GARNISAJ ~e n. 1) Strat de material cu care se acopera un obiect, o constructie, un teren, in scop protector. 2) Material constand din diferite ramuri (maracini, nuiele etc.) care se asaza la fundul unui torent de apa pentru a-i micsora actiunea distructiva. /<fr. garnissage

GALET ~ti m. Fragment de mineral sau de roca, slefuit si rotunjit de torentul apelor, care intra in componenta pietrisului si conglomeratelor. /<fr. galet

SIROI¹, siroaie, s. n. 1. Suvita (abundenta) de lichid care curge sau se prelinge de undeva. ◊ Expr. A curge siroaie (sau siroi) = a curge din abundenta. 2. torent de apa care se scurge cu repeziciune si abundenta pe locurile inclinate (in urma ploilor mari sau a topirii zapezilor); suvoi. – Et. nec.

DESFUNDA, desfund, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi scotandu-i fundul sau dandu-i cep; p. ext. a deschide o sticla astupata, scotandu-i dopul; a destupa. ♦ Refl. (Rar; despre torente de apa) A se revarsa. 2. A curata sau a goli un canal; o conducta, un sant infundat etc. 3. A face ca un drum, un teren sa devina impracticabile din cauza ploii, a apei revarsate, a noroiului etc. 4. A ara adanc, a desteleni un teren, de obicei pentru pregatirea unei plantatii viticole sau pomicole. – Des¹- + [in]funda.

A BARA ~ez tranz. 1) (cai, drumuri, accese) A inchide cu ajutorul unei bare; a bloca. 2) (torente de apa) A opri cu ajutorul unui baraj; a stavili; a zagazui; a indigui. 3) (texte, cifre) A face o linie pentru a anula. /<fr. barrer

A IEZI ~esc tranz. (torente de apa) A opri cu ajutorul unei iezaturi; a zagazui; a indigui; a stavili. /sb. jaziti

A INDIGUI ~iesc tranz. (torente de apa) A opri cu ajutorul unui dig; a stavili; a zagazui; a bara. /in + dig + suf. ~ui

Rapa ~e f. 1) Surpatura de pamant, lunga si adanca, aparuta in urma actiunii torentilor de apa. ◊ A da de ~ (ceva) a face sa nu se aleaga nimic (din ceva); a face sa esueze (ceva). Bun de dat la ~ a) bun de aruncat; b) nemernic. A se duce (sau a merge) de ~ a se solda cu nereusita. 2) pop. apa curgatoare mica; parau. [G.-D. rapei; Pl. si rapi] /<lat. ripa

A RETINE retin tranz. 1) A face sa se retina. 2) (infractori) A priva temporar de libertate. 3) fig. (porniri, sentimente, stari sufletesti etc.) A nu lasa sa se manifeste; a inchide in sine. 4) (locuri, bilete etc.) A lasa in rezerva; a pastra; a rezerva. ~ o camera la hotel. 5) (sume datorate, impozite etc.) A opri din oficiu. 6) A-si intipari in memorie; a tine minte. ~ spusele (cuiva). 7) (torente de apa, zapada, aer, rafale de vant etc.) A impiedica sa patrun-da (undeva). /re- + a tine

ROPOT ~e n. 1) Zgomot puternic, cadentat si uniform, produs de unele fenomene naturale (ploaie, grindina, valuri, torente de apa etc.), fiinte sau obiecte (copitele cailor, motoare etc.). 2) Goana a cailor. 3) Zgomot brusc, puternic si rasunator, produs de ap-lauze. /<bulg. ropot

A SE SCURGE pers. 3 se scurge intranz. 1) (despre fluide) A iesi (dintr-un recipient) incet si in cantitati mici. 2) (despre suvoaie, torente de apa) A curge in josul pantelor pana la epuizare. 3) (despre ochi) A-si pierde lichidul pe care il contine ca urmare a spargerii globului ocular. 4) fig. (despre persoane, vehicule etc.) A urma unul dupa altul (fara intrerupere sau la intervale egale). 5) fig. (despre ore, zile, saptamani, luni etc.) A se consuma treptat; a trece; a curge. /<lat. excurrere

