CUPTOR ~oare n. 1) Constructie pentru copt painea si alte produse de panificatie. 2) Cantitate de paine, de placinte etc. care se coc odata. 3) Parte de deasupra a acestei constructii, care se incalzeste. ◊ A sta (sau a dormi) pe ~ a fugi de lucru; a lenevi. A aduce nora pe ~ a se insura. 4) Despartitura de jos la masina de gatit, in care se coc prajituri sau alte preparate. 5) Instalatie industriala pentru topirea metalului sau pentru alte operatii tehnice. ◊ ~ de var instalatie unde se arde piatra de var; varnita. 6) fig. Caldura mare si dogoritoare; canicula. ◊ Luna lui ~ luna iulie. /<lat. coctorium

ZGURA, zguri, s. f. 1. Partea minerala fuzibila din cenusa carbunilor, care se aglomereaza in procesul de solidificare. ♦ Funingine. 2. Reziduu rezultat in procesul de extragere a metalelor din minereuri sau la topirea metalelor, constituit din oxizi formati in procesul tehnologic, din silicati, pamant etc. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 3. Cenusa intarita (provenita din lucruri arse). – Cf. alb. zgjyre, bg. zgurija.

TOPITOR, -OARE, topitori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Muncitor care lucreaza la un cuptor de topit sau, in general, la topirea unor materiale in cadrul procesului de productie al unei intreprinderi. 2. S. f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topila (2). – Topi + suf. -tor.

CREUZET ~e n. tehn. 1) Bazin din partea de jos a cuptoarelor metalurgice in care se aduna materialul topit. 2) Recipient facut din material refractar, folosit in industrie pentru topirea metalelor, aliajelor sau a sticlei la temperaturi inalte. 3) Vas facut dintr-un metal rezistent la caldura, folosit pentru reactii chimice. [Sil. cre-u-] /<fr. creuset

TOPITOR ~i m. Muncitor specializat in topirea metalelor sau a altor materiale. /a topi + suf. ~tor

CREUZET s.n. Vas rezistent la caldura, folosit pentru reactii chimice la temperaturi inalte. ♦ (metal.) Recipient dintr-un material refractar, care serveste la topirea metalelor sau pentru anumite tratamente termice. [Pron. cre-u-. / < fr. creuset].

SCORIE s.f. 1. (metal.) Reziduu obtinut in extragerea metalelor din minereuri si la topirea metalelor; zgura. 2. (Geol.) Produs vulcanic spongios cu aspect de zgura. [Gen. -iei. / < fr. scorie, cf. lat. scoria, gr. skoria].

SCORIE s. f. 1. reziduu la extragerea metalelor din minereuri si la topirea metalelor; zgura. 2. produs vulcanic spongios cu aspect de zgura. 3. strat de oxid pe suprafata unei piese de otel incalzite la temperaturi inalte. 4. (fig.) imperfectiune, defect. (< fr. scorie, lat. scoria)

borax n. (lat. borax). Chim. Borat de soda. E un praf alb care ajuta la topirea metalelor si da lustru rufelor scrobite (Mai bine ar fi b****e, ca torace).

PIROmetalURGIE s. f. procedeu de baza pentru obtinerea metalelor, prin topirea minereurilor in cuptoare metalurgice. (< fr. pyrometalurgie)

CUBILOU, cubilouri, s. n. Cuptor vertical cilindric, format dintr-o manta de tabla captusita cu caramida refractara, in care se incalzeste metalul impreuna cu combustibilul si cu materialele auxiliare, pentru a obtine fuziunea metalului sau pentru topirea si turnarea lui in forme. – Din fr. cubilot.

