UNITATE, unitati, s. f. 1. Numarul unu. ♦ Marime care serveste ca masura de baza pentru toate marimile de acelasi fel. Unitate de masura. ◊ (In sintagma) Unitate astronomica = unitate folosita pentru exprimarea distantelor in sistemul solar, egala cu distanta medie de la Soare la Pamant. 2. Insusirea a tot ce constituie un intreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. * Regula celor trei unitati (de loc, de timp si de actiune) = regula caracteristica teatrului clasic (antic si modern), dupa care opera dramatica trebuie sa fie dezvoltarea unei actiuni unice, care se desfasoara in acelasi loc si intr-un interval de 24 de ore. 4. Cea mai mica formatie, organizatie economica, administrativa, militara, sanitara etc. care alcatuieste un intreg si actioneaza dupa un plan general. – Din fr. unite, lat. unitas, -atis.

SECVENTA, secvente, s. f. 1. Succesiune de fenomene fizice sau ordinea de variatie in timp a marimilor unui sistem. 2. Sir de imagini sau de scene dintr-un film, care formeaza un anumit episod. ♦ Fig. Serie de fapte, de evenimente, de stari etc., care se succeda intr-o anumita ordine si formeaza un tot unitar. – Din fr. sequence. Cf. it. sequenza.

MONTAJ, montaje, s. n. 1. Montare¹; (concr.) ansamblu, sistem rezultat in urma unei montari. 2. Reunire a unor imagini (picturale, grafice, fotografice) independente sau a unora care fac parte dintr-o compozitie pentru a obtine un ansamblu; (concr.) ansamblu realizat astfel. 3. Faza finala in tehnica de lucru a unui film, care cuprinde selectarea scenelor, stabilirea ordinii si lungimii definitive a secventelor, mixajul cu acompaniamentul sonor etc. in conformitate cu succesiunea indicata de scenariu si cu viziunea artistica a regizorului. 4. Combinarea intr-o ordine succesiva logica si intr-un tot unitar, a scenelor si a episoadelor caracteristice dintr-o opera literara, dintr-o compozitie muzicala etc., in vederea unei transmisiuni radiofonice, de televiziune sau pentru un spectacol. Montaj literar. – Din fr. montage.

WELTANSCHAUUNG s.n. Ansamblu de cunostinte despre gandirea, sentimentele, vointa si comportamentul omului, despre experienta; imaginea despre lume si existenta umana ca un tot unitar. [Pr. velt-an-sa-] (din germ. Weltanschauung)

SISTEMATIZA, sistematizez, vb. I. Tranz. A dispune elementele unei stiinte, ale unei doctrine, ale unei expuneri intr-un tot unitar, organizat, intr-un sistem; a efectua o sistematizare. ♦ A organiza o activitate practica dupa o metoda rationala sau dupa un plan bine chibzuit. ♦ A transforma si a organiza un sistem tehnic existent, pentru a corespunde anumitor cerinte moderne. – Din fr. systematiser.

COMPLEX, -A, complecsi, -xe, adj., s. n. 1. Adj. Format din mai multe parti; care imbratiseaza, care intruneste in sine mai multe laturi sau elemente diferite. ♦ (Mat.) Numar complex = numar alcatuit prin insumarea unui numar real cu un numar imaginar. 2. S. n. Intreg, unitate formata din mai multe parti, din mai multe elemente; sistem care intruneste in sine mai multe laturi, care imbratiseaza mai multe domenii; combinare, asociere intr-un tot a mai multor fenomene, stari de lucruri etc. ♦ Ansamblu de constructii, de unitati industriale sau comerciale etc. cu functii deosebite, grupate teritorial, care alcatuiesc un tot unitar servind aceluiasi scop. ♦ Complex sportiv = baza sportiva special amenajata pentru practicarea mai multor ramuri de sport. 3. S. n. Ansamblu de tendinte inconstiente formate in copilarie pe baza anumitor relatii familiale si sociale, care determina comportarea ulterioara a persoanei. ♦ Complex de inferioritate = sentiment de neincredere in fortele proprii, care se formeaza de obicei in copilarie, uneori in legatura cu o deficienta fizica sau psihica. (Psih.) Complexul lui Oedip = atasament e****c al copilului fata de parintele de s*x opus. – Din fr. complexe, lat. complexus.

