GLAS, glasuri, s. n. 1. Ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; facultate specifica omului de a emite sunete articulate; voce. ◊ Loc. adv. Intr-un glas = (toti) deodata; in unanimitate. ◊ Expr. A da glas = a) a striga; b) a exprima (oral sau in scris). A ridica (sau a inalta) glasul = a vorbi, a raspunde cu un ton ridicat, tare, rastit; a protesta. A capata (sau a prinde) glas = a capata curaj, a-si reveni (si a incepe sa vorbeasca). A-i pieri (cuiva) (sau a i se stinge, a-si pierde) glasul = a nu mai putea sa vorbeasca, sa raspunda; a nu mai avea ce raspunde. ♦ (La pl.) Murmur sau vuiet produs de mai multe persoane (care vorbesc concomitent). ♦ Ciripit sau cantec al pasarilor. ♦ Strigat produs de unele animale. 2. Fig. Zgomot produs de vant, de o apa etc.; sunet produs de un instrument muzical sau de un obiect sonor. 3. Fig. (Inv.) Veste, stire. 4. Denumire data scarii muzicale in cantarea bisericeasca rasariteana. ♦ Fiecare dintre cele opt moduri (3) fundamentale dupa care se executa cantarile bisericesti. – Din sl. glasu.

MARE¹, mari, adj. I. (Indica dimensiunea) Care depaseste dimensiunile obisnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate in mod absolut sau prin comparatie). ◊ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mainii, care se opune celorlalte degete. Litera mare = majuscula. ◊ Expr. A face (sau a deschide) ochii mari (cat cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atentie. ◊ (Adverbial) Faina macinata mare. ♦ (Despre suprafete) Intins², vast. ◊ (Substantivat; in loc. adv.) In mare = a) pe scara ampla; dupa un plan vast; b) in linii generale, in rezumat. ♦ Inalt. Deal mare. ♦ Lung. Par mare. ♦ Incapator, spatios, voluminos. Vas mare. ◊ (Pop.) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasa a unei case taranesti, destinata oaspetilor. ♦ Lat; adanc. Apa mare. II. (Indica cantitatea) 1. Care este in cantitate insemnata; abundent, mult; numeros. ♦ (Despre ape curgatoare, viituri; de obicei in legatura cu verbe ca „a veni”) Cu debit sporit, umflat. 2. (Despre numere sau, p. ext., despre valori care se pot exprima numeric) Care este in cantitate insemnata, ridicat. ♦ (Despre preturi) Ridicat. ◊ Loc. adj. De mare pret = foarte valoros, pretios, scump. ♦ (Despre colectivitati) Numeros. III. (Arata rezultatul dezvoltarii fiintelor) Care a depasit frageda copilarie; care a intrat in adolescenta; care a ajuns la maturitate. ◊ Fata mare = fata la varsta maritisului; v*****a, fecioara. ◊ Expr. Sa cresti mare! formula cu care se raspunde unui copil la salut, cu care i se multumeste pentru un serviciu etc. Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori si mici si mari = toti, toate, toata lumea; (in constructii negative) nimeni. ♦ (De obicei la comparativ sau la superlativ relativ) Mai (sau cel mai) in varsta. IV. (Indica durata; despre unitati de timp) De lunga durata, indelung, lung. ◊ Postul (cel) mare = postul cel mai lung din cuprinsul anului, care preceda sarbatoarea Pastilor. (Pop.) An mare = an bisect. V. (Indica intensitatea) 1. (Despre surse de lumina si caldura) Puternic, intens. ◊ Ziua mare = partea diminetii (dupa rasaritul soarelui) cand lumina este deplina, intensa. ◊ Expr. (Ziua) in (sau la) amiaza-mare = in toiul zilei, in plina zi, la amiaza. 2. (Despre sunete, voce, zgomote) Puternic, ridicat. ◊ Expr. A vorbi (sau a striga) in gura mare = a vorbi cu glas tare, cu ton ridicat. A fi cu gura mare = a fi certaret, scandalagiu. 3. (Despre fenomene atmosferice) Violent, aspru, naprasnic. Ger mare. 4. (Despre ritmul de miscare sau de deplasare) Care a depasit viteza obisnuita; crescut (ca viteza), marit. 5. (Despre stari sufletesti, sentimente, senzatii etc.) Intens, profund, tare. ◊ Loc. adv. (Reg.) Cu mare ce = cu greu, anevoie. ◊ Expr. (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rusinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte mila (sau drag, rusine etc.) ♦ (Adverbial; pop.) Din cale-afara, peste masura. ♦ Grav. Greseala mare. VI. (Arata calitatea, valoarea) 1. De valoare, de insemnatate deosebita; important, insemnat. ◊ Zi mare = zi de sarbatoare; zi importanta. Strada mare = nume dat in unele orase de provincie strazii principale. Drum mare sau drumul (cel) mare = drum principal de larga circulatie, care leaga localitati importante. ◊ Expr. Vorbe mari = a) cuvinte bombastice; promisiuni goale; b) (rar) laude. Mare lucru = a) lucru care impresioneaza sau desteapta mirare; b) lucru care nu reprezinta nimic de seama, care reprezinta prea putin, care este nesemnificativ; c) (in constructii negative da contextului valoare afirmativa si invers) n-as crede sa (nu)... ♦ Hotarator. ♦ Uimitor, extraordinar, impresionant. ◊ Expr. Mare minune sau minune mare = a) (cu valoare de exclamatie) exprima uimire, admiratie etc.; b) (reg.; cu valoare de superlativ) foarte frumos (sau bun etc.) Mare minune sa (nu)... = ar fi de mirare sa (nu)..., n-as crede sa (nu)... ♦ Grav, serios. 2. Cu calitati exceptionale; ilustru, celebru, renumit. ♦ Iesit din comun; deosebit. 3. Care ocupa un loc de frunte intr-o ierarhie; cu vaza. ◊ Socru mare = tatal mirelui; (la pl.) parintii mirelui. Soacra mare sau soacra cea mare = mama mirelui. ◊ Expr. A se tine mare = a fi mandru, semet, fudul. (Substantivat) A trage (sau a calca) mare = a-si da importanta; a cauta sa ajunga pe cei sus-pusi. La mai mare, urare adresata cuiva cu ocazia unei numiri sau a unei avansari intr-un post. Mare si tare sau tare si mare = foarte puternic, influent. ♦ (Substantivat) Mai-mare = capetenie, sef. ♦ Superior in ceea ce priveste calitatile morale. ◊ Expr. Mare la inima (sau la suflet) = marinimos, generos. ♦ Deosebit, ales², distins. Mare cinste. ◊ Mare tinuta = imbracaminte sau uniforma destinata pentru anumite solemnitati. ♦ (Despre ospete, serbari) Plin de stralucire; bogat, fastuos, pompos. – Probabil lat. mas, maris.