ALIAJ ~e n. Produs metalic obtinut prin topirea mai multor metale cu metaloizi. ~ de fier. [Sil. -li-aj] /<fr. alliage

CUBILOU ~ri n. Cuptor vertical, in forma de cilindru, captusit cu materiale refractare, folosit pentru fuziunea metalului sau pentru topirea si turnarea lui in forme. /<fr. cubilot

ALIAJ s. n. produs metalic obtinut prin topirea mai multor metale ori a unor metale cu metaloizi. (< fr. alliage)

CREUZET s. n. 1. vas rezistent la caldura, pentru reactii chimice la temperaturi inalte. 2. recipient dintr-un material refractar in industrie la topirea si elaborarea metalelor, aliajelor, sticlei etc. 3. partea de jos a unui furnal, unde se colecteaza, in procesul metalurgic, produsele de topire. 4. (fig.) loc unde se amesteca diverse influente, lucruri etc. (< fr. creuset)

ALIAJ, aliaje, s. n. Produs metalic obtinut prin topirea laolalta a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] – Din fr. alliage.

PIROmetalURGIE s.f. Procedeu de baza pentru obtinerea metalelor, care consta in topirea minereurilor in cuptoare metalurgice cu ajutorul caldurii produse prin arderea unor combustibili. [Gen. -iei. / < fr. pyrometalurgie].

FURNAL s.n. 1. Instalatie speciala pentru topirea minereurilor si extragerea metalelor; cuptor inalt. 2. Incarcatura de exploziv introdusa intr-o stanca, intr-un zid etc. care urmeaza sa fie aruncat in aer. [Pl. -le, -luri. / < fr. fourneau].

SEGREGARE s.f. Actiunea de a se segrega si rezultatul ei; segregatie. 1. Izolare a minereurilor din masa rocilor si cristalizarea lor in filoane deosebite. ♦ Separare dintr-un aliaj a doua metale cu temperaturi de topire diferite. 2. Fenomen manifestat la hibridarea sexuata a plantelor prin separarea ereditatii materne de cea paterna in celule diferentiate. ♦ Segregatie rasiala. [< segrega].

FURNAL s. n. 1. cuptor inalt, in forma de turn, cu instalatie pentru topirea minereurilor si extragerea metalelor. 2. incarcatura de exploziv introdusa intr-o stanca, intr-un zid etc. care urmeaza sa fie aruncat in aer. ◊ groapa in urma exploziei in pamant a unei asemenea incarcaturi. (dupa fr. fourneau)

ALIAJ, aliaje, s. n. Produs cu caracter metalic obtinut prin topirea laolalta a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] – Fr. alliage.

TOPITURA, topituri, s. f. 1. Substanta lichida obtinuta prin topirea unei substante solide. ♦ Spec. metal lichid dintr-un cuptor de topit in timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 2. (Reg.) Slanina subtire (de pe burta porcului) care se topeste pentru a se obtine din ea untura; mancare preparata din bucatele de carne desprinse de pe slanina si prajite cu ceapa tocata. – Topi + suf. -tura.

FURNAL ~e n. 1) Constructie speciala in forma de turn care serveste drept cuptor pentru topirea minereurilor in vederea extragerii metalelor; cuptor inalt. 2) Incarcatura de material exploziv folosita pentru a arunca in aer ceva masiv. /<fr. fourneau

ALIAJ s.n. Amestec de mai multe metale sau de metale cu metaloizi, obtinut prin topirea lor laolalta. [< fr. alliage].

ZGURA s. f. 1. Produs care se obtine la extragerea metalelor din minereuri sau la topirea lor si care contine cea mai mare parte a materialelor straine din metalul respectiv; partea fuzibila din cenusa carbunilor, intrebuintata la fabricarea unor materiale de constructie. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 2. Cenusa intarita (provenita din lucruri arse). ♦ Funingine. – Comp. alb. zgjure (bg. zgurija).

A ALIA ~ez tranz. 1) (metale sau metale si metaloizi) A combina prin topire (in vederea obtinerii unui aliaj). 2) A face sa se alieze. [Sil. -li-a] /<fr. allier

ALIAT ~ta (~ti, ~te) si substantival 1) Care este unit printr-o alianta. State ~te. 2) (despre metale) Caruia i s-a adaugat (prin topire) un alt element. /v. a alia

HAFNIU n. metal rar, dur si cu temperatura de topire foarte inalta. /<fr., germ. Hafnium

HAFNIU s.n. metal rar, dur si cu temperatura de topire foarte ridicata, care se gaseste in natura alaturi de zirconiu. [Pron. -niu. / cf. fr. hafnium, germ. Hafnium < Hafnia – numele latin al orasului Copenhaga].