AGREGAT ~e n. 1) Grup de masini cuplate pentru a lucra ca un tot unitar. ~ agricol. 2) Material inert (nisip, pietris etc.) care, fiind amestecat cu ciment si apa, se foloseste la prepararea mortarului, a betonului. /<fr. agregat

ANSAMBLU ~ri n. 1) Unitate rezultata din suma partilor componente; tot unitar; totalitate. ~ de masuri. ◊ In ~ in general; in mare. 2) Colectiv artistic. ~ de estrada. /<fr. ensemble

BIOCENOZA f. Totalitate a organismelor vii, care populeaza un anumit mediu, formand cu el un tot unitar. [Sil. bi-o-] /<fr. biocenose

SECVENTA ~e f. 1) Serie de fapte care se succeda intr-o anumita ordine si formeaza un tot unitar. 2) Serie de imagini care formeaza un episod cinematografic. /<fr. sequence, lat. sequentia, it. sequenza

A SISTEMATIZA ~ez tranz. 1) (elemente ce constituie un tot unitar) A dispune intr-un sistem anumit. 2) A aranja intr-un anumit fel, dupa anumiti parametri (ca intr-un sistem). ~ cartile. /<fr. systematiser

STROFA ~e f. Parte a unei opere poetice, constand din cateva versuri, ce constituie un tot unitar din punct de vedere al ritmului, rimei si sensului. /<lat. stropha, fr. strophe, it. strofa, germ. Strophe

TOTALITATE ~ati f. 1) Caracter total. 2) Unitate rezultata din suma partilor componente; tot unitar; ansamblu. [G.-D. totalitatii] /<fr. totalite

COSMOS s.n. (La vechii greci) Universul considerat ca un sistem, ca un tot unitar si armonios. ♦ Lumea care ne inconjura, nemarginita in spatiu si in timp; univers. [Var. (rar) cosm s.n. / cf. fr., it. cosmos, gr. kosmos – lume].

AGREGAT s.n. 1. Grup de masini care lucreaza in acelasi timp ca un tot unitar. 2. Material inert (pietris, nisip etc.) care se amesteca cu cimentul si cu apa la prepararea betonului, mortarului, la anrocamente etc. 3. Component elementar al structurii solului, rezultat prin lipirea particulelor primare din sol. ◊ Agregat mineral = concrestere de minerale in diferite formatii naturale. 4. Ingramadire de organe pe o mica suprafata a unei plante. [Pl. -te. / cf. rus. agregat, fr. agregat, lat. aggregatum – reunit].

BIOCENOZA s.f. (Biol.) Totalitatea organismelor vegetale si animale care populeaza un anumit mediu, formand un tot unitar. [< fr. biocenose, cf. gr. bios – viata, koinos – comun].

ORGANISM s.n. 1. Totalitatea organelor care formeaza o fiinta; corp, fiinta. 2. (Fig.) Ceea ce se prezinta, functioneaza ca un tot unitar; organizatie. [< fr. organisme].

