IMPERFECT, -A, imperfecti, -te, adj. (Adesea adverbial) Lipsit de perfectiune; cu defecte, cu lipsuri. ◊ Timp imperfect (si substantivat, n.) = timp verbal care apartine modului indicativ si care exprima o actiune din trecut, neterminata in momentul la care se refera vorbirea. – Din lat. imperfectus. Cf. fr. imparfait.

VIITOR, -OARE, viitori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care va veni, care va fi, va exista, va aparea dupa momentul de fata; proiectat intr-o perioada care va veni. ◊ Viata viitoare = (in conceptiile religioase) viata care ar continua si dupa moarte, intr-o lume de apoi. (Gram.) Timpul viitor (si substantivat, n.) = timp verbal care exprima o actiune ulterioara momentului vorbirii. II. S. n. 1. Timpul care urmeaza prezentului; viitorime. ◊ Loc. adv. Pe (sau in) viitor = de acum inainte. 2. Situatie, stare care urmeaza sa existe; perspectiva. ◊ Loc. adj. (Plin) de viitor sau cu viitor = cu perspective frumoase de dezvoltare. ◊ Expr. A avea viitor = a avea sanse de succes intr-o actiune; a-l astepta o cariera plina de succes. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tor.

SIMPLU, -A, simpli, -e, adj. 1. Care este format dintr-un singur element sau din cateva elemente omogene; care nu se poate imparti in elemente de natura diferita; care nu este amestecat. ◊ Floare simpla = floare a carei corola este compusa dintr-un singur rand de petale si un rand de stamine. Frunza simpla = frunza alcatuita dintr-un singur limb. (Gram.) Timp simplu = timp verbal care se conjuga fara ajutorul verbelor auxiliare. (Gram.) Perfect simplu = timp verbal simplu al modului indicativ, care exprima o actiune trecuta, terminata de curand. 2. Care este lipsit de artificialitate, care nu este prefacut; p. ext. care nu este complicat sau incarcat, care nu prezinta dificultati, care este usor de facut, de inteles, de rezolvat. 3. Care este intr-un singur plan; care se intampla o singura data. Contabilitate in partida simpla. ♦ (Sport; despre o partida) Care are loc intre doi adversari; in care confruntarea are loc intre adversari individuali. 4. Lipsit de podoabe, modest. ♦ Care este inferior ca pret sau calitate; p. ext. fara valoare. 5. (Despre oameni si manifestarile lor) Lipsit de rafinament, de afectare sau de prefacatorie; sincer, cinstit. ♦ Lipsit de cultura; p. ext. (peior.) necioplit, badaran. 6. (Precedand numele, inlocuieste un adverb) Numai, doar; nimic mai mult; sadea, curat. ◊ Expr. (Fam.) Simplu ca buna ziua = foarte simplu. Simplu muritor = om obisnuit. – Din fr. simple.

VIITOR¹ viitoare (viitori, viitoare) Care tine de perioade ce urmeaza sa vina; care va urma dupa prezent. Anul viitor. Generatiile viitoare. ◊ Viata viitoare viata care ar urma dupa moarte in lumea de apoi. Timp viitor timp verbal care exprima o actiune sau o stare ce urmeaza sa se realizeze dupa momentul vorbirii. [Sil. vi-i-] /a veni + suf. ~tor

IMPERFECT, -A adj. (adesea adv.) Care nu este perfect; nedesavarsit. ◊ (Gram.) Timp imperfect (si s.n.) = timp verbal care arata o actiune neterminata, de durata. [< lat. imperfectus, cf. fr. imparfait, it. imperfetto].

IMPERFECT, -A I. adj. (si adv.) care nu este perfect; nedesavarsit. II. s. n. timp verbal al modului indicativ care arata o actiune neterminata, de durata. (< lat. imperfectus, dupa fr. imparfait)

PRETERIT s. n. timp verbal, in anumite limbi, prin care se exprima o actiune trecuta. (< fr. preterit, lat. praeteritum)

PREZENT, -A I. adj. care se petrece, exista etc. in timpul vietii vorbitorului, in momentul de fata; actual, contemporan. ◊ (interj.) formula de raspuns la un apel nominal. II. s. n. 1. timpul prezent, actual; situatia actuala. 2. timp verbal care exprima o actiune ce se desfasoara in momentul vorbirii. ♦ ~ istoric = prezent cu valoare de perfect, in naratiuni. (< fr. present, lat. praesens)

GNOMIC, -A, gnomici, -ce, adj. 1. (Despre scrieri) Care cuprinde maxime, sentinte, reflectii, sfaturi morale. ◊ Poeti gnomici = poeti din Grecia (si din Roma) antica, autori ai unor opere gnomice (1). 2. (Lingv.; despre unele timpuri verbale) Care indica actiunea sub forma generala sau care se indeplineste indiferent de timp. – Din fr. gnomique.

