PRAG ~uri n. 1) Parte componenta orizontala a unui toc de usa care uneste capetele usorilor. ◊ A calca (sau a trece, a pasi) ~ul casei a face o vizita cuiva; a intra in casa cuiva. A pune piciorul in ~ v. PICIOR. A bate ~urile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva, apeland la diferite instante. Din ~ in ~ din casa in casa. 2) Locul din fata usii. 3) fig. Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp, a unui eveniment, a unei situatii etc.). In ~ul primaverii. 4) Ridicatura naturala pe fundul albiei unei ape curgatoare, care face imposibila navigatia; treapta inalta de stanca, peste care curge o apa. 5) fig. Valoare maxima sau minima a unei marimi. 6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesa constand dintr-o bucatica de lemn cu crestaturi, care se fixeaza sub coarde pentru ca acestea sa nu se atinga de corpul rezonator al instrumentului. 7) fam. Partea de jos a pantecelui. /<sl. pragu

USOR¹, usori, s. m. Fiecare dintre cei doi stalpi verticali de care se prind canaturile portii sau ale usii; partile laterale ale tocului usii sau ferestrei. [Var.: uscior, uscior s. m.] – Lat. osteolum.

prag (praguri), s. n. – 1. Partea de jos, orizontala a tocului usii. – 2. Consola, treapta. – 3. (Inv.) Stilp de pod. – 4. Banc, grind. – 5. Suvoi adinc, cadere de apa. – 6. Cordar. – 7. Pubis. – Mr., megl. prag. Sl. pragu (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 385; Conev 80); cf. bg. prag, alb. prak. Pentru sensul 5, cf. Barbulescu, Arhiva, XXIX, 123. – Der. pragar, s. m. (Olt., prag de sus sau de jos, grinda pe temelia unei case).

GHERMEA, ghermele, s. f. Piesa prismatica de lemn care se fixeaza in zidarie pentru a inlesni prinderea in cuie sau in suruburi a tocului² (3) unei usi sau al unei ferestre. – Et. nec.

PERVAZ, pervazuri, s. n. 1. Cadru de scanduri care acopera rostul dintre perete si tocul unei usi, al unei ferestre etc.; p. ext. partea de jos a tocului unei ferestre. ♦ Deschizatura in care este situata o usa sau o fereastra. 2. Sipca sau scandura ingusta, fixata la marginea dinspre perete a unei pardoseli de lemn pentru a acoperi rostul dintre pardoseala si perete. ♦ Piesa de lemn asezata la partea superioara a unui lambriu, pentru a forma o cornisa mica. 3. (Astazi rar) Rama, cadru (din lemn) pentru un tablou, o oglinda, un instrument etc. [Var.: (reg.) privaz s. n.] – Din tc. pervaz.

POARTA s. I. 1. prag, usa, (Dobr.) tocat. (A iesit in ~.) 2. (SPORT) (livr.) but. (Apara ~ echipei de fotbal.) II. (IST.) 1. (n. pr.) v. Imperiul otoman. 2. lude.

CRAPATURA ~i f. 1) Plesnitura in-gusta; fisura. 2) Spatiu ingust intre o fereastra sau o usa si tocul ei. /<lat. crepatura

USOR³ ~i m. Fiecare dintre cei doi stalpi, care sprijina usa; parte laterala a tocului unei usi. /<lat. osteolum

VERGEA ~ele f. (diminutiv de la varga) 1) Fiecare dintre betisoarele care se asaza intre firele urzelii pentru a le separa. 2) Fiecare dintre barele fixate in tocul unei usi sau al unei ferestre, formand impreuna un ansamblu; gratie. [Art. vergeaua; G.-D. vergelei] /<lat. virgella

GUJON s. n. 1. tija filetata in acelasi sens pe toata lungimea sa sau numai la cele doua capete, la imbinarea demontabila a doua piese. 2. bara de otel ingropata in stratul de rezistenta al unei imbracaminti rutiere din beton, paralela cu axa drumului la rosturile transversale de dilatatie ale planselor. 3. piesa ingropata in zidarie pentru a permite fixarea prin cuie sau suruburi a tocului unei usi ori ferestre; diblu, ghermea. (< fr. goujon)

CANAT, (1) canate, (2, 3) canaturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele doua parti ale unei piei de animal taiate in jumatate, de-a lungul spinarii. 2. Fiecare dintre partile mobile din care este alcatuita o usa, o poarta, o fereastra etc. 3. toc², pervaz de usa. – Din tc. kanat.

GRATIE, gratii, s. f. Fiecare dintre vergelele care se asaza (paralel) in tocul (sau in fata) usilor, ferestrelor, vitrinelor etc., alcatuind impreuna un ansamblu fix sau semimobil, care serveste ca masura de siguranta sau ca motiv arhitectonic. – Lat. *gratis (= cratis).

CIOC interj. toc! (~!, ~! se aude la usa.)

PERVAZ ~uri n. 1) Platforma acoperita cu scanduri care iese in interiorul unei incaperi in locul unde sta fereastra. 2) Rama din lemn care acopera locul de unire al peretelui cu tocul ferestrei sau al usii. 3) Piesa ingusta, mai ales de scandura, confectionata special, care se fixeaza de-a lungul peretelui unei incaperi pentru a acoperi deschizatura dintre perete si podea; plinta. /<turc. pervaz

pas³, pasuri, s.n. (reg.) 1. adaos facut la un dulap care e prea scurt. 2. tip de incheietura la tocurile ferestrelor sau ale usilor. 3. crestatura ornamentala la piciorul de sus al prispei.

