INDELETE adv. (Mai ales in forma pe indelete) Cu incetul, fara graba. – In + de⁴ + lete (reg. „timp liber, liniste”, et. nec.).

A SE ELIBERA ma ~ez intranz. 1) (despre popoare, state, regiuni etc.) A deveni liber; a dobandi libertate. 2) A capata timp liber; a avea ragaz. 3) A reusi sa se izbaveasca de ceva jenant. ~ de tutela. 4) (despre militari) A termina serviciul militar; a se retrage din armata. 5) (despre atomi) A se desprinde de la o molecula, ramanand in stare libera. /<lat. eliberare

MARJA s.f. (Frantuzism) 1. Margine; bord. ♦ Spatiu alb la marginea unei pagini. ♦ Spatiu sau timp liber, care poate fi folosit ca rezerva; rezerva. 2. Diferenta dintre pretul de vanzare si pretul de cumparare al unei marfi, evaluata in procente; valoarea maxima sau minima pe care o atinge un pret inainte de incheierea unei tranzactii comerciale. [< fr. marge].

OTIOS, -OASA adj. (Liv.) Care are timp liber. ♦ Dificil, incurcat. ♦ De prisos, inutil, nefolositor. [Pron. -ti-os. / < it. ozioso, lat. otiosus].

lete s.f. (reg.) timp liber, tihna, odihna.

LOISIR [LOAZIR] s. n. timp liber (al cuiva). ◊ folosire optima a timpului liber, potrivit dorintelor si inclinatiilor individului. (< fr. loisir)

MARJA s. f. 1. margine; bord. ◊ spatiu alb la marginea unei pagini. ◊ spatiu sau timp liber, de care se poate dispune; rezerva. 2. diferenta dintre pretul de vanzare si cel de cumparare al unei marfi, evaluata in procente; valoarea maxima sau minima pe care o atinge un pret inainte de incheierea unei tranzactii comerciale. (< fr. marge)

isihie (-ii), s. f. – Odihna, liniste, ragaz, timp liber. – Mr. isihie. Ngr. ἠσμχία (Galdi 203). Sec. XVIII, inv.

CASNIC, -A, casnici, -ce, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care tine de casa¹, de gospodarie. ◊ Industrie casnica = activitate industriala neevoluata, desfasurata in mod auxiliar in gospodarie cu unelte relativ simple, care are ca obiect obtinerea unor produse destinate, de obicei, nevoilor proprii. 2. Care isi petrece timpul liber acasa, in familie. II. 1. S. f. Femeie care se ocupa numai cu gospodaria; gospodina. 2. S. m. (Rar) Casean. – Casa¹ + suf. -nic.

WEEK-END, week-end-uri, s. n. timpul liber de la sfarsitul saptamanii. [Pr.: uichend] – Cuv. engl.

PICATURA, picaturi, s. f. 1. Particica sferica desprinsa dintr-o masa de lichid, formata prin condensarea unui gaz etc.; pic¹, strop; p. ext. cantitate mica dintr-un lichid. ◊ Loc. adv. Printre picaturi = din cand in cand, cateodata; p. ext. in timpul liber, pe apucate. Picatura cu picatura = putin cate putin, incetul cu incetul; pana la epuizare. ◊ Expr. A semana (cu cineva) ca doua picaturi (de apa) = a avea exact aceeasi infatisare cu alta persoana, a fi leit. Pana la ultima picatura de sange = pana la moarte, pana la ultima suflare. ♦ P. gener. Cantitate neinsemnata din ceva; farama. 2. (La pl.) Substanta medicamentoasa lichida care se administreaza bolnavului sub forma de picaturi (1). – Pica¹ + suf. -atura.

CLUB, cluburi, s. n. Asociatie menita sa creeze membrilor sai conditii favorabile pentru desfasurarea unei anumite activitati (cultural-educative, sportive etc.) in timpul liber; local care serveste acestei asociatii. – Din fr., engl. club.

