amazona si (ob.) -oana f., pl. e (vgr. amazon, -onos, d. a-, fara, si mazos, tita, ca, dupa traditiune, amazoanele isi nimiceau tita dreapta ca sa poata trage mai bine cu arcu; lat. amazon, amazonis). In mitologia greceasca, femeie razboinica din Scitia. Fig. Femeie razboinica. Femeie calareata. Haina femeiasca de calarie. V. vivandiera.

calus n., pl. uri si e (dim. d. cal, iar genu ca la cocos-cocoase ori tap-tapuri). Partea friului care se pune in gura calului. Bucatica de lemn ori alt-ceva care se pune in gura cuiva ca sa nu poata striga ori musca (V. protap). Bucatica de lemn despicata de prins rufele pe fringhie. (Azi se face din doua bucatele care prind rufa pintr´un [!] resort). Scaun de care se sprijina coardele viorii. Cavalet. Prajina de sprijinit pusca p. a trage mai precis. Rotocol ori sul de postav fixat pe umaru drept al uniformei soldatilor ca sa n´alunece cureaua pustii cind e purtata pe umar. S. m. (ca si bumb si nasture). Un fel de nasture lungaret la tunicile cu gaitane (ale cavaleriii). – Si scalus.

A SE trage ma trag intranz. 1) (despre fiinte) A se misca abia tarandu-si corpul; a se deplasa anevoie. Ranitul se trase pana la transee. ◊ ~ la fata (sau la chip) a) a slabi; b) a arata rau (obosit, palid etc.). 2) A-si avea originea; a descinde. 3) A proveni, a descinde din ... /<lat. trahere

bang si dang, interj. care arata sunetu unui clopot mare tras mai rar (tot asa si ung. kong-bong. V. si balang).

colea si colea (ea dift.) adv. (din acolo supt [!] infl. vbg. kole). Fam. Acolea, aici: ia sezi colea linga mine! Ca umplutura in fraza: Ia mai trage un cintec colea! V. colo.

INDREPTATI vb. 1. v. justifica. 2. a autoriza, a ingadui, a justifica, a permite, (livr.) a indritui, (inv. fig.) a intemeia. (Aceasta imprejurare ne ~ sa tragem unele concluzii.)

JUSTIFICA vb. 1. a indreptati, a motiva, (livr.) a legitima, a legitimiza. (Toate acestea ~ hotararea lui.) 2. v. scuza. 3. a autoriza, a indreptati, a ingadui, a permite, (livr.) a indritui, (inv. fig.) a intemeia. (Aceasta imprejurare ne ~ sa tragem unele concluzii.) 4. v. dezvinovati. 5. a se explica. (Nu e cazul sa te ~.)

atrag, atras, a atrage v. tr. (lat. attrahere. V. trag). Trag spre mine: magnetu atrage feru. Fig. Fac sa priveasca: lumina iti atrage privirea. Fac sa vina: politeta te atrage.

URmaTOR ~oare (~ori, ~oare) si substantival 1) Care urmeaza dupa ceva sau dupa cineva. Sa intre ~orul. 2) Care este indicat in cele ce urmeaza. A trage ~oarele concluzii. Ne-a relatat ~oarele. /a urma + suf. ~tor

SANIUTA, saniute, s. f. 1. Diminutiv al lui sanie. 2. Sanie mica cu care se dau copiii pe sanius sau se trag pe zapada. [Pr.: -ni-u-] – Sanie + suf. -uta.

cioanta si gioanta f., pl. e (fem. d. ciont 1). Est. Iron. Picior, crac, genuchi [!] (gaibarace, jugleie, cotonoage, c****e, ciopatai): ia trage-ti cioantele mai in colo [!]. Lovitura de genuchi ori de picior: i-a tras o gionoata de i-au clantanit falcile! – Si cionoata, gionoata si gionata (din cioanta, apoi cinoata, cionoata). In Serbia genoata. V. ciopatai.

butuc m. (gep. buttuk, anglosaxon, buttuc, capatii, butuc; engl. buttok, crupa. D. rom. vine rut. butuk, id. Cp. cu bont 2). Bustean, trunchi (mai mare ori mai mic, retezat si fara ramuri). Restu trunchiului ramas la pamint. Bucata de lemn gros: a pune un butuc in foc (V. naclad). Mijlocu roatei, in care-s intepenite spitele si pin care trece osia. Bucata de trunchi pe care macelaru taie carnea ori pe care se despica lemne ori se bate ceva cu ciocanu (Cind e de fer se numeste nicovala). Diba, lemn gros in care prindeau odinioara picioarele criminalilor si si se intrebuinteaza si azi contra celor indaratnici. Fig. Om prost ori trindav: ce butuc si acest om! Butuc de vita, trunchi de vita: o vie cu o mie de butuci. A trage cuiva un butuc (Mold.), a-l insela, a-l pacali. A fi din butuci, a fi din neam prost. Adv. A dormi butuc, a dormi adinc, greu, bumben, bustean, tun. A lega butuc, a lega teapan asa in cit sa nu se mai poata misca.