A STAVILI ~esc tranz. 1) (torente de apa) A opri cu ajutorul unei stavile; a pune un baraj; a zagazui; a indigui; a bara. 2) fig. (actiuni, planuri, idei etc.) A impiedica sa se manifeste; a frana. /Din stavila

A ZAGAZUI ~iesc tranz. 1) (torente de apa) A opri cu ajutorul unui zagaz; a indigui; a stavili; a bara. 2) (activitati, planuri, idei etc.) A impiedica sa se manifeste sau sa se realizeze; a stavili; a frana. /zagaz + suf. ~ui

A ZATONI ~esc tranz. (torente de apa) A opri cu ajutorul unui zaton; a zagazui; a indigui; a stavili. /Din zaton

CASCADA s.f. 1. torent de apa care cade de la o mare inaltime; cataracta. ◊ Cascada de ras = ras sacadat si prelungit. 2. Montaj in cascada = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice astfel incat curentul de la intrare sa fie egal cu cel de la iesirea elementului anterior. [< fr. cascade, cf. it. cascata – cadere].

jirlau s.n. (reg.) 1. siroi de apa; suvoi, torent. 2. rapa foarte lunga cu maluri pline de iarba.

namas, namasuri, s.n. (reg.) torent (de apa).

CASCADA, cascade, s. f. torent de apa care cade cu zgomot de la o mare inaltime (pe un perete de munte). ◊ Expr. Cascada de ras = ras zgomotos, sacadat si prelungit. – Fr. cascade.

torent, torente, s. n. apa curgatoare (de munte) cu debit nestatornic, care apare in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezii si care curge vijelios pe povarnisurile muntilor sau ale dealurilor, avand o mare forta de eroziune; puhoi, suvoi. [Pl. si: torenti] – Din fr. torrent.

ZAPOR ~oare n. 1) Ingramadire de sloiuri de gheata, formata primavara in anumite locuri, pe cursul unui rau. 2) Baraj construit special pentru a putea porni plutele sau morile. 3) torent mare de apa care se formeaza la spargerea unui baraj. /<bulg. zapor

torent s.n. apa de munte cu debit variabil, care curge impetuos peste creste in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor; puhoi, suvoi. ♦ Forma de relief care ia nastere ca urmare a actiunii apelor torentiale. ♦ (Fig.) Suvoi, siroi, navala. ♦ In torent = din belsug. [Pl. -nte, (s.m.) -nti. / < fr. torrent, it. torrente, lat. torrens].

NABOI¹, naboiuri, s. n. (Inv. si reg.) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (in timpul primaverii). – Cf. scr. naboj.

naboi¹, naboaie, si naboiuri, s.n. (inv. si reg.) 1. puhoi, torent provocat de umflarea apelor (in timpul primaverii). 2. gramada, ceata, multime de oameni. 3. lipsa de aer.

RAVENA vb. tr. (despre apele de siroire, puhoaie, torenti) a roade, a sapa santuri de diferite dimensiuni. (< fr. raviner)

torent ~e n. 1) Curs de apa temporar si puternic, care apare in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor si vine la vale cu o mare viteza si forta de eroziune; suvoi; puhoi. 2) fig. Cantitate mare (de ceva) aparuta brusc. ~ de lacrimi. ~ de oameni. /<fr. torrent, lat. torrens, ~tis

torent s. n. 1. curs de apa temporar pe pantele repezi si neregulate ale muntilor si dealurilor, cu debit variabil, care curge impetuos peste creste, in urma ploilor mari sau dupa topirea brusca a zapezilor. 2. forma de relief care ia nastere ca urmare a actiunii apelor torentiale. 3. (fig.) suvoi, navala. ♦ in ~ = din belsug. (< fr. torrent, lat. torrens)

NOIAN s. v. abis, adanc, apa, mare, ocean, prapastie, puhoi, suvoi, torent.

sel, seluri, s.n. (reg.) 1. torent. 2. sant prin care se scurge apa unui suvoi.

