MAESTRU, -A, maestri, -stre, s. m. si f. 1. Persoana care a adus contributii (deosebit de) valoroase intr-un domeniu de activitate, fiind adesea considerata drept indrumator, model, sef al unei scoli, creator al unui curent etc. ◊ Concert-maestru sau (inv.) maestru de concert = prim-violonist intr-o orchestra. Maestru al Sportului = titlu oficial acordat unui sportiv pentru merite deosebite; persoana care poarta acest titlu. Maestru Emerit al Sportului = cel mai inalt titlu oficial acordat unui sportiv pentru performante exceptionale; persoana care poarta acest titlu. Maestru Emerit al Artei = titlu oficial acordat cuiva pentru activitate deosebit de meritorie in una dintre ramurile artei; persoana care poarta acest titlu. 2. Titlu dat in trecut profesorilor care predau in scoli discipline ca desenul, muzica etc. (fara sa aiba un titlu academic); persoana care avea acest titlu. 3. Persoana competenta, calificata intr-un anumit domeniu (de obicei muzica, dans, sport), care adesea instruieste pe cineva in domeniul respectiv. 4. Titlu ierarhic in anumite organizatii militare, politice, religioase etc.; persoana care poarta acest titlu. ◊ Maestru de ceremonie sau de ceremonii = persoana indicata prin protocol sa organizeze desfasurarea unei ceremonii. 5. Maistru (1). – Din it. maestro.

ACADEMIC, -A, academici, -ce, adj. 1. Care tine de academie, privitor la academie. ◊ titlu academic = diploma obtinuta intr-o scoala de grad universitar. ♦ (Substantivat, m.; inv.) Membru al Academiei Romane. 2. Distins, solemn; de o corectitudine exagerata; conventional. ◊ Stil academic = maniera in arta in care subiectul este tratat in genul studiilor de scoala de arta academica (1); stil sobru, corect, stiintific, conventional si rece. – Din fr. academique, lat. academicus.

ACADEMIC, -A adj. 1. Referitor la academie, de academie. ◊ titlu academic = diploma obtinuta la absolvirea unei forme de invatamant universitar. 2. Distins; solemn. // s.m. (Rar) Academician. [< rus. akademik, cf. fr. academique, it. academico < lat. academicus].

ACADEMIC, -A, academici, -ce, adj. 1. Care tine de academie, privitor la academie. ♢ titlu academic = diploma obtinuta intr-o scoala de grad universitar. ♦ (Substantivat, m.; iesit din uz) Membru al Academiei Romane. 2. Distins, solemn. Stil academic. – Fr. academique (lat. lit. academicus).

academic, -a adj. (lat. academicus, d. vgr. akademikos). De academie: fotoliu academic, sedinta academica. Fig. Pretentios, solemn: stil academic, fraza academica. titlu academic, titlu universitar sau de la o scoala superioara scoalei secundare. S. m. Adept al filosofiii lui Platone. Membru al unei academii (academician): Un academic celebru. Adv. In mod academic.

DOCTOR, doctori, s. m. 1. Persoana cu studii superioare care se ocupa cu vindecarea, tratarea sau prevenirea bolilor umane si animale; medic. 2. titlu stiintific inalt acordat de o institutie academica sau de invatamant superior; persoana care are acest titlu. 3. (Fam.) Persoana foarte priceputa intr-un domeniu. 4. (Bot., reg.; in forma doftor) Arbust mediteraneean si tropical din care se extrage saburul (Aloe vera). [Var.: (1, pop.) doftor s. m.] – Din lat. doctor, fr. docteur. Cf. germ. Doktor.

TITULAR, -A adj., s.m. si f. 1. (Cel) care indeplineste permanent si exclusiv o functie (pe baza unei numiri legale, a unei diplome academice). ♦ (Cel) care se bucura de un drept juridic. 2. (Fig.) (Cel) care apare ca erou principal, care da titlul unei opere artistice, care interpreteaza rolul principal. [Cf. fr. titulaire].