DOCTORAND ~da (~zi, ~de) m. si f. Persoana care isi pregateste teza de doctorat in cadrul unei institutii de invatamant superior sau de cercetari stiintifice. /<germ. Doctorand

AUTOREFERAT, autoreferate, s. n. Expunere (scurta) facuta de cineva asupra unei lucrari proprii (mai ales in vederea sustinerii tezei de doctorat). [Pr.:a-u-] – Auto¹- + referat (dupa rus. avtoreferat).

AUTOREFERAT ~e n. Scurta expunere facuta de autor asupra unei lucrari proprii (in vederea sustinerii tezei de doctorat). /<germ. Autoreferat

teza, teze, s. f. 1. Afirmatie expusa si sustinuta intr-o discutie; idee principala dezvoltata si demonstrata intr-o opera, intr-o cuvantare etc. ◊ Loc. adv. (Inv.) In teza generala = in general. ♦ (Fil.) Idee, propozitie care formeaza primul termen al unei antonimii (in filozofiile rationaliste de tip kantian) sau al unei contradictii de tip dialectic (in filozofiile hegeliana si marxista). 2. Lucrare scrisa, facuta de elevi in clasa sub supravegherea profesorului, la sfarsitul unei perioade de studiu sau la un examen. ◊ teza de licenta (sau doctorat) = lucrare stiintifica prezentata de un candidat pentru obtinerea titlului de licentiat (sau de doctor in stiinte). – Din fr. these, lat. thesis.

doctorat ~e n. 1) Perioada de calificare stiintifica in vederea obtinerii titlului de doctor; doctorantura. 2) Examen pentru obtinerea titlului de doctor prin sustinerea unei lucrari (teze). 3) Titlu de doctor. /<fr. doctorat, lat. doctoratus

doctorat s.n. Forma de studii suprauniversitare, constand dintr-o serie de cursuri, examene si o teza, organizate pe langa institutiile de invatamant superior si care confera titlul de doctor intr-o anumita specialitate. ♦ Calificarea posesorului titlului de doctor (in stiinte); examen final de sustinere a tezei pentru obtinerea titlului de doctor. [< fr. doctorat].

doctorat s. n. forma de studii suprauniversitare constand dintr-o serie de cursuri, examene si o teza, organizate pe langa institutiile de invatamant superior si care confera titlul de doctor intr-o anumita specialitate; doctorantura. (< fr. doctorat)

teza s.f. 1. Afirmatie, propozitie care trebuie demonstrata. ♦ Sustinere; idee principala dezvoltata intr-o scriere oarecare, intr-o cuvantare. 2. (In filozofia lui Hegel) Prima etapa a triadei, care este negata de antiteza (3) [in DN]. 3. Lucrare scrisa, trimestriala, semestriala etc. data de elevi in clasa in prezenta profesorilor. ♦ Lucrare scrisa, facuta in vederea sustinerii unui examen de licenta, de doctorat etc. [< fr. these, cf. lat., gr. thesis].