RAGAZ, (rar) ragazuri, s. n. 1. timp liber, disponibil pentru a face ceva. ♦ Amanare, pasuire. 2. Perioada de intrerupere a unei activitati; odihna; repaus. ◊ Loc. adv. Fara (de) ragaz = fara intrerupere, necontenit. ♦ Liniste, tihna, pace. – Et. nec.

CLUB ~uri n. 1) Institutie culturala, cu scopuri educative si recreative. 2) Local in care isi desfasoara activitatea o astfel de institutie. 3) Asociatie care reuneste persoane cu interese comune, pentru a-si petrece timpul liber sau pentru contacte de ordin politic, stiintific, sportiv etc. /<fr., engl. club

COMPANIE ~i f. 1) Grup de persoane unite prin relatii de prietenie. 2) Reuniune de persoane care isi petrec timpul liber impreuna; societate. 3) Intreprindere comerciala sau industriala cu un statut propriu; societate. [Art. compania; G.-D. companiei; Sil. -ni-e] /<fr. compagnie, engl. company

OBSTE ~i f. inv. 1) Colectivitate, co-munitate de oameni uniti la o anumita treapta de dezvoltare istorica; societate. 2) Repre-zentanta a poporului; adunare obsteasca. 3) rar Grup de oameni care isi petrec timpul liber sau merg undeva impreuna; companie; societate. 4) Forma de cooperare economica pentru producerea de bunuri agricole. ~ taraneasca. ◊ De ~ comun, public. [G.-D. obstii] /<sl. obistije

RAGAZ ~uri n. 1) timp liber, disponibil pentru a face ceva; vreme limitata, pe care o are la dispozitie cineva. Nu are nici o clipa de ~. 2) Schimbare a datei de indeplinire a unei obligatii; amanare; pasuire. ◊ A (nu) da cuiva (nici un) ~ a (nu) da cuiva timpul necesar pentru a face un lucru in conditii normale; a (nu) pasui. 3) Intrerupere temporara a unei activitati; odihna; repaus; pauza; recreatie. Da-mi putin ~ sa ma gandesc. ◊ Fara ~ fara intrerupere; necontenit. A nu avea ~ a nu avea liniste; a nu avea tihna. /Orig. nec.

SOCIETATE ~ati f. 1) Totalitate a oamenilor care traiesc impreuna si intre care exista anumite relatii bazate pe legi comune; colec-tivitate. 2) Organizatie (cu caracter national sau international) avand drept scop actiuni de interes comun. ~ stiintifica. ~ sportiva. 3) Intreprindere intemeiata pe investirea de capital de catre doua sau mai multe persoane, care desfasoara o activitate sociala sau lucrativa. 4) Grup de persoane care isi petrec timpul liber impreuna; companie. [G.-D. societatii; Sil. -ci-e-] /<lat. societas, ~atis, fr. societe, it. societa

BRICOLAJ s.n. (Frantuzism) Actiunea de a bricola; practicarea mai multor meserii; (fam.) treburi marunte. ♦ Practicarea pe langa gospodarie in timpul liber a tot felul de lucrari marunte. [< fr. bricolage].

BRICOLER s.m. (Rar) Persoana care se ocupa in timpul liber cu tot felul de lucrari manuale de intretinere si de reparatii. [< fr. bricoleur].

CLUB s.n. 1. Cerc pe langa o intreprindere, o institutie, un sindicat etc., unde se reunesc membrii sai in timpul liber pentru activitati cultural-educative, pentru a face sport etc.; local unde functioneaza un astfel de cerc. 2. Asociatie (politica), cerc de persoane care se intrunesc regulat intr-un anumit local; local care serveste acestei asociatii, acestui cerc. 3. (Mar.) Scondru pe care se invergheaza marginea de intinsura la unele vele latine. V. greement. [< fr., engl. club].

HOBBY s.n. (Rar) Pasiune, preocupare in afara profesiunii, careia i se dedica timpul liber ca diletant. [< engl., fr. hobby].

