PATRONIMIC, patronimice, adj. (In sintagma) Nume patronimic (si substantivat, n.) = a) nume pe care il poarta (dupa tata) toti membrii unei familii; nume de familie; b) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii si format de la numele tatalui cu ajutorul unui sufix social. – Din fr. patronymique.

PLENAR, -A, plenari, -e, adj. 1. (Despre sedinte, adunari, reuniuni) Care se tine cu participarea tuturor membrilor. ♦ (Substantivat, f.) Consfatuire, adunare, sedinta la care participa toti membrii unui for de conducere, ai unei organizatii etc. 2. (Livr.) Total, intreg, complet; desavarsit, deplin. – Din lat. plenarius.

DUSEGUBINA f. (in tara Romaneasca si in Moldova medievala) Rascumparare platita de toti membrii obstii satesti atunci cand avea loc o crima. /de + sugubina

PATRONIMIC ~ce adj. si substantival 1): Nume ~ nume pe care il poarta (dupa tata) toti membrii unei familii. 2) (la unele popoare) Nume dat membrilor unei familii, format de la numele tatalui cu ajutorul unui sufix. /<fr. patronymique

PLEN n. 1) Totalitate a membrilor unei organizatii sau a unei asociatii. 2) Adunare a unei organizatii sau asociatii la care iau parte toti membrii. /<lat. plenum

PLENAR ~a (~i, ~e) 1) (despre sedinte, adunari) La care participa toti membrii. 2) si adverbial Care cuprinde totul; in intregime; deplin; complet. /<lat. plenarius

PUBLIC² ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de o colectivitate de oameni; propriu unei colectivitati omenesti. Atitudine ~ca. Manifestare ~ca. ◊ Opinie ~ca parere a colectivitatii. Viata ~ca a) viata politica si administrativa dintr-un stat; b) activitatea unei persoane in raport cu functiile sociale pe care le exercita. 2) Care apartine intregii societati. Bunuri ~ce. Invatamant ~. 3) Care este accesibil pentru toti membrii societatii; pus la dispozitia tuturor; comun. Biblioteca ~ca. ◊ Gradina ~ca parc. 4) Care apartine statului; de stat. 5) Care are loc in prezenta unui mare numar de oameni. Scrutin ~. Judecata ~ca. /<lat. publicus, fr. public

UNANIM ~a (~i, ~e) si adverbial 1) Care exprima un acord complet; acceptat de toti membrii unei colectivitati; comun; general. Decizie ~a. 2) la pl. (despre persoane) Care au aceeasi opinie; de aceeasi parere. /<fr. unanime

PLENAR adj. (Despre sedinte, adunari) Care se tine cu participarea tuturor membrilor. // s.f. Sedinta, adunare la care participa toti membrii unei organizatii, ai unei institutii etc. ◊ Plenara largita = plenara la care participa si persoane care nu fac parte din organizatia sau din unitatea repectiva. [Cf. fr. plenier, it. plenario].

PLEN s.n. Totalitatea membrilor unei adunari constituite; (p.ext.) adunare la care sunt prezenti toti membrii. [Var. plenum s.n. / < lat. plenum, cf. gr. plein, germ. Plenum].

OMOGENITATE s.f. Insusirea de a fi omogen. ♦ Insusire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic de a avea aceleasi proprietati in toate punctele sale. ♦ (Mat.) Insusire a unei functii de a fi omogena. ♦ Insusire a unei formule, a unei relatii etc. de a avea aceleasi dimensiuni in toti membrii sai. [Var. omogeneitate s.f. / cf. fr. h*********e].

