UPERIZARE, uperizari, s. f. Metoda de conservare a laptelui cu ajutorul unui tratament termic de scurta durata si la temperatura ridicata, prin care se distrug microorganismele si se pastreaza integral proprietatile laptelui crud. – Dupa fr. uperisation.

PATENTA, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patenta (1); a breveta o inventie. 2. (Inv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sarme de otel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistenta mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren.

OMOGENIZARE, omogenizari, s. f. Actiunea de a omogeniza si rezultatul ei. ♦ Operatie de amestecare a componentilor unui sistem eterogen pentru a se obtine un amestec care sa aiba aceeasi compozitie mijlocie in toata masa lui. ♦ Incalzire prelungita, la temperaturi inalte, a otelurilor, pentru a obtine difuzarea in toata masa lor a particelelor de alta compozitie; tratament termic aplicat anumitor aliaje in scopul realizarii omogenitatii lor fizice, chimice, structurale. ♦ Concordanta, unitate a sonoritatii vocilor intr-un cor. [Var.: omogeneizare s. f.] – V. omogeniza.

REGENERA, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau tesuturi) A se reface. 2. Tranz. si refl. Fig. A reveni sau a face sa revina la viata noua; a (se) primeni, a (se) innoi, a (se) inviora. 3. Tranz. A readuce in conditii de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietatile lui initiale. ♦ A face un tratament termic cu scopul de a transforma o structura grosolana in structura fina. – Din fr. regenerer, lat. regenerare.

SECURIT s. n. Geam de siguranta cu o rezistenta mecanica marita si care, datorita tensiunilor interne obtinute in urma unui tratament termic, se transforma la spargere in pulbere, fara a forma cioburi si aschii. – Din germ. Sekurit.

A SE CONCRETIONA se ~eaza intranz. (despre compusi metalici sau organici) A se transforma in concretiune; a deveni solid ca urmare a unui tratament termic. [Sil. -ti-o-] /<fr. concretionner

CONCRETIUNE ~i f. 1) tehn. Corp solid format din compusi metalici, ca rezultat al unui tratament termic. 2) Agregat monomineral sau polimineral inclus intr-o roca sedimentara sau in sol; sediment constand din substante minerale, depuse in jurul unui corp strain. [Sil. -ti-u-] /<fr. concretion, lat. concrecio, ~onis

CONSERVA ~e f. Produs alimentar care, in urma unui tratament termic, poate fi pastrat nealterat in borcane sau in cutii inchise ermetic. ~e de peste. [G.-D. conservei] /<fr. conserve

A PATENTA¹ ~ez tranz. 1) (inventii, descoperiri etc.) A recunoaste in mod oficial (prin acordare de patenta); a breveta. 2) (sarme de otel) A supune unui tratament termic (in vederea obtinerii unei rezistente mai mari). /<fr. patenter, germ. patentieren

CONCRETIONARE s.f. Operatie de transformare printr-un tratament termic a unui conglomerat de pulberi de metale, de metaloizi sau de compusi organici intr-un corp solid. ♦ (Geol.) Formare de concretiuni. [< concretiona].

GLOBULIZARE s. f. proces de transformare, prin tratament termic, a formei cristaline a unor constituenti structurali in forma globulara. (< globul + -iza)

MALEABILIZARE s. f. tratament termic care se aplica pieselor turnate din fonta alba pentru imbunatatirea unor proprietati mecanice. (< maleabiliza)

NORMALIZARE s. f. 1. actiunea de a (se) normaliza. 2. tratament termic aplicat pieselor de otel spre a obtine o structura normala, cu granulatie fina. (< normaliza)

OMOGENIZARE s. f. 1. actiunea de a omogeniza. ◊ amestecare a componentilor unui sistem eterogen spre a se obtine un amestec cu aceeasi compozitie in toata masa lui. 2. (metal.) tratament termic care se aplica anumitor aliaje pentru a se obtine omogenitate fizica, chimica si structurala a materialului. 3. concordanta, unitate a sonoritatii vocilor intr-un cor. (< omogeniza)

REVERSIUNE s. f. 1. (jur.) intoarcere, revenire a unor bunuri donate la primul proprietar, cand persoana careia i-au fost donate moare fara a avea copii. 2. tratament termic aplicat unor aliaje cu baza de aluminiu pentru a elimina efectele imbatranirii. ◊ (fiz.) schimbare a ordinii de succesiune in timp a starilor prin care trece un sistem in cursul unei transformari. 3. (biol.) reversie. 4. conversie. (< fr. reversion, lat. reversio)

