TRAMVAI ~ie n. Vehicul cu tractiune electrica, constand din vagoane care circula pe sine metalice, folosit ca mijloc de transport urban. ◊ (A vorbi) aiurea-n ~ (a vorbi) fara rost. /<engl., fr. tramway

AUTOBUZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria inchisa sau partial decapotabila, suspendat pe sase pana la zece roti pneumatice, intrebuintat pentru transportul urban sau interurban in comun al unui numar mare de pasageri. [Pr.: a-u-. – Var.: autobus s. n.] – Dupa fr. autobus.

ORASENESC ~easca (~esti) 1) Care tine de oraseni; propriu orasenilor. Com-portare ~easca. 2) Care tine de oras; propriu orasului; urban. Populatie ~easca. Trans-port ~. /orasean + suf. ~esc

METROU, metrouri, s. n. Mijloc de transport in comun pe cale ferata urbana subterana, mai rar aeriana sau la nivelul solului; tren subteran, metropolitan (2). [Var.: metro s. n.] – Din fr. metro.

urbanISM (‹ fr., it.; lat. urbanus „orasenesc”). s. n. Ramura a arhitecturii care proiecteaza si planifica lucrarile de construire, de sistematizare, de reconstruire sau de restructurare a unei asezari omenesti (oras, sat etc.), impreuna cu complexul de masuri social-economice, tehnice, igienice care se iau in vederea satisfacerii necesitatilor materiale si social-culturale ale noilor asezari; urbanistica. Elemente de sistematizare urbana au existat chiar si in orasele antice (inclusiv sisteme de aductiune a apei si canalizare) si in cele medievale, dar u. si-a definit obiectul indeosebi de la sfarsitul sec. 19 si in sec. 20 ca urmare a cresterii explozive a populatiei urbane si a noilor cerinte de aprovizionare, transport, activitati recreative etc. legate de viata moderna.

urban ~a (~i, ~e) 1) Care tine de urbe; propriu urbei; de oras; orasenesc; citadin. Constructie ~a. transport ~. 2) Care denota politete rafinata; caracterizat prin urba-nitate. Atitudine ~a. /<fr. urbain, lat. urbanus