CINETICA f. Ramura a fizicii care studiaza legile miscarii corpurilor, tinand cont de fortele care actioneaza asupra lor. ~ chimica. /<fr. cinetique

CONSTRUI vb. IV. tr. 1. A face, a ridica o cladire, un edificiu etc. ♦ (Fig.) A alcatui, a cladi. 2. A desena, a trasa o figura geometrica. 3. A aseza cuvintele intr-o fraza conform regulilor gramaticale sau tinand cont de efectul stilistic urmarit. ♦ refl. (Despre cuvinte) A se folosi in anumite constructii gramaticale. [< fr. construire, cf. lat. construere, rus. construirovati].

cont, conturi, s. n. 1. Socoteala scrisa alcatuita din doua parti (debit si credit), care exprima valoric, in ordine cronologica si sistematica, existenta si miscarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp determinata. ◊ Evidenta acestor operatii. 2. (In expr.) A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor o nota. A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lamuriri asupra faptelor sau intentiilor sale; a se justifica. A tine cont (de ceva) = a avea in vedere, a lua in considerare. Pe cont propriu = pe propria raspundere, in mod independent. In contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). – Din fr. compte, it. conto. Cf. germ. Konto.

BRANZA f. Produs alimentar, preparat din lapte coagulat separat de zer prin scurgere. ~ de vaca. ◊ A nu face nici o ~ a) a nu realiza nimic; b) a nu fi bun de nimic; a nu valora nimic. A alege ~a (sau urda) de zer a separa binele de rau. A strica ~a (cu cineva) a rupe relatiile, a se certa (cu cineva). A nu face ~ cu cineva a nu putea ajunge la vreo intelegere cu cineva. ~ buna in burduf de caine se spune despre o persoana care poseda multe calitati, dar nu le foloseste in scopuri bune. Frate, frate, dar ~a-i cu (sau pe) bani in chestiuni de afaceri nu se tine cont de relatiile de rudenie sau de prietenie. Zgarie-~ om zgarcit. [G.-D. branzei] /Orig. nec.

CONSIDERATIE ~i f. Sentiment de stima inalta fata de o persoana; deferenta; condescendenta. ◊ A avea (sau a lua) in ~ a avea in vedere; a tine cont. [Art. consideratia; G.-D. consideratiei; Sil. -ti-e] /<fr. consideration, lat. consideratio, ~onis

DESCRIPTIVISM n. Curent in lingvistica bazat pe descrierea limbilor din punct de vedere formal si fiziologic (fara a tine cont de istoria lor). /descriptiv + suf. ~ism

EGALITARISM n. Conceptie care egaleaza retribuirea muncii fara a tine cont de valoarea fortei de munca depusa. /<fr. egalitarisme

EXCLUSIVISM n. 1) Atitudine care refuza sa tina cont de ideile sau de parerile altora. 2) Caracter exclusiv. [Sil. ex-clu-si-vism] /<fr. exclusivisme

A INTELEGE inteleg 1. tranz. 1) (esenta lucrurilor) A-si insusi prin activitatea gandirii; a patrunde cu mintea; a pricepe; a concepe; a sesiza. ◊ A da cuiva sa inteleaga (sau a da de inteles) a face pe cineva sa-si dea seama despre ceva numai printr-o aluzie sau printr-un semn. ~ gluma a primi glumele fara suparare; a avea simtul umorului. 2) (vorbirea orala sau scrisa) A receptiona descifrand sensul. ◊ Se intelege de la sine este de la sine inteles. 3) (persoane) A trata cu ingaduinta; a crede. 4) (urmat de un complement indirect, introdus prin prepozitia din) A avea de profitat; a castiga. N-am inteles nimic din concediu. 2. intranz. : Asa inteleg si eu! asa imi vine la socoteala; asa imi place si mie. ~ de cuvant a tine cont de ce i se spune. /<lat. intelligere

A LASA las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare

NEBAGAT ~ta (~ti, ~te) (negativ de la bagat): ~ in seama a) neobservat; b) de care nu s-a tinut sau nu se tine cont; neglijat. /ne- + bagat