TERMOMECANIC, -A adj. 1. referitor la mecanica caldurii. 2. (metal.; despre un tratament de deformare mecanica) efectuat in cursul unui ciclu de tratament termic al otelului. (< fr. thermomecanique)

UPERIZARE s. f. procedeu de sterilizare a laptelui prin tratament termic de scurta durata si la temperatura inalta (15⁰s). (dupa fr. uperisation)

OTEL (‹ sl.) s. n. 1. Aliaj fier-carbon cu continut de 0,04-1,7% carbon (o. carbon) sau pana la 2,2% carbon (o. aliat). Elaborarea o. se face in convertizoare si in cuptoare Siemens-Martin sau electrice. Are o larga intrebuintare in tehnica pentru rezistenta, duritatea, tenacitatea si elasticitatea sa. ◊ O. aliat = o. care, pe langa carbon, contine o serie de elemente de aliere (crom, nichel, wolfram, vanadiu etc.), pentru a i se imbunatati proprietatile. Se deosebesc o. slab aliate (cu pana la 5% elemente de aliere) si o. inalt aliate (cu 5-30% elemente de aliere). ◊ O. rapid = o. cu adaos de wolfram, crom si vanadiu, ce devine foarte dur prin tratament termic duritate care se mentine si la temperaturi de 500-600ºC. Se foloseste la confectionarea sculelor. ◊ O. inoxidabil = otel aliat cu crom, nichel, mangan, rezistent la coroziune, chiar in medii puternic oxidante si la temperaturi ridicate. ◊ O. profilat = bare de otel obtinute prin laminare si avand in sectiune forma de patrat, triunghi, cerc sau a literelor L, T, I, U, Z etc. ◊ O.-beton = semifabricat de o. folosit la confectionarea armaturilor elementelor de constructie din beton armat. Are in general o sectiune circulara, mai rar ovala sau in forma de patrat. Se foloseste si o.-b. cu profil periodic, format din bare cilindrice cu patru nervuri longitudinale sau elicoidale, forma sub care aderenta la beton este mai buna. ◊ Loc. De otel = foarte tare. 2. (La pl., in forma oteluri) Sorturi diferite de o. (1); obiecte fabricate din o. (1). 3. (Inv. si pop., la pl. in forma otele) Pusca, pistol.

REVCOLEVSCHI, Alexandre (n. 1940, Bucuresti), chimist francez de origine romana. Prof. univ. la Paris. Director al Laboratorului de chimia solidelor (din 1977). A elaborat noi metode de tratament termic al corpurilor solide la temperaturi foarte mari; cercetari privind cristalele, monocristalele de inalta puritate, oxizii supraconductori etc. M. de onoare al Acad. Romane (1993).

CALIRE, caliri, s. f. Actiunea de a (se) cali. ♦ tratament termic al otelului, care consta in incalzirea piesei la o temperatura superioara punctului de transformare, urmata de racirea ei brusca intr-un mediu gazos, lichid sau granular, in vederea maririi duritatii, mai ales a stratului superficial. – V. cali.

GRAUNTE, graunti, s. m. 1. Samanta unor plante, mai ales a cerealelor; bob¹, boaba. ◊ Expr. Cat un graunte de mustar = foarte mic. 2. Mic obiect asemanator cu un graunte (1), izolat dintr-o masa de obiecte asemanatoare sau desprins dintr-un obiect mai mare. Graunte de sare. 3. Cristal metalic de forma neregulata care rezulta dintr-un cristal elementar in urma solidificarii sau a tratamentelor termice. [Var.: graunt s. n., graunta s. f.] – Refacut din pl. graunti (< lat. *granuceum).

ARSURA, arsuri, s. f. 1. Faptul de a arde; faptul de a produce o senzatie dureroasa, usturatoare. 2. Rana produsa cuiva de foc, de caldura, de un agent chimic etc.; senzatie usturatoare pricinuita de o boala, de sete etc. ♦ Parte a unui obiect atinsa sau stricata de actiunea focului sau a unei substante corosive; stricaciune produsa pe un obiect de actiunea focului sau a unei substante corosive. 3. Loc unde a ars o padure. 4. Strat de oxid produs pe suprafata unei piese metalice in timpul laminarii la cald, al forjarii sau al tratamentului termic. – Lat. arsura.

NORMALIZARE, normalizari, s. f. Actiunea de a (se) normaliza si rezultatul ei. ♦ tratament termic aplicat pieselor de otel cu scopul de a obtine o structura normala cu granulatie fina. – V. normaliza.

