POLICLINIC, -A, policlinici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Institutie medicala de consultatii si de tratament ambulatoriu, organizata teritorial si pe specialitati; cladire in care este instalata o astfel de institutie. 2. Adj. De policlinica. – Din fr. polyclinique.

EXTERNIST s.m. 1. (Rar) Medic specialist in boli externe. 2. Bolnav aflat in tratament ambulatoriu. [< germ. Externist].

EXTERNIST s. m. 1. medic specialist in boli externe. 2. bolnav aflat in tratament ambulatoriu. (< germ. Externist)

POLICLINICA s.f. Unitate medicala de consultatii si tratament pentru bolnavi ambulatorii. [Gen. -cii. / < fr. policlinique, rus. poliklinika, cf. germ. Poliklinik].

POLICLINICA s. f. unitate medicala de consultatii si tratament pentru bolnavi ambulatorii. (< fr. policlinique)

ambulatoriu², -IE, ambulatorii, adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesita spitalizare. – Fr. ambulatoire (lat. lit. ambulatorius).

ambulatoriu¹ ~e (~i) Care nu necesita spitalizare. tratament ~. /<lat. ambulatorius, fr. ambulatorie

ambulatoriu, -IE, ambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesita spitalizare. 2. S. n. Institutie medico-sanitara in care se acorda bolnavilor asistenta medicala, fara ca acestia sa fie internati in spital. – Din fr. ambulatoire, lat. ambulatorius.

ambulatoriu¹, ambulatorii, s. n. Dispensar unde se dau consultatii si se fac tratamente medicale. – Fr. ambulatoire (lat. lit. ambulatorius).

ambulatoriu, -IE adj. Care umbla, merge; fara loc stabil, miscator. ♦ (zool.; despre organe) Care serveste la mers. ♦ (despre tratamente) Care nu necesita spitalizare. // s.n. Dispensar pentru consultatii si tratamente medicale. [Var. ambulator, -oare adj. / < lat. ambulatorius, cf. fr. ambulatoire].

ambulatoriu, -IE I. adj. care umbla, merge; fara loc stabil. ◊ (zool.; despre organe) care serveste la mers. ◊ (despre tratamente) care nu necesita spitalizare. II. s. n. dispensar. (< fr. ambulatoire, lat. ambulatorius)

tratament ~e n. 1) Mod de a trata pe cineva; fel de a se purta cu cineva. 2) Totalitate a procedeelor de vindecare a unei boli; ingrijire medicala; cura; terapie. ~ ambulatoriu. 3) Ansamblu de operatii aplicate unor organisme, materiale sau substante cu scopul de a obtine modificari in structura, calitatea sau forma lor. /<lat. tractamentum, fr. traitment