AORIST, aoriste, s. n. timp verbal, in unele limbi, care exprima o actiune trecuta nedeterminata. – Din fr. aoriste, lat. aoristus.

PRETERIT, preterite, s. n. (Gram.) timp verbal care exprima in unele limbi o actiune trecuta (echivaland cu perfectul simplu sau imperfectul). – Din fr. preterit, lat. praeteritum.

MOMENTAN, -A, momentani, -e, adj. 1. Care dureaza un moment sau putin timp; temporar, trecator. ♦ (Gram.; despre verbe si timpuri verbale) Care exprima actiuni de durata scurta. 2. Care este din momentul de fata; actual. ♦ (Adverbial) Numaidecat; in clipa de fata. [Var.: momentaneu, -ee adj.] – Din lat. momentaneus, it. momentaneo, fr. momentane, germ. momentan.

TRECUT¹ s. n. 1. timpul care s-a scurs (pana in prezent); intamplarile, faptele, starea de lucruri din acest timp. ◊ Loc. adj. si adv. Din trecut = de altadata, de odinioara, de demult. ◊ Loc. adv. In trecut = altadata, odinioara. ◊ Expr. A o rupe cu trecutul = a pune capat unei situatii sau unei stari de lucruri de care cineva se mai simte inca legat, a nu mai vrea sa stie de ceea ce a fost. 2. Denumire data grupului de timpuri (sau fiecaruia dintre timpurile) verbale care exprima o actiune savarsita inainte de momentul vorbirii sau inainte de un moment de referinta. – V. trece.

TRECUT¹ n. 1) Timp scurs pana in momentul de fata. ◊ A-si aminti ~ul a-si aminti de timpul de alta data, de intamplarile din alte timpuri. Din ~ de alta data; de odinioara. In ~ pe vremuri; alta data. 2) fig. Stare de lucruri de pana acum. ◊ A o rupe cu ~ul a pune capat unei situatii trecute. 3) gram. timp verbal care exprima o actiune savarsita inainte de momentul vorbirii. /v. a trece

DURATIV, -A adj. (Despre verbe sau timpuri verbale) Care arata o actiune care dureaza, care este in desfasurare. [Cf. fr. duratif, it. durativo].

PRETERIT s.n. timp verbal in anumite limbi, prin care se exprima o actiune trecuta. [< lat. praeteritum, cf. fr. preterit, germ. Prateritum].

GNOMIC, -A adj. 1. care contine maxime, sentinte si reflectii morale; aforisme. 2. (despre timpuri verbale) care exprima o actiune ce se indeplineste indiferent de timp. (< fr. gnomique, gr. gnomikos)

MOMENTAN, -A adj. 1. de o clipa; de moment, trecator. ◊ (despre verbe si timpuri verbale) care exprima o actiune de scurta durata. ◊ (adv.) numaidecat, imediat. 2. actual, de fata. ◊ (adv.) actualmente; acum. (< lat. momentaneus, fr. momentane, germ. momentan)

AUXILIAR ~a (~i, ~e) Care are o functie secundara; ajutator. Material ~. ◊ Verb ~ verb cu ajutorul caruia de formeaza timpurile si modurile verbal compuse. [Sil. a-u-xi-li-ar] /<fr. auxiliaire, lat. auxiliaris

AUXILIAR, -A adj. Care ajuta la ceva, de ajutor; aflat pe plan secundar; ajutator. ♦ (gram.) Verb auxiliar = verb cu care se formeaza timpurile si modurile verbale compuse. ♦ (Mat.) Cu care se poate simplifica si rezolva o problema mai usor. // s.n. Ajutor, sprijin. [Pron. a-u-xi-li-ar. / cf. fr. auxiliaire, lat. auxiliaris < auxilium – ajutor].

AORIST n. timp trecut indefinit (in conjugarea verbala din unele limbi). /<fr. aoriste, lat. aoristus

DEBIT¹ s. n. 1. cantitate de fluid sau de material pulverulent care trece in unitatea de timp printr-o sectiune data a unei conducte, a unui canal ◊ cantitate de material transportata, prelucrata sau furnizata de o masina, instalatie etc. in unitatea de timp. ♦ ~ c*****c = cantitatea de sange expulzata din ventricolul stang in aorta la fiecare contractie a inimii; ~ de foc = numarul de lovituri trase de o gura de foc in unitatea de timp; (inform.) ~ de informatie = cantitatea de informatii transmise in unitatea de timp, dintr-un sistem de comunicatie. ◊ numarul de vehicule ce trec printr-un punct al unui drum in unitatea de timp. ◊ cantitatea de forte si mijloace care pot trece in unitatea de timp peste un curs de apa. 2. cantitatea de calorii pe care o produce o instalatie in unitatea de timp. 3. (fig.) suvoi, torent de cuvinte, flux verbal. 4. vanzare (de marfuri) cu amanuntul. ◊ local unde se vinde cu amanuntul; tutungerie. (< fr. debit)