EXCLAMATIE, exclamatii, s. f. Cuvant, propozitie sau fraza rostita cu un ton ridicat (si prelungit), pentru a exprima o stare afectiva puternica; strigat, exclamare. – Din fr. exclamation, lat. exclamatio.

EXCLAMA, exclam, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (si prelungit), ca urmare a unei stari afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare.

RASTEALA, rasteli, s. f. (Pop.) Vorbire aspra, pe ton ridicat si amenintator. – Rasti + suf. -eala.

SCANDAL, scandaluri, s. n. 1. Zarva, valva produsa de o fapta reprobabila, rusinoasa; indignare, revolta provocata de o asemenea fapta. ♦ Zgomot mare, galagie, taraboi. ◊ Expr. (Fam.) A face cuiva scandal = a mustra aspru, a certa pe cineva cu vorbe aspre pe ton ridicat. 2. Intamplare care tulbura ordinea publica; fapta urata, rusinoasa, care provoaca indignare. ♦ Situatie rusinoasa; rusine. – Din fr. scandale, lat. scandalum.

A SE CUCOSI ma ~esc intranz. pop. A se adresa cuiva pe un ton ridicat, gesticuland si dandu-si importanta; a se ratoi; a se strofoli. /Din cucos

A RACNI ~esc intranz. 1) (despre persoane) A scoate racnete; a produce sunete puternice si stridente; a striga; a tipa. 2) (despre copii) A plange cu voce tare. 3) (despre animale) A scoate sunete caracteristice speciei; a rage; a mugi; a zbiera. 4) pop. A vorbi pe un ton ridicat; a-si manifesta nemultumirea sau mania prin vorbe rastite; a striga; a tipa; a vocifera. /<sl. ryknonti

A SE RAPSTI ma ~esc intranz. reg. A spune ceva pe un ton ridicat; a se rasti. /<sl. ruputati, rupuston

A SE RASTI ma ~esc intranz. A spune ceva pe un ton ridicat; a ridica vocea (catre cineva). /Orig. nec.

