MEMORIE s. 1. (pop.) tinere de minte, (fig.) cap. (Are o ~ fantastica.) 2. (TEHN.) memorator. (~ la computer.) 3. v. amintire. 4. amintire, (inv.) pamente. (Au ciocnit in ~ lui.)

CONDICA, condici, s. f. 1. Registru, catastif. ◊ Expr. A trece la (sau in) condica (pe cineva) = a tine minte (pe cineva) pentru a se razbuna. 2. (Inv.) Colectie de legi, decrete etc.; cod. – Cf. ngr. kodik, acuz. kodika.

MEMORA, memorez, vb. I. Tranz. A retine in memorie (depunand un efort, invatand anume); a tine minte, a memoriza. – Din lat. memorare, fr. memorer.

MEMORABIL, -A, memorabili, -e, adj. Vrednic de tinut minte; p. ext. important, insemnat, remarcabil. – Din fr. memorable, lat. memorabilis.

REtine, retin, vb. III. Tranz. 1. A tine pe loc, a impiedica de la ceva, a opri. ♦ A inchide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) stapani, a (se) infrana; a (se) abtine. 2. A opri o parte din drepturile banesti (sau de alta natura) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc in tren, la teatru etc. 4. A nu inapoia, a nu restitui; a pastra. 5. A tine minte, a-si aminti; a nu uita. – Re¹- + tine (dupa fr. retenir).

A BAGA bag tranz. 1) A face sa intre (inauntru); a introduce; a vari. ◊ ~ (ceva) in cap a tine minte; a memora. ~ (ceva) in gura a manca. ~ (cuiva) mintile in cap a cuminti (pe cineva). A(-i) ~ cuiva in cap a) a face pe cineva sa fie preocupat de ceva; b) a face pe cineva sa inteleaga ceva complicat, inaccesibil. ~ (cuiva) frica in oase a speria foarte tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in san a apropia mult (pe cineva); a trata cu atentie si cu dragoste. ~ mana in buzunarul cuiva a jecmani (pe cineva). 2) A pune intr-o situatie neplacuta. ◊ ~ (pe cineva) in boala (sau in boale) a inspaimanta (pe cineva). ~ (pe cineva) in d***i (sau in toti d***ii) a speria tare (pe cineva); b) a mania tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in pacat a face (pe cineva) sa comita o fapta condamnabila. ~ (pe cineva) in nevoi a face sa aiba neplaceri. ~ (pe cineva) la apa a pune in mare incurcatura. ~ in mormant a pricinui moartea cuiva. 3) A face sa imbratiseze o slujba, o meserie; a plasa. ~ la scoala de meserii. 4): ~ de seama a fi atent la ceva; a avea grija. /Orig. nec.

CONDICA ~ci f. 1) Caiet gros de format mare in care sunt inscrise diferite date sau insemnari cu caracter administrativ; catastif; registru. ◊ A trece (sau a pune) pe cineva la ~ a tine minte pe cineva (pentru o rafuiala ulterioara). 2) inv. Cod de legi. /<ngr. kontikas

A CRESTA ~ez tranz. 1) (obiecte) A insemna printr-o taietura pe suprafata. ◊ ~ pe raboj a) a nota, facand o taietura pe raboj; b) a tine minte; a memoriza. 2) (obiecte din lemn) A inzestra cu crestaturi (in scop decorativ). /Din creasta

A PASTRA ~ez tranz. 1) A feri de stricaciune; a tine neschimbat. ~ hainele. ~ fructele. 2) A face sa se pastreze. ◊ A-si ~ calmul (sau sangele rece) a continua sa fie calm; a ramane linistit. ~ amintirea (cuiva sau a ceva) a nu da uitarii (pe cineva sau ceva); a tine minte (pe cineva sau ceva). 3) (secrete, taine etc.) A tine in ascuns; a nu face cunoscut cuiva. 4) (locuri, bilete etc.) A lasa in rezerva (cu destinatie speciala); a rezerva; a retine. /<bulg. pastrja

A POMENI ~esc 1. tranz. 1) A aminti printre altele. 2) A pastra bine in memorie; a tine minte (pentru mult timp). ◊ Are sa ma ~easca amenintare prin care cineva este avertizat ca va avea de suferit pentru cele savarsite. Nici ca se ~este nici nu poate fi vorba. 3) A aminti peste un anumit timp (intr-un anumit fel). Ma va ~ de bine. 4) rel. (persoane) A numi in timpul slujbei (pentru a atrage harul divinitatii). 5) (in constructii interogative sau negative) A se intampla sa vezi sau sa auzi. Unde s-a mai ~it asa ceva? 2. intranz. A aduce vorba in treacat (despre ceva sau despre cineva); a aminti. /<sl. pomineti