NEOLATIN ~a (~i, ~e) 1) (despre limbi, dialecte) Care s-a dezvoltat din limba latina; romanic. 2) (despre popoare) Care este de origine latina; care se trage de la romani. [Sil. ne-o-] /<neo-latin

LINIA vb. I. tr. A trage linii (pe hartie). [Pron. -ni-a. / < linie].

INDESA vb. 1. v. ingramadi. 2. v. imbulzi. 3. a se baga, a se imbulzi, a se inghesui, a se ingramadi, a se vari. (Nu va mai ~ asa in mine!) 4. a baga, a infunda, a trage, a vari. (~ caciula pe cap.) 5. v. batatori. 6. v. tasa.

A SE SCLIFOSI ma ~esc intranz. 1) A plange prefacut, tragand zgomotos si repetat aerul pe nas; a se smiorcai. 2) depr. A avea o comportare de copil cu nazuri; a face f*****e; a se fasoni; a se marghioli; a se fandosi. /<ngr. stilvosa

A SE SMIORCAI ma smiorcai intranz. A plange prefacut, tragand repetat si zgomotos aerul pe nas; a se sclifosi. /smiorc + suf. ~ai

PROEDRU s.m. Nume dat fiecaruia dintre cei noua cetateni din Atena alesi prin tragere la sorti ca sa prezideze adunarile consiliului celor cinci sute si adunarile populare. [Pron. pro-e-. / < gr. proedros, cf. pro – inainte, hedra – scaun].

PROEDRU s. m. (ant.) fiecare dintre cei noua cetateni din Atena alesi prin tragere la sorti ca sa prezideze adunarile consiliului celor cinci sute si adunarile populare. (< fr. proedre, gr. proedros)

STAND, standuri, s. n. 1. Spatiu amenajat cu vitrine, mese, panouri etc. pentru aranjarea, intr-o expozitie, intr-un magazin etc., a obiectelor care trebuie expuse. 2. Loc special utilat pentru controlul si incercarea masinilor noi, iesite de la montaj. 3. Loc de tragere special amenajat pentru intrecerile de tir. [Var.: stand s. n.] – Din fr. stand, germ. Stand. Cf. engl. stand.

A ARma ~ez tranz. 1) (arme de foc) A pregati pentru tragere. 2) v. A INARma. 3) (elemente de constructii, mine) A intari cu armatura. 4) (nave) A echipa cu cele necesare pentru a iesi in mare. /<fr. armer, lat. armare

A SE SCOFALCI ma ~esc intranz. 1) (despre persoane) A se trage la fata prin slabire excesiva. 2) (despre obiecte din lemn, carton, piele etc.) A-si pierde forma initiala (din cauza caldurii sau/si a vechimii); a se deforma prin incovoiere; a se scorogi. /Orig. nec.

aghios n., pl. oase (ngr. agios, sfant [!]). Un imn liturgic triumfal la care poporu raspunde cu „sfint, sfint, sfint Domnu Sabaot”. Fam. A trage un aghios ori niste aghioase, a dormi adinc, mai ales sforaind (V. sfint). I-a cintat aghiosu, a adormit, a murit. V. aghiuta.

cal m., pl. cai (lat. caballus, d. vgr. kaballes; it. pg. cavallo, pv. caval, fr. cheval, sp. caballo. V. cavaler, cobila). Un animal soliped domestic (mai rar salbatic [!]) care serveste la calarie si la tras. Fig. Iron. Persoana robusta: ce cal de femeie! Cal de bataie, motiv aparent, lucru exploatat ca sa obtii ceva: a-ti face un cal de bataie dintr´o chestiune. Cal de mare, ipocamp. Calu d******r, om rau, femeie rea. Cal-vapor (pl. cai-vapori) sau numai cal, forta de 75 de chilogramometri capabila sa ridice [!] intr´o secunda o greutate de 75 de chilograme la o inaltime de 1 metru: masina de 400 de cai. A vorbi cai verzi pe pareti, a aiura, a abera, a vorbi lucruri fantastice. A umbla dupa potcoave de cai morti, a umbla dupa afaceri proaste, dupa cistiguri irealizabile.