IRIDIU s. n. Element chimic, metal greu, alb-argintiu, foarte dur, putin ductil, cu temperatura de topire foarte inalta, intrebuintat la confectionarea unor instrumente fizice si chirurgicale, a varfurilor de penita pentru stilouri sau, sub forma aliajelor cu platina, pentru cupluri termoelectrice. [Var.: iridium s. n.] – Din fr. iridium.

MALEABIL, -A, maleabili, -e, adj. 1. (Despre metale) Care poate fi intins in foi subtiri la temperatura inferioara aceleia de topire; (despre alte materiale) care poate fi usor modelat. 2. Fig. (despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care se adapteaza usor; adaptabil, mladios, docil. [Pr.: -le-a-] – Din fr. malleable.

FONDANT s.m. 1. (metal.) Substanta care formeaza impreuna cu alta substanta un compus cu punctul de topire inferior punctului de topire al componentilor. 2. Medicament care ajuta la reducerea unei inflamatii. 3. Serbet. // adj.f. Bomboana fondanta (si s.f.) = bomboana facuta dintr-o compozitie asemanatoare serbetului si umpluta cu o compozitie aromata. [< fr. fondant].

SPAIS s. n. produs intermediar din topirea unor minereuri neferoase continand combinatii ale arseniului si ale antimoniului cu diferite metale. (< germ. Speise)

BISMUT (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic (Bi; nr. at. 83, m. at. 209, p. t. 271ºC, p. f. 1.560 ºC), metal alb-lucios, cu nuante rosiatice, casant, intrebuintat la obtinerea aliajelor de temperatura de topire joasa, iar sub forma de combinatii in medicina, in cosmetica si in industria sticlei. A fost descoperit de chimistul francez E. Geoffroy in 1753.

AUTOGENA, autogene, adj. f. (In expr.) Sudura autogena = sudura prin topire, efectuata fara material de adaos sau cu material de adaos de compozitie asemanatoare metalelor sudate. [Pr.: a-u-] – Dupa fr. autogene (< gr.).

CADMIU (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic (Cd; nr. at. 48; m. at. 112,41, p. t. 321ºC, p. f. 768ºC); metal alb-argintiu. Se gaseste in natura sub forma de combinatii in minereuri de zinc. Functioneaza in combinatii in starea de valenta 2. Este folosit la obtinerea aliajelor cu punct de topire scazut si rezistente fata de agentii de coroziune, ca absorbant de neutroni in reactoarele nucleare etc.; sulfura si oxidul de c. sint intrebuintate la preparea culorilor fine si a smalturilor. A fost descoperit de chimistul german Fr. Strohmeyer in 1817.

CUPTOR, cuptoare, s. n. 1. Constructie de caramida, de piatra, de metal sau de lut, pentru copt painea si alte produse de panificatie. ♦ Cantitate de paine, de placinte etc. care se poate coace o data. ♦ Platforma zidita in prelungirea vetrei si pe care se doarme la tara. ◊ Expr. A sta (sau a zacea) pe cuptor sau a se muta de pe vatra pe cuptor = a trandavi. A aduce (parintilor) nora pe cuptor = a se insura. ♦ Despartitura la masina de gatit, in care se coc prajituri, paine sau se rumenesc mancarurile. 2. Constructie speciala de incalzire, constituita dintr-o camera cu pereti metalici captusiti cu material refractar in vederea supunerii unui material la tratamente termice, de topire sau la alte operatii tehnologice. ◊ Cuptor de caramizi = cantitate de caramizi brute (din argila) asezate in asa fel incat sa poata fi incalzite pana la incandescenta de un foc central inabusit. Cuptor de var = varnita. 3. Fig. Caldura mare; arsita. ◊ (Pop.; in sintagma) Luna lui cuptor = (luna) iulie. – Lat. *coctorium.