A SE RATOI ma ~iesc intranz. fam. A se adresa cuiva pe un ton ridicat, gesticuland si dandu-si importanta; a se strofoli. /Din ratoi

A STRIGA strig 1. intranz. 1) (despre oameni) A produce sunete puternice si stridente (de manie, de groaza sau de durere); a scoate strigate; a tipa; a racni. 2) A face galagie; a strica linistea. 3) A vorbi pe un ton ridicat; a-si manifesta enervarea, nemultumirea sau mania prin vorbe rastite; a tipa; a racni. 4) A rosti cu glas tare strigaturi (in timpul jocului). 5) (despre animale, pasari) A scoate sunete puternice caracteristice speciei; a racni; a tipa. 2. tranz. 1) A spune cu glas tare. ~ un nume. 2) A chema sa vina (rostind numele celui chemat). ~ pe nume. /<lat. strigare

A SE STROFOLI ma ~esc intranz. pop. A vorbi pe un ton ridicat, gesticuland si dandu-si importanta; a se ratoi; a se cocosi. /Orig. nec.

A SE STROPSI ma ~esc intranz. pop. A spune ceva pe un ton ridicat, incruntandu-se; a se rasti (la cineva) cu suparare in glas. /cf. bulg. strsa, sl. sutrositi

TREI² m. 1) Numar constand din trei unitati. ◊ A lua la ~ pazeste (sau la ~ parale) a certa cu asprime (pe cineva); a cere (cuiva) socoteala pe un ton ridicat. 2) Cifra 3 sau III. 3) Obiect marcat cu aceasta cifra. /<lat. tres

A TUNA pers. 3 tuna intranz. 1) A se produce un tunet (in urma unei descarcari electrice in atmosfera); a rasuna tunetul. 2) A produce un zgomot mare; a scoate un vuiet puternic. 3) fig. (despre oameni) A vorbi pe un ton ridicat; a striga; a tipa. ◊ ~ si a fulgera a-si descarca mania prin tipete si strigate. 4) inv. A trage cu tunul (sau cu o alta arma de foc). /<lat. tonare

A TIPA tip intranz. 1) (despre fiinte) A scoate tipete; a racni; a striga. ~ de durere. 2) A vorbi pe un ton ridicat; a-si manifesta nemultumirea sau mania prin vorbe rastite; a striga; a vocifera. ~ la copii. /Orig. nec.

VOCE ~i f. Facultate a omului de a emite sunete articulate; glas; grai. ~ linistita. ♦ A ridica ~ea a spune ceva pe un ton ridicat; a se rasti. 2) darul de a canta frumos din gura. 3) Melodie sustinuta de un grup de cantareti in cadrul unui cor sau al unui ansamblu vocal. ~ea intai. Cor pentru trei ~i. [G.-D. vocii] /<lat. vox, vocis, it. voce

A VOCIFERA ~ez intranz. A vorbi pe un ton ridicat; a-si manifesta enervarea, nemul-tumirea sau mania prin vorbe rastite; a tipa; a striga. /<fr. vociferer

RIDICAT², -A, ridicati, -te, adj. 1. (Despre invelitori, capace) Dat la o parte, inlaturat. ♦ (Despre perdele, storuri etc.) Dus mai sus (sau intr-o parte); tras. ♦ (Despre obiecte de imbracaminte, mai ales despre maneci) Sumes, suflecat. ♦ (Despre oameni) Sculat in picioare; Fig. insanatosit, inzdravenit. 2. Care sta drept, in pozitie verticala, indreptat in sus. ♦ Inalt. 3. Fig. (Despre preturi) Care depaseste plafonul normal, obisnuit; marit, sporit, urcat. ♦ (Despre voce) Tare, intens. ◊ ton ridicat = ton rastit, aspru, poruncitor. ♦ (Despre oameni si felul lor de viata) Cu un nivel inalt, superior; inaintat. [Var.: (inv.) aridicat, -a adj.] – V. ridica.

URLA, urlu, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni si animale) A scoate urlete (1) specifice. ♦ Intranz. si tranz. P. a**l. (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga, a tipa; a plange cu hohote; a canta foarte tare (si neplacut pentru auz). ♦ Fig. (Despre o colectivitate umana) A clocoti, a fremata, a se agita. 2. (Despre vant, viscol, ape etc.: la pers. 3) A produce zgomote specifice, puternice; a vajai, a vui. – Lat. ululare.