LINIA, liniez, vb. I. Tranz. A trage, a trasa linii (drepte si regulate) pe hartie. [Pr.: -ni-a] – Din linie.

STAND s. n. 1. compartiment unde se etaleaza la o expozitie produsele, diagramele etc. 2. spatiu utilat pentru verificarea masinilor noi sau pentru probe; banc de proba. 3. loc amenajat pentru tragere la tinta si pentru exercitii de gimnastica. 4. aparat cu o constructie speciala, din lemn sau metal, la insamantarile artificiale ale animalelor cu talie mare. (< fr., engl. stand, germ. Stand)

bat n., pl. bete (cp. cu bita si cu ung. bot, bat, daca nu mai degraba cu lat. vitium, care, daca s’ar fi pastrat, ar fi dat bat. P. int., cp. cu flagel). Baston, bucata de lemn cam ca un baston sau ca o varguta sau si mai mica: un bat de chibrit. Lovitura de bat: a trage cuiva un bat.

bou m. (lat. bos, bŏvis, vgr. bus; it. bue, pv. buou, fr. boeuf, sp. buey, pg. boi). Un animal rumegator domestic cornut alb cenusiu (mai rar negru, caramiziu sau breaz) care se intrebuinteaza la tras caru, plugu si alte greutati care trebuie duse mai incet. Fig. (pin aluzie la incetineala boului fata de vioiciunea calului). Om foarte prost. Bou noptii, un gindac mare cafeniu care zboara noaptea, mai mic de cit caradasca. Boul lui Dumnezeu, buburuza. A nu-ti fi boii acasa, a ti se fi inecat corabiile, a fi mai trist de cit esti de obicei. A-ti pune boii in plug cu cineva, a lucra in tovarasie cu el, a avea a face cu el, si deci a avea ocaziune de cearta. A trage pe cineva ca cu boii, a-l duce cu mare ce la un lucru care nu-i place. De-a bou (rar), in brinci, in patru labe: a cadea de-a bou. V. taur, vaca, vitel.

A SE PILDUI ma ~iesc intranz. inv. A lua pilda de la cineva; a trage invatatura. /pilda + suf. ~ui

ciondanesc (ma) v. refl. (var. din bondanesc. Cp. cu ung. csangatni, a trage clopotele, csongeni-bongeni, a clampani, si civodni, a se certa). Trans. Mold. ma cert, ma sfadesc cu glas tare: au sa se dea pe brazda ori-cit s´ar mai ciondani (Rebr. 257). – Si ciondr-, iar in Bas. ciold-. In vest si ciondaiesc. V. ciorovaiesc si impilduiesc.

A Atrage atrag tranz. 1) A trage spre sine; a face sa vina spre sine (printr-o actiune materiala). magnetul atrage fierul. 2) A face sa adere (la ceva sau la cineva). 3) A determina prin diverse mijloace sa participe la o actiune; a antrena. ◊ ~ atentia (cuiva) a) a face pe cineva sa-si concentreze atentia asupra cuiva sau a ceva; b) a face in prealabil atent; a preveni. 4) A face sa simta o atractie. Pictura il atrage mult. 5) fig. A face sa fie cuprins de uimire si admiratie; a fermeca; a fascina; a incanta; a vraji. marea ma atrage mereu. 6) A avea drept consecinta. [Sil. a-tra-] /a + a trage

3) car, a cara v. tr. (d. car 2. De aci bg. karam, min, misc). Duc, transport cu caru sau si cu alt-ceva, chear cu minile: a cara lemne in spinare, cu spinarea. Iau mult, carabanesc: lacomu cara in farfuria lui mai mult de cit poate minca. A cara cuiva la pumni (Iron.), a-i trage multi pumni. A cara lemne in padure, a face ceva zadarnic. V. refl. Iron. ma duc, plec: la pomana se cara toti calicii. Cara-te de aici, pleaca de aici!