AGREGAT¹ s. n. 1. ansamblu de lucruri aflate intr-o conexiune. 2. grup de masini care lucreaza in acelasi timp ca un tot unitar. 3. material inert (pietris, nisip etc.) care se amesteca cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc. 4. component elementar al structurii solului. ♦ ~ mineral = concrestere de minerale in diferite formatii naturale. (< rus. agregat, /3/ fr. agregat)

ANSAMBLU s. n. 1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate; totalitate. 2. colectiv artistic al unui teatru. 3. grup de muzicieni care canta impreuna; formatie (4). ◊ piesa muzicala pentru o astfel de formatie. (< fr. ensemble)

MIXAJ s. n. 1. inregistrare simultana, pe o singura pista sonora, a sunetelor corespunzatoare imaginilor unui film. 2. combinare in anumite doze a inregistrarilor fiecarui instrument sau a vocii, intr-un tot unitar. (< fr. mixage)

ORGANISM s. n. 1. corp viu, organizat prin metabolism si reproducere; fiinta. 2. (fig.) ceea ce se prezinta, functioneaza ca un tot unitar; organizatie. 3. asociatie de persoane, societate oficiala recunoscuta. (< fr. organisme, lat. organismus, gr. organismos, germ. Organismus))

WELTANSCHAUUNG [VELT-AN-SA-] s. n. ansamblu de cunostinte despre gandirea, sentimentele, vointa si comportamentul omului, despre exprienta; imaginea despre lume si existenta umana ca un tot unitar. (< germ. Weltanschauung)

COMPLEX -A (‹ fr., lat.) adj., s. n. I. Adj. Format din mai multe parti; care intruneste in sine mai multe laturi sau elemente diferite. ♦ (MAT.) Numar c. = pereche de numere reale; pentru numerele complexe operatiile de adunare si inmultire se definesc astfel: (a,b) + (c,d) = (a+c, b+d); (a,b) • (c,d) = (ac-bd, ad+bc). N.c. (0,1) se numeste unitate imaginara si se noteaza cu i. Forma algebrica a n.c. (a,b) este a+b • i. Numerele b • i se numesc imaginare ∏. s. n. 1. Intreg format din mai multe parti, din mai multe elemente diferite; combinare, asociere intr-un tot a mai multor fenomene, stari de lucru. ♦ (CHIM.) Combinatie complexa. ◊ Complecsi π = combinatii complexe ale unor metale tranzitionale (fier, cupru, argint, paladiu, platina etc.) cu hidrocarburi; au importanta teoretica pentru studiul legaturilor chimice. ♦ Ansamblu de constructii, de unitati industriale sau comerciale etc. cu functii deosebite, grupate teritorial, care alcatuiesc un tot unitar servind aceluiasi scop (ex. c. scolar, c. pentru industrializarea lemnului, c. comercial). ◊ C. zootehnic = sistem de exploatare format din mai multe adaposturi pentru animale in care procesele de munca (hranire, intretinere, muls, asigurarea conditiilor de microclimat) sint mecanizate sau automatizate. C. mai cuprinde silozuri, finare, magazii etc., precum si terenul necesar asigurarii bazei furajere. C. de lansare = cosmodrom. ♦ C. sportiv = baza sportiva special amenajata pentru practicarea mai multor ramuri de sport. 2. (In psihanaliza) Ansamblu de tendinte inconstiente, formate in copilarie pe baza anumitor relatii familiale si sociale, care determina comportarea ulterioara a persoanei. C. de inferioritate = termen introdus de A. Adler pentru a desemna sentimentul de neincredere in fortele proprii format in copilarie, uneori in legatura cu o deficienta fizica sau psihica. si care trezeste tendinta de compensare. C. lui Oedip = disponibilitate afectiva de atasare excesiva a copilului fata de parintele de s*x opus si de aversiune fata de parintele de acelasi s*x considerat ca rival. 3. (MED.) C. primar = unitate morfopatologica intilnita in tuberculoza pulmonara si care cuprinde leziunea de inoculare, adenopatia si limfagita. 4. (PEDOL.) C. adsorbativ al solului = ansamblu de compusi din sol cu suprafata activa, capabili sa manifeste fenomenul de adsorbtie. Se compune din substante minerale, organice si organo-minerale ce provin din dezagregarea rocii-mame si consecutiv actiunii microorganismelor asupra materiilor organice din sol. 5. C. fizico-geografic, totalitatea elementelor si fenomenelor fizico-geografice de pe un terit., legate intre ele prin relatii reciproce si care dau specificul peisajului geografic al unitatii respective.

