). Alb. kepuse („capusa” si „fraga”), bg. kapus, sb. kapusa trebuie sa provina din rom. (cf. Capidan, Raporturile, 204; pentru relatiile cu alb., Philippide, II, 703 si Capidan, Meglonoromanii, 59). Der. capusi (var. incapusa), vb. (a inmuguri); capusnic, s. m. (fraguta, Cirsium oleraceum); capsuna, s. f. (fruct, Fragaria elatior, Fragaria collina). Der. acestui ultim cuvint nu lasa nici o indoiala (cf. alb. si mr. capusa „capusa” si „fraga”); pentru suf. Puscariu, Dacor., I, 593, propune -una, care nu este curent in rom (cf. REW 1668). Probabil trebuie plecat de la *capusun, cu suf. -un, cf. gargaun, si cu sing. refacut pe baza pl. Der. capsunica, s. f. (fraguta; specie de planta); capsuniu, adj. (culoarea capsunii). Capsoman, s. m. (prost, nating), pare a fi un der. expresiv de la cap, cu suf. -man, ca gogoman, hotoman etc. Der. nu este clara; poate fi vorba de o contaminare cu ngr. ϰαφο- „sarac” sau mai curind de un infix expresiv ca in cotosman.

PLUS s.n. 1. Ceea ce trece peste o anumita cantitate; prisos. 2. Semn grafic in forma de cruce, care simbolizeaza adunarea unor marimi intre care se gaseste sau, atunci cand se afla inaintea unei marimi, arata caracterul pozitiv al acesteia. ♦ Semn grafic identic cu cel din matematica, indicand sarcinile electrice pozitive. // Element prim de compunere savanta cu semnificatia „mai mult”, „plural”, „de mai multe ori”, „peste”, „pe deasupra”. [< lat., fr. it. plus].

tilnoaie s.f. (reg.) chinga hamului, care trece peste pieptul calului; presen.

ROCADA s.f. 1. Miscare la jocul de sah intre rege si tura, pe care fiecare jucator o poate efectua numai o singura data in cursul unei partide, prin care una dintre ture se aduce langa rege, iar acesta trece peste ea. ♦ (Rar) Fel anumit de schimb de locuinta. 2. Comunicatie paralela cu linia frontului pe care se misca rezervele unei armate. ♦ Artera de rocada = artera destinata circulatiei de tranzit, amenajata in exteriorul unei localitati. [< fr. rocade, cf. germ. Rockade].

TRANSCENDE vb. III. tr. 1. (Liv.) A trece dincolo (de un anumit punct, de ceva etc.), a trece peste, a pasi peste, dincolo. 2. (Fil.) A depasi limita cunoasterii experimentale, a realitatii perceptibile. [< lat. transcendere, cf. it. transcedere].

TRANSCENDENTA s.f. Calitatea unui lucru de a fi transcendent (1); calitatea gandirii de a elabora concepte transcendentale (1). [Cf. fr. transcendance, lat. transcendentia < transcendere – a trece peste].

covirsi (-sesc, -it), vb. – 1. A depasi. – 2. A da pe dinafara, a trece peste. – 3. A inunda, a invada. – 4. A coplesi. – 5. A invinge, a supune, a domina. Se pare ca trebuie plecat de la un sl. *povrusiti „a coplesi”. S-a produs desigur o schimbare de prefix, ca in covirni › povirni, probabil sub influenta lui cotropi, sau a expresivitatii mai mari a lui co-. Cf. virf. Dupa Puscariu, Dacor., VI, 313 si DAR, de la expresia rom. cu virf „plin”; pe linga diferite dificultati insa, acest tip de compunere ar fi ciudat in rom. Dupa Scriban, din sl. vrusiti cu prefix ku. – Der. covirsitor, adj. (coplesitor; prea puternic).

da (dau, dat), vb. – 1. A dona. – 2. A s*****i, a se desprinde de. – 3. A imparti cartile de joc. – 4. A atribui, a acorda. – 5. A oferi, a procura. – 6. A exprima, a comunica, a spune: a da buna ziua. – 7. A trimite,a expedia: a da o telegrama. – 8. A vinde, a pune un pret. – 9. A oferi, a propune un pret. – 10. A plati, a suporta. – 11. A comanda, a insarcina. – 12. A creste o planta. – 13. A produce, a face, a stirni. – 14. A casatori, a incuvinta casatoria unei fiice. – 15. A lovi, a palmui, a trage. 15. bis A imprima o miscare unui obiect sau unei persoane: a da vint, a da afara; a da drumul. – 16. A executa o miscare in sensul indicat de complement: a da fuga; a da inapoi; a da in laturi; a da cu piciorul. 16. bis A oferi, a pune: a da fata; a da ochi. – 17. A prezenta: a da seama. – 18. (Cu prep. cu) A se servi de un instrument, a executa o actiune prin intermediul unui obiect: a da cu bobii. – 19. (Cu din) A misca, a clatina: a da din cap. 20. (Cu in) A cadea: a da in sant; a da in gropi. – 21. (Cu in) A impinge, a pune in miscare: a da in leagan. 22. (Cu in) A fi pe punctul: a da in copt; a da in foc; a da in mintea copiilor. – 23. (Cu de) A se pomeni, a se gasi: a da de bine; a da de d****l. – 24. (Cu de) A provoca ceva: a da de furca. – 25. (Cu de, drept) A (se) preface, a trece drept. – 26. (Cu peste) A lovi, a bate: a da peste nas. – 27. (Cu peste) A descoperi, a afla. – 28. (Cu in, spre, la) A comunica, a raspunde, a privi. – 29. (Cu prin, pe) A traversa, a trece peste. – 30. (Cu pe, peste) A aseza intr-un anume fel, a situa. – 31. (Cu cu) A vopsi, a acoperi. – 32. (Cu conj. sa) A fi gata de, a incepe, a fi pe punctul de face ceva. – 33. (In constructia a-i da cu) A continua, a insista, a starui, a bate la cap. – 34. (In constructia a-i da de) A ajunge la o rezolvare, a gasi pricina. – 35. (In constructia a o da pe) A vorbi in alta limba, a o rupe pe alta limba. – 36. A cadea, a surveni (vorbind despre intemperii). – 37. A ajunge, a veni. – 38. A navali, a se arunca, a asalta. – 39. (Refl.) A se aseza, a se pune. – 40. (Refl.) A se preda, a se declara batut. – 41. (Refl.) A face o miscare (indicata de complement): a se da jos. – 42. (Refl., cu pe, in) A se dedica exercitarii a ceva sau a unui sport: a se da pe ghiata; a se da peste cap. – 43. (Refl.) A se obisnui. – 44. (Refl.) A exista, a se afla, a se produce. – 45. (Refl.) A se apropia de, a se familiariza cu. – 46. A se dedica, a se consacra. – 47. (Refl.) A adula. – 48. (Refl., cu la) A se repezi asupra, a se napusti. – Mr. dau, ded, didei, dare, megl. dau, dare, istr. dǫu, dǫt. Lat. dāre (Puscariu 487; Candrea-Dens., 470; REW 2476). Prez. presupune o forma lat. *dao in loc de do, cf. Densusianu, Hlr., 155. – Der. dare, s. f. (inv., dar, cadou; actiunea de a da; donare; farmec; bir; contributie, dijma); dat, s. n. (donare; farmec, vraja; obicei, uzanta; activ, la un bilant sau buget); datator, adj. (care da, donator; comanditar); datatura, s. f. (donare; vraja; lovitura); datina, s. f. (traditie, obicei vechi), pare a proveni din sl. dedina incrucisat cu dat, cf. dedina; indatina, vb. (a avea drept de obicei, a fi de uzanta veche). Cf. data, daravela, deda, trada.

