LANGENSCHEIDT KG., holding al grupului de edituri cu acelasi nume, fondat in 1856, la Berlin, de Gustav Langenscheidt (1832-1895), care a elaborat o serie de de invatare a limbilor straine fara profesor si, impreuna cu Ch. Toussaint, o metoda cu sistem propriu de transcriere fonetica. Programul editorial este axat in special pe dictionare si lucrari de lingvistica (in 32 de limbi), casete audio si video, soft-uri cu materiale didactice si program de training.

TRANSCRIERE s.f. Actiunea de a transcrie si rezultatul ei. ◊ transcriere fonetica = notare a pronuntarii unei limbi, a unui dialect sau a unui grai cu ajutorul unui alfabet fonetic. ♦ Transcriptie. [Pron. -scri-e-. / < transcrie].

transcriere s. f. 1. actiunea de a transcrie. ♦ ~ fonetica = notare a pronuntarii unei limbi, a unui dialect sau grai cu ajutorul unui alfabet fonetic. 2. (jur.) formalitate prescrisa de lege prin copierea unui act juridic intr-un registru public special; transcriptie (3). (< transcrie)

PINYIN adj. sistem de transcriere alfabetica si fonetica a ideogramelor chineze. (< fr. pinyin)

TRANSLITERATIE, transliteratii, s. f. Transpunere, transcriere dintr-un alfabet in altul a unui text scris, redandu-se literele prin echivalentele lor din alfabetul in care se transcrie, fara a se tine seama de eventualele deosebiri de ordin fonetic dintre semnele celor doua alfabete. – Din fr. translitteration, lat. translitteratio.

TRANSLITERATIE s. f. transcriere a unui text dintr-un alfabet in altul, redand literele prin echivalentele lor, fara a se tine seama de valoarea fonetica a semnelor. (< fr. transliteration)

TRANSLITERATIE s.f. transcriere a unui text dintr-un alfabet in alt alfabet, redand literele prin echivalentele lor, fara a se tine seama de valoarea fonetica a semnelor. [Gen. -iei. / cf. fr. transliteration, lat. transliteratio].

FONETIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de fonetica; propriu foneticii. Studiu ~. ◊ Ortografie ~ca ortografie care are la baza principiul scrierii cuvintelor dupa cum se pronunta. 2) Care tine de sunetele limbii; propriu sunetelor limbii. transcriere ~ca. /<fr. phonetique