DEMOCRATIE s. f. forma de organizare politica a societatii care proclama principiul detinerii puterii de catre popor. ◊ ~ sclavagista = tip de democratie in care puterea era exercitata de stapanii de sclavi; ~ burgheza = forma specifica oranduirii capitaliste, prin care se incearca sa se asigure libertatea si egalitatea generala a cetatenilor in fata legilor; ~ populara = forma de democratie aparuta intr-o serie de tari din Europa si Asia, dupa cel de-al doilea razboi mondial, in care puterea apartine clasei muncitoare in alianta cu taranimea si alte categorii de oameni ai muncii; ~ interna de partid = principiu organizatoric al partidului marxist-leninist potrivit caruia toti membrii sai ar avea dreptul de a participa efectiv la rezolvarea problemelor legate de politica partidului si de viata interna de partid; ~ economica = democratie care presupune participarea sistematica directa sau prin reprezentanti (inclusiv manageri), liber si expres alesi ai poporului, la conducerea si realizarea procesului de productie, repartitie si schimb la toate nivelurile economiei. (< fr. democratie, gr. demokratia)

MONOMORFISM s. n. 1. (biol.) situatie in care toti membrii unei populatii au, pe acelasi locus, un singur tip de gena. 2. (mat.) h*********m injectiv. (< mono¹- + morfism)

OMOGENITATE s. f. insusirea de a fi omogen. ◊ insusire a unui obiect, grup, sistem fizico-chimic de a avea aceleasi proprietati in toate punctele sale. ◊ (mat.) insusire a unei functii de a fi omogena. ◊ insusire a unei formule, relatii de a avea aceleasi dimensiuni in toti membrii sai. (< fr. h*********e, lat. h*********s)

PLEN s. n. totalitatea membrilor unei adunari constituite; (p. ext.) adunare la care sunt prezenti toti membrii. (< lat. plenum)

PLENAR, -A adj. 1. (despre sedinte, adunari) cu participarea tuturor membrilor. ◊ (s. f.) sedinta, adunare la care partipica toti membrii unei organizatii, institutii etc. ♦ ~a largita = plenara la care participa si persoane care nu fac parte din organizatia respectiva. 2. deplin, intreg, complet; plenitudinar. (< lat. plenarius)

CENTRALISM s. n. Sistem de administratie potrivit caruia institutiile locale se afla (in orice problema) in subordinea institutiilor centrale si lucreaza dupa dispozitiile acestora. ◊ Centralism democratic = sistem de organizare a partidelor comuniste si muncitoresti, care imbina centralismul cu democratia interna de partid, asigurand astfel unirea tuturor membrilor partidului intr-o singura organizatie, cu un centru conducator unic si cu o disciplina unica, obligatorie pentru toti membrii sai. – Fr. centralisme.

SOLIDARISM s. n. Conceptie social-politica potrivit careia principiul fundamental al existentei societatii este solidaritatea tuturor membrilor ei. – Din fr. solidarisme.

DEMOCRATIE ~i f. 1) Forma de organizare si de conducere politica a societatii, care proclama suveranitatea poporului. 2) Forma de guvernare a statului, bazata pe separatia puterilor si pe votul universal. 3) Stat caruia ii este proprie o astfel de organizare. 4) Metoda de conducere a unui colectiv, care asigura participarea tuturor membrilor la luarea deciziilor importante. [Art. democratia; G.-D. democratiei; Sil. -ti-e] /<fr. demo-cratie

PLENARA ~e f. Intrunire cu participarea tuturor membrilor unui organ de conducere. /<lat. plenarius

NATIONAL, -A adj. Referitor la o natiune; propriu unei natiuni. ♦ Limba nationala = limba comuna si unica a tuturor membrilor unei natiuni; sosea nationala = sosea care leaga centrele importante ale unei tari si a carei intretinere intra in competenta serviciilor nationale. // s.m. membru al unei echipe sportive nationale. // s.f. Echipa sportiva reprezentativa a unei tari. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. national, it. nazionale].

PERIPLEGIE s.f. (Med.) Paralizie a tuturor membrelor. [Gen. -iei. / < fr. periplegie, cf. gr. periplegia < peri – in jur, plege – leziune].

SAINT-SIMONISM s.n. Doctrina socialist-utopica, care considera ca societatea viitoare se va intemeia pe marea industrie planificata, pe participarea la munca a tuturor membrilor societatii si pe repartitia dupa munca, cu pastrarea totusi a proprietatii private si a claselor, progresul societatii fiind determinat de stiinta si de ratiunea umana. [Pron. sen-. / < fr. saint-simonisme, cf. Saint-Simon – socialist utopic francez].