DEBORDA vb. I. intr. a iesi din albie, a se revarsa; a trece peste marginile unui vas prea plin. II. intr., tr. a vomita. (< fr. deborder)

DEBUSEU s. n. 1. regiune, tara servind ca piata de desfacere a produselor, a marfurilor etc. 2. iesirea dintr-un defileu a unei ape curgatoare, a unei sosele etc. ◊ (mil.) iesire la loc deschis, larg. ◊ debuseul unui pod = debit maxim al unei ape curgatoare care la nivelul maxim nu trece peste pod. (< fr. debouche)

EXORBITA vb. intr. 1. (despre un astru) a iesi din orbita. 2. (fig.) a intrece masura; a trece peste ceea ce se cuvine. (dupa it. esorbitare)

ROCADA s. f. 1. (sah) mutare pe care fiecare jucator o poate efectua numai o singura data in cursul unei partide, prin care una dintre ture se aduce langa rege, iar acesta trece peste ea. ♦ fel anumit de schimb de locuinta. 2. comunicatie paralela cu linia frontului pe care se misca rezervele unei armate. ♦ artera de ~ = artera destinata circulatiei de tranzit, amenajata in exteriorul unei localitati. (< fr. rocade, germ. Rockade)

SURMONTA vb. tr. 1. a trece peste un obstacol, o greutate; (fig.) a invinge, a depasi. 2. a sta mai sus, a fi situat deasupra. (< fr. surmonter)

TRIPLARE s. f. actiunea de a tripla. ◊ depasire a unui (auto)vehicul de catre al doilea, atunci cand primul este deja angajat in depasirea unui alt (auto)vehicul oprit sau in mers, daca prin aceasta manevra se trece peste axa ce desparte cele doua sensuri de circulatie ale drumului. (< tripla)

invinge (inving, invins), vb. – 1. A infringe, a birui. – 2. A domina, a stapini, a supune. – 3. A trece peste, a depasi. – Var. (in)vince, (in)vence, (in)vinci, toate inv. Mr. azvingu, asvimsu, azvingere; megl. (an)ving, (an)vins. Lat. vincere (Puscariu 901; Tiktin; REW 9338; DAR); cf. it. vincere, prov., cat., sp., port. vencer, fr. vaincre. Schimbarea c › g se datoreaza analogiei cu vb. aceleiasi conjug. (stinge, linge, incinge) al caror part. coincid cu cele de la invince (invins, ca stins, lins, incins). Der. invins (var. invincut), adj. (biruit; esuat); neinvins, adj. (invincibil); invingator, adj. (care invinge); invincatura, s. f. (inv., victorie); (in)vinceala, s. f. (inv., victorie). Cf. previnge.

piept (piepturi), s. n. – 1. Torace. – 2. Sin, mamela, tita. – 3. Coasta, panta. – 4. Plastron, pieptar de camasa sau de bluza. – Mr. chieptu, megl., istr. chiept. Lat. pectus (Puscariu 1310; Candrea-Dens., 1382; REW 6335), cf. it. petto, fr. pis, sp. pecho, port. peito. Cu sensul 4 este m., pl. piepti (cf. Caragata, BF, III, 35). Cuvint de uz general (ALR, I, 39). – Der. pieptar, s. n. (vesta, ilic, platosa; partea din fata a camasii; curea lata care se trece peste pieptul unui cal inhamat); pieptaras, s. n. (ilicel; obiect de imbracaminte pentru sugari); pieptis, adv. (direct, fata in fata); pieptos, adj. (robust, puternic; arogant, infumurat); pieptosa (var. pieptosi), vb. refl. (a se ingimfa, a se fali). – Din rom. provin bg. keptar (Capidan, Raporturile, 205), rut. kyptar (Miklosich, Wander., 17; Candrea, Elemente, 402).

sari (sar, sarit), vb. – 1. A iesi, a se prezenta, a aparea; se zice mai ales despre animalele care apar in fate vinaturului. – 2. A tisni, a erupe, a se naste. – 3. A salta, a se inalta, a se ridica. – 4. A topai, a face salturi. – 5. A trece peste, a depasi un obstacol. – 6. A omite un pasaj in lectura. – 7. A alerga, a veni in goana. – 8. A veni in ajutor. – 9. A interveni, a se interpune. – 10. A fecunda, a goni. – Mr. sar, sarire, megl. sar, sariri. Lat. salῑre (Puscariu 1516; REW 7540), cf. it. salire, prov., cat. sallir, fr. saillir, sp. salir, port. sahir. Evolutia semantica este normala, cf. lat. saltāre ‹ salire; ultimul sens, care nu pare popular, trebuie sa fie o traducere din fr. saillir. Der. sare-garduri, s. m. (donjuan; crai); sarita, s. f. (salt; titina); saritor, adj. (care sare; serviabil); saritoare, s. f. (cascada); saritura, s. f. (salt); saitoc, s. n. (Munt., salt), probabil de la forma locala sai ‹ sari. Cf. rasari, tresari.

AMBALA², ambalez, vb. I. Refl. 1. (Despre motoare, p. ext. despre masini) A trece peste turatia obisnuita. ◊ Tranz. Soferul a ambalat motorul. 2. (Despre cai) A-si lua vant, a scapa fara a mai putea fi oprit. 3. Fig. A se lasa cuprins de pasiune; a se aprinde. – Fr. (s')emballer.

PRIVESTI, privestesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se varsa peste marginile unui vas prea plin. 2. A tivi. – V. prevesti.

BRETEA, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de imbracaminte barbateasca confectionat din doua fasii de elastic, panza, piele etc. care se trec peste umeri, prinzandu-se in fata si in spate de pantaloni pentru a-i sustine. 2. Fasie de panza, matase, panglica etc. cu care sunt prevazute unele obiecte de imbracaminte spre a le sustine pe umeri. – Refacut din pl. bretele (< fr. bretelles).

CADAVRU, cadavre, s. n. Corpul unui om sau al unui animal mort; hoit, starv, les¹. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab si palid. A calca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de orice scrupule in atingerea unui scop. – Din fr. cadavre.

CAPETEA, capetele, s. f. Parte a fraului alcatuita din curelele care trec peste capul si botul calului si ale carei capete inferioare sunt prinse de inelele zabalei. [Var.: (reg.) capitea s. f.] – Refacut din capetele (pl. lui capetel) + suf. -ea.

CEATLAU, ceatlaie, s. n. (Reg.) Bucata de lemn cu care se rasuceste funia sau lantul trecut peste o sarcina (de fan, de lemne etc.) spre a o strange. ♦ Prajina adaugata la inima carutei spre a inhama inca un cal. ♦ Bat gros; bata, ciomag. [Var.: cetlau s. n.] – Din magh. csatlo.

PODAR, podari, s. m. 1. Persoana care conduce un pod umblator; p. ext. persoana care incaseaza taxa de trecere peste un pod (I 1). ♦ Persoana care avea in paza un pod (I 1). ♦ (Mil.; inv.) Pontonier. 2. Persoana care lucreaza la un pod (I 1, 2). 3. (Inv.) Maturator de strada. – Pod + suf. -ar.

RATIUNE, (2, 3) ratiuni, s. f. 1. Facultatea omului de a cunoaste, de a gandi logic, de a intelege sensul si legatura fenomenelor; p. ext. judecata, minte. ♦ Treapta a doua a cunoasterii, caracterizata prin faptul ca opereaza cu notiuni, judecati si rationamente. 2. Temei, motiv, justificare. ◊ Ratiune de stat = principiu in baza caruia o autoritate de stat ia unele masuri de interes general, trecand peste interesul particular. ◊ Expr. Ratiunea de a fi (a unui lucru) = ceea ce justifica, motiveaza existenta (unui lucru). 3. (Mat.) Ratie (2). [Pr.: -ti-u-] – Din lat. ratio, -onis.

CONTRABANDA, contrabande, s. f. trecere clandestina peste granita a unor marfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale; p. ext. marfa adusa sau sustrasa in acest mod. ◊ Loc. adj. De contrabanda = (despre marfuri) trecut sau destinat a fi trecut peste granita in mod clandestin; fig. rezultat prin inselatorie, fara valoare, fals. ◊ Loc. adv. Prin contrabanda = in mod ilegal, clandestin, pe ascuns. – Din fr. contrebande.

DROPGOL, dropgoluri, s. n. (La rugbi) Lovitura de picior data in minge in momentul cand aceasta atinge pamantul si care face ca mingea sa treaca peste bara de sus a portii adverse, consemnand inscrierea a trei puncte. – Din engl., fr. dropgoal.