CIOCANI vb. a bate, a bocani, a pocani, (inv. si reg.) a suna, (reg.) a bontani, a toca, a tocani. (~ cineva la usa.)

CRAPATURA, crapaturi, s. f. 1. Deschizatura; plesnitura; spartura, fisura. 2. Spatiu ingust, intre o usa, o fereastra etc. (intredeschisa) si tocul respectiv; intredeschise. – Lat. crepatura.

toc interj. cioc! (~!, ~!, se aude in usa.)

toc (de protejat obiecte, de scris, la usa, la pantof) s. n., pl. tocuri

chenar (chenare), s. n. – 1. Margine, bordura. – 2. Cadru. – 3. toc, cadru, rama de fereastra sau de usa. – Mr. chinare. Tc. kenar (Seineanu, II, 105; Lokotsch 1049); cf. ngr. ϰενάρι, alb. kienar (Meyer 222), bg. kenari, sb. cenar. – Der. chenarui, vb. (a margini, a inconjura).

tocAT s. v. aruncare, azvarlire, cheltuire, irosire, poarta, prag, risipire, usa, zvar-lire.

ZABREA ~ele f. 1) mai ales la pl. (la usi sau ferestre) Vergea (de fier) care se fixeaza in toc (sau intr-o rama), formand impreuna un baraj protector. 2) Vergea de fier sau de lemn din care se fac garduri sau grilaje. 3) Fiecare dintre barele care, prinse impreuna in forma de retea, se fixeaza la o grinda. [Art. zebreaua] /<sl. zabralo

2) cioc, interj. care arata sunetu unei ciocniri incete, ca intre pahare, la usa cuiva s. a. V. cioc 1, boc, poc, toc.

GRATIE ~i f. (la usi sau la ferestre) Vergea (de fier) care se fixeaza in toc (sau intr-o rama) formand impreuna un baraj protector; zabrea. /<lat. gratis

GHERMEA ~ele f. Piesa de lemn fixata in spatiul destinat unei usi sau unei ferestre intr-o zidarie, de care se intareste apoi tocul acestora. [Art. ghermeaua]. /Orig. nec.

toc (-curi), s. n. – 1. Teaca, invelitoare. – 2. Vas de lemn dintr-o singura bucata, putina. – 3. Cadru de usa sau de fereastra. – 4. Condei. – 5. Cutie in care se tine piatra de ascutit. – 6. (Rar) Cornet. – Var. Mold. tioc. Sl. toku (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 414; Conev 68; cf. Galdi, Dict., 164), cf. sb., cr., slov., mag. tok.

IVAR ~e n. inv. 1) Inchizatoare primitiva la usile caselor taranesti constand dintr-un maner metalic montat la broasca; clanta. 2) Incuietoare (la usi, ferestre etc.) constand dintr-o bara metalica orizontala mobila, care intra intr-o ureche fixata pe toc; zavor. /<germ. Wirbel

ZAVOR, zavoare, s. n. 1. Incuietoare la usi, uneori si la ferestre, constand dintr-o mica bara mobila care intra intr-o ureche fixata in toc; ivar. 2. Dispozitiv folosit pentru blocarea mecanica, comandata sau automata, a unuia dintre organele mobile principale ale unui aparat, ale unei masini etc. 3. (Pop.; la pl.) Catuse, fiare. 4. (Reg.) Despicatura lunga din trunchiul unui copac; leat intrebuintat la facerea gardurilor; razlog. – Din sl. zavoru.

toc², tocuri, s. n. 1. Cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme si marimi diferite, in care se pastreaza arme, aparate sau instrumente; teaca de piele, de carton etc. in care se tin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etc.). ♦ Spec. (Rar) Teaca de sabie. 2. Unealta de scris cu cerneala facuta din lemn, os, metal, in forma de betisor, la care se adapteaza o penita; condei. ◊ toc rezervor = stilou. 3. Cadru de lemn sau de metal in care se fixeaza, la o constructie, ferestrele si usile. – Din magh., scr. tok.

ZAVOR, zavoare, s. n. 1. Incuietoare la usi, uneori si la ferestre, constand dintr-o mica bara mobila care intra intr-o ureche fixata in toc; ivar. 2. (Pop., la pl.) Catuse, fiare. 3. (Reg.) Razlog. – Slav (v. sl. zavoru).

ZAVOR ~oare n. 1) Incuietoare (la o usa, la o fereastra etc.) constand dintr-o bara metalica mobila, orizontala, care intra intr-o ureche fixata pe toc. 2) Dispozitiv folosit pentru fixarea unor piese tehnice mobile. /<sl. zavoru

toc⁴ ~uri n. 1) Cutie speciala in care se tin unele obiecte sau instrumente. ~ de ochelari. 2) rar Teaca de sabie. 3) Cadru prins in zidarie, in care se fixeaza usile si ferestrele. /<ung., sb. tok

LOVI vb. 1. v. izbi. 2. a izbi, (inv. si reg.) a razbi, (reg.) a toca. (L-a ~ la cap.) 3. v. bate. 4. v. plesni. 5. v. tranti. 6. (inv.) a (se) poticni. (S-a ~ tare la genunchi.) 7. a bate, a izbi, (rar) a zupai, (Transilv.) a supi. (~ in usa cu piciorul.) 8. a (se) bate, a (se) izbi. (Se ~ de toti peretii.) 9. v. ciocni. 10. a se izbi, (inv. si reg.) a se clati. (Apa se ~ de stanci.) 11. a ajunge, a atinge, a izbi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a pali, a picni, (reg.) a talni, (Transilv.) a talali. (Glontul a ~ iepurele.) 12. v. ataca. 13. v. zvarli. 14. a se bate, a se strivi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Fructele s-au ~.)