DECARBURARE, decarburari, s. f. 1. Operatie de reducere prin oxidare a continutului de carbon din topitura metalica la elaborarea otelului; decarburatie. 2. Micsorare a continutului de carbon din stratul superficial al pieselor de otel incalzite in cuptoare pentru tratamente termice. – V. decarbura.

RECOACERE, recoaceri, s. f. Actiunea de a recoace si rezultatul ei. ♦ tratament termic aplicat, in scopul imbunatatirii calitatilor structurale si fizico-chimice, unor piese sau materiale metalice. – V. recoace.

SFEROIDIZARE, sferoidizari, s. f. tratament termic aplicat unor obiecte din otel pentru a se obtine carburi in forme globulare. [Pr.: -ro-i-] – Cf. fr. spheroidisation.

CONCRETIONARE s. f. 1. Operatie de transformare, printr-un tratament, termic, a unui conglomerat de pulberi de metale, metaloizi etc. intr-un corp solid. 2. Formare a concretiunilor. [Pr.: -ti-o-] – V. concretiona.

CUPTOR, cuptoare, s. n. 1. Constructie de caramida, de piatra, de metal sau de lut, pentru copt painea si alte produse de panificatie. ♦ Cantitate de paine, de placinte etc. care se poate coace o data. ♦ Platforma zidita in prelungirea vetrei si pe care se doarme la tara. ◊ Expr. A sta (sau a zacea) pe cuptor sau a se muta de pe vatra pe cuptor = a trandavi. A aduce (parintilor) nora pe cuptor = a se insura. ♦ Despartitura la masina de gatit, in care se coc prajituri, paine sau se rumenesc mancarurile. 2. Constructie speciala de incalzire, constituita dintr-o camera cu pereti metalici captusiti cu material refractar in vederea supunerii unui material la tratamente termice, de topire sau la alte operatii tehnologice. ◊ Cuptor de caramizi = cantitate de caramizi brute (din argila) asezate in asa fel incat sa poata fi incalzite pana la incandescenta de un foc central inabusit. Cuptor de var = varnita. 3. Fig. Caldura mare; arsita. ◊ (Pop.; in sintagma) Luna lui cuptor = (luna) iulie. – Lat. *coctorium.

RECOACERE ~i f. metal. tratament termic, care consta in incalzirea si mentinerea unui material metalic la o anumita tempera-tura, urmata de o racire lenta, in scopul imbunatatirii calitatilor lui. /v. a recoace

MALEABILIZARE s.f. Actiunea de a maleabiliza si rezultatul ei. ♦ tratament termic sau termochimic care se aplica pieselor turnate din fonta alba pentru imbunatatirea unor proprietati mecanice. [Pron. -le-a-. / < maleabiliza].

REVERSIUNE s.f. 1. Intoarcere, revenire a unor bunuri donate la primul proprietar cand persoana careia i-au fost donate moare fara a avea copii. 2. tratament termic aplicat unor aliaje cu baza de aluminiu pentru a elimina efectele imbatranirii. ♦ (Fiz.) Schimbarea ordinii de succesiune in timp a starilor prin care trece un sistem in cursul unei transformari; reversare. 3. Conversie. [Var. reversie s.f. / < fr. reversion, cf. lat. reversio].

SORBITIZARE s.f. (Tehn.) tratament termic prin care se realizeaza structura sorbitica de revenire. [< sorbita + -izare].

CREUZET s.n. Vas rezistent la caldura, folosit pentru reactii chimice la temperaturi inalte. ♦ (Metal.) Recipient dintr-un material refractar, care serveste la topirea metalelor sau pentru anumite tratamente termice. [Pron. cre-u-. / < fr. creuset].

NORMALIZARE s.f. Actiunea de a (se) normaliza si rezultatul ei. ♦ tratament termic aplicat pieselor de otel spre a obtine o structura normala cu granulatie fina. [< normaliza].

OMOGENIZARE s.f. Actiunea de a omogeniza si rezultatul ei. ♦ Amestecare a componentilor unui sistem eterogen spre a se obtine un amestec cu aceeasi compozitie in toata masa lui. ♦ tratament termic care se aplica otelurilor pentru a se obtine difuziunea in toata masa a particelelor de alta compozitie. ♦ Concordanta, unitatea sonoritatii vocilor intr-un cor. [Var. omogeneizare s.f. / < omogeniza].

UPERIZARE s.f. tratament termic de scurta durata si la temperatura inalta a laptelui in vederea conservarii. [Cf. fr. uperisation].