SUBLINIERE s.f. Actiunea de a sublinia si rezultatul ei; subliniat; (concr.) linie care se trage sub un cuvant, sub un text etc. pentru a-l scoate in evidenta. [Pron. -ni-e-. / < sublinia].

cirpesc v. tr. (vsl. krpiti, iskrupiti, sirb. krpiti). Dreg, repar (hainele, incaltamintele sau si alt-ceva). Fig. Garnisesc, decorez: noi cirpim ceru cu stele (Em.). Iron. A cirpi cuiva o palma, a-i trage o palma. Fam. A cirpi o minciuna, a spune o minciuna. V. refl. Fam. ma imbat.

ata f., pl. e (lat. acia, si acies, „fir de ata” si „ascutis, front”). Fir de cusut ori de legat: a viri ata´n ac, ata alba sau neagra. Unde-i ata suptire [!], acolo se rupe, unde-i saracie, acolo vin mai multe nevoi. A fi cusut cu ata alba, a se observa bine (o minciuna). A te trage ata, a te mina soarta (firu vietii). Fam. Front, linie: escadronu´n ata. Fibra in carne ori in plante. Tais de cutit ori de brici. Adv. De-a dreptu: a merge ata acolo. (V. struna, ciripie). Fam. Ofiter de ata, ofiter de administratiune, pesmetar.

bataie f., pl. ai (lat. baitualia, pop. baitalia; it. battaglia, fr. bataille, sp. batalla. D. rom. vine alb. bataia, spaima. V. batalie, nabadai). Actiunea de a lovi, de a bate: a da, a aplica (si fam.) a trage o bataie. Lupta, batalie. Scornire, gonire, haituiala (la vinatoare). Palpitatiune: bataie de inima. Suflare: bataie de vint. Ajungere, strabatere: bataia pustii, a soarelui. Actiunea si timpu cind pestele isi depune icrele (boiste). Muz. Tact, masura. Bataie de cap, chinuire a mintii, cugetare multa. Plictiseala (din partea cuiva). Bataie de joc, deriziune.

SUBLINIAT², -A, subliniati, -te, adj. 1. (Despre texte sau cuvinte scrise) Scos in evidenta printr-una sau mai multe linii trase dedesubt. 2. Fig. (Despre fraze, cuvinte rostite) Pus in evidenta printr-o accentuare speciala, printr-un gest expresiv. [Pr.: -ni-at] – V. sublinia.

BATE vb. 1. a atinge, a lovi, (pop. si fam.) a mustrului, (reg.) a meci, a murseca, a toroipani, (fam.) a chelfani, a ciomagi, (fig. si adesea glumet sau ir.) a aghesmui, a altoi, a barbieri, a croi, a freca, a imblati, a mangaia, a manji, a netezi, a peria, a pieptana, a scarmana, a scarpina, a tarnosi, a tarnui, (arg.) a cafti, a mardi. (Cine te-a ~?) 2. v. izbi. 3. v. lovi. 4. v. ciocani. 5. v. batatori. 6. a se lovi, a se strivi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Fructele s-au ~.) 7. v. facalui. 8. v. roade. 9. (inv.) a semna. (~ moneda.) 10. v. birui. 11. v. izbandi. 12. v. intrece. 13. v. lupta. 14. a se intrece, a se lupta, a se masura. (Hai sa ne ~ in lupta dreapta.) 15. a dangani, a suna, (prin Ban.) a zvoni. (~ clopotul la biserica.) 16. v. palpita. 17. v. sufla. 18. a trage. (Arma ~ departe.) 19. v. pedepsi. 20. v. lumina.

A SE BUCURA ma bucur intranz. 1) A fi cuprins de bucurie; a avea bucurie. 2) A manifesta bucurie; a-si arata bucuria. 3) A dispune tragand foloase, a avea parte; a beneficia. ~ de drepturi. ~ de libertate. /Cuv. autoht.

PLUG ~uri n. 1) Unealta agricola pentru arat. ~ cu cai. ~ cu cormana. ◊ ~ de zapada vehicul special amenajat pentru curatarea zapezii de pe o cale de circulatie. ~ de carbune agregat folosit la taierea si incarcarea carbunilor in mine. ~ nivelator masina folosita pentru nivelare in lucrarile rutiere. (A fi) de la coarnele ~ului (a fi) din tarani. A trage in ~ a munci din greu (obosind peste masura). 2) Munca aratului. Taranii vin de la ~. 3) Procedeu de a frana schiurile, apropiindu-le varfurile. /<sl. plugu

A SUBLINIA ~ez tranz. 1) A evidentia printr-o linie sau mai multe linii trase dedesubt. ~ un cuvant. 2) fig. A scoate in evidenta in mod deosebit; a accentua. ~ importanta unui eveniment. [Sil. sub-li-ni-a] /sub- + a linia

FOLOSI, folosesc, vb. IV. 1. Tranz. A face uz (de ceva); a utiliza, a intrebuinta. ◊ Refl. (Urmat de o determinare introdusa prin prep. „de”) ma folosesc de dictionar. 2. Intranz. (Construit cu dativul) A fi de folos, a ajuta (cuiva); a servi. 3. Refl. A avea, a trage folos (din ceva); a profita (de ceva). – Din folos.