OBLIGATORIU ~e (~i) 1) De care este obligat oricine sa tina cont; care se impune. Regula ~e. 2) Care trebuie realizat numaidecat. Serviciu militar ~. [Sil. -bli-, -riu] /<lat. obligatorius, fr. obligatoire

PARTIAL² ~a (~i, ~e) (in opozitie cu impartial) Care tine parte cuiva (adesea fara a tine cont de adevar); cu partinire; partinitor. [ Sil. -ti-al] /<fr. partial

SCRUPUL ~e n. Sentiment foarte dezvoltat al onoarei, al corectitudinii, al moralei, al datoriei manifestat in viata zilnica. ◊ Fara ~ (sau lipsit de ~, sau ~e) (care actioneaza) fara a tine cont de nici un fel de norme morale. /<fr. scrupule

A SE SESIZA ma ~ez intranz. A reactiona la o informatie primita; a tine cont de stirile parvenite. /<fr. saisir

SINCRONIC ~ca (~ci, ~ce) si adverbial 1) (despre fenomene, procese, evenimente) Care se produce concomitent si in mod identic. Oscilatii ~ce. 2) Care tine de fapte, fenomene sau evenimente ce exista sau se produc concomitent. ◊ Tabele ~ce tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc in aceeasi perioada. 3) (despre metode de cercetare) Care studiaza obiectul in starea lui actuala (fara a tine cont de evolutia istorica); independent de evolutia istorica. 4) (despre sisteme fizice, tehnice) Care functioneaza in acelasi timp; cu functionare simultana. [Sil. sin-cro-] /<fr. synchronique

SOCOTEALA ~eli f. 1) Totalitate a operatiilor aritmetice efectuate in vederea determinarii valorii unei marimi; calcul. ◊ A face ~ a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-si gresi ~elile a se insela in asteptarile sale. A iesi la ~ cu ceva (sau cu cineva) a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capat. A rade pe ~ cuiva a-si bate joc de cineva. A pune ceva la ~ a lua in seama ceva; a tine cont de ceva. A da cuiva ~ a raspunde in fata cuiva de un lucru. A cere ~ cuiva de ceva a face pe cineva sa raspunda de ceva. A tine ~ a lua in considerare. Pe ~eala cuiva pe cheltuiala cuiva. 2) rar Fel de a privi. ◊ A-si da cu ~eala a fi de parere. A-i veni cuiva la ~ a-i conveni. 3) Limita pana la care este posibil ceva; masura. ◊ Cu (sau fara) ~ a) cu (sau fara) chibzuiala; b) cu (sau fara) masura. 4) rar pop. Activitate intreprinsa in vederea unui scop. ◊ Cum e ~eala? Cum stau lucrurile? Care e situatia? [G.-D. socotelii] /a (se) socoti + suf. ~eala

SPECULATiE ~i f. 1) Tranzactii de bursa pentru obtinerea de mari castiguri. 2) Teoretizare abstracta care nu tine cont de practica. [G.-D. speculatiei; Sil. -ti-e] /<fr. speculation, lat. speculatia, ~onis, germ. Spekulation

A SE UITA ma uit intranz. 1) A-si indrepta privirea spre cineva sau ceva (pentru a vedea); a privi. ◊ ~ chioras a privi cu banuiala, dusmanos. ~ cu ochi buni a simpatiza. ~ in gura cuiva a fi atent la spusele cuiva; a da ascultare (mecanic) sfaturilor cuiva. ~ lung la cineva a) a privi cu banuiala, cu neincredere; b) a examina indeaproape pe cineva. ~ in pamant a) a nu dori sa vada pe cineva; b) a-i fi rusine sa priveasca in ochii cuiva. ~ unul la altul a) a face schimb de priviri, dand ceva de inteles; b) a comunica ceva numai prin priviri. 2) (in constructii negative) A avea in vedere; a tine cont; a cauta. ◊ Nu te uita la el nu-l asculta, nu-i urma exemplul. A nu ~ la cineva a) a nu raspunde la dragostea cuiva; a refuza orice relatii cu cineva; b) a ignora pe cineva. /<lat. oblitare