SOLIDARISM s.n. Conceptie social-politica burgheza, de esenta reformista sau conservatoare, care considera ca principiul fundamental al existentei societatii este solidaritatea tuturor membrilor ei. [< fr. solidarisme].

BRAINSTORMING [-STORMING] s. n. tehnica de lucru in colectiv, in procesul predarii, avand ca scop stimularea prin participarea libera si spontana la discutii a tuturor membrilor unui grup. (< amer., fr. brainstorming)

NATIONAL, -A I. adj. referitor la o natiune. ♦ limba ~a = limba comuna si unica a tuturor membrilor unei natiuni; sosea ~a = sosea care leaga centrele importante ale unei tari. II. s. m. 1. persoana care apartine unui stat prin nationalitate. 2. sportiv al nationalei. III. s. f. echipa sportiva reprezentativa a unei tari. (< fr. national, lat. nationalis)

OWENISM O-UE-/ s. n. doctrina sociala utopista care, criticand societatea capitalista in numele „ratiunii”, preconiza crearea unei „lumi noi”, intemeiata pe proprietatea obsteasca si menita sa asigure dezvoltarea armonioasa a tuturor membrilor ei. (< fr. owenisme)

SAINT-SIMONISM s. n. doctrina socialist-utopica, care considera ca societatea viitoare se va intemeia pe marea industrie planificata, pe participarea la munca a tuturor membrilor societatii si pe repartitia dupa munca, cu pastrarea totusi a proprietatii private si a claselor. (< fr. saint-simonisme)

SOLIDARISM s. n. conceptie social-politica, de esenta reformista sau conservatoare, care considera ca principiul fundamental al existentei societatii este solidaritatea tuturor membrilor ei. (< fr. solidarisme)

CLAN (‹ fr., engl.) s. n. 1. Grup de familii inrudite la popoarele celtice; p. ext. comunitatea umana din comuna primitiva, compusa din indivizi uniti prin legaturi de rudenie si de limba; ginta, trib. ◊ (SOCIOL.) C. totemic = trib primitiv intemeiat pe apartenenta tuturor membrilor la acelasi totem. 2. (MAT.) Multime K nevida de parti ale unei multimi E, cu proprietatea ca oricare ar fi doua multimi din K reuniunea si diferenta lor apartin lui K. ◊ C. borelian = c. K avind proprietatea ca reuniunea unui numar infinit de multimi din K apartine lui K; corp borelian. 3. (Peior.) Clica.

ORGANIZATIA UNITATII AFRICANE (O.U.A.; in engl.: Organization of African Unity – O.A.U.), organizatie guvernamentala regionala, cu sediul la Addis Abeba (Ethiopia), creata la Conferinta din mai 1963 de catre 32 natiuni africane (atunci independente), in scopul promovarii unitatii si solidaritatii statelor africane, colaborarii politice si economice a statelor membre, intensificarea si coordonarea eforturilor pentru imbunatatirea standardului de viata in Africa, al apararii suveranitatii, integritatii teritoriale si independentei statelor africane, desfiintarii oricaror forme de colonialism pe continentul african, al promovarii cooperarii internationale conform Cartei O.N.U. Are 53 de state membre (toate statele africane cu exceptia Marocului, care a parasit organizatia in 1984 in semn de protest pentru admiterea ca membru al Saharei Occidentale). Principalele organe ale O.U.A. sunt: Conferinta Sefilor de stat si guvern (care se reuneste anual intr-o tara membra), Consiliul Ministrilor de Externe, Comisia de Arbitraj, Comitetul de Coordonare pentru Eliberarea Africii, comitete si comisii specializate si Secretariatul permanent cu sediul la Addis Abeba. La 11 iul. 2001 O.U.A. s-a dizolvat si in iul. 2002 a fost inlocuita de Uniunea Africana.