A REtine retin tranz. 1) A face sa se retina. 2) (infractori) A priva temporar de libertate. 3) fig. (porniri, sentimente, stari sufletesti etc.) A nu lasa sa se manifeste; a inchide in sine. 4) (locuri, bilete etc.) A lasa in rezerva; a pastra; a rezerva. ~ o camera la hotel. 5) (sume datorate, impozite etc.) A opri din oficiu. 6) A-si intipari in memorie; a tine minte. ~ spusele (cuiva). 7) (torente de apa, zapada, aer, rafale de vant etc.) A impiedica sa patrun-da (undeva). /re- + a tine

IMEMORABIL, -A adj. Care merita sa fie uitat, care nu poate fi tinut minte. ♦ Imemorial. [Cf. fr. immemorable, lat. immemorabilis].

REMEMBER vb. imper., s.n. (Anglicism, folosit ca un indemn de a nu uita un eveniment important) tine minte, aminteste-ti. [< engl. remember].

MEMORABIL, -A adj. Demn de tinut minte; important, remarcabil. [Pl. -li, -le. / cf. fr. memorable, lat. memorabilis].

REtine vb. III. tr. 1. A tine loc, a impiedica de la ceva. ♦ A tine inchis, arestat, a priva (pe cineva) de libertate. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) stapani, a (se) infrana. 2. A tine asupra, a pastra. 3. A rezerva. 4. A opri o parte dintr-o suma de bani cuvenita cuiva. 5. A tine minte. 6. (Jur.) A se admite de catre instanta existenta unei stari de fapt pe baza probelor prezentate. [P.i. retin. / < re- + tine, dupa fr. retenir].

MEMORABIL, -A adj. demn de tinut minte; important. (< fr. memorable, lat. memorabilis)

REMEMBER [Pron.: ri-mem-bar] vb. imper., s. n. (ca indemn de a nu uita un eveniment important) tine minte! aminteste-ti! (< engl. remember)

REtine vb. I. tr. 1. a tine in loc, a impiedica de la ceva. ◊ a tine inchis, arestat, a priva de libertate. 2. a tine asupra sa, a pastra. 3. a rezerva. 4. a opri o parte dintr-o suma de bani cuvenita cuiva. 5. a tine minte. 6. (jur.) a se admite de catre instanta existenta unei stari de fapt pe baza probelor. II. tr., refl. (fig.) a (se) stapani. (dupa fr. retenir)

batrin, -a adj. (lat. veteranus, pop. vetranus si betranus, vechi, batrin, d. vetus, veteris, vechi. V. vechi, veteran). Care traieste de mult timp: om, cal, copac batrin. Cal batrin (iron.), om batrin: acuma-s cal batrin! Porc batrin (Iron.), batrin nerusinat. Peste batrin (Suc.), peste sarat. Subst. Persoana batrina. Pamint mostenit din batrini (Mold.). Din batrini, pe cit se tine minte, din traditiune. V. mos, baba, getbeget.

MENS AEQUA IN ARDUIS (lat.) judecata cumpanita in clipe grele – Adagiu de nuanta stoica, recomandand stapanire de sine in toate imprejurarile. Exista si la Horatiu, „Ode,” II, 3, 1-2: „Aequam memento rebus in arduis servare mentem” („tine minte: pastreaza-ti spiritul calm in vremurile grele”).

REMEMBER! (engl.) tine minte! – Cuvinte adresate de Carol I al Angliei, inainte de a fi decapitat, episcopului Juxon. In sens mai larg, indemn de a nu uita un eveniment important la care ti-a fost dat sa asisti.

TE HOMINEM ESSE MEMENTO (lat.) tine minte ca esti om – Formula prin care romanii atrageau atentia conducatorilor sa acorde semenilor lor consideratia cuvenita.

TINERE, tineri, s. f. Actiunea de a (se) tine si rezultatul ei. ◊ tinere de minte = memorie. – V. tine.

tinere de minte s. v. memorie.

mintaL ~a (~i, ~e) Care tine de minte; propriu mintii. Boala ~a. ◊ Calcul sau operatie ~a calcul facut in minte. Alienat ~ persoana care si-a pierdut mintea; dement; nebun. /<fr. mental, lat. mentalis

A SCRIE scriu 1. intranz. 1) A reprezenta grafic vorbirea. 2) A intretine corespondenta. 3) A practica scrisul. 2. tranz. 1) (texte) A formula in scris. 2) A aduce la cunostinta in scris; a comunica pe cale grafica. 3) pop. A fixa in scris; a inscrie; a nota; a inregistra. ◊ A(-si) ~ ceva in frunte a tine bine minte; a memoriza bine. A-i fi scris (cuiva) a-i fi harazit de soarta; a-i fi sortit. A-i fi scris (cuiva) pe fata a vedea pe fata cuiva starea lui sufleteasca. 4) pop. (medicamente sau tratamente) v. A PRESCRIE. /<lat. scribere

memorie (memorii), s. f. – tinere de minte. Lat. memoria (sec. XIX). – Der. memoriu, s. n. (cerere, petitie; dare de seama, disertatie), din fr. memoire; memorabil, adj., din fr. memorable; memorandum, s. n., din fr. memorandum; memorial, s. n. (memorii; jurnal); memorialist, s. m. (autor de memorii), din fr. memorialiste; memoriza, vb. (a retine, a fixa in memorie); comemora, vb., din fr. commemorer; imemorial, adj., din fr. immemorial.