ANSAMBLU, ansambluri, s. n. 1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de acelasi gen); totalitate. ◊ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ◊ Loc. adv. In ansamblu = in esenta, in general, in linii mari. 2. Colectiv de artisti. 3. Compozitie muzicala scrisa pentru un ansamblu (2). – Din fr. ensemble.

TRIPTIC ~ce n. 1) Ansamblu de trei tablouri, de obicei reprezentand scene sacre, prinse intre ele prin balamale, astfel, incat cele laterale sa se poata inchide peste cel din mijloc. 2) Serie de trei opere de arta plastica, unite prin continut comun, care se completeaza reciproc. 3) tot unitar constituit din trei parti. /<fr. triptyque

ANSAMBLU, ansambluri, s. n. 1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate apartinand aceluiasi domeniu; totalitate. ◊ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ◊ Loc. adv. In ansamblu = in linii mari. 2. Colectiv de artisti. – Fr. ensemble.

ANSAMBLU s. 1. intreg, tot. (Un ~ unitar.) 2. totalitate. (Aceste elemente alcatuiesc un ~.) 3. v. sistem. 4. colectiv, formatie, trupa. (~ artistic.) 5. ansamblu statistic v. colectivitate statistica.

INSEPARABIL adj. 1. indisolubil, nedespartit, neseparabil, organic, unitar. (Un tot ~.) 2. v. nedespartit.

unitar, -A adj. care formeaza un singur tot; omogen. (mat.) vector unitar = versor. (< fr. unitaire)

COORDONA, coordonez, vb. I. Tranz. A pune de acord partile unui tot, a indruma in sens unitar o serie de activitati desfasurate in vederea aceluiasi scop. [Pr.: co-or-] – Din fr. coordonner.

COORDONA vb. tr. a pune de acord partile unui tot; a indruma in sens unitar o serie de activitati. (< fr. coordonner)

unitar, -A, unitari, -e, adj. Care formeaza un singur tot, un intreg; omogen. – Din fr. unitaire.

unitar, -A, unitari, -e, adj. Care formeaza un singur tot, un intreg; omogen. – Din fr. unitaire.

SISTEM s. n. 1. ansamblu de elemente aflate intr-o relatie structurala, de interdependenta si interactiune reciproca, formand un tot organizat. 2. (anat.) grupare morfologica si functionala unitara de organe sau de structuri. 3. (biol.) ansamblu de elemente aflate in interactiune. ♦ (geol.) succesiune de straturi care corespunde aceleiasi perioade. 4. ansamblu ordonat care apare ca rezultat al unei clasificari. ♦ ~ solar = ansamblu de corpuri ceresti in care intra Soarele, planetele cu satelitii lor (masa atomica, numar de ordine); ~ de ecuatii = grup de mai multe ecuatii cu aceleasi necunoscute; ~ tehnic = ansamblu de corpuri fizice compus, cel putin in parte, din corpuri solide, folosit in tehnica; ~ de unitati = ansamblu de unitati de masura dintr-un numar restrans de unitati fundamentale; ~ audio = combina muzicala. 5. mod de organizare a unui proces, a unei operatii, activitati etc.; metoda de lucru, fel de a lucra. 6. ~ informational = ansamblu de procedee si mijloace de adunare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere a intreprinderilor etc.; ~ ul stiintelor = totalitate a disciplinelor stiintifice, ansamblul cunostintelor teoretice ale oamenilor intr-o anumita etapa istorica. 7. (fam.) mijloc ingenios. (< fr. systeme, lat. systema, germ. System)

EFORT s. 1. v. stradanie. 2. greutate, osteneala, truda. (Cu mult ~.) 3. incercare, osteneala, sfortare, silinta, stradanie, straduinta. (Toate ~urile lui au fost zadarnice.) 4. (FIZ.) efort unitar = (impr.) tensiune.