UTOPIE ~i f. 1) Proiect privind constituirea unei societati ideale, fara a tine cont de legitatile obiective de dezvoltare a societatii umane; plan irealizabil al unei societati. 2) Intentie fantezista; ideal iluzoriu. [G.-D. utopiei] /<fr. utopie

cont s.n. 1. Fiecare dintre diviziunile operatiilor contabile ale unei intreprinderi, constand in inregistrarea cheltuielilor si a veniturilor pe o anumita perioada. ♦ Evidenta acestor operatii. 2. A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor; a tine cont (de ceva) = a avea in vedere, a lua in considerare; pe cont propriu = pe proprie raspundere; independent. [< it. conto, germ. Konto, fr. compte].

viersun s. n. – Prinsoare, ramasag. Origine incerta. Ar putea proveni din lat. versionem, probabil cu sensul de „schimbare”, ca in versūra. Trebuie sa se tina cont ca e cuvint inv., care apare numai la Dosoftei, autor la care abunda improprietatile; astfel ca e posibil ca glosarea propusa de noi, care este in general acceptata, sa nu fie exacta. – Der. inversuna (var. invi(e)rsuna), vb. refl. (a se indirji, a se incapatina), cuvint explicat uneori prin lat. inversionāre (Pascu, Rtim., 26), prin mag. gerjszteni „a e*****”, imposibil fonetic (Cihac, II, 509), si prin mag. verseny „lupta” (Puscariu, Lat. ti, 67; DAR), care si mai putin se potriveste fonetic.

cont n., pl. uri (fr. compte, it. conto, d. lat. computus, cont, computare, a socoti la un loc. V. acont, scont, deputat, imput). Socoteala, sama: a face contu cheltuielilor. Raport, sama: dau cont de insarcinarea mea. Pe cont, pe credit, pe datorie. Tin cont, iau in sama, iau act. cont curent, contabilitate intre doi insi dintre care unu primeste si da bani p. cel-lalt. Inalta Curte de conturi, asezamint care verifica conturile administratiunilor statului. – Fals compt. In est pop. pe conta mea (ta, lui), pe contu meu (tau, lui), cu banii mei (tai, lui).

scontro s.n. (inv.) 1. lichidare a unui cont. 2. registru in care se tinea evidenta conturilor.

contabilitate f. (fr. comptabilite). Stiinta de a tinea [!] socotelile in regula. In special, tinerea socotelilor unei administratiuni. Birou in care se fac aceste socoteli. contabilitate simpla, cind negustoru nu stabileste de cit contu furnisorilor [!] sau cumparatorilor lui, iar dupla atunci cind contu furnisorilor sau cumparatorilor e balantat in conturile pe care le tine si furnisoru in acelasi timp.

cont s. n. 1. operatie contabila cuprinzand cele doua parti (debit si credit) care exprima valoric (si cantitativ) existenta si miscarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp. ◊ evidenta acestei operatii. 2. a trece in ~ = a inscrie la rubrica datoriilor; a tine ~ (de ceva) = a lua in considerare; pe ~ propriu = pe proprie raspundere. (< it. conto, germ. Konto, fr. compte)

cont ~uri n. 1) Ansamblu de operatii constand din debit si credit, care exprima valoric existenta si miscarea unui mijloc sau proces economic intr-o anumita perioada de timp. ~ bugetar. ~ curent. ~ personal. 2) Registru care contine astfel de operatii. ◊ A glumi (sau a face spirite) pe ~ul cuiva a lua in ras pe cineva; a-si bate joc. A tine ~ de ceva a tine seama de ceva; a lua in consideratie. A da cuiva ~ de ceva a da cuiva socoteala de ceva; a se indreptati. Pe ~ pro-priu din proprie initiativa si pe raspunderea sa; din mijloace materiale personale. 3) Lista in care este trecut pretul unei consumatii intr-un local public. 4) Suma de bani depusa la o casa de economii de o persoana. /<fr. compte