MEAT, meaturi, s. n. 1. (Anat.) Canal ingust si subtire sau orificiul acestuia, aflate in diferite organe. 2. Spatiu, interstitiu intre celulele unui tesut vegetal. [Pr.: -me-at] – Din fr. meat, lat. meatus.

SECRETOR, -OARE, secretori, -oare, adj. (Fiziol.) Care secreteaza. Organ secretor. ◊ Tesut secretor = tesut vegetal alcatuit din celule dispuse izolat sau in straturi si care produce secretii. – Din fr. secreteur.

FIBRA ~e f. 1) Fir subtire si lung de origine vegetala, animala sau produs pe cale sintetica; filament. 2) Formatie organica filiforma din componenta unui tesut vegetal sau animal. ~ lemnoasa. ~ musculara. 3) Material rezistent, obtinut din celuloza, intrebuintat ca izolant si ca imitatie de piele. ◊ ~ optica fibra speciala de sticla, folosita pentru transmiterea informatiilor. /<fr. fibre, lat. fibra

MEAT ~uri n. 1) anat. Canal, tub ingust si subtire intre diferite organe. 2) Spatiu intre celulele unui tesut vegetal. /<fr. meat, lat. meatus

SECRETOR, -OARE adj. Care secreta; secretoriu. ◊ Tesut secretor = tesut vegetal care produce secretii. [Cf. fr. secreteur].

pieloteie, pielotei, s.f. (reg.) 1. piele (mai ales de ovine). 2. tesut animal cu aspect de foita, lama sau panza fina; membrana, pielcuta, pielusina, pielita. 3. carne de calitate inferioara (cu pielite, vine, tendoane). 4. excrescenta, chist; tumoare. 5. tesut vegetal subtire; membrana, epicarp. 6. panusa subtire crescuta pe stiuletii de porumbi, printre sirurile de boabe. 7. pojghita fina ce se formeaza pe suprafata unor alimente lichide (lapte, supa etc.).

MEAT s.n. 1. (Anat.) Tub, canal ingust si subtire. 2. Spatiu intre celulele unui tesut vegetal. [Pron. me-at. / < fr. meat, cf. lat. meatus – trecere].

suberic, suberica, adj. (inv.; in sintagma) acid suberic = acid extras din suber (tesut vegetal de protectie format din celule moarte).

CALUS s. n. 1. tesut osos nou care sudeaza capetele rezultate din fractura unui os. ♦ ~ vicios = sudare defectuoasa a unei fracturi. 2. tesut vegetal de cicatrizare a organelor ranite. (< fr. calus, lat. callum, ingropare)

CAMBIU s. n. tesut vegetal tanar, constituind zona generatoare libero-lemnoasa din radacina si tulpina. (< fr. cambium)

-ENCHIM elem. „tesut vegetal, tesut organic”. (< fr. -enchyme, cf. gr. enkhyma, umplutura)

FASCICUL s. n. 1. manunchi, reunire de mai multe obiecte, lucruri de acelasi fel. ◊ manunchi de radiatii, de provenienta comuna, care strabat prin acelasi punct. ♦ (mat.) ~ de drepte = multime de drepte care trec printr-un punct fix. ◊ grup de fibre musculare, nervoase sau conjuctive, avand acelasi traiect si aceeasi distributie. 2. tesut vegetal conducator, din fibre lemnoase si liberiene care strabat tulpina, ramurile si frunzele. (< fr. fascicule, lat. fasciculus)

FELODERM s. n. tesut vegetal din care se formeaza scoarta secundara. (< fr. phelloderme)

FELOGEN s. n. tesut vegetal care produce suberul si felodermul. (< fr. phellogene)

LATICIFER, -A adj., s. n. (tesut vegetal) care secreta latex. (< fr. laticifere)

MEAT s. n. 1. (anat.) canal ingust si subtire; orificiul acestuia. 2. spatiu intre celulele unui tesut vegetal. (< fr. meat, lat. meatus)

MERISTEM s. n. tesut vegetal tanar care, prin diviziuni repetate, da nastere tesuturilor definitive (adulte) ale plantei. (< fr. meristeme)