DEPASIRE, depasiri, s. f. Actiunea de a depasi si rezultatul ei; trecere peste o anumita limita. – V. depasi.

BARIERA ~ f. 1) Bara mobila cu care se inchide temporar un drum, o trecere peste calea ferata etc. 2) Loc de intretaiere a unei sosele cu o linie de cale ferata. 3) Loc de unde incepe o alergare de cai. 4) Loc de intrare intr-un oras, servind odinioara si drept punct de incasare a taxelor pentru marfurile aduse spre vanzare. 5) fig. Factor care impiedica realizarea unei actiuni; obstacol; piedica; stavila; impediment; baraj. [G.-D. barierei; Sil. -ri-e-] /<fr. barriere

REZISTENT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre lucruri) Care rezista; nesupus la actiuni externe. 2) (despre fiinte) Care suporta (usor) vicisitudinile vietii; in stare sa treaca peste orice dificultati. /<fr. resistant, it. resistente

SARITA ~e f. 1): De-a ~a sarind; in salturi; prin sarituri. Pe ~e trecand peste anumite parti; facand omisiuni. La ~a in galop. 2): A scoate (pe cineva) din ~e a face (pe cineva) sa-si piarda rabdarea, sa-si iasa din fire; a supara grozav (pe cineva). A-si iesi din ~e a-si pierde calmul; a se enerva; a se infuria. /v. a sari

SARITURA ~i f. 1) Desprindere brusca a unui corp din pozitia initiala si deplasare intr-o anumita directie; salt. ~ inainte. ~ in sus. 2) Distanta acoperita de cineva in urma unei asemenea miscari. 3) mai ales la pl. Proba sportiva bazata pe aceasta miscare. ~i in lungime. ~ cu parasuta. 4) trecere peste ceva, incalcand succesiunea fireasca a lucrurilor. /a sari + suf. ~tura

TANC ~uri n. 1) Masina blindata pe senile, prevazuta cu un tun si capabila sa strabata terenuri accidentate si sa treaca peste diferite obstacole. 2) tehn. Rezervor pentru pastrarea sau transportarea diferitelor lichide. ◊ ~ petrolier nava pentru transportarea petrolului. 3) Vagonet metalic (cu capacitatea de o tona) folosit in mine. /<fr. tank, germ. Tank

ESCALADARE s.f. Actiunea de a escalada si rezultatul ei; trecere peste un obstacol. ♦ (p. ext.) Extindere treptata a unei actiuni; tactica extinderii treptate a razboiului, a acumularii de forte. [< escalada].

TRANSEAT s.n. (Liv.) Expresie de concesiune cu semnificatia „fie!”, „sa trecem peste...”. [Pron. -se-at. / < lat., it., fr. transeat, conj. de la lat. transire].

TRAVERSARE s.f. Actiunea de a traversa si rezultatul ei; trecere peste... ♦ (Concr.) Instalatie la intretaierea a doua linii de cale ferata. ♦ Asezare a unei nave cu axa paralela cu crestele valurilor. [< traversa].

CAGULA s.f. 1. Mantie cu gluga purtata de calugari. ♦ Tip de gluga (cu deschizaturi pentru ochi). 2. Parte a unei masti de gaze alcatuita din foaia de cauciuc care acopera capul, trecand peste urechi. [< fr. cagoule].

ceatlau, ceatlaie, s.n. (reg.) 1. (inv.) instrument de tortura circular, care se punea pe cap. 2. bucata de lemn, bat cu care se rasuceste funia sau lantul trecut peste o sarcina de fan sau lemne. 3. prajina adaugata la inima carutei, spre a inhama inca un cal. 4. bucata de lemn sau carpa cu care se innadeste ceva; innaditura. 5. aparatoarea saniei; ganjul cu care se leaga de sanie protapul sau tanjala. 6. servet pus in jurul capului contra durerilor de cap. 7. lemn care prinde loitrele cosului in partea dinainte, sus, pe care se poate sedea. 8. bat gros, bata, ciomag. 9. lemn gros, stalp.

CONTRABANDA s.f. trecerea clandestina peste granita a unor marfuri, a unor valori ori a altor obiecte prohibite sau sustrase de la plata taxelor vamale; (p. ext.) marfa astfel transportata. ◊ De contrabanda = trecut sau care urmeaza a fi trecut peste granita in mod clandestin; (fig.) rezultat dintr-un fals fara valoare; prin contrabanda = pe ascuns. [Cf. engl. contraband, it. contrabbando, fr. contrebande].

petrecut, petrecuta, adj. 1. (inv. si reg.) care a trecut peste o anumita limita, care a depasit un anumit stadiu. 2. caruia i s-a facut rau; lesinat, zapacit; care delireaza. 3. distrat, transportat. 4. sfarsit, trecut, consumat. 5. (despre marfuri) vandut, desfacut.

strec, strecuri, s.n. (reg.) 1. linie ferata. 2. parte a joagarului, constand din doua sine de lemn, dispuse paralel, pe care se deplaseaza carul. 3. loc de trecere peste linia ferata. 4. galerie de mina.

TRANSGRESIUNE s.f. Invadare a uscatului de catre apele marii. [Cf. fr. transgression, lat. transgressio – trecere peste ceva].

CAGULA s. f. 1. mantie cu gluga purtata de calugari. ◊ gluga (cu deschizaturi pentru ochi). 2. parte a unei masti de gaze, din cauciuc, ce acopera capul, trecand peste urechi. (< fr. cagoule)

PEAJ s. n. 1. vama la trecere peste un pod, pe un drum de acces intr-un oras sau la acostarea unei nave la un chei. 2. drept de a folosi o cale ferata straina. (< fr. peage)

TRANSEAT vb. intr. (cu sens de concesie) fie!, sa trecem peste...! (< lat. transeat)

pirleaz (parleazuri), s. n. – Scara sau treapta de trecere peste un gard. Sl., cf. bg. prelez, sb., cr. prelaz, slov. prilaz (Cihac, II, 291; Conev 74), din sl. prelaziti „a traversa, a strabate”.

BRETEA, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de imbracaminte barbateasca confectionat din fasii de elastic, panza sau piele, care se trec peste umeri, prinzandu-se in fata si in spate de pantaloni spre a-i tine ridicati. 2. Fasie de panza, matase, panglica etc. cu care sunt prevazute unele obiecte de imbracaminte fara maneci, spre a le sustine pe umeri. – Fr. bretelles.

CADAVRU, cadavre, s. n. Om sau animal mort. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab si palid. A calca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de scrupule in atingerea scopului. – Fr. cadavre (lat. lit. cadaver).

CAPETEA, capetele, s. f. Parte a fraului alcatuita din curelele care trec peste capul si botul calului si de ale carei capete inferioare sunt prinse zabalele. [Var.: (reg.) capitea s. f.] – Din capetel.

CEATLAU, ceatlaie, s. n. (Reg.) Bucata de lemn cu care se rasuceste funia sau lantul trecut peste o sarcina (de fan, de lemne etc.) spre a o strange. ♦ Prajina adaugata la inima carutei spre a inhama inca un cal. ♦ Bat gros; bata, ciomag. [Var.: cetlau s. n.] – Magh. csatlo.

TRANSVERSAL, -A, transversali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care are directia perpendiculara pe lungimea unui corp, a unei suprafete; care taie ceva de-a curmezisul, care trece crucis peste ceva. ♦ Sectiune transversala = suprafata obtinuta prin sectionarea unui obiect cu un plan perpendicular pe lungimea lui. 2. S. f. (Mat.) Dreapta care intersecteaza laturile sau prelungirile laturilor unui triunghi ori care taie o figura data. 3. S. f. Galerie orizontala in interiorul unei mine, care trece prin roci sterile, de-a curmezisul directiei stratului. – Din fr. transversal.

SUPERFICIAL, -A, superficiali, -e, adj. Care apare, se produce, ramane la suprafata unui obiect, a unei fiinte; fig. care apare, se produce, ramane la suprafata, fara sa atinga miezul, esenta lucrurilor. ♦ Fig. (Despre oameni) Care trateaza problemele fara sa le adanceasca, care trece usor peste lucruri; lipsit de adancime. ♦ Fig. (Adverbial) Fara a aprofunda; pe deasupra. [Pr.: -ci-al] – Din fr. superficiel.