consiliu m. (lat. consilium). Sfat, sfatuire, parere data cuiva ca sa faca ceva. Adunare p. a se sfatui. Localu consiliului. Consiliu de ministri, consiliu p. a delibera despre afacerile statului. Consiliu de razboi, consiliu p. justitia militara. Consiliu de stat, consiliu p. a prepara legi, ordonante si regulamente, a rezolva dificultatile care se ridica in materie administrativa si a judeca apelurile contentiosului administrativ. Consiliu judetenesc (gresit zis judetean), consiliu compus din 18 membri, p. afacerile judetului. Consiliu comunal, consiliu compus tot din 18 membri, p. afacerile comunei. Consiliu permanent, consiliu alaturat ministerului Educatiunii Nationale. Consiliu de familie, consiliu compus din rude si prezidat de un judecator ca sa apere interesele unui minor. Consiliu judiciar, persoana numita de un tribunal ca sa-l infrineze pe cel declarat in stare de prodigalitate sau incapacitate civila sau legala. Consiliu de disciplina, tribunal instituit p. disciplina. Consiliu de zece, un tribunal secret in foasta [!] republica a Venetiii.

TETRAPLEGIE s.f. (Med.) Paralizie in care sunt lezate toate cele patru membre. [Gen. -iei. / < fr. tetraplegie].

FRACTIUNE, fractiuni, s. f. 1. Parte distincta dintr-un intreg, dintr-un tot; frantura, fragment. 2. Grupare de membri in cadrul unui partid politic, care lupta impotriva liniei politice a majoritatii membrilor acelui partid. 3. Grup format din reprezentantii unui partid politic in parlament. 4. Portiune din lichidul obtinut prin distilarea unui amestec de lichide ridicat la o anumita temperatura sau portiune solida obtinuta prin cristalizare fractionata dintr-o solutie. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. fraction, lat. fractio, -onis.

UNIVERSALITATE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este universal. 2. totalitate, generalitate; universalism (1) [in DN]. 3. (Jur.) Principiu de drept international in virtutea caruia, in afara de membrii fondatori, pot si trebuie sa devina membri ai unei organizatii internationale toate statele care-i accepta statutul si sunt dispuse sa indeplineasca aceste obligatii. [Cf. fr. universalite, lat. universalitas].

CIMOTIE ~i f. pop. Persoana inrudita prin alianta cu alta persoana; membru al aceleiasi familii; ruda; neam. ◊ Cu toata ~a cu toti ai casei; cu toata familia. [Art. cimotia; G.-D. cimotiei; Sil. -ti-e] /<ung. csimota

UNANIMITATE f. 1) Caracter unanim. 2) Expresie a comunitatii de opinie a membrilor unei colectivitati; consimtamant general. ◊ In ~ cu aprobarea tuturor; cu totii. /<fr. unanimite, lat. unanimitas, ~atis

TRUP ~uri n. 1) totalitate a organelor care alcatuiesc o fiinta vie; corp. ◊ A fi (cu) ~ si suflet (cu cineva) a fi strans legat de cineva; a avea aspiratii comune cu cineva. (A fi) ~ din ~ul cuiva a) a se trage din cineva; b) a intra in componenta unui tot. 2) Parte a organismului omenesc cu exceptia capului si a membrelor; trunchi; corp; tors. ◊ ~ neinsufletit cadavru. A trece (sau a calca) peste ~ul cuiva a merge spre un scop, folosind orice mijloace. 3) Parte principala a unui obiect. /<sl. trupu

UNANIM, -A adj. Acceptat, impartasit de toata lumea, de toti; general. ♦ (Despre adunari, colective) Care are aceeasi parere (in totalitatea membrilor sai). [< fr. unanime, cf. lat. unanimus < unus – unu, animus – suflet].

ajutor n., pl. oare si uri (lat. adjutorium). Actiunea de a ajuta: a chema, a veni, a sari in ajutor cuiva, a-i aduce ajutor. Persoana care ajuta (dupa fr. adjoint, adjunct, ori aide, ajutor): primaru si ajutoarele lui (nu ajutorii!). Un bir numit si ajutorinta (sec. 18). Ajutor! strigat de cerut ajutor (adica: sariti in ajutor, dati-mi ajutor!). – Fem. d. ajutor (de primar, de ex.) nu e ajutoare, ci ajutatoare sau (mai bine!) tot ajutor, s. n. ca sprijin, reazem s. a. Cp. cu membru, mester si sef.