PARENCHIM s. n. 1. tesut spongios, bogat in vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. tesut vegetal, moale si spongios, care umple intervalele dintre partile fibroase. (< fr. parenchyme, gr. parenchyma)

PORENCHIM s. n. tesut vegetal poros. (< fr. porenchyme)

PROTENCHIM s. n. tesut vegetal fundamental. (< fr. protenchyme)

PROZENCHIM s. n. tesut vegetal, din celule alungite, care rezulta din impletirea hifelor miceliene. (< fr. prosenchyme)

PROZOPLASMA s. f. tesut vegetal patologic provocat de paraziti. (< fr. prosoplasme)

RIZOGEN, -A I. adj., s. n. (tesut vegetal) care da nastere la radacini adventive. II. s. n. 1. planta care produce numai radacini si flori. 2. parazit al radacinilor. (< fr. rhizogene)

SCLERENCHIM s. n. tesut vegetal de sustinere, din celule cu membrane lignificate. (< fr. sclerenchyme)

SUBER s. n. tesut vegetal din celule moarte, constituentul principal al scoartei; pluta. (< fr., lat. suber)

ALBUMEN s. n. tesut vegetal din semintele unor plante, in care se depoziteaza substantele nutritive de rezerva si care serveste embrionului ca hrana in timpul germinatiei. – Din fr. albumen, lat. albumen „albus”.

AZOT s. n. Corp gazos simplu, incolor, inodor si insipid, parte componenta a aerului si element esential al tesuturilor vegetale si animale; nitrogen. – Din fr. azote.

CALUS subst. 1. Tesut osos nou care sudeaza capetele rezultate din fractura unui os. ◊ Calus vicios = sudare defectuoasa a unei fracturi. 2. tesut vegetal care se formeaza pe ranile diferitelor organe ale plantei, cicatrizandu-le. – Din fr. calus.

CAMBIU s. n. tesut vegetal din zona generatoare, care asigura cresterea secundara in grosime a tulpinii si a radacinii. [Var.: cambium s. n.] – Din germ. Kambium, fr. cambium.

HISTAMINA, histamine, s. f. Amina prezenta in tesuturile vegetale si animale, cu actiune puternic dilatatoare asupra vaselor sangvine, avand un rol important in aparitia proceselor alergice. – Din germ. Histamin, fr. histamine.

MACROELEMENT, macroelemente s. n. (Biol.) Element mineral esential aflat in cantitate mare in tesuturile vegetale si animale. [Pr.: -cro-e-] – Din engl. macroelement.

LEMNOS, -OASA, lemnosi, -oase, adj. (Despre tesuturile vegetale) De natura lemnului. ♦ Format din lemn; care are aspectul si structura lemnului. – Lemn + suf. -os.

PIELITA, pielite, s. f. 1. Piele (1) subtire, fina, delicata; (p. spec.) pielea obrazului. ♦ (Mai ales la pl.) Strat subtire, cornos, care margineste unghia. 2. Nume generic pentru tesuturile animale subtiri (si elastice), cu aspect de foita, lama sau panza fina, care captusesc, imbraca, sustin, separa sau formeaza anumite organe sau parti de organe; membrana. 3. tesut vegetal subtire care acopera, separa sau leaga unele parti ale plantelor. 4. Intestin de animal sau membrana artificiala care formeaza invelisul mezelurilor preparate din tocatura. 5. Pojghita fina care se formeaza pe suprafata unor lichide. – Piele + suf. -ita.

PARENCHIM, parenchime, s. n. 1. Tesut animal cu aspect spongios, bogat in vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. tesut vegetal fundamental, bogat in spatii intercelulare, care formeaza cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor. – Din it. parenchima, fr. parenchyme.

PERISPERM, perisperme, s. n. tesut vegetal care acumuleaza substantele nutritive de origine nucleara din unele seminte. – Din fr. perisperme.

PLASMOLIZA, plasmolize, s. f. (Bot.) Fenomen de contractie si de desfacere a citoplasmei, provocat de pierderea apei din tesutul vegetal viu. – Din fr. plasmolyse.

EPIDERMA, epiderme, s. f. 1. Epiteliu care acopera corpul omului si al animalelor superioare, avand la animalele nevertebrate un singur strat de celule, iar la cele vertebrate mai multe straturi. 2. tesut vegetal exterior de protectie al plantelor, format de obicei dintr-un singur strat de celule. – Din fr. epiderme, lat. epidermis.