SUVOI ~oaie n. 1) Curent vijelios de apa care vine cu repeziciune la vale; torent; puhoi. 2) pop. Ploaie abundenta si repede; puhoi. 3) fig. Multime de oameni care se misca intr-o directie; puhoi. /cf. ung. sio

CASCADA (‹ fr.) s. f. 1. Cadere naturala de apa pe cursul unui riu, fluviu sau torent provocata de o ruptura de panta in profilul longitudinal al vaii. Frecvente in regiunile calde si umede peste fostele praguri glaciare, in unitatile inalte de relief unde bancurile de roci dure alterneaza cu altele mai moi. C. cu cea mai inalta cadere de apa din lume este Angel (Venezuela, 979 m). In Romania cea mai inalta c. este Izvorul Cailor (M-tii Rodnei, 150 m). ♦ C. de hidrocentrale = grup de centrale hidroelectrice, in componenta unui sistem hidroenergetic amenajate in serie pe un curs de apa, ce pot avea sau nu lacuri proprii de acumulare. ♦ Expr. Cascada de ris = ris zgomotos, sacadat si prelungit. 2. (TEHN.) Montaj in c. = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice pentru a imbunatati factorul de putere sau pentru a modifica fara pierderi turatia acestora.

VAJOI, vajoaie, s. n. (Reg.) apa care curge repede si zgomotos; suvoi, torent. ♦ Avalansa. – Din vaj¹ (dupa suvoi).

torentIAL ~a (~i, ~e) 1) (despre ploaie) Care se manifesta ca un torent; abundent, repede si de scurta durata. 2) (despre ape curgatoare) Care curge cu viteza si cu debit mare (ca un torent). [Sil. -ti-al] /<fr. torrentiel

PUHOI ~oaie n. 1) Curs vijelios de apa format in urma ploilor mari sau a topirii zapezii; torent; suvoi. 2) Ploaie torentiala. 3) fig. Multime nenumarata (de oameni sau de alte fiinte) care se indreapta navalnic in aceeasi directie. /<sl. povoni

NABOI ~uri n. inv. Curs vijelios de apa, format in urma ploilor mari sau a topirii zapezii; puhoi; torent; suvoi. /cf. sb. naboj

DEBIT¹ s. n. 1. cantitate de fluid sau de material pulverulent care trece in unitatea de timp printr-o sectiune data a unei conducte, a unui canal ◊ cantitate de material transportata, prelucrata sau furnizata de o masina, instalatie etc. in unitatea de timp. ♦ ~ c*****c = cantitatea de sange expulzata din ventricolul stang in aorta la fiecare contractie a inimii; ~ de foc = numarul de lovituri trase de o gura de foc in unitatea de timp; (inform.) ~ de informatie = cantitatea de informatii transmise in unitatea de timp, dintr-un sistem de comunicatie. ◊ numarul de vehicule ce trec printr-un punct al unui drum in unitatea de timp. ◊ cantitatea de forte si mijloace care pot trece in unitatea de timp peste un curs de apa. 2. cantitatea de calorii pe care o produce o instalatie in unitatea de timp. 3. (fig.) suvoi, torent de cuvinte, flux verbal. 4. vanzare (de marfuri) cu amanuntul. ◊ local unde se vinde cu amanuntul; tutungerie. (< fr. debit)

torent s. 1. puhoi, suvoi, (pop.) noian, zapor, (inv. si reg.) naboi, (reg.) susoi, (prin Dobr. si Munt.) sel. (~ de ape.) 2. puhoi, rau, siroi, suvoi. (~ de vin.)