BRUDIU ~e (~i) pop. Care este prea tanar; necopt la minte; fara experienta. [Sil. bru-diu; Acc. si brudiu] /Orig. nec.

A RECAPITULA ~ez tranz. (cele spuse, studiate sau intamplate) A reveni examinand si punand accentul pe momentele esentiale (pentru a tine mai bine minte); a rezuma. /<fr. recapituler, lat. recapitulare

MINCINOS, -OASA, mincinosi, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat), Care este inclinat sa spuna minciuni; care spune minciuni, care minte; care nu se tine de cuvant. 2. Fals, neadevarat, neintemeiat. ♦ (Fig.) Amagitor, inselator; himeric. – Minciuna + suf. -os.

MINCIUNA, minciuni, s. f. 1. Denaturare intentionata a adevarului avand de obicei ca scop inselarea cuiva; neadevar. ◊ Expr. A da (sau a face) (pe cineva) de minciuna sau a prinde (pe cineva) cu minciuna = a dovedi ca cineva a spus un neadevar. A purta (sau a duce, a tine) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) fara a se tine de cuvant; a duce cu vorba. ♦ Deprindere de a minti. ♦ Inselaciune, viclesug. ♦ Fictiune, nascocire, plasmuire. ♦ (La pl.) Fleacuri, nimicuri. 2. Minciunica (2). – Lat. mentio, -onis.

SESIZA vb. I. tr. 1. A prinde, a patrunde cu mintea; a observa, a descoperi. ♦ refl. A lua cunostinta, a tine seama (de ceva). 2. A incunostinta, a arata (ceva) unei autoritati; a se adresa justitiei. [Var. sezisa vb. I. / dupa fr. saisir].

IDEAL, -A, ideali, -e, adj., IDEAL, idealuri, s. n. 1. Adj. Care atinge perfectiunea; perfect, desavarsit. 2. Adj. Care tine de domeniul ideilor, privitor la gandire; care exista numai in mintea, in inchipuirea omului; spiritual, imaterial. 3. S. n. Scopul suprem spre care se indreapta in mod constient si metodic nazuintele si activitatea creatoare umana in toate domeniile ei, gradul cel mai inalt si mai greu de ajuns al perfectiunii intr-o directie. [Pr.: -de-al] – Din fr. ideal, lat. idealis.

Aminte adv. : A(-si) aduce ~ a(-si) aminti. Aducere ~ amintire. Cu luare ~ cu atentie. A lua ~ a tine seama de ceva. A lua ~ la ceva a fi atent la ceva. /a + minte

SESIZA, sesizez, vb. I. Tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a intelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ Refl. A lua cunostinta, a tine seama, a-i pasa de cineva sau de ceva. 2. A instiinta o autoritate despre un caz care trebuie luat in cercetare; a deferi o pricina spre rezolvare autoritatii competente. – Dupa fr. saisir.

SEZISA, sezisez, vb. I. Tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a intelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ Refl. A lua cunostinta, a tine seama. 2. A instiinta o autoritate despre un caz care trebuie luat in cercetare; a deferi o pricina spre rezolvare autoritatii competente. – Dupa fr. saisir.

COPILARESC ~easca (~esti) 1) Care tine de copii; propriu copiilor; pueril; infantil. 2) fig. Care manifesta lipsa de seriozitate; neserios; copilaros; naiv; pueril; infantil. Purtare ~easca. minte ~easca. /copil + suf. ~aresc

minte s. 1. gand, ratiune. (Cand cu ~ n-ai gandit.) 2. desteptaciune, intelect v. inteligenta. 3. cuget, gandire, intelect, judecata, ratiune, spirit. (Opera a ~tii.) 4. v. judecata. 5. judecata, ratiune, (rar) cunostinta, (pop. si fam.) glagore, (inv.) rezon. (O ~ normala n-ar fi facut asta.) 6. judecata, rationament, ratiune, (inv.) socoata, socoteala, socotinta. (Iata o ~ sanatoasa!) 7. v. chibzuiala. 8. v. amintire.