MERISTEM, meristeme, s. n. tesut vegetal tanar situat la extremitatea radacinii, tulpinii si ramurilor, care se inmulteste continuu in vederea cresterii acestora. – Din fr. meristeme.

ENDOSPERM, endosperme, s. n. tesut vegetal situat in vecinatatea embrionului, in care se inmagazineaza substantele de rezerva necesare cresterii embrionului. – Din fr. endosperme, germ. Endeosperm.

EXODERM, exoderme, s. n. tesut vegetal de protectie, format din celule mari poliedrice, situate sub epiderma radacinii. – Din fr. exoderme.

DRUZA, druze, s. f. 1. Grup de cristale care se formeaza pe peretii cavitatilor unor roci si filoane. 2. Cristale din oxalat de calciu formate in unele tesuturi vegetale. – Din fr. druse.

CALUS ~uri n. 1) Tesut osos nou care sudeaza oasele fracturate. 2) tesut vegetal care apare pe ranile plantelor, cicatrizandu-le. /<fr. callus

CAMBIU n. tesut vegetal tanar care asigura cresterea, in grosime, a tulpinii si a radacinii plantelor. /<fr. cambium, germ. Kambium

CAROTEN n. Pigment rosu-portocaliu care se gaseste in unele tesuturi vegetale si animale. /<fr. carotene, germ. Karotin

CAUSTIC ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre substante chimice) Care are proprietatea de a ataca si de a descompune tesuturile vegetale si animale. 2) fig. Care lezeaza sentimentele unei persoane; batjocoritor; sarcastic. Vorba ~ca. /<it. caustico, lat. causticus

CORTEX ~uri n. 1) bot. tesut vegetal care serveste drept invelis exterior al unor organe la plante. 2) anat. Scoarta cerebrala. /<fr., lat. cortex

ENDOPARAZIT ~ti m. Parazit care traieste in interiorul tesutului vegetal sau in organele interne ale omului si ale animalelor, provocand boli grave. /<fr. endoparasite

ENDOSPERM ~e n. tesut vegetal in care se afla substantele nutritive necesare dezvoltarii embrionului. [Sil. -do-s***m] /<fr. endos***me, germ. Endos***m

GLOBULINA ~e f. Substanta proteica care se afla in plasma sangvina, in limfa, in lapte si in unele tesuturi vegetale. /<fr. globuline

LAMELA ~e f. 1) Placa mica si subtire de sticla, de metal sau de lemn, avand diferite intrebuintari tehnice; lama mica. 2) Foita subtire care separa structuri ale tesuturilor vegetale sau animale. /<fr. lamelle

LEMNOS ~oasa (~osi, ~oase) (despre tesuturi vegetale) Care are aspect de lemn; asemanator cu lemnul. /lemn + suf. ~os

PECTINA ~e f. Substanta organica extrasa din tesuturi vegetale si intrebuintata, mai ales, la prepararea marmeladei si a gemurilor. /<fr. pectine

CERIFICARE s.f. Impregnare cu ceara a tesuturilor vegetale. [Cf. fr. cerification].

FELODERM s.n. (Bot.) tesut vegetal din care se formeaza scoarta secundara. [< fr. phelloderme, cf. gr. phellos – pluta, derma – scoarta].

FIBRA s.f. 1. Fir subtire, flexibil, obtinut din anumite tesuturi vegetale sau pe cale sintetica si folosit la fabricarea tesaturilor, a hartiei etc. 2. (Anat.) Formatie cu aspect de fir care alcatuieste un tesut organic. // (In forma fibr-, fibri-, fibro-) Element prim de compunere savanta cu sensul de „(referitor la) fibra”, „cu aspect de fibra”, „compus din fibre”. [< fr. fibre, it., lat. fibra].

LATICIFER, -A adj., s.n. (tesut vegetal) care secreta latex. [< fr. laticifere, cf. lat. latex – lapte, ferre – a purta].

PLASMOLIZA s.f. (Biol.) Micsorare a volumului unei celule prin pierderea apei din tesutul vegetal viu pus intr-o solutie concentrata. [< fr. plasmolyse, cf. gr. plasma – formatie, lysis – distrugere].