DEJECTIE s. f. 1. evacuare a excretiilor din corp; materia evacuata. 2. scurgeri provenite din industrii, din gospodarii, care degradeaza apele naturale in care se scurg. 3. con de ~ = gramada de pietris, de nisip etc. care se depune in regiunea inferioara a unui torent, avand forma unei jumatati de con turtit; agestru. 4. (pl.) materii pe care le arunca vulcanii. (< fr. dejection, lat. deiectio)

DEJECTIE s.f. 1. Evacuarea excretiilor din corp (mai ales a excrementelor); materia evacuata. 2. Scurgeri provenite din industrii, din gospodarii, care degradeaza apele naturale in care se scurg. 3. Con de dejectie = gramada, ingramadire de pietris, de nisip etc. care se depune in regiunea inferioara a unui torent si are forma unei jumatati de con foarte turtit; agestru. [Gen. -iei, var. dejectiune s.f. / < fr. dejection, cf. lat. deiectio].

DEBIT² s.n. 1. Desfacere, vanzare a unor marfuri. 2. Local, loc unde se vinde cu amanuntul; pravalie; tutungerie. 3. Cantitate de lichid, de fluid pe care o lasa sa se scurga un izvor, un rezervor etc. ◊ Debit solid = cantitatea de material solid transportat de un curs de apa in unitatea de timp in suspensie. ♦ Cantitate de curent electric data de o sursa de electricitate intr-un anumit timp (luat ca unitate). 4. (Fig.) Suvoi, torent de cuvinte, flux verbal. [Pl. -te, -turi. / < fr. debit].

DEJECTIE, dejectii, s. f. 1. Evacuare a excretiilor din organism, in special a materiilor f****e; (concr.) materia f****a evacuata. ♦ apa murdara provenita din fabrici sau din gospodarii, care degradeaza apele naturale in care se scurge. 2. (In sintagma) Con de dejectie = forma de relief cu aspect de evantai, alcatuita din bolovanisuri, pietrisuri, nisip si argila depozitate de torenti si rauri acolo unde se produce o schimbare de panta. [Var.: dejectiune s. f.] – Din fr. dejection, lat. dejectio, -onis.

RAU, rauri, s. n. 1. apa curgatoare (permanenta) formata din unirea mai multor paraie si care se varsa intr-un fluviu, in alt rau, intr-un lac etc. 2. P. a**l. Cantitate mare de lichid care curge; torent, val. ♦ Fig. Sir, coloana, multime de oameni in mers. * Expr. Rauri-rauri = in numar mare, fara sfarsit; potop. 3. (La pl.) Cusatura in linii serpuitoare, care impodobeste manecile, de la altita la manseta, si pieptii camasilor de la costumul national. – Lat. rivus.

DEBIT¹, debite, s. n. 1. Tutungerie. ♦ (Inv.) Debit de bauturi spirtoase = carciuma. 2. (Inv.) Vanzare, desfacere continua de marfuri cu amanuntul. 3. Cantitatea de fluid sau de pulbere fina care trece, intr-o unitate de timp, printr-o sectiune a unei albii, a unei conducte sau a unui canal. ◊ Debit instalat = valoare maxima a debitului de apa care poate fi utilizat in scopuri energetice de turbinele unei centrale hidroelectrice. ♦ Cantitate de material sau de obiecte produse de o masina sau de o instalatie intr-o unitate de timp. Debit de energie = energie debitata de o instalatie intr-o unitate de timp. ♦ (Med.) Debit c*****c = cantitatea de sange expulzata de ventriculul stang in aorta la fiecare contractie a inimii sau in cursul unui minut. ♦ (Mil.) Debit de foc = numarul de lovituri care poate fi tras de o gura intr-o anumita cantitate de timp. ♦ Fig. Afluenta (precipitata), torent de cuvinte in vorbirea cuiva. – Din fr. debit.