HRISOV, hrisoave, s. n. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Act domnesc care servea ca titlu de proprietate, de privilegiu etc.; ispisoc. – Din ngr. hrisovuilon „bula de aur”.

POSESOR, -OARE, posesori, -oare s. m. si f. 1. Persoana care detine cu titlu de proprietate un bun; persoana careia ii apartine ceva. ♦ (Inv. si reg.) Arendas. 2. Persoana care poseda anumite insusiri, caracteristici. Posesorul unui stil elegant de inot. – Din fr. possesseur, lat. possessor, -oris.

WARANT s. n. recipisa, titlu de proprietate asupra marfurilor, eliberat de antrepozitul in care acestea sunt depuse, servind ca hartie de valoare, transmisibila si negociabila, si la obtinerea de credit in conditii de gaj. (< fr., engl. warrant)

hrisov (hrisoave), s. n. – Scrisoare, act ce servea ca titlu de proprietate, de privilegiu, pergament. Se numeau astfel toate documentele ce proveneau de la cancelaria domneasca, si care purtau sigiliul domnitorului. – Var. (inv.) hrisovul, (pop.) hristov. Ngr. χρμσόβουλον „bula de aur” (Roesler 579; DAR), cf. v. sb. hrisovoli. Sec. XVII. Pentru nume, cf. si bula „sigiliu papal” si „document papal”. – Der. hrisovolit, s. m. (persoana care se bucura de un drept sau privilegiu, in virtutea unui document al domnitorului).

TITLU s.n. 1. Calitate obtinuta de cineva in urma unor studii speciale sau in urma unei performante sportive. ♦ Titlu de glorie = merit, renume, fala. ♦ (In oranduirea feudala si capitalista) Demnitate, rang. 2. Cuvant sau text situat in fruntea unei carti, a unui capitol etc. indicand rezumativ materia care se trateaza; (p. ext.) orice lucrare editata. ♦ Partea scrisa de la inceputul unui film, care indica numele acestuia, realizatorii si studioul care l-a produs. ♦ (La pl.) Traducerea dialogului imprimata pe filmele vorbite in limbi straine. ♦ Cu titlu de = Cu caracter de, ca... 3. Capitol in textele de legi, in regulamente etc. 4. (Jur.) titlu de proprietate = act scris care stabileste dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; (ec.) titlu de credit = document scris consacrat prin acte normative si reprezentand o obligatie de rambursare la scadenta a unei anumite sume de bani. 5. (Fig.) Baza legala, drept. 6. Cantitatea de metal nobil dintr-un aliaj, exprimata in parti la mie; titru (2). [< lat. titulus].

CLAIM (cuv. engl.) [cleim] subst. titlu de proprietate care confera detinatorului dreptul de exploatare miniera a unei suprafete determinate. ♦ Teren care contine minereuri.

CAPACITATE s. f. 1. calitatea de a fi incapator. ◊ intindere, marime a unui lucru in raport cu ceea ce contine; volum al unui recipient. 2. pricepere, abilitate, aptitudine de a face ceva. 3. calitate a celui care este capabil sa inteleaga sau sa faca ceva. ◊ om destoinic, priceput; invatat, savant. 4. (in trecut) examen pentru obtinerea titlului de profesor secundar. 5. proprietate a unui sistem tehnic de a executa o operatie, de a produce un efect, de a suferi o transformare. 6. cantitatea de energie pe care o poate acumula un sistem fizic. 7. (jur.) drept, putere legala de a face un act. 8. obiectiv industrial sau economic cu un anumit profil; 9. examen la sfarsitul a opt clase elementare. (< fr. capacite, lat. capacitas)

nobilitare s.f. (inv.) 1. imbunatatire, perfectionare a proprietatilor; innobilare. 2. acordare a unui titlu nobiliar; innobilare.

A INNOBILA ~ez tranz. 1) A face sa se innobileze. 2) ist. A investi cu un titlu de noblete; a primi in randul nobililor. 3) A imbunatati, conferind proprietati superioare. ~ o rasa de animale. ~ o specie de plante. ~ un aliaj. /in + nobil

TRANSFER s. b. 1. transferare. ◊ (sport) mutare a unui jucator profesionist de la un club la altul. 2. transmitere a unui drept de proprietate, a unor obligatii de la o persoana la alta. ◊ transmitere de titluri de valori monetare. 3. (psih.) mutare a incarcaturii, a sarcinii afective de la un obiect la altul. 4. transmitere de energie sau de electroni de la un sistem fizic la altul. 5. (mar.) transbordare de materiale si oameni cu ajutorul unui dispozitiv de parame si macarale asemanatoare funicularului. 6. (inform.) deplasare a unei date dintr-un amplasament in altul, fara distrugerea inregistrarii originale. (< fr. transfert)