FERI vb. 1. v. apara. 2. a se pazi, (inv. si reg.) a se socoti, (inv.) a se lepada, a se veghea. (Sa te ~ de raceala.) 3. v. evita. 4. a evita, a ocoli, a se pazi, (inv.) a se indupleca. (Se ~ sa faca un anumit lucru.) 5. a evita. (ma ~ sa-l intalnesc.) 6. a fugi. (~ din calea lui!) 7. a-si ascunde. (A-si ~ ochii, privirile.) 8. a se da, a se trage. (S-a ~ repede intr-o parte.) 9. v. eschiva. 10. a evita, a ocoli. (Se ~ de cuvintele abstracte.)

captuseala f., pl. eli. Stofa, materie care formeaza partea din auntru [!] a unei haine sau a altui lucru (doseala): manusi [!] captusite cu blana, corabie captusita cu fer. Fig. Rar. Inselaciune: ia sama [!] sa nu-ti traga o captuseala! V. astar.

A SE INFRUPTA ma infrupt intranz. 1) bis. A manca de frupt in zilele de post. 2) A gusta putin (din ceva dorit); a se indulci. 3) fig. A trage foloase in mod necinstit; a se alege cu profit. /in + frupt

A SE FOLOSI ma ~esc intranz. (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) 1) A face uz; a se servi, punand in aplicare; a uza. ~ de manual. 2) A dispune tragand foloase; a beneficia. ~ de increderea cuiva. /Din folos

ARma vb. I. tr. 1. A introduce un cartus in camera de tragere a unei arme si a aduce percutorul in pozitia de a lovi capsa. 2. A aseza, a fixa armatura de fier unei constructii de beton armat. ♦ (Mine) A consolida cu o armatura (o galerie etc.). 3. (mar.) A echipa o nava cu cele necesare plecarii in larg, a pune in serviciu (o nava). ♦ A forma echipajul unei nave sau echipele de lucru la un cabestan, la pompa etc. ♦ A pregati ramele pentru a fi puse in furcheti sau dame. [< fr. armer, cf. it. armare, lat. armare].

SUBLINIA vb. I. tr. 1. A trage una sau mai multe linii sub un text scris pentru a-l scoate in evidenta. 2. (Fig.) A pune in evidenta, a accentua, a intari, a releva. [Pron. -ni-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / dupa fr. souligner].

corlata f., pl. e si ati (orig. gep. Cp. cu germ. quer-latte, let transversal. D. rom. vin ung. korlat, sir de gratii. V. corla 2 si let). Vest. Gard de gratii, gard rar. Balustrada de scara (care seamana a gard rar). Gratii care tin [!] finu sus in grajd ca sa poata trage calu cite putin fin de o data. Codirla, gratiile care sustin finu in apoia [!] carutei. Crivitar, bolta de gratii pe care se intinde vita sau alte plante. Scindura, mai ales de fag (Bz.). V. glaf, prichici, chelna, razlog.

CONCLUZIE, concluzii, s. f. 1. Incheiere a unui sir de judecati; gandire dedusa dintr-o serie de argumente sau constatari. ♦ Judecata noua care rezulta din alte judecati date si al carei adevar depinde de adevarul judecatilor date. 2. Ultima parte a unei expuneri sau a unei opere, care cuprinde rezultatele finale. ◊ Expr. A trage concluziile = a rezuma ideile emise de participanti in cadrul unei dezbateri si a arata consecintele care se impun in legatura cu problemele dezbatute. 3. (mat.) Judecata care confirma datele unei teoreme pe baza demonstratiei. 4. (Jur.; la pl.) Expunerile partilor si ale procurorului intr-un proces. ◊ Expr. A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apararea) intr-un proces. [Var.: concluziune s. f.] – Din fr. conclusion, lat. conclusio, -onis.

ascult, a -a v. tr. (lat. auscultare, pop. ascultare, it. ascoltare, pv. ascoutar, vfr. ascouter, nfr. ecouter, vsp. ascuchar, pg. escutar). Is atent, aud: ascult ce spui. Trag cu urechea, pindesc ca sa surprind vorba: a asculta la usa. Ajut cind cere: a asculta un nenorocit. Iau in sama: nu-l asculta ce spune. Examinez: a asculta un elev. ma supun: asculta de lege, de mine, de sfaturile mele. Ia asculta, ia asculta-ma, vorba energica adresata cuiva, amenintare: Ia asculta: nu te obraznici, ca te dau afara!