CONTRABANDA s. f. trecere clandestina peste granita a unor obiecte, marfuri sau valori prohibite ori sustrase de la plata taxelor vamale; (p. ext.) marfa transportata. ♦ prin ~ = pe ascuns. (< fr. contrebande)

HOP interj., HOP, hopuri, s. n. I. Interj. 1. Exclamatie care insoteste o saritura peste un obstacol, ridicarea unei greutati, caderea, aruncarea sau scaparea (din mana) a unui lucru. ◊ Expr. Nu zice hop pana n-ai sarit (sau pana nu treci) santul = nu te bucura inainte de a vedea rezultatul, sfarsitul. 2. (Cu valoare verbala; exclamatie care sugereaza sosirea neasteptata a cuiva) Iata ca vine! ♦ Exclamatie care sugereaza intervenirea neasteptata a unui fapt, a unei intamplari. 3. Exclamatie care exprima o surpriza (neplacuta). II. S. n. 1. Ridicatura sau groapa in drum (peste care vehiculele trec zdruncinandu-se). ♦ Fig. Dificultate, obstacol, greutate pe care cineva o are de intampinat. 2. Saritura, zguduitura a unui vehicul peste un obstacol. [Var.: hopa, hopai, hup interj.] – Onomatopee.

ESTOMPA, estompez, vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor si trecerea gradata la lumina; p. ext. a atenua, a umbri, a slabi intensitatea unei culori sau a unor contururi. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) face vag, imprecis, a (se) invalui, a (se) diminua. – Din fr. estomper.

LINGE, ling, vb. III. Tranz. 1. (Despre animale) A trece cu limba peste ceva; a sterge sau a netezi cu limba ceva. 2. A atinge cu limba (in mod repetat) ceva de mancare, a lua cu limba mancarea. ◊ Expr. A-si linge degetele (sau buzele) ori (refl.) a se linge pe degete (sau pe buze) = a trece cu limba peste buze sau degete (spre a lua si ultimele resturi dupa ce a mancat ceva bun sau ca manifestare a unei pofte mari, a unei senzatii de placere etc.). ◊ Compus: linge-blide (sau -talgere, -talere) s. m. = (fam.) om care traieste pe socoteala altora; parazit, om de nimic. 3. (Fam.) A lingusi cu slugarnicie. – Lat. lingere.

MESI s. m. pl. Un fel de incaltaminte fara toc, confectionata din piele subtire si purtata in trecut de barbati, peste ciorapi. ◊ Expr. (Fam.) A nu-i da (cuiva) mesii = a nu-i conveni (cuiva); a nu avea curaj, a nu cuteza. A-l tine (pe cineva) mesii = a fi in stare, a putea. – Din tc. mest.

TAVALUGI, tavalugesc, vb. IV. Tranz. A trece cu tavalugul peste aratura sau peste pietrisul unui drum, a strivi bulgarii unui drum sau a netezi si a indesa pamantul cu tavalugul. – Din tavalug.

treceRE, treceri, s. f. 1. Faptul de a (se) trece. ◊ Loc. adv. In trecere = in treacat, in fuga; fugitiv. ♦ (Concr.) Loc pe unde se poate trece. ♦ (Concr.) Constructie amenajata intr-un anumit loc pentru a permite trecerea (1) unui vehicul peste un obstacol. ◊ trecere de nivel = loc de intersectie la acelasi nivel intre o cale ferata si o sosea. 2. Fig. Consideratie sau autoritate de care se bucura (si de care se foloseste) cineva; influenta. ◊ Expr. A avea trecere = a) a fi luat in seama, a fi pretuit; b) (despre marfuri) a avea cautare, a fi cerut, a se vinde usor. – V. trece.

DEVERSARE s.f. (Rar) Revarsare de ape. ♦ trecere a apelor peste un deversor. [< deversa].

SUPRATRAVERSA vb. tr. a traversa (un drum, o gara etc.) pe deasupra. ◊ (mar.) a trece lantul ancorei peste traversa acesteia. (< supra¹- + traversa)

CARON (CHARON) (in mitologia greaca), luntrasul care trece sufletele mortilor peste apa infernala a Aheronului, in schimbul unui obol.

CA² conj. (Urmat, cu sau fara intercalari, de „sa”, introduce o propozitie subordonata cu predicatul la conjunctiv) 1. (Introduce o propozitie finala) Daca ti-am fagaduit atunci, a fost numai ca sa te impac (ISPIRESCU). 2. (Introduce o propozitie consecutiva) Auzi, dar cine-i el, paganul Ca sa-mi sarute fete-n drum? (COSBUC). 3. (Introduce o propozitie subiectiva) Ca sa trecem prin padure e peste poate (ISPIRESCU). 4. (Introduce o propozitie atributiva) Veti crede c-aveti dreptul si voi ca sa traiti (EMINESCU). 5. (Introduce o propozitie completiva directa) Am jurat ca peste dansii sa trec falnic, fara pas (EMINESCU). 6. (Introduce o propozitie completiva indirecta) Ma tem ca nu cumva sa ma cheme. 7. (Introduce o propozitie predicativa) Angajamentul nostru este ca pana maine sa terminam lucrarea. – Lat. qu[i]a.

Acheron 1. Unul dintre fluviile Infernului, cu ape tulburi si noroioase. peste el, Charon trecea in luntrea lui, de cealalta parte, sufletele mortilor, care ajungeau astfel in imparatia subpaminteana. 2. Nume purtat de mai multe ape curgatoare din Grecia si din Italia.

SLOI, sloiuri, s. n. 1. Bloc de gheata care pluteste pe apele curgatoare si statatoare, inainte ca acestea sa inghete cu totul sau in timpul dezghetului. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) un sloi (de gheata) prin inima (sau pe spinare, rar peste obraz) = a-l trece (pe cineva) fiori de spaima. A fi sloi = a-i fi cuiva foarte frig, a fi inghetat. ♦ Fig. Om rece, nepasator, necomunicativ, lipsit de caldura sufleteasca. 2. (Rar) Turtur de gheata. – Din bg. sloj.

RAZBIT, -A, razbiti, -te, adj. 1. (Despre piedici, obstacole etc.) peste care s-a trecut, care a fost depasit (cu efort mare). 2. (Despre oameni) Care este biruit, coplesit de durere, de greutati etc. – V. razbi.

A PASI ~esc 1. intranz. 1) A face unul sau mai multi pasi. 2) A parcurge o distanta (cu pasul); a calca. 3) fig. A se deplasa inainte (in spatiu si in timp); a inainta; a avansa. 4) A trece facand un pas. ~ peste parau. 2. tranz. A trece cu pasul; a calca. ~ groapa. /Din pas

PODARIT n. 1) (in trecut) Taxa pentru trecerea peste un pod. 2) Taxa care se percepe pentru transportul cu un pod plutitor. /pod + suf. ~arit

TRUP ~uri n. 1) Totalitate a organelor care alcatuiesc o fiinta vie; corp. ◊ A fi (cu) ~ si suflet (cu cineva) a fi strans legat de cineva; a avea aspiratii comune cu cineva. (A fi) ~ din ~ul cuiva a) a se trage din cineva; b) a intra in componenta unui tot. 2) Parte a organismului omenesc cu exceptia capului si a membrelor; trunchi; corp; tors. ◊ ~ neinsufletit cadavru. A trece (sau a calca) peste ~ul cuiva a merge spre un scop, folosind orice mijloace. 3) Parte principala a unui obiect. /<sl. trupu

SURMONTABIL, -A adj. (Frantuzism) Care poate fi invins, peste care se poate trece. [Cf. fr. surmontable].

pream, preamuri, s.n. (reg.) luntre sau barca mare (cu care se trec oile si vitele peste o apa).

sleau², sleauri, s.m. 1. (inv. si reg.) drum batatorit, neamenajat (de mare circulatie); itinerar, traseu; (in expr.) a da pe sleau = a aduce pe calea cea buna. 2. (reg.; in forma: sleah) sosea. 3. (pop.) fagas lasat (pe drum) de rotile unui vehicul; (in expr.) a merge pe sleau = a reusi; a avea spor; a merge sleau = a se desfasura in mod curgator. 4. (reg.) jgheab prin care se scurge mustul din teasc. 5. (reg.) curs al unei ape. 6. (pop. si fam.; in loc. adv.) pe sleau = de-a dreptul fara inconjur. 7. (reg.) loc de trecere prin gard sau peste gard. 8. (reg.) loc deschis, expus vantului; spulberis. 9. (reg.; in forma: sleu) loc plan pe varful unui munte; coama de munte sau de deal.