SCLERENCHIM s.n. (Biol.) tesut vegetal de sustinere, alcatuit din celule cu membrane mai mult sau mai putin lignificate. [< fr. sclerenchyme, cf. gr. skleros – tare, enkhyma – amestec].

AUTOLIZA s.f. Dezintegrare a celulelor si tesuturilor vegetale si animale sub actiunea enzimelor proprii. [< fr. autolyse, cf. gr. autos – insusi, lysis – dizolvare].

CALUS s.n. 1. Tesut osos nou care sudeaza capetele rezultate din fractura unui os. 2. tesut vegetal nascut in urma ranirii diferitelor organe ale plantei, care cicatrizeaza rana. [Pl. -suri. / < fr. callus, cf. lat. callum – batatura].

CAMBIUM s.n. (La arbori) tesut vegetal tanar, in formatie, aflat intre coaja si alburn. [Pron. -bi-um, pl. -muri, var. cambiu s.n. / < fr. cambium].

CAROTEN s.n. Carbura de hidrogen, constituind o materie colorata galbena sau rosie, care se gaseste in diferite tesuturi vegetale (mai ales morcovi) si animale; carotina. [< fr. carotene, cf. gr. karoton – morcov].

EXODERM s.n. tesut vegetal constituit din celule mari poliedrice, situate sub epiderma radacinii. [< fr. exoderme, cf. gr. exo – in afara, derma – piele].

FASCICUL s.n. 1. Manunchi, reuniune de mai multe obiecte, lucruri etc. de acelasi fel. ◊ Fascicul de raze = manunchi de raze vizuale care strabat prin acelasi punct; fascicul luminos = totalitatea razelor de lumina care trec printr-o anumita regiune din spatiu; (mat.) fascicul de drepte = figura formata din mai multe drepte care trec prin acelasi punct. ♦ (Anat.) Grup de fibre musculare, nervoase sau conjunctive avand acelasi traiect si aceeasi distributie. ♦ tesut vegetal conducator, format din fibre lemnoase si liberiene care strabat tulpina, ramurile si frunzele. 2. V. fascicula. [Pl. -le, (s.m.) -li, var. fascicol s.n. / < fr. fascicule, cf. lat. fasciculus – mic manunchi].

MERISTEM s.n. (Bot.) tesut vegetal tanar unde au loc diviziuni rapide si numeroase ale celulelor. [< fr. meristeme, cf. gr. merizein – a diviza].

PARENCHIM s.n. 1. Tesut moale cu aspect spongios, bogat in vase sanguine. 2. tesut vegetal, moale si spongios, compus din celule vii, care umple intervalele dintre partile fibroase. [Pl. -me, -muri. / < fr. parenchyme, cf. gr. parenchyma – umplutura].

PERISPERM s.n. (Bot.) tesut vegetal care acumuleaza substantele nutritive ale plantelor. [< fr. perisperme].

SUBER s.n. (Bot.) tesut vegetal format din celule moarte, constituentul principal al scoartei; pluta. [< fr., lat. suber].

ASTERONOM s. n. cavitate stelara produsa prin roaderea de catre larvele insectelor a tesutului vegetal. (< fr. asteronome)

CERIFICARE s. f. impregnare cu ceara a tesuturilor vegetale. (dupa fr. cerification)

FITOLIT s. n. 1. planta fosila. 2. biolit format din opal in tesuturile vegetale, avand de obicei forma celulei. (< fr. phytolithe)

HISTIDINA s. f. aminoacid bazic natural, care se gaseste in numeroase tesuturi vegetale si animale. (< fr. hystidine)

SCLEROGEN, -A adj. care determina producerea unui tesut scleros; (despre tesuturi vegetale) care produce lignina. (< fr. sclerogene)

BOSE [bəus], Sir Jagadish Chunder (1858-1937), biofizician indian. Prof. univ. la Calcutta. Contributii in fiziologia plantelor si electromagnetism. A demonstrat reactivitatea comparata a tesuturilor vegetale si animale.

AZOT s. n. Corp gazos simplu incolor si inodor, parte componenta a aerului si element esential al tesuturilor vegetale si animale; nitrogen. – Fr. azote (< gr.).