PERIOADA² ~e f. 1) gram. Constructie constand din cateva unitati sintactice, care formeaza un tot armonios. 2) geol. Subdiviziune a unei ere geologice. 3) muz. Parte unitara dintr-o compozitie muzicala constand din mai multe fraze. [G.-D. perioadei; Sil. -ri-oa-] /<lat. periodus, ngr. periodos, fr. periode

unitar ~a (~i, ~e) Care formeaza o unitate; care constituie un tot intreg. Partid ~. /<fr. unitaire

UNIFICA vb. I. tr. 1. a face un intreg, un tot din mai multe unitati sau parti. 2. a reduce la un singur sistem; a face unitar. II. refl. a se uni. (< fr. unifier, lat. unificare)

INSTALATIE, instalatii, s. f. 1. Faptul de a (se) instala. 2. Ansamblu de constructii, de masini etc. montate astfel incat sa formeze un tot in scopul executarii unei anumite functiuni sau operatii in procesul de productie. ◊ Instalatie electrica = ansamblu unitar de conductoare, aparate, masini etc. destinate producerii sau utilizarii energiei electrice. [Var.: instalatiune s. f.] – Din fr. installation.

CONCEPTIE, conceptii, s. f. 1. Felul de a vedea sau ansamblu de pareri, de idei cu privire la probleme filozofice, stiintifice, tehnice, literare etc. ◊ Conceptie despre lume = ansamblu de reprezentari si de idei despre lumea inconjuratoare, care tinde sa imbratiseze toate fenomenele acesteia, natura, societatea, gandirea, omul si locul omului in lume etc. intr-o interpretare unitara. 2. Proces prin care ia fiinta un nou individ animal, in urma fecundarii ovulului de catre s**********d; procreare, zamislire (a unui copil). [Var.: conceptiune s. f.] – Din fr. conception, lat. conceptio, -onis.

UNIFICA vb. I. 1. tr. A face un intreg, un tot din mai multe unitati sau parti; a uni. 2. tr. A reduce la un singur sistem; a face unitar. 3. refl. A se uni. [P.i. unific, 3,6 -ca. / < it. unificare, cf. fr. unifier < lat. unus – unu, facere – a face].

PLURALISM s.n. 1. Conceptie filozofica idealista care neaga unitatea materiala a lumii, sustinand ca tot ceea ce exista consta dintr-o multitudine de entitati izolate, independente una de alta si ireductibile la o baza comuna, unitara. ♦ (P. ext.) Orice conceptie care, intr-un domeniu determinant, admite o multitudine de factori echivalenti, de principii etc. ce nu pot fi reduse la unitate; stare de lucruri caracterizata prin existenta unei multiplicitati. 2. Principiu democratic potrivit caruia functionarea democratiei, garantarea drepturilor si libertatilor ar fi conditionata de existenta mai multor forte politico-sociale (partide, sindicate etc.) care sa se interpuna intre individ si stat. [< fr. pluralisme, cf. lat. pluralis – compus din mai multe elemente].

GARNITURA, garnituri, s. f. 1. Accesoriu folosit pentru a impodobi sau a completa un lucru. ♦ Adaos constand din legume, salata etc., care se serveste la friptura. 2. Piesa sau ansamblu de piese demontabile care completeaza, intaresc sau protejeaza o piesa, micsorandu-i uzura; piesa care asigura imbinarea perfecta a doua elemente prin care circula un fluid. 3. Grup de mai multe lucruri de acelasi gen care impreuna formeaza un ansamblu unitar. ♦ totalitatea uneltelor, sculelor, pieselor etc. de acelasi fel folosite intr-un atelier sau intr-o exploatare. ♦ totalitatea pieselor de acelasi gen ale unei masini. ◊ Garnitura de litere = serie de litere si de semne cu caractere tipografice identice, cuprinzand toate corpurile caracterului respectiv. ♦ Ansamblu format din locomotiva si vagoanele unui tren. 4. totalitatea jucatorilor care alcatuiesc o echipa sportiva; formatie. – Din fr. garniture.