BRICOLER s. m. cel care se ocupa in timpul liber cu tot felul de lucrari manuale de intretinere si de reparatii. (< fr. bricoleur)

CLUB¹ s. n. 1. cerc pe langa o intreprindere, o institutie, un sindicat etc., unde se reunesc membrii sai in timpul liber pentru activitati cultural-educative, sport etc. 2. (in tarile capitaliste) asociatie (politica), cerc de persoane care se intrunesc regulat intr-un anumit local; localul insusi. 3. (mar.) verga montata pe bompresul corabiilor mari pentru a sustine marginea de intinsura a velelor triunghiulare numite focuri. (< fr., engl. club)

HOBBY s. n. preocupare de predilectie a cuiva, fara legatura cu profesiune sa, pe care o exercita in timpul liber. (< engl., fr. hobby)

CASNIC², -A, casnici, -ce, adj. 1. Care tine de casa¹, de gospodarie. ◊ Industrie casnica = activitate de prelucrare a materiilor prime la domiciliul producatorului, in cadrul unor procese de munca simple. 2. Care isi petrece timpul liber acasa, in familie. – Din casa¹ + suf. -nic.

LOISIR s. n. timp liber (al cuiva). ♦ Folosire optima a timpului liber, potrivit dorintelor si inclinatiilor individului. [Pr.: loazir] – Din fr. loisir.

OTIUM ELEGANS (lat.) odihna rafinata – Epitet desemnand preocuparile spirituale si, in genere, activitatea intelectuala. Anticii isi dedicau timpul liber studiului.

REPAUS ~uri n. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; odihna; ragaz; recreatie; pauza. ◊ Pe loc ~! forma de comanda, folosita in timpul unor exercitii militare sau sportive, indicand luarea unei pozitii mai libere. 2) Perioada de timp cat dureaza o astfel de intrerupere. 3) filoz. Moment al miscarii, avand, in raport cu aceasta, un caracter relativ; stare de nemiscare relativa. 4) fiz. Stare a unui corp in timpul careia nu se schimba pozitia lui fata de un sistem de referinta. 5) Moarte conceputa ca odihna vesnica. [Sil. -pa-us] /<lat. repausum

GRADINA, gradini, s. f. 1. Suprafata de teren arabil, de obicei ingradita, pe care se cultiva legume, flori sau pomi fructiferi, in vederea obtinerii unor produse; gradinarie. ◊ Expr. O gradina de om = om placut, simpatic. 2. Suprafata de teren plantata (si amenajata cu alei, banci etc.) care serveste ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Gradina botanica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt cultivate (in scopul prezentarii si studierii) colectii de plante vii. Gradina zoologica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pamantului. ♦ Gradina de vara = restaurant amenajat in timpul verii in aer liber. 3. (In sintagmele) Gradina de copii = gradinita (de copii). Gradina sezoniera = gradina de copii care functioneaza in mediul rural in timpul muncilor agricole. – Din bg., scr. gradina.

GRADINA ~i f. 1) Teren, de obicei ingradit, pe care se cultiva legume, flori sau pomi fructiferi. ◊ ~ botanica gradina in care se cultiva plante din diferite regiuni ale globului. ~ zoologica gradina in care se cresc si se intretin animale din diferite regiuni ale globului. 2) Suprafata de teren plantata si amenajata (cu alei, banci etc.), care serveste ca loc de agrement; parc. ◊ ~ de vara restaurant amenajat in timpul verii in aer liber. [G.-D. gradinii] /<bulg., sb. gradina

A SE INDELETNICI ma ~esc intranz. A-si petrece timpul de munca sau cel liber; a se ocupa. ~ cu gospodaria. /in + sl. deletnic

A SE OCUPA ma ocup intranz. 1) A-si petrece timpul de munca sau cel liber; a se indeletnici. ~ cu albinaritul. 2) A avea grija; a se ingriji. ~ de un bolnav. /<lat. occupare, fr. occuper