REZONANTA, rezonante, s. f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor incaperi de a intensifica si a prelungi sunetele; rasunet. 2. Stare de v******e in care se gaseste un corp sau un sistem fizic cand asupra lui se exercita o actiune exterioara periodica, cu o frecventa egala ori apropiata cu frecventa proprie v******ei corpului sau a sistemului. ◊ Cutie de rezonanta = cavitate al carei volum de aer este capabil sa oscileze si sa amplifice sunete. 3. (Med.) Tulburare de gandire la schizofrenici, caracterizata prin inlocuirea legaturilor de fond ale actiunilor prin relatii verbale, de obicei facute dupa asonanta, rima sau localizare in timp sau spatiu. – Din fr. resonance.

DEBIT² s.n. 1. Desfacere, vanzare a unor marfuri. 2. Local, loc unde se vinde cu amanuntul; pravalie; tutungerie. 3. Cantitate de lichid, de fluid pe care o lasa sa se scurga un izvor, un rezervor etc. ◊ Debit solid = cantitatea de material solid transportat de un curs de apa in unitatea de timp in suspensie. ♦ Cantitate de curent electric data de o sursa de electricitate intr-un anumit timp (luat ca unitate). 4. (Fig.) Suvoi, torent de cuvinte, flux verbal. [Pl. -te, -turi. / < fr. debit].

ARISTOFAN (c. 446-c. 386 i. Hr.), poet dramatic grec. Cel mai de seama autor comic al antichitatii. Comediile sale (11 pastrate), remarcabile prin virulenta satirica si bogata inventivitate verbala, constituie o izbutita fresca a vietii politice si sociale a timpului („Norii”, „Pacea”, „Lysistrata”, „Pasarile”, „Broastele”, „Adunarea femeilor”).

PROCES ~e n. 1) Desfasurare in timp a unui eveniment sau a unui fenomen. 2) Succesiune de actiuni sau de operatii prin care se realizeaza o lucrare. ◊ ~-verbal document in care este notat pe scurt continutul discutiilor desfasurate si a hotararilor adoptate la o adunare sau sedinta ori prin care se consemneaza o constatare, un acord etc. 3) jur. Actiune pentru care cineva apare in fata judecatii; cauza. /<fr. proces, lat. processus

eglendisi (-sesc, -it), vb. refl. – A se distra, a-si petrece timpul. – Var. englendisi. Ngr. ἐγλεντίζω, aorist ἐγλέντησα, din tc. eglenmak, aorist eglend; cf. alb. egljendisem, sb. eglendisati. Seineanu, III, 167, propune un der. direct din tc., dar der. verbale din tc. sint putine in rom. Este cuvint inv. (sec. XVIII). – Der. eglingea, s. f. (distractie), din tc. eglence (Lokotsch 560; Ronzevalle 35), cf. ngr. ἐγλεντζές, bg. eglenga, sb. ieglenge. Cf. Galdi 176.

DEBIT² ~e n. 1) Cantitate de fluid care trece intr-o unitate de timp prin sectiunea unui canal, a unei conducte sau printr-o albie. 2) Vanzare permanenta a marfurilor cu bucata. 3) inv. Local unde se vindeau marfuri cu amanuntul. 4) fig. Vorbire rapida; suvoi verbal. /<fr. debit

LECTIE ~i f. 1) Forma de baza a activitatii instructiv-educative din scoala, prin care se transmit elevilor anumite cunostinte intr-o unitate de timp. ~ de chimie. ~ de muzica. ◊ A da ~i a pregati elevi in particular; a medita. 2) Tema indicata elevilor de catre profesor pentru a fi pregatita acasa. ◊ A-si face ~ile a-si pregati temele date pentru ziua urmatoare. 3) Dezaprobare verbala adresata cuiva in semn de nemultumire; repros; imputare; mustrare; dojana. 4) fig. Invatatura capatata de pe urma unei intamplari. [G.-D. lectiei; Sil. -ti-e] / <germ. Lektion, lat. lectio, ~onis

CONSEMNA, consemnez, vb. I. Tranz. 1. A trece anumite mentiuni in legatura cu un fapt juridic intr-un proces-verbal, intr-o minuta etc.; p. gener. A inregistra, a insemna, a nota. 2. A depune bani spre pastrare si fructificare la o organizatie de stat care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 3. A interzice prin consemn iesirea militarilor din cazarma, din locul de stationare sau parasirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, securitate etc. – Con¹ + semna (dupa fr. consigner).