SURMONTABIL, -A adj. care poate fi invins, peste care se poate trece. (< fr. surmontable)

MAXIMUM s. n. 1. Limita superioara peste care nu se poate trece; maxim¹. ◊ Loc. adv. La maximum = in cel mai inalt grad. 2. Cea mai mare cantitate, valoare, intensitate; maxim¹. ♦ (Adverbial) In cantitatea, timpul, spatiul maxim² posibil. – Din lat. maximum, fr. maximum.

NERAZBIT, -A, nerazbiti, -te, adj. (Rar) Care nu poate fi razbit, prin care nu se poate strabate, peste care nu se poate trece; de nepatruns. – Ne- + razbit.

SPATA, (I, III) spate, (II) spete, s. f. I. Piesa la razboiul de tesut formata dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formand un fel de pieptene cu doua radacini printre dintii caruia trec firele de urzeala. ♦ Betisor peste care se petrec ochiurile cand se impleteste o retea sau o plasa. II. 1. Portiune a scapulei care sustine articulatia umarului; p. ext. regiunea corespunzatoare a corpului. ◊ Loc. adj. Lat in spete = cu umeri largi, spatos, voinic. ♦ Os lat care sustine articulatia membrelor la animalele patrupede; p. ext. regiunea corespunzatoare a corpului. 2. (Reg.) Spatarul scaunului. III. (Inv.) Sabie cu lama lunga, dreapta si lata, cu doua taisuri. – Lat. spatha.

TRANSCENDE, transcend, vb. III. Tranz. 1. (Livr.) A trece dincolo de..., a pasi peste..., a se ridica deasupra a ceva. 2. (Fil.) A depasi limita cunoasterii experimentale, perceptibile. – Din lat. transcendere, fr. transcender.

CONTRABANDA ~e f. 1) trecere clandestina a unor marfuri peste granita. ◊ Prin ~ pe ascuns; in mod ilegal. 2) Marfa trecuta peste granita unui stat in acest fel. /<fr. con-trebande

OBSTACOL ~e f. 1) Factor care impiedica sau ingreuiaza realizarea unei actiuni; stavila; piedica, impediment; baraj; bariera. 2) Obiect material peste care trebuie sa se treaca la o intrecere sportiva. Cursa cu ~e. /<fr. obsta-cle, lat. obstaculum, it. obstacolo

PASARELA ~e f. 1) Punte mobila care face legatura dintre chei si bordul unei nave ancorate. 2) Pod ingust pentru pietoni, situat la inaltime peste o cale de comunicatie. 3) trecere care uneste doua cladiri sau doua parti ale aceleeasi cladiri la nivelul etajelor. 4) Platforma mai inaltata de pe puntea superioara a unei nave, unde isi face serviciul ofiterul de cart sau timonierul. 5) Constructie speciala care sustine proiectoarele intr-o sala de spectacole sau intr-un studio cinematografic. /<fr. passerelle

INFRANSISABIL, -A adj. (Frantuzism) peste care nu se poate trece, de netraversat. [Cf. fr. infranchissable].

PLAFON s.n. 1. Tavan. 2. Cifra-limita peste care nu se poate trece, care nu poate fi depasita (in operatii financiare, de planificare etc.). 3. Nivel de altitudine. ♦ Inaltime maxima pe care o poate atinge un avion. ♦ Inaltime la care se gaseste un strat de nori (partea inferioara). [Pl. -oane, -onuri, var. plafond s.n. / < fr. plafond].

netrecut, netrecuta, adj. (inv. si pop.) 1. (despre locuri, drumuri, obstacole) care nu este sau nu poate fi strabatut, peste care nu se poate trece. 2. care nu trece niciodata; vesnic, permanent. 3. (in sintagme) netrecut prin scoala = analfabet, incult.

DEBIT¹ s. n. 1. cantitate de fluid sau de material pulverulent care trece in unitatea de timp printr-o sectiune data a unei conducte, a unui canal ◊ cantitate de material transportata, prelucrata sau furnizata de o masina, instalatie etc. in unitatea de timp. ♦ ~ c*****c = cantitatea de sange expulzata din ventricolul stang in aorta la fiecare contractie a inimii; ~ de foc = numarul de lovituri trase de o gura de foc in unitatea de timp; (inform.) ~ de informatie = cantitatea de informatii transmise in unitatea de timp, dintr-un sistem de comunicatie. ◊ numarul de vehicule ce trec printr-un punct al unui drum in unitatea de timp. ◊ cantitatea de forte si mijloace care pot trece in unitatea de timp peste un curs de apa. 2. cantitatea de calorii pe care o produce o instalatie in unitatea de timp. 3. (fig.) suvoi, torent de cuvinte, flux verbal. 4. vanzare (de marfuri) cu amanuntul. ◊ local unde se vinde cu amanuntul; tutungerie. (< fr. debit)

FUNICULAR, -A I. adj. referitor la cordonul ombilical sau s*******c, al funiculului. ♦ (fig.) poligon ~ = constructie grafica de forma unei linii poligonale, pentru studiul unui sistem de forte. II. s. n. 1. mijloc de transport aerian pentru materiale sau oameni, din cabluri purtatoare de vagonete ori cabine. 2. (alp.) franghie intinsa peste o prapastie pentru a trece oameni si materiale. (< fr. funiculaire)

INFRANSISABIL, -A adj. peste care nu se poate trece. (< fr. infranchissable)

PESTI, pestesc, vb. IV. Intranz. (Inv. si reg.) A zabovi, a intarzia; a se opri. ♦ A suporta, a rabda, a suferi. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge. – Din peste.

PARCURGE, parcurg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A strabate un drum sau o distanta (de la un capat la altul); a se deplasa, a merge (pana la capat). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita in treacat la ceva. ♦ Spec. A citi ceva in graba si superficial, a rasfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trai, a petrece un interval de timp intr-un anumit loc sau fel. [Var.: (inv.) parcura vb. I] – Din fr. parcourir (dupa curge).

SUFLA vb. I. 1. a gafai, a pufai, (reg.) a rasufla. (~ dupa atata alergatura.) 2. a-si trage. (Te rog sa-ti ~ nasul!) 3. v. canta. 4. v. suna. 5. v. sopti. 6. a bate, a trece, (reg.) a vantura. (Crivatul rece ~ peste sat.) II. v. polei.

CROSOPTERIGIENI s. m. pl. ordin de pesti ososi, care prezinta caractere de trecere spre amfibieni. (< fr. crossopterygiens)

FLOTARE s. f. 1. actiunea de a flota; flotaj. 2. (text.) trecere a unui fir dintr-un sistem, peste doua sau mai multe fire din celalalt sistem, la confectionarea tesaturilor ornamentale. 3. fiecare dintre miscarile ritmice de gimnastica in care corpul, intins aproape de pamant, este ridicat si coborat prin extensiunea si indoirea bratelor sprijinite cu palmele pe sol; flotatie (2). (< flota)

BARA, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a intrerupe, a impiedica o trecere, circulatia etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a arata ca nu este valabil. – Fr. barrer.

CROSOPTERIGIENI (‹ fr.; {s} gr. krossos „ciucure” + pteryg- „aripa”) s. m. pl. Ordin de pesti ososi paleozoici, care prezinta caractere de trecere spre amfibieni. Au aparut in Devonian, unii urmasi intilnindu-se in fauna actuala a Oc. Indian (Crossosterygii).