SLOBOD ~da (~zi, ~de) pop. 1) (despre persoane) Care se bucura de libertate; care poate face ce vrea; liber. ◊ A avea mana ~da a fi darnic. Cu inima ~da linistit, impacat. 2) (despre oameni) Care are drepturi politice si cetatenesti depline; liber. 3) (despre state, popoare) Care nu se afla sub stapanire straina; nestapanit de alt stat; neatarnat; liber; suveran; autonom; independent. 4) si adverbial (despre actiuni) Care se efectueaza fara restrictii; care se face cu usurinta; fara efort; nestanjenit; nestingherit; liber. Respiratie ~da. A pasi ~. 5) Care nu este ocupat; liber. Odaie ~da. Drum ~. 6) (despre timp) Care poate fi folosit dupa bunul plac al cuiva; disponibil. Zi ~da. 7): Cu ~da cu desertul; fara incarcatura. /<sl. slobodi, svobodu

SKIDIVING s. n. sport asemanator parasutismului, de care se deosebeste prin cadere libera ce precede deschiderea parasutei, timp in care mai multi parasutisti se aduna intr-o formatie stelara. (< engl. skidiving)

VERWEILE DOCH, DU BIST SO SCHON! (germ.) o, ramai, esti atat de frumoasa! – Goethe, „Faust”, II, ct 5. Astfel implora Faust oprirea in loc a timpului, a clipei cand i se releva frumusetea muncii libere, incununare a eforturilor umane.

ACCELERATIE s. f. crestere a vitezei unui corp in miscare in unitatea de timp. ♦ ~ gravitationala = acceleratia pe care o au corpurile in cadere libera. (< fr. acceleration, lat. acceleratio)

RABELAIS [rable], Francois (1494-1553), scriitor si umanist francez. Calugar benedictin si medic. Reprezentant al Renasterii franceze. Biografia sa este putin cunoscuta. Opera sa capitala, romanele fantastice si burlesti cu personaje inconfundabile, „Gargantua” si „Pantagruel”, reprezinta o satira indrazneata la adresa scolasticii, a bigotismului si ignorantei monahale, a absurditatii razboaielor, a abuzurilor feudale. Ea exprima in acelasi timp increderea autorului in esenta umana, in stiinta, in viata libera si naturala, intr-o educatie care dezvolta in mod egal facultatile intelectuale si cele fizice. Spirit erudit, excelent povestitor si cunoscator al limbii, R. se distinge prin bogatia expresiei, gustul pentru concret si pitoresc, umorul suculent, de sursa populara, precum si prin fantezia debordanta si capacitatea de a cultiva toate formele comicului, de la ironie la grotesc. Opera sa il situeaza printre marii creatori ai literaturii universale, ea avand o covarsitoare influenta asupra marilor scriitori satirici si umoristi ai lumii.

ACCELERATIE, acceleratii, s. f. Crestere a vitezei unui corp mobil in raport cu unitatea de timp. ♦ Acceleratie gravitationala = acceleratia pe care o au corpurile in cadere libera. [Var.: acceleratiune s. f.] – Din fr. acceleration, lat. acceleratio, -onis.

SEDIMENTARE, sedimentari, s. f. Actiunea de a se sedimenta si rezultatul ei. ♦ Totalitatea proceselor fizice, chimice si biologice care se desfasoara la suprafata scoartei terestre si in urma carora are loc depunerea unor fragmente sau particule de minerale, roci, organisme etc. din care provin rocile sedimentare. ♦ Fenomen de depunere lenta a particulelor solide dintr-o suspensie, dintr-o emulsie etc. prin cadere libera sau prin centrifugare; sedimentatie. ◊ (Med.) Viteza de sedimentare = intervalul de timp in care se depun globulele rosii dintr-o cantitate de sange recoltat intr-un tub de sticla gradat, care permite depistarea unor procese infectioase. – V. sedimenta.

ACCELERATIE s.f. Crestere a vitezei unui corp in miscare intr-o unitate de timp. ◊ Acceleratia gravitatiei = acceleratia pe care o au corpurile in cadere libera in vid. [Gen. -iei, var. acceleratiune s.f. / cf. fr. acceleration, it. accelerazione, lat. acceleratio].

