GENERATOR, -OARE, generatori, -oare, adj., subst. I. Adj. Care genereaza, produce, determina ceva. II. S. f. Linie dreapta care genereaza prin deplasarea in spatiu (pe o traiectorie curba) o suprafata riglata. III. S. n. 1. Aparat, masina sau instalatie care serveste la producerea unei forme de energie, folosind energie de o alta forma. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiatii electromagnetice care functioneaza pe baza fenomenului de emisie stimulata a radiatiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosita in masuratori. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalatie care serveste la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. generateur, lat. generator, -oris.

strasari, stresar, vb. IV (reg.; arata intensificarea actiunii) a se deplasa prin salt de sus in jos, de jos in sus sau pe o traiectorie curba.

VIRAJ s. n. 1. faptul de a vira (1). 2. portiune, curba de sosea cu curbura foarte mica. 3. evolutie a unui avion pe o traiectorie curba in plan orizontal. 4. schimbare a culorii unei substante, a unui pozitiv fotografic. (< fr. virage)

ORBITA ~e f. 1) traiectorie curba a unui corp ceresc, avand drept sursa de miscare un alt corp ceresc. 2) Cavitate osoasa in care se afla globul ocular. 3) fig. Sfera de actiune sau de influenta. /<fr. orbite, lat. orbita

BRAND s. n. aruncator de bombe sau mine, cu teava neghintuita in interior si traiectoria curba. (< germ. Brandt)

BALISTIC, -A, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la miscarea proiectilelor in spatiu. ◊ curba balistica = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de masurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramura a mecanicii teoretice care studiaza legile miscarii unui corp greu sau ale unui proiectil aruncat sub un anumit unghi fata de orizont. – Din fr. balistique, it. balistica.

OBUZIER, obuziere, s. n. Gura de foc de artilerie asemanatoare cu tunul, care trage cu traiectorii foarte curbe pentru a lovi obiective situate inapoia unor obstacole inalte. [Pr.: -zi-er] – Din fr. obusier.

BALISTIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de balistica; propriu balisticii. Experiment ~. ◊ curba ~ca traiectorie a unui proiectil. Racheta ~ca racheta care se deplaseaza in conformitate cu legile balisticii. /<fr. balistique, it. balistica

BALISTIC, -A adj. Referitor la miscarea proiectilelor in aer, la balistica. ◊ curba balistica = traiectoria unui proiectil; pendul balistic = pendul folosit pentru determinarea vitezei proiectilelor. [< fr. balistique].

BALISTIC, -A I. adj. 1. referitor la balistica. ♦ curba ~a = traiectoria unui proiectil; pendul ~ = pendul pentru determinarea vitezei proiectilelor. 2. (despre seminte, fructe) diseminat prin expulzare. II. s. f. stiinta care studiaza miscarea corpurilor grele in campuri gravitationale. (< fr. balistique)

OBUZIER s. n. piesa de artilerie, asemanatoare cu tunul, dar cu teava mai scurta si cu traiectoria foarte curba. (< fr. obusier)

BALISTIC, -A, balistici, -e, adj. Privitor la miscarea proiectilelor aruncate in spatiu. ◊ curba balistica = traiectorie urmata de un proiectil din momentul lansarii pana la atingerea pamantului. Pendul balistic = pendul special folosit la determinarea vitezei proiectilelor. – Fr. balistique.

traiectorie s. f. curba deschisa de centrul de greutate al unui mobil; (p. ext.) reprezentare grafica a unei astfel de curbe. ◊ drum parcurs in spatiu de un corp in miscare; traiect, parcurs. ◊ (mat.) curba avand o proprietate data. (< fr. trajectoire)

ORBITA, orbite, s. f. 1. traiectorie in forma de curba (inchisa) pe care o parcurge un mobil. ♦ Drumul real parcurs de un astru. ◊ Orbita aparenta = drumul aparent proiectat pe bolta cereasca pe care se deplaseaza un corp ceresc. 2. Fiecare dintre cele doua cavitati osoase ale craniului, in care se afla globul ocular. 3. Fig. Sfera sau mediul unei activitati oarecare; sfera de actiune sau de influenta. – Din fr. orbite, lat. orbita.

DESCRIE vb. III. tr. 1. A infatisa, a prezenta (ceva) in cuvinte. 2. A trasa o linie curba. 3. A parcurge o traiectorie. [P.i. descriu, 5 -scrieti, perf.s. -scrisei, part. -scris. / cf. fr. decrire, dupa scrie].

DESCRIE vb. tr. 1. a infatisa, a prezenta (ceva) in cuvinte. 2. a trasa o linie curba. 3. a parcurge o traiectorie. (dupa fr. decrire)

TANGENTIAL, -A adj. 1. care este tangent; referitor la tangenta. ♦ acceleratie ~a = proiectie a acceleratiei pe o tangenta la traiectorie; forta ~a = forta dirijata pe tangenta la o curba. 2. (fig.; si adv.) in treacat, printre altele. (< fr. tangentiel)

DESCRIE, descriu, vb. III. Tranz. 1. A prezenta, a infatisa, a zugravi pe cineva sau ceva. 2. A trasa o linie curba, un arc sau un arc de cerc. 3. A parcurge o traiectorie. – Din fr. decrire (dupa scrie).

A DESCRIE descriu tranz. 1) (aspecte din realitate) A reprezenta in scris sau oral, enumerand detaliile. 2) (curbe, arcuri etc.) A marca printr-o linie subtire; a trasa. 3) (traiectorii) A lasa in forma de urma ca rezultat al miscarii. [Sil. -cri-e] /<fr. decrire

VIRAJ s.n. 1. Faptul de a vira; cotire, ocolire. ♦ Portiune de sosea in curba, cu curbura foarte mica. ♦ Evolutie a unui avion pe o traiectorie curbilinie orizontala. 2. (Chim.) Schimbarea culorii unei substante; schimbarea culorii unui pozitiv fotografic. [Pl. -je, -juri, var. viragiu s.n. / < fr. virage].

traiectorie, traiectorii, s. f. Drum parcurs in spatiu de un corp in miscare; linie curba descrisa de un punct material. ♦ Reprezentare grafica a acestui drum, a acestei linii. – Din fr. trajectoire.