PERIA, perii, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) curata de praf, de scame, de noroi cu ajutorul periei. ♦ A (-si) netezi parul cu peria de cap. 2. Tranz. A trece de repetate ori cu peria de fuioare peste fuiorul de in sau de canepa iesit din raghila pentru a-l curata de calti, de impuritati; a scarmana, a pieptana. 3. Tranz. Fig. A stiliza, a indrepta, a imbunatati o lucrare literara, stiintifica etc. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate, a lovi. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A lingusi pe cineva. [Pr.: -ri-a] – Din perie.

ESCALADA, escaladez, vb. I. Tranz. A se catara pe un zid sau pe un alt obstacol inalt, pentru a trece de partea cealalta; p. ext. a sari peste un obstacol. – Din fr. escalader.

CONSULTATIV, -A, consultativi, -e, adj. Instituit pentru a-si da avizul in probleme determinate, cu caracter de consultatie. ◊ Organ consultativ = organ care isi da parerea autorizata in anumite probleme. Aviz consultativ = parere ceruta unui organ competent, dar peste care organul care a cerut-o poate trece. Vot consultativ = parere ceruta unei persoane in cadrul unor discutii, dar care nu obliga pe ceilalti participanti in privinta hotararii ce urmeaza a se lua. – Din fr. consultatif.

PANE adj. invar. (despre carne, peste etc.) Care este prajit in grasime, fiind trecut mai intai printr-un amestec din faina, ou si pesmet. /<fr. pane

HOP² ~uri n. 1) Adancitura sau ridicatura pe o suprafata de teren. 2) Saritura peste un obstacol. 3) fig. Piedica care trebuie depasita. ◊ A trece ~ul a invinge o greutate. /Onomat.

BARAT, -A, barati, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este inchis, a carui trecere este impiedicata sau interzisa. 2. (Despre un text scris) peste care s-a tras o bara in scopul de a-l anula. ♦ peste care s-a tras o bara spre a-l deosebi de alta indicatie. Tramvaiul 6 barat. – V. bara.

FUNICULAR, -A adj. Referitor la cordonul ombilical sau s*******c. // s.n. Mijloc de transport aerian pentru transportat materiale sau persoane, format din cabluri purtatoare de vagonete. ♦ Franghie de alpinism intinsa peste o prapastie, o crapatura sau o prabusire pentru a trece oameni si materiale. [< fr. funiculaire].

FLOTARE s.f. 1. Actiunea de a flota si rezultatul ei; flotatie, flotaj. ♦ (Text.) trecere a unui fir dintr-un sistem (urzeala sau batatura) peste doua sau mai multe fire din celalalt sistem la confectionarea tesaturilor ornamentale. 2. Fiecare dintre miscarile ritmice de gimnastica in care corpul, intins aproape de pamant, este ridicat si coborat prin extensiunea si indoirea bratelor sprijinite cu palmele pe sol; flotatie (2). [< flota].

FLOTARE, flotari, s. f. 1. Actiunea de a flota si rezultatul ei; flotatie. ♦ trecere a unui fir dintr-un sistem textil (urzeala sau batatura) peste doua sau mai multe fire din celalalt sistem, la fabricarea tesaturilor ornamentale. 2. Fiecare dintre miscarile ritmice de gimnastica in care corpul, intins aproape de pamant, este ridicat si coborat prin extensiunea si indoirea bratelor aflate cu palmele pe sol; flotatie (2). – V. flota.

insfora, insforez, vb. I (reg.) 1. a snurui (o carte, o condica, un registru). 2. (la plasa de pesti) a prinde cele doua margini cu ajutorul unei sfori (care trece prin ochiurile marginilor).

BARAT, -A, barati, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este inchis, a carui trecere este impiedicata sau interzisa. 2. (Despre un text, o cifra, o litera etc.) peste care s-a tras una sau mai multe linii; anulat. – V. bara. Cf. fr. barre.

SUPA s. f. 1. fiertura de legume sau de carne. 2. (fam.; la pictorii romantici) vernis galben aplicat peste o pictura pentru a-i da acea patina aurie evocatoare a timpului trecut. (< fr. soupe)

ipingea, ipingele, s.f. (inv.) 1. manta barbateasca facuta din dimie sau postav (cu gluga si impodobita cu gaitane), care se purta in trecut; zeghe, imurluc, suba, burca, sarica, dulama, suman, zabun, bolou, capeneag. 2. gluga (de pus peste haine). 3. stofa pentru mantale de ploaie. 4. patura de pus sub sea.

A SE STRANGE ma strang intranz. 1) (despre fiinte) A veni din toate partile, intalnindu- se in acelasi loc; a se aduna. ◊ ~ de pe drumuri a veni acasa. A i se ~ funia la par (cuiva) a ajunge la o situatie critica. 2) A se face ghem; a se ghemui; a se zgribuli; a se zgarci. ◊ A i se ~ cuiva inima a simti un sentiment puternic de tristete, de durere sau de frica. 3) (despre articole vestimentare) A se reduce in largime sau in lungime. Camasa s-a strans. 4) (despre lichide sau despre corpuri ce contin lichide) A trece in stare semisolida; a deveni mai dens; a se indesi; a se ingrosa. Glodul peste noapte s-a strans. /<lat. stringere

BARA, barez, vb.I. Tranz. 1. A opri, a intrerupe, a impiedica o trecere, circulatia, a inchide accesul pe un drum etc. 2. A trage una sau mai multe linii peste un text scris, pentru a arata ca este anulat; a anula. – Din fr. barrer.

BARIERA s. f. 1. loc de intrare intr-un oras unde, in trecut, se incasau taxele pe marfurile aduse spre vanzare. 2. bara mobila pentru a inchide temporar trecerea peste o cale ferata sau sosea; (p. ext.) loc de intretaiere a unei cai ferate cu o sosea. 3. element constructiv sau dispozitiv pentru evitarea ori reglementarea schimbului de umiditate, caldura etc. 4. linie de plecare (la cursele de cai); start. 5. stare marcand limitele posibilitatilor fizice sau psihologice (ale unui sportiv). (< fr. barriere)

POR s.m. 1. Mica deschizatura a pielii, prin care se elimina sudoarea. ♦ Orificiu la unele animale si plante inferioare (rime, pesti, ciuperci etc.). 2. Mic gol, gaura mica in masa unui corp solid. [< fr. pore, cf. gr. poros – trecere].

DINCOLO adv. 1. In partea cealalta, in partea opusa vorbitorului. Loc. adj. De dincolo = care se afla in cealalta parte; care se afla peste hotare. ◊ Loc. prep. Dincolo de... = a) in partea cealalta a...; b) in afara celor spuse. Pe dincolo = in partea cealalta (trecand de-a curmezisul sau pe ocolite), prin cealalta parte. ♦ (In credintele religioase) In lumea cealalta, in lumea de apoi. 2. (In corelatie cu „ici”, „colo”, „aici” etc.) In alta parte. Aici infloreste o floare, dincolo un copac. ◊ Expr. Asa si pe dincolo = asa cum s-a spus mai sus, in felul in care se cunoaste sau intr-un fel pe care vorbitorul nu vrea sa-l spuna [Acc. si: dincolo] – De⁴ + incolo.

VARA, veri, s. f. Anotimpul cel mai calduros al anului, cuprins intre primavara si toamna si reprezentand (in emisfera boreala) intervalul de timp de la 22 (21) iunie pana la 23 septembrie. ◊ Loc. adj. De vara = a) necesar in timpul verii; care se poarta in timpul verii; care se practica vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodeste vara; varatic. ◊ Loc. adv. La vara = in vara viitoare, in vara care urmeaza. Asta-vara = in vara care a trecut. (In) vara asta = in vara in care ne aflam. (Pop.) An-vara = in vara anului precedent. De cu vara = fiind inca vara. peste vara = in timpul verii. ♦ (Adverbial; in forma vara) In cursul anotimpului mai sus definit; in fiecare an, in cursul acestui anotimp. – Lat. vera (= ver primavara).