CAMBIU (< fr. {i}) s. n. tesut vegetal situat intre tesutul lemnos si cel liberian de sub scoarta, care asigura cresterea secundara in grosime a tulpinii si a radacinii.

cambiu n. (it. cambio). Bot. tesut vegetal mucilaginos pe cale de formatiune intre scoarta si lemnu plantei.

IMBIBITIE, imbibitii, s. f. 1. (Livr.) Imbibare cu un lichid. 2. (Biol.) Proces fizico-chimic de patrundere a apei in celulele vegetale, in tesuturi etc. – Din fr. imbibition.

PECTINA, pectine, s. f. (La pl.) Clasa de compusi organici care se gasesc in tesuturile celulelor vegetale si care, prin amestecare cu apa si prin fierbere, capata forma unei gelatine, fiind folositi in industria alimentara, farmaceutica si in cosmetica; (si la sg.) compus organic vegetal din aceasta clasa. – Din fr. pectine.

XANTINA s.f. Substanta organica azotoasa care se gaseste in tesuturile organismelor vegetale si animale. (din fr. xanthine)

GRASIME ~i f. 1) Substanta unsuroasa care intra in componenta tesuturilor animale, vegetale, constituind un aliment de baza pentru organism. 2) Substanta unsuroasa extrasa din organisme vegetale si animale, avand diverse intrebuintari (in alimentatie, in industrie etc.). [G.-D. grasimii] /gras + suf. ~ime

XANTINA f. Substanta organica azotoasa care se gaseste in tesuturile organismelor vegetale si animale. /< fr. xanthine

IMBIBITIE s. f. 1. imbibare cu un lichid. 2. patrundere a apei in celulele vegetale, in tesuturi etc. (< fr. imbibition, lat. imbibitio)

ZEAMA, zemuri, s. f. 1. Fiertura de carne sau de legume, constituind un fel de mancare; partea lichida a bucatelor, apa in care fierb. ◊ Expr. A manca singur bucatele si a lasa altora zeama = a trage singur tot folosul, lasand altora foarte putin sau nimic. A nu fi nici de zeama oualor sau a nu fi de nici o zeama, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeama lunga sa se-ajunga = mancare facuta cu sos mult, pentru a ajunge la multe persoane. Zeama lunga = vorbarie lunga, lipsita de interes. Tot de-o zeama = deopotriva. Soarbe-zeama = om prost, molau. Zeama de clopot (sau de harlet) = moartea. Zeama de vorbe = vorbarie desarta; vorbe goale. ♦ Zeama de varza = lichid acrisor in care s-a murat varza; moare. 2. Lichidul pe care il contin celulele si tesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. 3. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeama = ou fiert putin, cu albusul necoagulat. – Lat. zema (< gr. zema).

CAUSTIC, -A, caustici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre substante chimice) Care arde, distruge tesutul animal si vegetal. ◊ Soda caustica = hidrat de sodiu cristalizat, cu multe intrebuintari in industrie. 2. Adj. Fig. Muscator, satiric. 3. S. f. (Fiz.) Pata luminoasa de forma unei suprafete care infasoara razele reflectate sau refractate intr-un sistem optic, reprezentand imaginea deformata a unei surse de lumina. – Din it. caustico, lat. causticus.

MEMBRANA, membrane, s. f. 1. Nume dat tesuturilor animale sau vegetale, subtiri si suple, foarte diferite ca structura, care captusesc, imbraca, leaga, sustin sau delimiteaza anumite organe sau parti de organe; piele subtire; pielita. ♦ Diferentiere protoplasmatica sau celulozica, care inveleste si limiteaza celula animala si cea vegetala. 2. (Fiz.) Corp subtire flexibil, care prin v******e, poate produce sau transmite sunete, fiind intrebuintat la telefon, la microfon si la alte aparate acustice sau de percutie. 3. Corp subtire folosit pentru a separa doua medii; diafragma. 4. (Inv.) Pergament (pentru scris). – Din lat., it. membrana, fr. membrane.