ARSURA, arsuri, s. f. 1. Faptul de a arde; fig. faptul de a produce o senzatie dureroasa, usturatoare. 2. Rana produsa de foc, de caldura etc. ♦ Parte a unui obiect atinsa sau stricata de actiunea focului sau a unei substante corosive; stricaciune produsa pe un obiect de actiunea focului sau a unei substante corosive. 3. Senzatie usturatoare pricinuita de o boala, de sete etc. 4. Loc unde a ars o padure. 5. Strat de oxid negru de fier, produs in timpul laminarii la cald, al forjarii sau al tratamentului termic al unui otel. ♦ Solzi de oxid de fier, detasati la laminarea sau forjarea otelului. – Lat. arsura.

CALIRE (‹cali) s. f. 1. tratament termic aplicat materialelor metalice, care consta in incalzirea la temperatura inalta, mentinerea un timp la acea temperatura, urmata de racirea rapida in ulei, saruri topite etc.; se efectueaza in vederea maririi duritatii, in special a stratului superficial. 2. (BOT.) Calirea plantelor = proces fiziologic natural, manifestat la nivel celular si mentinerea nivelului metabolismului si in conditii neprielnice de dezvoltare (temperaturi scazute, seceta s.a.).

COLAN, Horia (N. 1926, Covasna), inginer mecanic roman. M. coresp. al Acad. (1991), acad. (2010), prof. univ. la Cluj. Cercetari in domeniul metalurgiei pulberilor si metalografiei. A studiat tratamentele termice si difuzia in metale.

REVENIRE (< reveni) s. f. 1. Actiunea de a reveni; intoarcere. 2. (METAL.) tratament termic care se aplica unei piese metalice calite, constand in obtinerea unei intoarceri partiale la starea de echilibru fizico-chimic corespunzatoare temperaturii ambiante, pentru marirea ductibilitatii si tenacitatii si pentru reducerea tensiunilor interne; se realizeaza prin incalzirea materialului la o temperatura inferioara aceleia de transformare, urmata de o racire dirijata (in general inceata). 3. Variatia in timp a deformatiei unui corp dupa suprimarea sarcinilor aplicate initial.

FRICTIUNE ~i f. 1) Metoda de tratament prin actiunea factorului mecanic si termic asupra organismului; masaj. 2) mai ales la pl. fig. Ciocnire de interese sau de opinii contrare; divergenta de pareri. 3) fig. Actiune de frecare a corpurilor. [Art. frictiunea; G.-D. frictiunii; Sil. -ti-u-] /<fr. friction, lat. frictio, ~onis

MASAJ ~e n. Metoda de tratament prin actiunea factorului mecanic sau termic asupra organismului in vederea stimularii activitatii muschilor si a circulatiei sangelui; frictiune. /<fr. massage

BORSEC 1. Depr. intramontana in Carpatii Orientali, intre M-tii Giurgeu (la V-SV) si Bistritei (la E-NE), drenata de Valea Vinului, afl. al Bistricioarei. Supr.: 30 km². Relief colinar si de terase joase. Clima racoroasa (media termica anuala 4ºC). Paduri de rasinoase. Expl. de feldspat si lignit (Borsec). Izv. minerale. Zona turistica. 2. Oras in jud. Harghita, in depr. cu acelasi nume; 3.242 loc. (1991). Expl. de lignit, travertin si feldspat. Ve che statiune balneoclimaterica (din 1804), cu izv. de ape carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, alcalino-feroase (renumite si ca ape de masa), indicate in tratamentul afectiunilor tubului digestiv, ale rinichilor si cailor u*****e, ale celor endocrine, hepato-biliare etc.; namol terapeutic. Imbutelierea apelor minerale. Declarat oras in 1956.

SOC s. n. 1. ciocnire brusca si volenta intre doua corpuri. ♦ (tehn.) ~ termic = procedeu in procesul de fabricatie a unor vase de laborator, produse refractare etc., constand in racirea brusca a pieselor. 2. de ~ = (despre formatii militare) specializat in operatii indraznete asupra anumitor obiective. 3. tulburare grava a functiilor organismului, ca urmare a unui traumatism, a unei operatii chirurgicale, anestezii etc. ♦ ~ nervos = dezechilibru acut al unor functii psihice, provocat de o emotie puternica; tratament de ~ = metoda terapeutica prin crearea unei perturbatii bruste bolnavului; terapie de ~ = ansamblu de masuri drastice, hotarate in reformele economice si social-politice, in trecerea la economia de piata. 4. emotie puternica; stres. (< fr. choc)