GLISSANDO I. adv. (muz.) alunecand de la un sunet la altul. II. s. n. procedeu de trecere rapida, la instrumentele cu coarde sau la pian, de la un sunet la altul prin alunecarea unui deget, respectiv a unghiei degetului aratator, peste toate sunetele intermediare. (< it. glissando)

JUG, juguri, s. n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, in unele tari, se fixeaza de coarnele lor. ◊ Expr. A trage la jug = a) a trage carul, caruta, plugul etc.; b) fig. (despre oameni) a munci din greu, peste puteri. ♦ Munca grea, neplacuta; robie, tiranie. 2. Jujeu. ♦ Colac de lemn imbracat in piele care se pune uneori la gatul cailor si prin care se trec hamurile. 3. Piesa in forma de cadru sau de inel, care serveste la sustinerea altor piese ale unei masini sau ale unei unelte. ♦ Grinda sau rigla de lemn folosita la constructia acoperisurilor. 4. Parte componenta a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei masini electrice, care nu are infasurari electrice. – Lat. jugum.

TRANSHUMANTA s.f. trecere periodica a pastorilor si a turmelor de oi, vara de la ses la munte si iarna de la munte la ses. [< fr. transhumance, cf. lat. trans – peste, humus – pamant].

SCRUMBIE ~i f. peste marin, de talie mica, cu corpul alungit si turtit lateral. ◊ ~-albastra peste marin, de talie mica, cu corpul cilindric acoperit cu solzi mici, albastru-verzui pe spinare si cu dungi intunecate transversale (raspandit, mai ales, in Oceanul Atlantic). ~-de-Dunare scrumbie care trece din Marea Neagra in Dunare pentru a depune icre. [G.-D. scrumbiei; Sil. -bi-e] /<ngr. skumbri

PATI, patesc, vb. IV. 1. Tranz. A i se intampla cuiva ceva (neplacut, iesit din comun), a da peste ceva neasteptat (si neplacut). ◊ Expr. A o pati = a avea neplaceri, a intra intr-un bucluc; a da peste o belea. A o pati cu cineva = a intalni pe cineva care iti produce neplaceri, a-si gasi beleaua cu cineva. Din patite = din experienta. A fi patit multe = a fi trecut prin multe necazuri, a avea experienta. (Fam.) Ce-ai patit? = ce ti s-a intamplat de faci asa ceva? ce te-a gasit? 2. Tranz. si intranz. (Inv. si pop.) A suferi, a patimi, a indura. [Prez. ind. si: (pop.) pat] – Lat. pati.

CURAND adv. 1. (Temporal) peste putin timp; indata, imediat, numaidecat. ◊ In curand = in scurt timp, nu peste mult timp. Pe curand = in scurta vreme, la scurt interval de timp (in raport cu prezentul). De curand = cu putin timp inainte, nu demult. ◊ (Adjectival; inv.) In curanda vreme. 2. (Modal) Degraba, repede. Zilele treceau curand. ◊ Mai curand = a) mai repede, mai degraba; b) mai usor, mai bucuros. – Lat. currendo.

A VINDE vand tranz. 1) (marfuri, produse) A transmite in proprietatea unui achizitor in schimbul unei sume de bani. ◊ ~ pielea ursului din padure (sau pestele din balta) a propune cuiva un lucru pe care nu-l posezi. ~ via pe stafide a incheia o afacere nerentabila. 2) (persoane, interese, cauze, idealuri, sentimente etc.). A parasi in mod perfid sau las (trecand de partea adversarului). /<lat. vendere

buhai (buhai), s. m. – 1. Taur. – 2. Berbec sau tap de peste doi ani. – 3. Instrument muzical (cf. bou 3). – 4. Pelerina. Rut. buchai, rus. bugaj, (DAR) din tc. buga „taur” (cf. buga). Ar putea fi si invers. Dupa Lokotsch 339, rom. provine din tc.; si din rom. a trecut in pol. dupa Miklosich, Wander., 12, si in mag. bohaj (Edelspacher 10).

OBOR¹ oboare n. 1) (in trecut) Loc special rezervat pentru vanzarea vitelor; targ de vite. 2) Loc imprejmuit (in apropierea casei sau in camp) unde se tin vitele; tarc; ocol. 3) Loc imprejmuit cu stuf sau nuiele intr-o apa curgatoare, pentru a prinde pestele sau pentru a pastra viu pestele prins. /<bulg., sb. obor

BURLAN s. n. 1. Tub cu pereti subtiri si sectiunea cilindrica sau dreptunghiulara, din fonta, tabla galvanizata, bazalt, azbociment etc., care serveste la conducerea apelor de la jgheaburile acoperisului la pamint. 2. (Ind. Extr.) B. de aeraj = tub de tabla lung de 2-4 m si cu diametrul de peste 30 cm, care face parte din conducta de aeraj a lucrarilor miniere. B. de foraj = fiecare dintre tuburile de otel care formeaza coloana pentru tubarea gaurilor de sonda. 3. Tub cilindric de tabla sau de olane prin care trece fumul din soba in cos.

NISIPARNITA, nisiparnite, s. f. 1. Vas mic umplut cu nisip fin care se presara peste o hartie proaspat scrisa pentru a usca cerneala. 2. Aparat format din doua recipiente de sticla suprapuse care comunica intre ele printr-un mic tub de sticla si umplut cu o anumita cantitate de nisip, care servea, in trecut, pentru masurarea timpului dupa durata de scurgere a nisipului dintr-un recipient intr-altul: clepsidra. [Var.: nisipernita s. f.] – Nisip + suf. -arnita.

SIRENA, sirene, s. f. I. 1. Aparat (actionat cu aburi, cu aer comprimat etc.) care produce sunete de mare intensitate si cu care se dau semnale in fabrici, in navigatie etc. ♦ Sunetul emis de un astfel de aparat. 2. Aparat format dintr-un disc prevazut cu mai multe gauri, prin care trece un curent de aer si care serveste la determinarea inaltimii unui sunet prin comparare cu alte sunete. II. (In mitologia greaca) Fiinta fabuloasa, cu aspect de femeie, cu picioare si aripi de pasare, mai tarziu cu coada de peste, care, prin cantecele ei, ademenea pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. ♦ Fig. Femeie seducatoare. – Din fr. sirene, it. sirena, lat. siren, -enis.

PROTAP, protapuri, s. n. 1. Prajina groasa de lemn, bifurcata la un capat, care se fixeaza la dricul carului si de care se prinde jugul; (reg.) ruda. ◊ Expr. A umbla cu (sau a avea) doua protapuri la car = a fi pregatit pentru orice eventualitate. 2. Prajina cu varful despicat, in care se infigea in trecut o reclamatie si care se prezenta domnitorului, pe deasupra capetelor multimii. 3. Prajina despicata la un capat, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc. ♦ Fiecare dintre cele doua bete, despicate in forma de furca si infipte in pamant, langa jar, intre care se fixeaza pestele intreg pentru a se frige. ♦ Parghie la moara de vant sau la fantana. 4. Calus. [Pl. si: (rar) protape] – Bg., sb. procep.

PROTAP, protapuri, s. n. 1. Prajina groasa de lemn, bifurcata la un capat, care se fixeaza la dricul carului si de care se prinde jugul; ruda. 2. Prajina cu varful despicat, in care se infigea in trecut o reclamatie prezentata domnitorului, pe deasupra capetelor multimii. ◊ Expr. A umbla cu jalba in protap = a protesta, a reclama; a cere cu insistenta ceva. 3. Prajina despicata la un capat, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc. ♦ Fiecare dintre cele doua bete, despicate in forma de furca si infipte in pamant, langa jar, intre care se fixeaza pestele intreg pentru a se frige. 4. Parghie la moara de vant sau la fantana. – Din sl. procepu, bg. procep.