PATRICIAN, -A I. s. m. f. 1. membru al aristocratiei din Roma antica, detinand pamanturile obstesti si bucurandu-se de toate privilegiile. 2. nobil, aristocrat. II. s. m. carnat din carne de vita. III. adj. care apartine patricienilor (I). ◊ de origine nobila; rafinat. (< fr. patricien)

PATRICIAN, -A, patricieni, -e, subst. 1. S. m. si f. (In Roma antica) membru al comunitatii gentilice, iar mai tarziu al aristocratiei gentilice, care se bucura de toate drepturile si privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care apartine patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobila, aristocratica; cu purtari, gesturi etc. distinse. 2. S. m. Carnat preparat din carne de vita tocata, cu condimente, care se consuma fript pe gratar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien.

CAMBRAT, -A (‹ cambra) adj. Curbat in forma de cerc. ♦ Pozitie c. = (la om) atitudine fortata a corpului (indoit) in care sint solicitati toti muschii ce intervin in mentinerea echilibrului; (la animalele patrupede) pozitie fortata in care membrele anterioare se afla inapoia liniei de aplomb, iar cele posterioare inaintea acesteia.

COMITETUL INTERNATIONAL OLIMPIC (C.I.O.), organ suprem al miscarii olimpice internationale avind atributia de a asigura desfasurarea regulata a Jocurilor Olimpice, de a incuraja organizarea competitiilor de amatori, de a orienta si a mentine sportul in spiritul idealului olimpic, incurajind si consolidind prietenia intre sportivii tuturor tarilor. A fost infiintat la 23 iunie de Pierre de Coubertin. Este alcatuit din membri ai comitetelor nationale olimpice, afiliate lui.

OMOGENITATE s. f. Insusirea de a fi omogen. ♦ Insusire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic de a avea aceleasi proprietati in toate punctele sale. ♦ Proprietate a unei formule (fizice) de a avea aceleasi dimensiuni in cei doi membri ai sai. [Var.: omogeneitate s. f.] – Din fr. h*********e, lat. h**********s. Cf. omogen.

NECESARIENI (‹ fr.) s. m. pl. Membri ai unei secte religioase din Marea Britanie, care considera ca oamenii actioneaza conform unei predestinari, negand intru totul libertatea vointei proprii.

UNIFORM, -A I. adj. care are permanent si pe toata intinderea aceeasi forma, infatisare. ◊ (si adv.) (in mod) constant. II. s. f. imbracaminte-tip menita sa distinga pe membrii anumitor institutii (elevi, militari etc.). (< fr. uniforme, lat. uniformis)

PATRICIAN, -A s.m. si f. membru al clasei dominante din vechea Roma, care detinea pamanturile obstesti si monopolul functiilor sacerdotale si politice, bucurandu-se de toate privilegiile. ♦ Nobil, senior. // adj. Care apartine patricienilor. ♦ De origine nobila; rafinat. ♦ Mandru, ingamfat. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. patricien].

BRAHMAN, -A (‹ fr.) s. n., s. m. si f. 1. Cuvint sanscrit desemnind, in gindirea indiana, absolutul, sufletul universal sau divinitatea impersonala abstracta din care provine tot ce exista si din care orice fiinta, animal sau planta, detine o particula, sufletul individual (ātman). 2. S. m. si f. membru al clasei sacerdotale considerata cea mai inalta din cele patru caste principale: avind ca indatoriri indeplinirea sacrificiilor, studiul Vedelor si explicarea lor, binefacerile.

SOCIETAR, -A, societari, -e, s. m. si f. 1. membru al unei societati literare, muzicale, teatrale; (in special) actor al unui teatru care primeste o cota-parte din veniturile teatrului. ◊ Societar de onoare = actor care primeste salariu pe tot timpul vietii din partea teatrului la care este angajat. 2. Persoana care detine actiuni emise de o societate anonima pe actiuni; asociat intr-o intreprindere comerciala particulara. [Pr.: -ci-e-] – Din fr. societaire.

ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE PENTRU DEZVOLTARE INDUSTRIALA (O.N.U.D.I.; in engl. United Nations Industrial Development Organization – U.N.I.D.O.), agentie specializata guvernamentala (din 1984) in cadrul O.N.U., cu sediul la Viena (Austria), creata la 17 dec. 1966 (isi incepe activitatea in 1967), in scopul promovarii si accelerarii procesului de industrializare in tarile in curs de dezvoltare, facilitarii transferului de tehnologie si a investitiilor si al coordonarii tuturor activitatilor in acest domeniu desfasurate de alte organisme ale Natiunilor Unite. Pana in 1984 a functionat ca organ permanent, specializat, al Adunarii Generale a O.N.U. O.N.U.D.I. are 169 membri (2002), printre care si Romania (din 1 ian. 1967).

UNIFORM, -A, uniformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care are permanent si pe toata intinderea sau durata aceeasi forma, aceeasi infatisare, aceeasi intensitate, aceeasi viteza, aceeasi desfasurare etc.; care este la fel, constant, lipsit de variatii. 2. S. f. Imbracaminte croita dupa un anumit model si purtata in mod obligatoriu de membrii unor institutii (armata, scoala etc.). – Din fr. uniforme, lat. uniformis, -e.

BALENA (‹ fr., lat.) s. f. 1. Nume dat unor mamifere acvatice din ordinul cetaceelor, raspindite in toate oceanele, dar mai ales in zonele reci si temperate cuprinzind peste 80 de specii, cele mai mari atingind lungimea de 30 (33) m si greutate de 150 (160) t, avind in loc de dinti niste lame cornoase lungi (fanoane), corpul fusiform si membrele anterioare transformate in lopeti. Se vineaza pentru carne, grasime, fanoane si piele. Cea mai cunoscuta specie este b. albastra (Balenoptera musculus). 2. Lamela flexibila, fabricata din fanoane de b. (1), din otel, din materiale plastice etc., folosita la confectionarea corsetelor, a umbrelelor, la fixarea gulerelor camasilor etc.

HOTARARE, hotarari, s. f. 1. Faptul de a (se) hotari; fermitate in conduita, in atitudinea cuiva; ceea ce hotaraste cineva; decizie. ◊ Loc. adj. (Rar) De hotarare = ferm, nesovaitor^{Vezi nota}. ◊ Loc. adv. Cu hotarare sau cu toata hotararea = in mod hotarat, fara sovaiala. Cu hotarare = fara indoiala, sigur. 2. Dispozitie a unei autoritati. ♦ Sentinta judecatoreasca. 3. Act adoptat de organele de conducere ale unor organizatii, partide etc. in urma unor dezbateri si a aprobarii date de majoritatea membrilor prezenti. – V. hotari.

SAURIENI (‹ fr.; {s} gr. saura „soparla”) s. m. pl. Ordin (sau, in alte clasificari, subordin din ordinul Squamata) de reptile cu pielea acoperita de solzi cornosi, uneori papile, tuberculi sau spini, cu o singura arcada a capului si coada de obicei lunga (Sauria). La unele specii, membrele sunt rudimentare sau lipsesc. Frecvent prezinta fenomenul de autotomie. Exista numeroase familii de s., dintre care se remarca soparlele (cu forme evoluate, dar si familii primitive ca gekonidele si agamidele), iguanele, cameleonii si familia „sarpelui orb”. Traiesc pe toate continentele si se hranesc mai ales cu nevertebrate. Sin. Lacertilieni.