PODIUM s. n. 1. platforma inaltata fata de arena unui teatru, a unui circ roman. ◊ treapta, platforma ingusta si scunda la casele romane, pe care se asezau diferite obiecte casnice, urne funerare etc. 2. estrada amenajata intr-o sala de conferinte, de spectacole etc. sau in aer liber. ◊ mica instalatie mobila, in trepte, pe care stau sportivii invingatori in timpul cat li se inmaneaza premiile. (< lat., fr. podium, germ. Podium)

TABARA, tabere, s. f. 1. Loc (intarit) unde stationeaza trupele un timp mai indelungat in vederea efectuarii de exercitii practice pe teren cu efective de mari unitati; tabie (2). ♦ Popas; etapa. 2. Asezare vremelnica in corturi. ♦ Asezare (in aer liber) pentru adapostirea copiilor, a elevilor, a muncitorilor etc. aflati la odihna sau a sportivilor in timpul antrenamentelor. ♦ (Sport) Cantonament. 3. Grup de care in mers sau in popas; convoi. 4. (Inv.) Oaste; p. ext. multime, gloata. 5. Grup de oameni opus altui grup; grupare, asociatie care lupta pentru o anumita cauza. – Din sl. taboru.

A SUSPENDA suspend 1. tranz. 1) (obiecte) A prinde in (sau de) ceva (carlig; cui etc.) lasand sa atarne liber in jos; a agata; a anina; a spanzura; a atarna. 2) fig. (activitati, procese, actiuni judiciare etc.) A intrerupe pe un timp. ~ ostilitatile. 3) (publicatii) A impiedica sa apara un anumit timp. 4) rar (persoane indeplinind anumite functii) A scoate temporar din serviciu. ~ un judecator. 2. intranz. A atarna liber (in jos). /<fr. suspendre, lat. suspendere

SCHIMB ~uri n. 1) Inlocuire a unui obiect sau a unei persoane prin alt obiect sau alta persoana. A face ~. Piesa de ~. ◊ Cu ~ pe rand. Casa de ~ casa unde se pot schimba banii unei tari pe banii alteia. 2) Cedare a unui lucru pentru a primi altul in loc (in urma unor negocieri). ~ de marfuri. ◊ liber-~ comert exterior fara nici un fel de restrictii. In ~ drept compensatie.3) Persoana sau grup de persoane care, dupa un anumit interval de timp, inlocuiesc sau sunt inlocuite intr-o munca, prin alta persoana sau prin alt grup de persoane. ~ de zi. ~ de noapte. 4) Interval de timp cat lucreaza o asemenea persoana sau un asemenea grup. A lucra in trei ~uri. 5) fig. Generatie tanara care inlocuieste pe cei varstnici intr-o activitate. ~ de maine. 6) mai ales la pl. Lenjerie de corp care inlocuieste pe cea purtata; albituri de primeneala. 7) Transmitere cu caracter reciproc. ~ de pareri. ~ de experienta. /v. a schmba

CNEAZ (‹ sl.) s. m. 1. Titlu purtat de conducatorul unei formatiuni statale feudale; persoana avind acest titlu. In ev. med. la romani, categorie sociala constituita inainte de formarea statelor feudale printr-un proces de dezvoltare social-economica si alcatuita din stapini de pamint si sateni. Cu timpul a cunoscut un proces de diferentiere sociala; o parte dintre ei au intrat in rindul starilor privilegiate, iar altii, majoritatea, au ramas oameni liberi, fara privilegii, intermediind intre stapinii feudali taranimea saraca sau dependenta. C. din Transilvania au avut un important rol militar in lupta impotriva turcilor. In Banat ei s-au mai numit si chineji. 2. (In ec. 16-17 in Tara Romaneasca) Om liber de servitute; primar; jude.