ALEXANDRU MACEDON (356-323 i. Hr.), rege al Macedoniei (336-323 i. Hr.). Fiu al lui Filip II si discipol al lui Aristotel. Dupa reprimarea rascoalei oraselor grecesti, initiata de Teba (335 i. Hr.), a inceput lunga campanie impotriva Imp. Persan. A trecut Helespontul, a invins armata persana la Granicos (334 i. Hr.) si Issos (333 i. Hr.) si a cucerit Fenicia si Egiptul. Dupa Batalia decisiva de la Gaugamela (331 i. Hr.) impotriva lui Darius III, a cucerit (330-327 i. Hr.) provinciile din centrul Imp. Ahamenid: Babilonul, Susa, Ecbatana, Persepolis. Dupa campania din N Indiei (327-326 i. Hr.) a murit la Babilon in virsta de 33 de ani. Intemeietor a peste 70 de orase care-i poarta numele. Domnia lui A. marcheaza inceputul perioadei elenistice. Dupa moartea sa, vastul imperiu a fost impartit intre generalii sai, denumiti, diadohi.

OBOROC, oboroace, s. n. 1. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Danie. 2. Masura de capacitate de 44 sau de 22 de ocale, folosita in trecut. ♦ Vas mare de forma cilindrica, larg la gura, facut de obicei din scoarta de tei, care serveste ca unitate de masura pentru cereale sau pentru pastrarea si transportul acestora; continutul acestui vas. ◊ Expr. A pune (sau a ascunde, a tine etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de vazul lumii, a tine ascuns, a ascunde bine ceva. 3. Cos de nuiele fara fund cu care se prind pestii. [Var.: obroc s. n.] – Din ucr. uborok.

Aloidae, denumire purtata de doi giganti, Otus si Ephialtes, fiii lui Poseidon si ai Iphimediei, sotia lui Aloeus. Crescind nemasurat, cei doi frati au pornit sa lupte cu zeii; ca sa ajunga la cer, au pus unul peste altul trei munti: Olympul, Ossa si Pelionul. Au incercat apoi sa pravaleasca muntii in mare si sa inunde uscatul. In cele din urma l-au prins pe Ares si l-au tinut prizonier pina cind Hermes a reusit sa-l elibereze. Miniati de indrazneala lor, zeii i-au pedepsit. Dupa o legenda, ei au fost fulgerati de catre Zeus. Dupa o alta, Artemis, luind chipul unei caprioare, a trecut in goana printre ei intr-o zi, in timp ce se aflau la vinatoare. Cautind s-o doboare, ei s-au ucis reciproc. Pravaliti in Tartarus dupa moarte, au fost apoi inlantuiti, spate in spate, de o coloana. Li se atribuia intemeierea mai multor cetati printre care si Ascra, situata la poalele muntelui Helicon.

PRAG ~uri n. 1) Parte componenta orizontala a unui toc de usa care uneste capetele usorilor. ◊ A calca (sau a trece, a pasi) ~ul casei a face o vizita cuiva; a intra in casa cuiva. A pune piciorul in ~ v. PICIOR. A bate ~urile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva, apeland la diferite instante. Din ~ in ~ din casa in casa. 2) Locul din fata usii. 3) fig. Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp, a unui eveniment, a unei situatii etc.). In ~ul primaverii. 4) Ridicatura naturala pe fundul albiei unei ape curgatoare, care face imposibila navigatia; treapta inalta de stanca, peste care curge o apa. 5) fig. Valoare maxima sau minima a unei marimi. 6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesa constand dintr-o bucatica de lemn cu crestaturi, care se fixeaza sub coarde pentru ca acestea sa nu se atinga de corpul rezonator al instrumentului. 7) fam. Partea de jos a pantecelui. /<sl. pragu

POARTA porti f. 1) Deschizatura intr-un gard sau zid care face posibila intrarea intr-un spatiu imprejmuit si iesirea din el. 2) Panou mobil (simplu sau dublu) care inchide aceasta deschizatura. ◊ Din ~ in ~ din casa in casa; la fiecare casa. ~-n ~ peste drum; vizavi. A se uita (sau a sta, a ramane) ca vitelul la ~ noua a ramane dezorientat, uluit in fata unei situatii neasteptate. A bate la toate portile a se adresa tuturor dupa ajutor. 3) Loc de intrare (special amenajat) intr-un oras sau intr-o cetate. 4) Cadru cuprins intre doua bare verticale unite in partea de sus printr-o orizontala si inchis printr-o plasa, in care se trimite mingea sau pucul la unele jocuri sportive. 5) inv. Curtea sultanului turcesc. ◊ ~a Otomana Imperiul Otoman. 6) Vale ingusta intre doua siruri de munti (prin care trece o apa curgatoare). [G.-D. portii] /<lat. porta

VANTURA, vantur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vanturatoare sau a le face sa cada de la o mica inaltime pentru ca vantul sa imprastie impuritatile usoare. ♦ Fig. A imprastia, a risipi; a spulbera. 2. A varsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas in altul, pentru a-l raci, pentru a-l amesteca etc. 3. A misca incoace si incolo, a agita. ♦ Fig. A framanta, a tulbura. 4. Fig. A da in vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vantura-lemne sau vantura-tara s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vant) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (=ventilare).

VANTURA, vantur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vanturatoare sau a le face sa cada de la o mica inaltime pentru ca vantul sa imprastie impuritatile usoare. ♦ Fig. A imprastia, a risipi; a spulbera. 2. A varsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas in altul, pentru a-l raci, pentru a-l amesteca etc. 3. A misca incoace si incolo, a agita. ♦ Fig. A framanta, a tulbura. 4. Fig. A da in vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vantura-lume sau vantura-tara s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vant) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare).

SABIE, sabii, s. f. 1. Arma taioasa formata dintr-o lama lunga de otel ascutita la varf si pe una dintre laturi si fixata intr-un maner. ◊ Expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care ameninta in orice moment situatia cuiva. A trece (sau a lua, a trage) in (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici. A pune mana pe sabie = a porni la lupta. A scoate (sau a trage) sabia (impotriva cuiva) = a provoca pe cineva la lupta, a porni razboi. A-si pune capul (teafar sau sanatos) sub sabie = a-si cauza singur un necaz, o nenorocire. Sabie cu doua taisuri, se spune despre o situatie care prezinta, in acelasi timp, avantaje si dezavantaje, prespective si pericole. ♦ (Sport) Una din probele de scrima in care se foloseste sabia. 2. Arma formata dintr-o lama elastica de otel, din garda si maner, folosita la scrima. 3. peste de apa dulce, cu corpul turtit lateral si cu abdomenul arcuit; sabioara, sabita (Pelecus cultratus). – Din bg. sabja.

AC ace n. 1) Obiect mic de metal, ascutit la un capat si prevazut la celalalt cu o gaura, prin care trece ata, care serveste la cusut. ◊ ~ tiganesc ac mare, pentru cusut panza groasa. A sta (sau a sedea) ca pe ace a fi foarte nerabdator. A calca ca pe ace a umbla incet pentru a nu face zgomot. A scapa ca prin urechile ~ului a scapa cu mare greutate. A gasi (a avea) ~ de cojocul cuiva a-i veni cuiva de hac. 2) Obiect asemanator cu aceasta piesa alungita, avand diferite intrebuintari. ~ de siguranta. ~ de par. ~ul ceasornicului. 3) Organ de aparare la unele insecte si animale. ~ul albinei. 4) Frunza subtire si ascutita a coniferelor. 5) Sina mobila pentru dirijarea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta; macaz. 6): ~-de-mare peste marin in forma de andrea. /<lat. acus

TACEA, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic. ◊ Expr. A tacea chitic (sau molcom, ca pestele, ca pamantul) = a nu spune nimic. A tacea ca porcul in papusoi (sau in cucuruz) = a tacea spre a nu se da de gol. Tac ma cheama = nu spun o vorba. Tace si face, se spune despre cineva care actioneaza fara vorba multa sau despre cineva care unelteste in ascuns ceva rau. Tace si coace, se zice despre cineva care planuieste in ascuns o razbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii si despre lucruri personificate). A sta in nemiscare. 2. A inceta sa vorbeasca, a se intrerupe din vorba. ◊ Expr. Ia (sau ian) taci! arata bucuria sau neincrederea in cuvintele cuiva. Taca-ti gura sau taci din gura! = ispraveste! 3. A nu raspunde, a nu riposta. 4. A tainui, a ascunde. ◊ Tranz. Am trecut prin viata, durerile tacand (EFTIMIU). ♦ A nu-si exprima fatis parerea. – Lat. tacere.