RECONQUISTA [rekonkista], denumirea perioadei, din istoria Pen. Iberice, cuprinsa intre sec. 8 si 15, dominata de lupta pentru eliberarea terit. ocupate de arabi si de berberi. O importanta cruciala in timpul R. a avut-o lupta din 16 iul. 1212 de langa Las Navas de Tolosa in care fortele crestinilor, comandate de regele Alfons VIII al Castiliei, au infrant armata maura a Almohazilor. Cu toate ca incepand de la mijlocul sec. 13 crestinii eliberasera cea mai mare parte a Pen. Iberice, R. a luat sfarsit abia in 1492, o data cu cucerirea Granadei (asediata din 1481). In timpul R. s-au format regatele Leon, Aragon, Navarra, Castilia si Portugalia. Perioada R. a avut un rol important in dezvoltarea economica si politica a statelor iberice, accelerand formarea statelor unitare Spania si Portugalia; in acelasi timp a contribuit la cresterea devotamentului fata de Regalitate si Biserica; spre sfarsitul ei se instituie Inchizitia.

EINSTEIN [ainstain], Albert (1879-1955), fizician german. Emigrat (1933) in S.U.A.; naturalizat (1940). Prof. univ. la Berlin si Princeton. In 1905, a explicat efectul fotoelectric pe baza naturii corpusculare (discontinue) a luminii, introducand notiunea de foton. Autorul teoriei relativitatii restranse, care modifica legile mecanicii newtoniene (mai ales la viteze mari), ce sta la baza electrodinamicii relativiste („Asupra electrodinamicii corpurilor in miscare”, „Depinde oare inertia corpurilor de cantitatea de energie pe care o contin?”, 1905) si al teoriei relativitatii generalizate, conform careia legile generale ale tuturor fenomenelor fizice sunt aceleasi in toate sistemele de referinta din Univers, inertiale sau neinertiale („Bazele teoriei relativitatii restranse si generalizate”, 1916). In 1917, a enuntat legile statistice ale proceselor de emisie spontana si de absorbtie a luminii de catre atomi si ale emisiei stimulate a luminii, pe baza careia s-a construit ulterior (1960) laserul. A elaborat teoria caldurii specifice a solidelor, a efectului giromagnetic (numit si efectul Einstein-de Haas, 1915). In 1928, a enuntat teoria campului unitar (magnetismul si gravitatia sunt doua aspecte ale aceluiasi fenomen). Premiul Nobel pentru fizica (1921).

AVERESCU, Alexandru (1859-1938, n. Ismail), maresal si om politic roman. A parcurs toate gradele militare, de la sublocotenent (1881), la general de brigada (1906) si maresal (1930). Comandant al Scolii Superioare de Razboi (1894-1895). Atasat militar la Berlin (1895-1898); ca sef al Marelui Stat Major (1911-1913) a elaborat planul de lupta al armatei romane in timpul celui de-al doilea razboi balcanic; ministru de razboi (1907-1909). Exceptional comandant de osti, erou al primului razboi mondial, A. a obtinut rasunatoarele victorii de la Marasti si Oituz (1917). Ministru in repetate rinduri, prim-ministru (1918, 1920-1921, 1926-1927), ministru secretar de stat si consilier regal (1938). A infiintat (1918) si condus Liga (din 1920 Partidul) Poporului; a militat pentru consolidarea statului national unitar roman, impotriva curentelor extremiste, pentru un regim parlamentar-constitutional. Teoretician si ginditor militar („Tactica”, „Notite zilnice din razboi. 1916-1918”). M. de onoare al Acad. (1923).