NESCRIS, -A, nescrisi, -se, adj. Care nu este sau nu a fost scris; care se pastreaza prin traditie orala. – Ne- + scris.

NESCRIS ~sa (~si, ~se) (negativ de la scris): Lege ~sa norma de drept stabilita prin pracrica indelungata a vietii si transmisa prin traditie orala; lege naturala; obiceiul pa-mantului. /ne- + scris

TORA s.f. a. Nume dat de evrei legii lui Moise si Pentateuhului care o contine. b. 1. Cele cinci carti ale lui Moise, care constituie Pentateuhul. 2. Ansamblul legilor si judecatilor continute in scriptura evreiasca, in celelalte scrieri sfinte si in traditia orala. 3. Sul de piele sau pergament al Pentateuhului, folosit in sinagoga la slujbele religioase. (cf. fr. thora, tora(h), engl. torah < ebr. bibl. tōrāh = indrumare, invatatura, doctrina; lege, legea lui Moise, Pentateuh < hōrāh = a arata, a indica; a conduce, a instrui, a invata (pe cineva); forma factitiva (hiphil) din yārāh = a arunca, a azvarli) [def. b. MW, et. TLF]

traditie (-ii), s. f. – Informatie transmisa oral de-a lungul timpului. – Var. traditiune. Fr. tradition. – Der. (din fr.) traditional, adj.; traditionalism, s. n.; traditionalist, adj.

traditie s. f. ansamblu de conceptii, obiceiuri, credinte, cunostinte, datini etc. mostenite si transmise din generatie in generatie, trasatura specifica a unui grup social (popor, natiune etc.). ◊ datina, uzanta, obicei. ◊ informatie privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisa oral. (< fr. tradition, lat. traditio)

traditie, traditii, s. f. Ansamblu de conceptii, de obiceiuri, de datini si de credinte care se statornicesc istoriceste in cadrul unor grupuri sociale sau nationale si care se transmit (prin viu grai) din generatie in generatie, constituind pentru fiecare grup social trasatura lui specifica. ♦ Obicei, uzanta; datina. ♦ Informatie (reala sau legendara) privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisa pe cale orala. [Var.: (inv.) traditiune s. f.] – Din fr. tradition.