FILAMENT, filamente, s. n. 1. Formatie in forma de fir lung si subtire a unor celule din tesuturile animale sau vegetale. ♦ Spec. Piciorusul sau codita staminei. 2. Fir metalic foarte subtire din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent la trecerea curentului electric. – Din fr. filament, lat. filamentum.

ERGOSTEROL, ergosteroli, s. m. Substanta prezenta in diverse tesuturi animale si vegetale, a carei activare, prin iradiere cu raze ultraviolete, produce vitamina D2; ergosterina. – Din fr. ergosterol.

FILAMENT ~e n. 1) Formatie organica filiforma, care intra in componenta unui tesut animal sau vegetal; fibra. 2) Piciorus de sustinere a anterei la o stamina. 3) Fir metalic din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent cand este strabatut de curent electric. /<fr. filament, lat. filamentum

PIGMENT ~ti m. 1) biol. Substanta organica coloranta produsa de unele tesuturi animale sau vegetale. 2) chim. Substanta coloranta minerala intrebuintata in industria vopselelor si a lacurilor. /<fr. pigment

STIMULENT ~e n. 1) Factor (intern sau extern) care stimuleaza la o actiune; indemn; impuls; imbold. ~ moral. 2) Substanta (medicamentoasa) care stimuleaza activitatea fizica sau psihica a organismului; e******t. ~ c*****c. ~ nervos. ◊ ~ biogen substanta activa din punct de vedere biologic, care se formeaza in tesuturile animale si vegetale. /v. a stimula

CAUSTIC, -A adj. 1. (Despre substante) Care distruge tesuturile animale si vegetale. 2. (Fig.) Muscator, ironic, rautacios, satiric. // s.n. Substanta care provoaca arsuri si distruge tesuturile animale si vegetale, pe care se aplica pentru a inlatura unele excrescente (polipi, negi etc.). [Pron. ca-us-. / cf. lat. causticus, fr. caustique, cf. gr. kaustikos – arzator].

TURGOR s.n. 1. (Biol.) Stare de usoara tensiune a unei celule, a unui organ ori a unui tesut animal sau vegetal datorita bogatiei de lichide; turgescenta. 2. Umflare, plinatate. [< fr., lat. turgor, it. turgore].

ERGOSTEROL s.n. Sterol care se gaseste in tesuturile animale si vegetale; ergosterina. [< fr. ergosterol].

MEMBRANA s.f. 1. tesut animal sau vegetal, subtire sau flexibil, care delimiteaza, acopera si sustine anumite organe sau parti de organe. 2. Placa subtire si flexibila care produce sau transmite sunetele prin v******i. ♦ Diafragma. [< lat. membrana, cf. fr. membrane].

STRUCTURA s.f. I. 1. Fel de constructie (la un edificiu, la un pod etc.). 2. Mod de organizare interna, de alcatuire a unui corp. ♦ Dispozitie relativa a atomilor in molecula unei substante. ♦ Modul de grupare a moleculelor intr-o substanta minerala. 3. Modul de asezare intre ele a partilor corpului animal sau vegetal ori ale tesuturilor. ♦ (Psih.) Conformatie, factura, formatie. 4. Fel de alcatuire a unei compozitii, a unei opere literare. ♦ Structura gramaticala = mod specific fiecarei limbi de a organiza cuvintele in propozitii si fraze. II. Mod de organizare a societatii din punct de vedere economic, social, politic si cultural; oranduire. ♦ Mod de organizare a oricarei ramuri de productie. [Cf. fr. structure, lat. structura < struere – a cladi].

CAUSTIC, -A I. adj. 1. (despre substante) care distruge tesuturile animale si vegetale. 2. (fig.) muscator, ironic, rautacios, satiric. II. s. f. pata luminoasa obtinuta intr-un sistem optic. (< fr. caustique, lat. causticus, gr. kaustikos)

ERGOSTEROL s. m. sterol din tesuturile animale si vegetale care, prin iradiere cu radiatii ultraviolete, se transforma in vitamina D². (< fr. ergosterol)

MEMBRANA s. f. 1. tesut animal sau vegetal, subtire si flexibil, care delimiteaza, acopera si sustine organele. 2. foita subtire care separa doua medii. 3. placa subtire si flexibila care produce sau transmite sunetele prin v******i. ◊ diafragma. (< lat., it. membrana, fr. membrane)