CORP¹ ~uri n. 1) Organism considerat ca un tot anatomic si functional; trup. ◊ ~ neinsufletit cadavru. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla fata in fata. A face ~ comun cu cineva (sau cu ceva) a se asocia, a se solidariza cu cineva. 2) Parte a organismului omenesc fara cap si membre; trunchi; trup. 3) Partea principala a unui obiect, a unei constructii sau masini. ~ul navei. ◊ ~ de case ansamblu de cladiri, reunite prin ceva comun. 4) : ~ ceresc element al universului; astru. 5): ~ geometric corp, marginit de fete definite geometric. 6) : ~ delict dovada materiala a incalcarii legii. 7) Unitate cu care se masoara, in tipografie, marimea literelor. ~ de litera. 8) Grup de persoane care formeaza o unitate profesionala. ~ didactic. ~ diplomatic. 9) Mare unitate militara formata din mai multe divizii. ~ de infanterie. 10) totalitate a volumelor unei colectii de materiale referitoare la un anumit domeniu; corpus. ~ de legi. /<fr. corps, lat. corpus

EGALITATE s.f. 1. Faptul de a fi egal; silarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuintelor si consumului personal al membrilor societatii. ♦ Stare a doua sau a mai multor lucruri egale intre ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Rezultat constituit dintr-un numar egal de puncte realizat de mai multi participanti la o competitie; situatie in care exista un asemenea rezultat. 2. Principiu potrivit caruia tuturor oamenilor, tuturor statelor sau natiunilor li se recunosc aceleasi drepturi si li se impun aceleasi indatoriri prevazute de regula de drept; situatie in care oamenii se bucura de aceleasi drepturi si au aceleasi indatoriri. 3. Grupare a doua expresii matematice legate prin semnul egal (=). [Cf. fr. egalite, lat. aequalitas].

TRUP, trupuri, s. n. 1. (Pop.) Corp (al unei fiinte). ◊ Loc. adv. (Cu) trup si suflet = cu totul, in intregime, fara rezerve. ◊ Expr. (A fi) trup din trupul cuiva = a) (a fi) nascut din...; b) (a face) parte integranta din ceva. A fi trup si suflet cu cineva = a se identifica cu aspiratiile cuiva; a fi foarte strans legat de cineva. ♦ Corpul fara cap (si fara membre) al unei fiinte; trunchi (2). ♦ Cadavru. 2. Parte principala a unui obiect, a unei constructii etc.; p. gener. obiectul insusi. 3. (Inv.) Intindere mare de pamant care alcatuieste un singur lot. Trup de mosie. 4. (Inv.) Mare unitate militara. – Din sl. trupu.

REPTILA (‹ fr., germ.) s. f. (La pl.) Clasa de vertebrate amniote, poikiloterme, ovipare, avand membre scurte, uneori rudimentare sau absente (ex. serpii), plamanii bine dezvoltati si inima tricamerala (Reptilia). Sunt primele vertebrate in intregime terestre, ca adaptare avand pielea acoperita de un strat de solzi cornosi care impiedica pierderea apei din corp. Au aparut la sfarsitul Carboniferului si au fost animalele dominate in Mezozoic, cand au ocupat toate mediile de viata (acvatic, terestru si aerian) si au atins dimensiuni impresionante (dinozaurii, ichtiosaurii, ptedoractilii etc.). Formele actuale includ soparlele, serpii, broastele testoase si crocodilii. ♦ (Si la sg.) Animal din aceasta clasa.

ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE PENTRU ALIMENTATIE SI AGRICULTURA (F.A.O.; in engl.: Food and Agricultural Organization – F.A.O.), agentie internationala guvernamentala (din 1946) in cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Roma (Italia), creata la 16 oct. 1945, avand ca obiectiv lupta contra foametei si saraciei, ameliorarea alimentatiei si si a securitatii alimentare si accesul tuturor tarilor la o alimentatie adecvata unei vieti active si sanatoase. Promoveaza dezvoltarea rurala si agricultura durabila prin strategia de imbunatatire pe termen lung a productiei agricole si a securitatii alimentatiei, ameliorarea distributiei si comertului cu produse agricole, permitand astfel conservarea si gestionarea resurselor naturale, cresterea nivelului de viata a populatiei mondiale si a celei rurale in special. F.A.O. are 181 membri (2002), printre care si Romania (din 9 nov. 1961).