VRABIE, vrabii, s. f. Pasare mica cu penele de culoare bruna impestritate cu negru, cu pantecele cenusiu, cu ciocul scurt, conic si cu coada trunchiata; vrabete (Passer domesticus). ◊ Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoana lipsita de judecata. Vrabia-i tot pui (si ea moare de batrana), se spune despre o persoana care pare mai tanara decat este. – Din sl. vrabiĩ.

SESIZA vb. I. tr. 1. a patrunde cu mintea, a pricepe, a intelege; a observa, a descoperi. 2. a instiinta o autoritate despre un caz care trebuie luat in cercetare; a se adresa justitiei. II. refl. a lua cunostinta, a tine seama (de ceva). (dupa fr. saisir)

NAS², -A, nasi, -e, s. m. si f. 1. Persoana care tine in brate pruncul in timpul botezului, devenind astfel ruda cu familia respectiva. ◊ Expr. A fi nasul cuiva = a sti sa potoleasca, sa faca inofensiv pe cineva; a-i veni cuiva de hac, a invata pe cineva minte. A-si gasi nasul = a da de o persoana care stie sa puna la punct (pe cineva), sa struneasca (pe cineva). 2. Nun(a). [Var.: (inv. si pop.) nanas, -a, (Inv. si reg.) nanas, -a s. m. si f.] – Nun + suf. -as.

Aminte adv. (In expr.) A(-si) aduce aminte = a(-si) aminti. A lua aminte = a tine seama de ceva, a nu trece cu vederea. A lua aminte la ceva = a fi atent la ceva, a observa cu atentie ceva. A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) = a dori (sa faca ceva), a avea chef (de ceva). – A³ + minte.

Aminte adv. (In expr.) A(-si) aduce aminte = a(-si) aminti. A lua aminte = a tine seama de ceva, a nu trece cu vederea. A lua aminte la ceva = a fi atent la ceva, a observa cu atentie ceva. A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) = a avea chef (de ceva). ◊ Compuse: aducere-aminte = amintire; luare-aminte = atentie, grija. – Din a³ + minte.

FIRE, firi, s. f. 1. Mediul natural (impreuna cu fiintele care traiesc in el). ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; in cel mai inalt grad. 2. Structura psihica si morala a unei fiinte; caracter, temperament. 3. minte, cuget; cumpat. ◊ Loc. adj. In toata firea = ajuns la dezvoltare deplina, matur; in deplinatatea facultatilor mintale, serios. ◊ Expr. A-si veni in fire = a-si reveni (dupa un soc, o emotie puternica, un lesin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a infuria, a scoate din sarite, din rabdari. A-si tine (sau a-si pastra) firea = a se stapani, a-si pastra cumpatul. A-si pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stapani, a-si pierde cumpatul. A se prapadi cu firea = a face tot posibilul; a se stradui; a se consuma foarte mult sufleteste. – V. fi.

PASTRA, pastrez, vb. I. Tranz. 1. A tine la loc sigur, pazind cu grija, a pune bine; a tine in buna stare, a avea grija, a pune bine; a tine in buna stare, a avea grija de...; a tine in posesiunea sa. ♦ Spec. A conserva alimentele in buna stare, ferindu-le de alterare. ♦ A respecta, a nu calca, a nu viola (legi, norme de conduita, angajamente etc.) 2. A mentine, a face sa dureze. ◊ Loc. vb. A pastra tacere(a) = a tacea; a nu se destainui. ◊ Expr. A (-si) pastra calmul (sau sangele rece) = a ramane calm. A pastra amintirea (cuiva sau a ceva) sau a pastra (pe cineva sau ceva) in amintire (sau in inima, in minte, in suflet) = a) a nu uita niciodata (pe cineva sau ceva); b) a oglindi, a reflecta (ceva din trecut). ♦ Refl. A ramane, a se mentine. 3. A nu divulga, a nu destainui (secrete, taine etc.). 4. A pune ceva deoparte, a-si rezerva pentru alta ocazie sau pentru un anumit scop. – Din bg. pastrja.

A INTELEGE inteleg 1. tranz. 1) (esenta lucrurilor) A-si insusi prin activitatea gandirii; a patrunde cu mintea; a pricepe; a concepe; a sesiza. ◊ A da cuiva sa inteleaga (sau a da de inteles) a face pe cineva sa-si dea seama despre ceva numai printr-o aluzie sau printr-un semn. ~ gluma a primi glumele fara suparare; a avea simtul umorului. 2) (vorbirea orala sau scrisa) A receptiona descifrand sensul. ◊ Se intelege de la sine este de la sine inteles. 3) (persoane) A trata cu ingaduinta; a crede. 4) (urmat de un complement indirect, introdus prin prepozitia din) A avea de profitat; a castiga. N-am inteles nimic din concediu. 2. intranz. : Asa inteleg si eu! asa imi vine la socoteala; asa imi place si mie. ~ de cuvant a tine cont de ce i se spune. /<lat. intelligere