STRUCTURA s. f. I. 1. ansamblu de elemente de constructie solidarizate intre ele, care preia toate sarcinile la care este supus acesta si le transmite la fundatie. 2. mod de alcatuire interna a unui corp, a unui sistem. ◊ dispozitie relativa a atomilor in molecula unei substante. ◊ mod de grupare a moleculelor intr-o substanta minerala. 3. mod de asezare a partilor corpului animal sau vegetal ori ale tesuturilor. ◊ (psih.) conformatie, factura, formatie. 4. fel de alcatuire a unei compozitii, a unei opere literare. ♦ ~ gramaticala = mod specific fiecarei limbi de a organiza cuvintele in propozitii si fraze. II. mod de organizare a societatii din punct de vedere economic, social, politic si cultural; oranduire. ◊ mod de organizare a oricarei ramuri de productie. (< fr. structure, lat. structura)

TURGOR s. n. 1. turgescenta (1). 2. stare de usoara tensiune a unei celule, a unui organ ori tesut animal sau vegetal datorita bogatiei de lichide. (< fr., lat. turgor)

CAUSTIC, -A, caustici, -ce, adj. 1. (Despre substante chimice) Care arde, distruge tesutul animal si vegetal. 2. Fig. Muscator, satiric. – It. caustico (lat. lit. causticus).

MANGAN (‹ germ.) s. n. Element chimic (Mn; nr. at. 25, m. at. 54,938, gr. sp. 7,2, p. t. 1.247ºC, p. f. 2.030ºC), metal alb-cenusiu, foarte dur si foarte sfaramicios, care se gaseste in natura sub forma de oxizi. Formeaza combinatii in starile de valenta 2, 3, 4, 6 si 7. Se intrebuinteaza la fabricarea unor oteluri speciale. Este un oligoelement indispensabil vietii, fiind prezent in tesuturile animale si vegetale. Organismul uman contine c. 30 mg. de m. Multe saruri ale m. sunt folosite in terapeutica. Mari cantitati de m. se afla pe fundul oceanelor. A fost izolat (1774) de J.G. Gahn.

FIBRA, fibre, s. f. 1. Material in forma de fir subtire, netors, de provenienta vegetala, animala sau minerala ori produs pe cale sintetica, folosit de obicei ca materie prima la fabricarea tesaturilor. 2. Celula vegetala alungita situata in tesutul diverselor parti ale unei plante. 3. Formatie anatomica alungita, care reprezinta celule modificate sau prelungiri celulare si care alcatuieste tesuturile animale. 4. (Tehn.; in sintagma) Fibra optica = fibra de sticla cu compozitie speciala, folosita pentru transmiterea informatiilor. – Din fr. fibre, lat. fibra.

STEL¹ s. n. cilindru central al axei vegetalelor vasculare, care contine tesuturile conducatoare. (< fr. stele, germ. Stele)

CRISTALOID, -A I. adj. cu aspect de cristal. II. s. m. 1. substanta care cristalizeaza usor si care, in stare de solutie, poate trece printr-o membrana vegetala sau animala. 2. capsula a tesutului cristalinian. II. s. n. pl. incluziuni proteice asemanatoare cristalelor din celulele unor seminte. (< fr. cristalloide)

MEMBRANA ~e f. 1) tesut subtire si suplu, animal sau vegetal, cu structura variata, care acopera, uneste, sustine sau delimiteaza anumite celule, organe sau parti de organe; piele subtire. ~ fibroasa. ~ celulara. 2) Corp subtire, in forma de foaie, care separa doua medii. 3) Corp subtire si foarte flexibil, care, vibrand, produce sau transmite sunete. ~a telefonului. /<lat., it. membrana, fr. membrane

NECROZA s.f. Alterare si distrugere a unui tesut ori organ viu, animal sau vegetal, in urma intreruperii circulatiei sanguine, a unei infectii, arsuri etc.; distrugere prin infectie a unui tesut viu; cangrena. [< fr. necrose, cf. gr. nekrosis – mortificare].

