COMILITON s. m. tovaras de lupta, de idei; camarad de arme, de studii. (< it. commilitone)

CLOSCA (pe numele adevarat Ion Oarga (c. 1747-1785), taran iobag din Carpinis, cel mai apropiat tovaras de lupta al lui Horea. Unul dintre conducatorii i rascoalei taranilor romani din Transilvania din 1784-1785. In fruntea rasculatilor, C. a participat la ocuparea localit. Cimpeni, Abrud, Rosia, apoi a satelor de pe valea Ariesului. In nov. 1784, el a prezentat la Tibru doleantele taranilor rasculati si revendicarile lor. Prin prin tradare (dec. 1784), a fost intemnitat la Alba Iulia si, dupa doua luni de tortura, executat prin fringerea cu roata (28 febr. 1785).

COMILITON s.m. (Italienism) tovaras de lupta, de idei; camarad de arme. [< it. commilitone, cf. lat. cum – cu, militare – a fi soldat].

CAPITULANT, -A, capitulanti, -te, s. m. si f. Persoana gata sa cedeze cu usurinta in fata unui adversar; persoana care paraseste o pozitie ideologica, care isi reneaga principiile si tovarasii de lupta. – Fr. capitulant.

tovaras, -A, tovarasi, -e, s. m. si f. 1. Persoana considerata in raport cu alta, de care este legata prin viata sau prin activitatea dusa in comun sau prin lupta pentru aceeasi cauza. ◊ tovaras (sau tovarasa) de viata = sot (sau sotie). 2. Termen folosit intre comunisti cand se adreseaza unul altuia sau cand vorbesc despre un al treilea. 3. Epitet dat unei fiinte, de obicei animal, care insoteste pe cineva (in mod constant); fiinta credincioasa cuiva. 4. Asociat, partas (intr-o afacere). 5. S. f. art. (Fam., iesit din uz) Educatoare, invatatoare sau diriginta in scoala generala. – Din ucr. tovarys, rus. tovarisci.

Clausus, rege al sabinilor si unul dintre tovarasii lui Turnus, pe care l-a ajutat in lupta impotriva lui Aeneas.

Diomedes 1. Fiul zeului Ares si rege al Thraciei, vestit pentru faptul ca-si hranea caii cu carne omeneasca. A fost ucis de Heracles, la porunca lui Eurystheus (v. si Heracles). 2. Erou etolian, care a participat la razboiul impotriva Troiei. Era fiul lui Tydeus si al lui Deiphyle, una dintre fiicele lui Adrastus. A participat la expeditia epigonilor impotriva cetatii Thebae (v. si Adrastus). In ciclul troian el este prietenul si tovarasul nedespartit al lui Odysseus, pe care-l insoteste in toate misiunile mai grele (interventia facuta de Odysseus pe linga Agamemnon ca s-o sacrifice pe Iphigenia, plecarea lui Odysseus la Lemnos ca sa-l caute pe Philoctetes ranit etc.). Diomedes este un luptator curajos, care seamana moartea in rindul troienilor. O raneste in lupta si pe Aphrodite, fapta care-i atrage minia zeitei. Dupa terminarea razboiului, Diomedes se intoarce acasa dar, fiindca acolo afla de infidelitatea sotiei lui, Aegiale, paraseste meleagurile natale si o porneste din nou prin lume. Poposeste pe tarmurile Italiei si se stabileste la curtea regelui Daunus. Dupa o versiune s-ar fi casatorit chiar cu fiica regelui si ar fi trait acolo pina la adinci batrineti.