liber², -A adj. 1. slobod; independent. 2. ~ profesionist = cel care exercita o profesiune in afara unui contract de munca. 3. neocupat, gol. 4. degajat, natural. ♦ (adv.) a vorbi ~ = a tine un discurs, o prelegere, fara a citi. 5. (despre gusturi, purtari, cuvinte) necuviincios, grosolan. 6. (despre timp) de care se poate dispune dupa voie. 7. desen ~ = desen (artistic) executat fara ajutorul unui instrument. 8. (mat.) termen ~ = expresie dintr-o ecuatie care nu contine necunoscute. (< lat. liber, fr. libre)

ABRUD 1. Depr. de eroziune, intramontana, in M-tii Apuseni, la 600 m alt. Supr.: 36 km². Relief colinar, format din culmi prelungi, impadurite, ce coboara spre partea centrala a depr. 2. Oras in jud. Alba, in depr. omonima din SE M-tilor Apuseni; 6.854 loc. (1991). Zacaminte de min. aurifere. Produse alim. si textile; filatura de bumbac; mat. de constr., expl. si prelucr. lemnului (cherestea). Turism. Din timpul stapinirii romane dateaza o asezare rurala si o mica fortificatie cu rol strategic. In ev. mediu atestat documentar din 1271. In 1491 i s-a acordat statutul de oras liber. Populatia de aici a participat la miscarea lui Sofronie (1759-1761), la rascoala condusa de Horea, Closca si Crisan (1784-1785) si la Revolutia din 1848-1849.

ROND s. n. 1. strat de flori (circular) mai ridicat decat terenul din jur. 2. piateta circulara de la care pornesc mai multe bulevarde sau alei. 3. inspectie facuta in timpul noptii la diferite posturi de paza militare pentru a controla santinelele. ◊ ansamblul celor care fac aceasta inspectie. ♦ ofiter de ~ = ofiter insarcinat cu controlul santinelelor din garnizoana. 4. (coregr.) miscare circulara a piciorului, executata liber pe sol sau in aer. (< fr. rond)

EUROPA liberA, post de radio cu sediul la Munchen, (din 1995, la Praga) infiintat in 1951; finantat de Congresul S.U.A. Creat pentru a sparge blocada informationala instituita in tarile comuniste. E.L. a penetrat timp de peste 40 de ani „cortina de fier”, transmitand stiri din lumea intreaga. Departamentul roman al postului s-a deschis in oct. 1951.

REZERVA s. f. 1. cantitate (de bunuri) pusa deoparte pentru a fi folosita mai tarziu; depozit. ♦ (jur.) ~ succesorala (sau legala) = parte dintr-o avere succesorala de care testatorul nu poate dispune liber, rezervata de drept unor anumiti mostenitori. ◊ (fig.; pl.) posibilitati. ◊ cantitate de substante minerale utile intr-un zacamant. 2. camera de spital unde se interneaza un singur bolnav. 3. parte din armata chemata sub arme numai in timp de razboi sau in mod exceptional in timp de pace; trupe neangajate in lupta, pastrate pentru a interveni la nevoie. ◊ (sport) jucator care poate inlocui la nevoie pe unul dintre jucatorii angajati in competitie. 4. motiv de indoiala, obiectie. ♦ fara ~ = fara retinere, in intregime. ◊ (fig.) prudenta, cumpatare, masura; discretie. (p. ext.) raceala, indiferenta. (< fr. reserve)

AUTONOMIE s. f. 1. (fil.) faptul de a se supune legilor, normelor proprii, de a dispune liber de propria vointa. 2. drept de a se guverna sau administra prin organe proprii, in anumite domenii, in cadrul unui stat condus de o putere centrala. ◊ autoconducere. 3. distanta maxima pe care o poate parcurge o nava sau timpul maxim de zbor al unui avion (elicopter) fara refacerea plinurilor de combustibil. 4. calitate a unui cuvant de a avea un sens lexical deplin. (< fr. autonomie, lat. autonomia)

SECVENTA s. f. 1. succesiune de fenomene fizice; ordinea de variatie in timp a marimilor unui sistem. 2. sir de imagini sau de scene dintr-un film care formeaza o unitate. ◊ (fig.) serie de fapte, evenimente, stari etc. care se succeda intr-o anumita ordine, formand un tot. 3. (muz.) transpunere, riguroasa sau libera, pe alte teme a unei structuri melodice sau armonice; progresie (2). ◊ gen de cantari in muzica bisericeasca medievala care foloseau acest procedeu. (< fr. sequence, it. sequenza, lat. sequentia)