FOSFATIDA ~e f. Substanta organica compusa, care contine fosfor si care intra in componenta celulelor vegetale si animale, mai ales a celor din tesutul nervos. /<fr. phosphatide

tesut¹, tesuturi, s. n. 1. Faptul de a tese; mestesugul tesatoriei. 2. Tesatura (1). 3. Ansamblu de celule animale sau vegetale avand aceeasi structura si aceleasi functii intr-un organism. tesut nervos. – V. tese.

TURGESCENTA s. f. 1. (Med.) Umflare locala a unui tesut, datorita acumularii de lichide. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorita apei care a patruns in interiorul ei. – Din fr. turgescence.

NUTRITIE s.f. Totalitatea fenomenelor prin care animalele si vegetalele isi procura substantele hranitoare necesare dezvoltarii si refacerii tesuturilor; (p. ext.) hranire, nutrire, alimentare; hrana. [Gen. -iei, var. nutritiune s.f. / cf. fr. nutrition, lat. nutritio].

NUTRITIE s. f. ansamblul functiilor organice prin care animalele si vegetalele isi procura substantele hranitoare necesare dezvoltarii si refacerii tesuturilor. (< fr. nutrition, lat. nutritio)

ENDOPARAZIT, -A adj., s.m. si f. (Parazit de origine vegetala sau animala) care traieste in interiorul organelor sau al tesuturilor organismului-gazda. [< fr. endoparasite, cf. gr. endon – inauntru, fr. parasite – parazit].

tesut² ~uri n. Totalitate a celulelor care formeaza un sistem anatomic sau vegetal si are aceeasi structura si aceleasi functii intr-un organism. ~ muscular. /v. a (se) tese

CITOLOGIE (‹ fr. {i}; {s} cito- + gr. logos „studiu”) s. f. Stiinta care studiaza structura, dezvoltarea si functiile celulelor, interdependenta lor morfofunctionala la nivel de tesut si organ. Constituie un domeniu de studiu in cadrul anatomiei, histologiei, fiziologiei vegetale, animale, umane. Are ca ramuri citoimunologia, citochimia, citofiziologia etc.

ENDOFIT, -A I. adj. (despre organisme vegetale sau animale) care traieste in interiorul unor plante. II. s. f. ciuperca parazita ale carei micelii se dezvolta in interiorul tesuturilor plantei gazda. (< fr. endophyte)

COVOR (‹ rus., ucr.) s. n. 1. Tesatura groasa de lina, de fibre sintetice, de iuta, de bumbac etc. (cu motive multicolore) folosita pentru ornamentarea si confortul incaperilor (asternuta pe podea, pe paturi sau atirnata pe pereti). Pot fi c. netede, la care figurile se obtin prin modul de tesere (ex. c. oltenesti, scoarte) si c. paroase, la care figurile se executa din smocuri de fire (ex. c. de Persia). 2. C. vegetal = patura de plante care acopera suprafata uscatului pe o anumita regiune. 3. (TEHN.) C. izolant = material izolant sintetic sau natural, folosit pentru izolarea electrica fata de pamint a omului, in timpul lucrului cu aparate electrice sub tensiune.

TURGESCENTA s.f. 1. (Med.) Umflare locala a unui tesut datorita acumularii de lichide (sange, limfa etc.) din cauza unui obstacol ivit pe traiectul vaselor sanguine sau limfatice. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorita apei care a patruns in interiorul ei. [< fr. turgescence, cf. lat. turgere – a se umfla].

TURGESCENTA s. f. 1. (med.) umflare locala a unui tesut datorita acumularii de lichide (sange, limfa etc.) din cauza unui obstacol ivit pe traiectul vaselor sangvine sau limfatice; turgor (1); tumiditate. 2. umflare a celulei vegetale datorita apei care a patruns in interiorul ei. (< fr. turgenscence)

BUMBAC, (1) s. m., (2) s. n. 1. Planta textila tropicala si subtropicala in forma de arbust, care creste, aclimatizata, si in regiunile temperate (Gossypium). 2. Puf vegetal format din fibrele textile produse de semintele bumbacului (1), folosit in industrie si comert; (in special) vata. ◊ Expr. A avea bumbac in urechi = a nu auzi bine. ♦ Fir rasucit de bumbac (2), intrebuintat la tesut sau la cusut. ♦ Tesatura din fire de bumbac (2). – Comp. sb. bumbak, bg. bubak.