GIR¹ s. n. 1. operatie prin care beneficiarul unui titlu de credit (cambie, cec etc.) transfera asupra unei alte persoane dreptul de proprietate si obligatiile ce decurg din acest document. 2. mijloc prin care cineva garanteaza pentru cinstea, actiunile cuiva. (< it. giro, germ. Giro)

EREDITATE ~ati f. 1) proprietate a materiei vii de a transmite urmasilor caracteristicile sale morfologice, fiziologice si biochimice. 2) jur. Transmitere a unei averi, mosii sau a unui titlu pe cale de mostenire. /<fr. heredite, lat. hereditas, ~atis

INNOBILAT, -A, innobilati, -te, adj. 1. Care a primit un titlu de noblete; fig. devenit mai distins, mai rafinat. 2. (Despre animale sau plante) Care si-a imbunatatit calitatea. ♦ (Despre substante sau materiale) Care si-a imbunatatit proprietatile prin procedee fizice sau chimice. – V. innobila.

NORMA s. f. 1. regula, dispozitie obligatorie prin lege sau prin uz. 2. totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentru a se califica. 3. criteriu de apreciere. 4. lucru de efectuat, cantitate de produse care trebuie realizata de un muncitor intr-o unitate de timp. ♦ ~ de consum = cantitatea maxima de materii prime, combustibil, energie etc. care poate fi consumata pentru obtinerea unei unitati de produs. 5. numele autorului si titlul prescurtat al lucrarii, imprimate cu litere mici in coltul stang de jos al primei pagini din fiecare coala de tipar. 6. (mat.) numar pozitiv care se asociaza anumitor marimi si care generalizeaza proprietatile, valorile absolute ale numerelor si ale modului numerelor complexe. (< fr. norme, lat., rus. norma)

NORMA s.f. 1. Regula obligatorie, lege dupa care trebuie sa se conduca cineva sau ceva. ♦ (Estet.) Regula, canon al creatiei artistice. 2. Totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentzru a se califica, a obtine un titlu. 3. Criteriu, mijloc de apreciere. 4. Cantitate de produse care trebuie realizata de un muncitor intr-o unitate de timp. 5. Numele autorului si titlul prescurtat al lucrarii, imprimate cu litere mici in coltul stang de jos al primei pagini din fiecare coala de tipar. 6. (Mat.) Numar pozitiv care se asociaza anumitor marimi matematice si care generalizeaza proprietatile, valorile absolute ale numerelor si ale modului numerelor complexe. [Cf. lat. norma, fr. norme, rus. norma].

INNOBILA, innobilez, vb. I. 1. Tranz. A da unei persoane un titlu de noblete. ♦ Tranz. si refl. Fig. A face ca cineva sa devina sau a deveni mai distins, mai rafinat; a (se) inalta. 2. Tranz. si refl. (pas.) A (se) imbunatati calitatea unei rase de animale sau a unei specii de plante; a (se) imbunatati proprietatile unor substante, unor materiale prin procedee fizice sau chimice. – In + nobil (dupa fr. anoblir si ennoblir).

DIVIZIBILITATE (‹ fr.) s. f. Calitatea de a putea imparti, de a fi divizibil. ♦ (MAT.) proprietate a doua numere intregi, a doua polinoame etc. de a se imparti exact intre ele (fara rest). ◊ Divizibilitatea obligatiilor = principiu de drept civil potrivit caruia drepturile de creanta si obligatiile corelative lor se divid de plin drept intre creditori si/sau intre debitori, atunci cand apartin / incumba mai multor persoane sau cand sunt dobandite in comun printr-o transmisiune cu titlu universal. Inconvenientele acestui principiu pot fi inlaturate de parti prin stipularea solidaritatii sau a indivizibilitatii.

cneaz m., pl. cneji (vsl. knenzi, hunenzi si kunengi, rus. kneazi, d. vgerm. kuning, care vine d. kuni, neam, rasa: ngerm. konig, ol. koning, engl. king, rege. V. si chinez 1). Numai in doc. slavonesti. Mosnean, mai ales in actele in care el se vinde ca „ruman [!]”, pin [!] urmare, om liber, megias, (Giur. 74). Nu exista nici o relatiune intre denumirea de „cneaz” si calitatea de judecator ori intinderea proprietatii si un anumit fel de proprietate. Cneji is de o potriva [!] atit proprietarii mari, cit si cei mici. Cneaz inseamna „stapin de ruman” (Giur. 77-77). Cneaz e omu liber fara dregatorie (89). Cnejii reprezenta [!] clasa stapinitoare si-s mai vechi in Tara Romaneasca de cit cei cu acelasi nume in Ungaria si Polonia, unde intelesu acestui cuvint a suferit schimbari insemnate. In Ungaria, cnejii au fost inlocuiti in stapinirea satelor si mosiilor lor de catre cuceritorii Unguri. Dupa deposedare, numele lor a continuat insa a se da celor insarcinati de noii stapini cu administrarea satelor romanesti (Giur. 91-92). Azi. Principe rusesc si titlu de nobleta. V. judec 1.