SUBLINIA, subliniez, vb. I. Tranz. 1. A trage una sau mai multe linii sub un cuvant sau un text scris, spre a-l scoate in evidenta. 2. Fig. A pune in evidenta, a accentua. ♦ A remarca ceva cu o insistenta deosebita. [Pr.: -ni-a] – Sub¹- + linia (dupa fr. souligner).

dansez v. intr. (fr. danser; d. vgerm. danson, a trage, adica „a trage un sir la dans”. Ngerm. tanzen [de unde pol. tancowac, rut. tanciuvati, ung. tancolni] pare a veni de pe fr. it. danzare). Joc, salt in cadenta. V. tr. Execut miscarile unui dans: a dansa un vals. Fac sa danseze cu mine: a dansa o dama. – Vechi dantuiesc (dupa pol. si rut.). V. topai.

SARAC ~ca (~ci, ~ce) 1) si substantival (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de existenta; sarman; nevoias; mizer. ◊ La cel ~ nici boii nu trag se spune despre cineva caruia nu-i merge, care sufera esecuri in orice intreprindere. 2) si fig. Care nu are in masura suficienta ceea ce trebuie; gol. Tinut ~. 3) si substantival Care trezeste mila; vrednic de mila; biet; nenorocit; sarman. ~cii sinistrati! ◊ ~cul de mine (de tine) bietul de mine (de tine). /<sl. siraku

SFINTI, sfintesc, vb. IV. 1. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva in randul sfintilor; a sanctifica. 2. Tranz. (Bis.) A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugaciuni; a face ca acele obiecte sa dobandeasca un caracter sacru. 3. Tranz. A tarnosi (o biserica). 4. Tranz. (Pop.) A hirotonisi un preot. 5. Tranz. A cinsti, a respecta, a venera, a slavi. 6. Refl. (Reg.) A face ce vrea. Nu se sfinteste el cu mine. – Din sl. sventiti.

A DERIVA deriv 1. intranz. 1) A fi de origine; a se trage dintr-un neam oarecare; a proveni. 2) (despre cuvinte) A fi format prin afixare. 3) (despre vase plutitoare sau avioane) A se abate de la directia data sub influenta vanturilor sau a curentilor; a devia. 2. tranz. 1) (cuvinte) A forma cu ajutorul afixelor. 2) mat. (functii) A determina prin calcul pentru a obtine derivata. 3) (ape curgatoare) A abate din albie, dand o directie noua. 4) (vehicule) A orienta de pe o cale de comunicatie pe alta. /<fr. deriver, lat. derivare

A SE DA ma dau intranz. 1) (urmat de un complement circumstantial de loc) A se apropia de un anumit loc. ~ langa masa. 2) (despre fiinte) A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a napadi; a se napusti; a se repezi. 3) (urmat de participii) A nu mai opune rezistenta; a ceda. ~ invins. ~ batut. 4) (urmat de o complinire cu prepozitia la) A avea inclinare spre ceva; a se trage. ~ la carte. ~ la pictura. 5) A deveni adeptul unei miscari, al unui curent ideologic etc., impartasindu-i ide-ile; a adera. ~ cu democratii. ◊ ~ drept... a se prezenta drept... ~ in vant dupa ceva (sau dupa cineva) a-i placea foarte mult ceva sau cineva. /<lat. dare

A SE REtrage ma retrag intranz. 1) A se intoarce, mergand spre locul de pornire. 2) A se da deoparte; a se duce intr-o parte. 3) A pleca, parasind un loc. 4) (despre armate) A da inapoi in fata inamicului. 5) A parasi un domeniu de activitate sau o functie. 6) A se departa de tumultul vietii, traind in singuratate; a se pustnici; a se inchide; a se izola. ~ la tara. 7) (despre ape) A reintra in albie (dupa revarsare). 8) (despre mare) A fi in reflux. /re- + a trage