PREOTIME s. f. Tagma preotilor; multime de preoti, totalitatea preotilor. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -ime.

CLER, cleruri, s. n. totalitatea preotilor unei biserici, ai unei eparhii, ai unei tari etc.; preotime. – Din lat. clerus.

PREOTIME f. (colectiv de la preot) 1) totalitate a preotilor; popime; cler. 2) Multime de preoti; popime; cler. [Sil. pre-o-] /preot + suf. ~ime

CLER n. totalitate a preotilor unui cult; preotime. /<lat. clerus

ENORIE ~i f. 1) Teritoriu in care isi exercita atributiile un preot; parohie. 2) totalitate a locuitorilor de pe un astfel de teritoriu. /<ngr. enoria

DASCALIME s. f. (Pop.) Multime de dascali (1), totalitatea dascalilor. ♦ (Inv.) Elevi care urmau o scoala de preoti. – Dascal + suf. -ime.