URLET, urlete, s. n. 1. Strigat puternic si prelung scos de oameni sau de animale. ♦ Vorba cu tonul foarte ridicat; strigat. ♦ Plans cu hohote, violent si zgomotos. ♦ Executare a unui cantec cu tonul foarte ridicat (si in mod neplacut pentru auz). ♦ Fig. Clocot, freamat. 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii, de arme de foc etc.; vuiet. – Urla + suf. -et.

RASTI, rastesc, vb. IV. Refl. A se adresa cuiva pe un ton aspru, ridicat amenintator, a ridica glasul. – Et. nec.

A SUI sui 1. intranz. 1) A se deplasa in sensul urcusului, in panta ascendenta; a se ridica in sus; a se urca. 2) fig. (despre persoane) A fi mereu in ascensiune (pe scara sociala); a urca; a avansa. 3) (despre parametri fizici si aparate pentru masurarea lor) A avea sau a indica valori mai ridicate; a urca. 4) (despre cai de comunicatie) A urma o panta ascendenta; a urca. 5) (despre voci, glasuri melodii etc.) A creste in inaltime; a deveni mai inalt; a urca. 2. tranz. 1) A muta intr-un loc mai ridicat; a pune mai sus; a urca. ~ sacii in pod. 2) (forme de relief ridicate, scari etc.) A parcurge de jos pana sus; a ridica; a urca. ~ dealul. 3) (preturi, tonuri etc.) A face sa creasca calitativ sau cantitativ; a urca; a ridica. [Monosilabic] /<lat. subire

ASPRU adj., adv. 1. adj. scortos, zgrunturos, (rar) grunzuros, zgruntuit, (livr.) rugos. (O suprafata ~.) 2. adj. v. inasprit. 3. adj., adv. v. rau. 4. adj. brutal, cainesc, cainos, crud, inuman, nemilos, neomenos, (inv.) varvaresc, (fig.) dur. (Purtare ~.) 5. adj. rastit, ridicat, (fig.) dur, rece, sec, taios. (Ii vorbeste cu un ton ~.) 6. adj. brutal, greu, tare, violent, (fig.) dur. (Vorbe ~.) 7. adj. drastic, sever, (fig.) dur. (O pedeapsa ~.) 8. adj. v. riguros. 9. adj. v. inversunat. 10. adj. aprig, crancen, crud, crunt, cumplit, incrancenat, indarjit, inversunat, neimpacat, nepotolit, sangeros, vajnic, violent, (inv.) crancenit, tare, (fig.) inclestat. (O batalie ~.) 11. adj. v. auster. 12. adj. greu, (fig.) cainesc, cainos. (O vreme ~.)

A INALTA inalt 1. tranz. 1) A indrepta in sus; a ridica. ~ via pe araci. 2) A face sa devina mai inalt. ~ un perete. 3) (cladiri, constructii) A fauri prin lucrari de constructie; a ridica; a dura; a edifica; a construi; a zidi; a cladi. ~ un nou oras. 4) (vocea, tonul) A face sa creasca in intensitate. ~ glasul. 5) inv. A ridica in grad; a avansa. 6) fig. A face sa devina mai nobil; a innobila. Muzica inalta sufletul. 7) fam. A ridica in slavi; a slavi; a glorifica; a exalta; a elogia; a canta. 2. intranz. : ~ din umeri a face un gest de nestiinta sau de nedumerire. /<lat. inaltiare

INALT¹ ~ta (~ti, ~te) (in opozitie cu scund si jos) 1) Care se intinde mult in sus. Casa ~ta. ◊ Frunte ~ta frunte lata, mare. 2) Care se afla la mare inaltime. Loc ~. 3) Care este mare de statura; lung. Un om ~. 4) Care este ridicat (ca valoare, intensitate, marime etc.). Curent electric de ~ta tensiune. Recolta ~ta. 5) (despre sunete, voci) Care are un ton subtire. Nota ~ta. /<lat. in altum

ton² ~uri n. 1) Sunet simplu produs de un corp care vibreaza. 2) muz. Interval intre doua sunete consecutive ale gamei diatonice, egal cu doua semitonuri. ◊ A da ~ul a) a indica tonalitatea unei compozitii muzicale, mai ales vocale; b) a fi initiator al unei activitati; c) a servi drept model. 3) Grad de modulare a vocii in timpul vorbirii (in functie de starea sufleteasca a vorbitorului sau de fondul celor exprimate); intonatie. ~ familiar. ◊ A ridica ~ul a vorbi tare si cu asprime. A schimba ~ul a vorbi in alt mod. 4) Grad de intensitate a unei culori. ~ deschis. ~ inchis. 5) Culoare dominanta a unui tablou. /<fr. ton, lat. tonus