ROUSSEAU [ruso], Jean-Jacques (1712-1778), filozof, scriitor si muzician francez. Reprezentant al romantismului. Colaborator al Enciclopediei. Autor al „Contractului social”, potrivit caruia, in starea naturala, viata este libera si independenta, iar neajunsurile conditiei umane au fost la origine societatea. Salvarea este posibila printr-o organizare politica centrata pe ideea de libertate si de vointa generala („Discurs asupra inegalitatii”). Doctrina politica a lui R. avea sa devina platforma democratiei radicale iacobine in timpul Revolutiei Franceze. Conceptia sa pedagogica preconizeaza educatia conform cu natura proprie a copilului („Emil sau despre educatie”). Principiul revenirii la natura (denumit ulterior „rousseauism”) si ideea primordialitatii sentimentului in raport cu ratiunea (caracteristica si pentru deismul sau), care strabat principalele scrieri literare ale lui R. (romanul epistolar „Iulia sau noua Eloiza”, „Confesiunile”), au facut din el un precursor al romantismului francez si european. Ca muzician a compus muzica de opera („Vrajitorul satului”, „Pygmalion”), cantece; autor al unui sistem de notatie muzicala; a abordat probleme de estetica si de teorie a muzicii.

REZERVA s.f. 1. Cantitate (de bunuri) pusa deoparte pentru a fi folosita mai tarziu; depozit. ◊ Rezerva succesorala = parte dintr-o avere succesorala de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervata de drept unor anumiti mostenitori. ♦ (Fig.; mai ales la pl.) Posibilitati. ◊ Rezerve interne = totalitatea posibilitatilor existente intr-o intreprindere, a caror descoperire si folosire permit realizarea unor cantitati sporite de produse. ♦ Cantitate de substante minerale utile continute intr-un zacamant. 2. Camera de spital unde se interneaza un singur bolnav. 3. Parte din armata chemata sub arme numai in timp de razboi sau in mod exceptional in timp de pace; trupe neangajate in lupta, pastrate pentru a interveni la nevoie. ♦ (Sport) Jucator care poate inlocui la nevoie pe unul dintre jucatorii angajati in competitie. 4. Motiv de indoiala, obiectie. ◊ Fara rezerva = fara retinere, in intregime. ♦ (Fig.) Prudenta, cumpatare, masura; discretie; (p. ext.) raceala, indiferenta, jena. [< fr. reserve < reserver – a pune deoparte].

A LASA las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare

A CURGE pers. 3 curge intranz. 1) (despre ape) A se misca necontenit la vale. ◊ ~ garla a veni cu prisosinta. 2) fig. (despre fiinte sau vehicule) A se deplasa in lant; a veni intr-un suvoi permanent. 3) fig. (despre viata, unitati de timp) A se consuma treptat; a se scurge; a trece. ◊ Va curge inca multa apa pe rau (sau pe garla, pe Dunare etc.) va trece inca multa vreme. 4) (despre ploaie) A cadea din belsug. 5) (despre invelitori, acoperisuri, poduri) A lasa sa patrunda apa (sau alte lichide). 6) (despre lacrimi, sudoare etc.) A iesi prelingandu-se. 7) (despre sange) A se misca continuu intr-un anumit sens si intr-un anumit spatiu. 8) (despre recipiente) A lasa sa iasa lichidul dinauntru. 9) pop. (despre bube, rani) A elimina puroi; a supura; a puroia. 10) A se desprinde din ceva, cazand cate putin si succesiv. Graul curge din sac. ◊ A-i ~ peticele a fi imbracat in haine zdrentaroase. 11) A atarna liber in jos. Parul curge pe spate. 12) fig. (despre cuvinte, expresii etc.) A se insira cu usurinta. /<lat. currere